Se confirmă în continuare estimările noastre că problema ucraineană are extensii uimitoare ascunse, dincolo de mult trâmbițata «unitate a ortodocșilor» acestei țări mult-pătimitoare.
Ucraina a ales să înceapă aici, de probă, «unirea bisericilor», unitatea ortodocșilor și a papistașilor! Încă înainte să se usuce cerneala de pe «Tomosul» de autocefalie, care a fost dat schismaticilor și caterisiților de la Kiev, «noua biserică» a înnoit «unirea» printr-o consacrare a datinilor papistașe în bisericile lor!
Vedeți ce a descoperit distinsul reporter d-l M Chios: «…noua biserică ucraineană va „uni”» Fanarul cu Vaticanul. Planul acesta, după cum se pare, a fost pus în aplicare și primele semne ies la iveală din reformele pe care le produce noua biserică ucraineană. Conform cu noile canoane pe care le aplică Biserica Ortodoxă din Ucraina, care se supune Patriarhiei Ecumenice, va îngădui slujba de înmormântare și pentru romano-catolici. În afară de aceasta, vor fi puse bănci în biserici, ca în bisericile romano-catolicilor, în timp ce femeile vor putea să nu-și acopere capetele în biserică. Deci, mai în amănunt, nou-înființata Biserică Ortodoxă din Ucraina aplică reforme și impune noi regulamente în biserici, dar și pe teme de esență». (Πενταπόσταγμα) rugați-vă și privegheați, pentru că vin evoluții dramatice, din păcate! Schismaticii din Kiev se ocupă de eretici ca de ortodocși!
În continuarea comentariului nostru anterior, «noua biserică» a schismaticilor și caterisiților din Ucraina, cărora «papa de Răsărit» le-a dat cu de la sine putere autocefalia, trecând peste Biserica cea canonică, a început destrămarea tradițiilor ortodoxe. Cea mai importantă samavolnicie este ridicarea interdicției îngropării papistașilor de către preoții ortodocși!
Vedeți știrea: «Episcopul noii Biserici a chemat preoții „să asculte glasul inimii și să lucreze conform cu poruncile Iubirii”. Dacă cineva este botezat într-o biserică de altă confesiune și moare, vom face îngropare pentru această persoană”, a arătat PS. Fotios. Episcopul a punctat totuși că, în ce privește ultima situație, preoții trebuie să discearnă de ce s-a adresat romano-catolicul la Biserica Ortodoxă din Ucraina pentru îngropare. Este de remarcat că, dacă se întâmplă așa ceva, constituie o intersectare dintre relațiile ortodocșilor și romano-catolicilor». (Πενταπόσταγμα) Este primul pas «nedureros» pentru «unire», pentru ca să «digere» încet-încet creștinii reacționari cum, în numele «dragostei» față de eterodocși, după cum o «înțeleg» adepții ecumenismului, «toți suntem una și aceeași» și singurul lucru care ne desparte sunt «tradițiile diferite», și nu diferențele dogmatice haotice! Suntem îngrijorați cum vor reacționa celelalte Biserici!
traducere de Ierom. Lavrentie | Theodosie.ro
Pentru mine,singura veste bune ce va fi vreodat,referitor la aceasta facatura numita””Ucraina”,va fi cand va disparea de pe harta lumii.
Limba română va fi interzisă in Ucraina după ce Poroşenko a promulgat o lege prin care limba ucraineană este obligatorie în toate domeniile vieţii publice. Limba Română, interzisă în Ukri.
https://www.antena3.ro/actualitate/social/limba-romana-interzisa-in-ucraina-521092.html
Poate Biserica Catolică să se alinieze valorilor progresiste rămânând creștină? Iată de ce îl acuză cercurile catolice conservatoare pe Papa Francisc de erezie!
[..] Ca și ierarhii ortodocși de pe vremuri și Papa pare să să caute un modus vivendi cu valorile progresiste ale democrației liberale, o ideologie care tot în marxism își are originea. E un subiect complicat și n-aș vrea să pierd interesul dumneavoastră încercând să-l tratez exhaustiv. Mă voi axa, de aceea, pe o singură întrebare: este Papa Francisc un eretic sau cei care-l acuză sunt niște habotnici?
