Am avut bucuria să vizionez un documentar foarte înduioșător și totodată interesant. Există păsări care după ce le moare partenerul, nu mai caută altă pereche. Este vorba de turturele. Iar până la sfârșitul vieții, porumbelul rămas singur, se așează numai pe crengi uscate ca semn de prețuire și jelire după partenerul mort.
Există păsări care după ce le moare partenerul, își smulg penele de durere și refuză hrana vreme îndelungată, țânând astfel „doliu”, unele chiar până când mor.
Albatroșii sunt cunoscuți ca fiind niște păsări ce zboară pe distanțe foarte mari, însă, în ciuda acestui lucru, ei se întorc la aceeași parteneră de fiecare dată ca semn de devotament, având un singur partener până la moarte.
De asemenea, același devotament îl întâlnim și în rândul mamiferelor. Există rase de lupi, care după ce își pierd sau le moare partenerul, urlă sfâșietor vreme îndelungată.
Apoi, o fidelitate înduioșătoare și în rândul înotătoarelor. Delfinii care rămân fără partener, îl veghează zile la rând și manifestă un comportament ciudat, agitat mult timp.
Există animale care formează perechi pe viață, care își cresc și îngrijesc puii împreună, nepărăsindu-i, ocrotindu-i de orice inamic, făcând chiar cu rândul pentru căutarea hranei puilor.
Cât devotament, ce dragoste, câtă suferință manifestată prin diverse jeluiri în rândul acestor animale, care, deși nu au rațiune și nici suflet, se arată a fi foarte afectate atunci când le moare partenerul.
Berzele sunt și ele monogame și jelesc pierderea partnerului de viață.