31 iulie 1932 – Nazistii castiga alegerile din Germania / Urmeaza o extraordinara dezvoltare economica / Ce nu se spune: DE UNDE BANII?

La alegerile din 1930 din cauza problemelor economice din Germania, susținerea naziștilor în rândul cetățenilor a crescut considerabil. Partidul Național Socialist a devenit al doilea partid ca mărime din Reichstag. Peste doi ani naziștii au primit 14 milioane de voturi (37,3%) ceea ce a stabilit NSDAP ca cea mai mare fracțiune parlamentară din Reichstag-ul german.

În ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a numit cancelar (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler. După decesul lui Hindenburg Hitler a accelerat instaurarea regimului totalitar nazist în Germania.

Iar conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Nazism:

Teoria economică nazistă se baza pe interesele locale imediate, dar încerca să se îmbine și cu concepții ideologice economice recunoscute pe plan internațional.

Politica economică internă era focalizată pe trei obiective principale:

• eliminarea șomajului
• eliminareainflației devastatoare
• extinderea producției de bunuri de larg consum pentru a îmbunătăți standardul (nivelul) de viață al claselor de mijloc și jos.

Toate aceste obiective ținteau spre îmbunătățirea situației Republicii de la Weimar și întărirea partidului. În ceea ce privește evoluția economică, partidul a avut mare succes. Între 1933 și 1936, PNB al Germaniei a crescut cu o rată anuală de 9,5 %, în timp ce industria luată singură a crescut în medie chiar cu 17,2 %. Expansiunea economică a scos Germania din criza economică în care se afla după primul război și a redus drastic șomajul în mai puțin de patru ani. Consumul public a crescut anual cu 18,7 %, iar consumul particular cu 3,6 %. O mare parte din această producție a fost îndreptată însă către mașina de război. De aceea, odată cu începerea războiului a început să se simtă din nou o presiune economică, dar nu atât de acută ca în timpul Republicii de la Weimar. Se pare că succesul economiei germane a fost unul dintre motivele pentru care societatea a fost de acord cu războiul.

 

Iata-l si pe Adolf Hitler inaugurand o noua autostrada:

Ce nu ni se spune insa la scoala si in general pe nicaieri este: de unde banii pentru renasterea economica?

Politicianul republican Louis Thomas McFadden (1876-1936) dadea un raspuns chiar in acele vremuri. Iata o mostra din discursul sau din perioada trimfului nazist din Germania:

“Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.

Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostrii. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.

Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.”

Si pentru ca vorbea prea mult, i s-au intamplat lucruri:

• Louis Thomas McFadden a platit cu viata pentru lupta sa impotriva FEDERAL RESERVE

Detalii despre acesti finantatori puteti citi la:

• NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului
• COLOSII DIAVOLULUI: IG Farben – Rockefeller / De la sustinerea masinii de razboi naziste la Codex Alimentarius si Big Pharma