Activitatea Papei Francisc, fie că e vorba de veșnicele apeluri la milă și înțelegere pentru imigranți, fie de atacurile voalate la adresa politicienilor care se împotrivesc acestui fenomen, este foarte bine cunoscută. Presa mainstream, care pe vremuri nu contenea cu atacurile la adresa Vaticanului, îi înalță ode în fiecare zi noului papă. De mult mai puțin interes se bucură adversarii papei, chiar dacă aceștia se află în interiorul Bisericii Catolice. Presa, altminteri foarte iubitoare de scandal, e deosebit de pudică atunci când vine vorba de atacurile la Suvernul Pontif. Și, totuși, în Biserică, ba chiar și printre cardinali, ideile novatoare ale Papei Francisc sunt criticate cu putere. Și nu e vorba doar de declarațiile cardinalui de culoare Robert Sarah, împotriva căruia Vaticanul a declanșat persecuțiile pentru a-i închide gura. Și alți cardinali și episcopi se opun politicilor papei .
Câteva declarații recente merită, cred eu, tot interesul. „Multiculturalismul invocat pentru a diminua matricea creștină este negarea a ceea ce este potrivit pentru noi (catolicii n.r.)”, spune episcopul italian Antonio Suetta. Mult mai dur este episcopul din Kazahstan Athanasius Schneider (născut din părinți germani în republica asiatică pe vremea când aceasta aparținea URSS din părinți germani). „Fenomenul așa-numitei” imigrații” reprezintă un plan mult orchestrat și pregătit de puteri internaționale pentru a schimba radical identitatea creștină și națională a popoarelor europene, spune deschis Schneider. Asta ca să nu mai vorbim de inițiativa unui grup important de academicieni și clerici catolici care adună pe internet semnături pentru o petiție care cere, nici mai mult, nici mai puțin, decât investigarea Papei Francisc pentru erezie. Este compatibilă „lucrarea Domnului” cu doctrinele rafinate de-a lungul secolelor de mișcări atee, masonice și anticreștine sau Papa Francisc este într-adevăr un eretic sau, chiar mai rău- un apostat? Să vedem ce spune editorialistul zirul Il Giornale despre acest subiect. „Pentru liberalism, familia a fost întotdeauna unitatea cea mai dificil de reconciliat cu principiile sale, dat fiind că relațiile dintre părinți și copii nu sunt „voluntare” și, prin urmare, nu sunt conforme cu axioma liberală că angajamentele sunt legitime numai pe baza consimțământului liber exprimat. Proiectul științific de „planificare” a nașterilor a inaugurat o mare revoluție, schimbând acest raport. Mai mult, eforturile pe care le face statul liberal de a acorda drepturi copiilor sunt folosite din ce în ce mai mult pentru a-i împiedica pe părinți să-i crească într-un mod contrar credințelor liberale”. Dar nu numai familia reprezintă o piedică pentru progresism, ci ți creștinismul. “Religiile trecutului au fost înlocuite de o nouă „religie” a liberalismului, în care orice dezacord cu noua ortodoxie a eliberării radicale din punct de vedere al culturii, religiei, familiei și statului nu este privit ca un dezacord legitim, ci ca o formă de erezie care necesită persecuție activă de către elitele liberale, prin puterea statului sau prin presiunea socială. Ca reacție, apărătorii culturii, religiei, familiei și statului, care vin, în principal, din partea „mai puțin avansată” a societăților liberale, au apărut ca o forță politică care se opune traiectoriei interne ale proiectului liberal”. Din punctul meu de vedere, modul în care Papa Francisc tratează problema imigrației, în numele iubirii creștine, este numai începutul. Cele mai puternice schimbări de paradigmă vor urma în ceea ce privește divorțul, concubinajul, avortul și minoritățile sexuale și celibatul preoților. E vorba, practic, de a schimba credința creștină în așa fel încât aceasta să înglobeze valorile progresismului, renunțând la cele proprii, atunci când nu coincid. Altfel nu-mi explic de ce Francisc, atât de vocal când vine vorba de imigranți, tace în problema avorturilor. Poate ceda Biserica în aceste probleme în fața utopiei progresiste, rămânând în același timp creștină? E greu de spus, dar chiar asta încearcă Papa Francisc…