Încă o contră la adresa lui Bartolomeu de Istanbul: Kiril al Moscovei reafirmă că sinodul din Creta nu a fost panortodox. Concluzia?

Alocuțiunea PF Kirill la Adunarea Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la Sinodul din Creta

În prezentarea sa, la Adunarea Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Moscovei, Kirill, a abordat în special Sinodul din Creta. Mai jos, vom publica traducerea pasajului în chestiune.

„De la ultima reuniune a episcopilor au avut loc evenimente care nu sunt lipsite de relevanță în domeniul relațiilor inter-ortodoxe. Sinodul Panortodox a fost programat pentru luna iunie 2016 în Creta. Pregătirea acestuia, după cum știți, s-a făcut timp de mai multe decenii. Problemele legate de participarea [Bisericii Ortodoxe Ruse, n.tr.fr] la Sinodul Panortodox a fost principalul subiect de pe ordinea de zi a Adunării Episcopilor [Bisericii Ortodoxe Ruse, n.tr.fr.], care a avut loc în luna februarie a anului trecut. Majoritatea Înaltpreasfințiților și Preasfințiților prezenți aici au fost membri ai acestei Adunării și, vă amintiți că, am luat cunoștință de proiectele documentelor [pre]sinodale, cu puțin timp înainte, și care au fost publicate la insistența Bisericii Ortodoxe Ruse. Aceștia își amintesc, de asemenea, că am aprobat, în principiu, participarea la Sinodul [din Creta] care urma să aibe loc. În acest sens, Adunarea Episcopilor și-a exprimat „convingerea că o condiție indispensabilă pentru desfășurarea Sinodului Panortodox era libera participare la acesta, a delegațiilor tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale recunoscute în mod comun“, în timp ce a fost menționată importanța deosebită „a rezolvării, înaintea Sinodului, a problemelor care au apărut în relațiile reciproce între Patriarhiile Antiohiei și Ierusalimului.” Adunarea Episcopilor a confirmat ipso facto poziția că Biserica Rusă a luat parte în mod constant la procesul de presinodal.

Reprezentanții Patriarhiei Moscovei au participat activ la toate măsurile pregătitoare care au urmat. Delegația Bisericii noastre a fost formată de către Sfântul Sinod. Cu toate acestea, dezvoltarea evenimentelor ne-a constrâns, cu puțin timp înainte de data stabilită pentru deschiderea Sinodului, să renunțăm de a mai participa. Condiția indispensabilă pentru organizarea Sinodului Panortodox, declarată de Adunarea episcopilor noștri în 2016, s-a dovedit nerealizată.

La 1 iunie 2016, Biserica Ortodoxă Bulgară a solicitat amânarea Sinodului și a declarat că ea nu va participa în cazul în care acesta va avea loc în termenul indicat. Câteva zile mai târziu, Bisericile din Antiohia și Georgia au făcut declarații similare, precum și Biserica Ortodoxă Sârbă, care totuși și-a schimbat decizia și a participat la Sinod. Motivele care au determinat aceste Biserici să ia o astfel de decizie, a fost apariția, în mai multe Biserici Ortodoxe, a remarcilor critice cu privire la proiectele de document sinodale care au fost publicate după finalizarea ședinței Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe de la Chambésy, în ianuarie 2016, cât și absența prelungită a comuniunii între Patriarhiile Antiohiei și Ierusalimului, care nu a reușit să o depășească în timpul perioadei de presinodale, nici până în prezent. Este necesar să se sublinieze că Biserica Antiohiei a anunțat de la început că ea nu va participa la Sinodul Panortodox, decât în cazul în care conflictul cu Biserica din Ierusalim, cu privire la disputa legată de jurisdicția eclezială a Qatarului va fi rezolvată în timp util. Acesta este motivul pentru care nici deciziile Reuniunii Întâistătătorilor de la Constantinopol din 2014, de stabilire a convocării Sinodului pentru 2016, nici deciziile luate la Chambésy de Întâistătători, anul trecut, stabilind data exactă a realizării sale, n-au fost semnate de reprezentanții Bisericii Antiohiei. Aceștia nu au semnat nici Regulamentul de organizare și de funcționare al Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, întocmit la Chambesy.

În astfel de condiții complexe au avut loc două sesiuni extraordinare ale Sfântului Sinod al Bisericii noastre. La ședința din 3 iunie, s-a decis să se trimită Sanctității Sale, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, și Întâistătătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe o propunere de a efectua o consultare panortodoxă presinodală extraordinară în timpul căreia ne vom strădui să ajungem la un acord privind asupra chestiunilor de principiu. La această sesiune, Sinodul a subliniat că lipsa de participare fie și a uneia dintre Bisericile Ortodoxe autocefale, recunoscută în mod comun „constituie un obstacol de netrecut pentru realizarea Sfântului și Marelui Sinod“. Sinodul a confirmat corecțiile făcute de Biserica noastră celor două proiecte de document sinodale care au suscitat cele mai multe observații critice, „formulate pe baza judecăților exprimate de ierarhi, membrii ai clerului și cinului monahal și a mirenilor“.

Din păcate, propunerea Bisericii Ruse privind convocarea unei consultări panortodoxe extraordinare nu a fost acceptată. Pe 13 iunie, cu mai puțin de o săptămână înainte de data stabilită pentru deschiderea Sinodului, membrii Sinodului s-au întrunit în sesiune extraordinară la Moscova și, după un studiu atent al situației, au adoptat o declarație specială „Cu privire la situația survenită în legătură cu refuzul mai multor Biserici Ortodoxe locale de a participa la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe„. În această declarație au fost descrise în detaliu evenimentele care au avut loc în timpul procesului presinodal, de la momentul reuniunii  Întâistătătorilor la Chambésy, în ianuarie 2016, și a fost expusă poziția argumentată a Patriarhiei Moscovei. Mai mult decât atât, s-a comunicat decizia Sinodului de a sprijini propunerea Bisericilor mai sus menționate de a amâna Sinodul la momentul „care va conveni mai târziu de a fi fixat, în funcție de rezultatele discuțiilor panortodoxe și cu condiția sine qua non a acordului Întâistătătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale recunoscute în mod comun„. Sinodul [BORu], spre marele său regret, a găsit imposibil participa la Sinod[-ul din Creta n.tr.] a delegației Bisericii Ruse în cazul în care acesta va fi convocat în ciuda a toate, în termenele stabilite anterior. După cum știm, Sinodul din Creta a avut totuși loc, și zece Biserici Ortodoxe locale Autocefale recunoscute în mod comun au participat (amintesc că statutul autocefal al Bisericii Ortodoxe din America nu este recunoscut în prezent de toți în lumea ortodoxă).

Decizia de a nu participa la Sinod a fost complexă, dar sunt convins că aceasta era singura decizie posibilă într-o astfel de situație. Încă de la începutul pregătirii, timp de mai mulți ani, a Sfântului și Marelui Sinod, s-a conceput ca Sinodul tuturor Bisericilor Ortodoxe, să fie un Sinod la care participă toți reprezentanții tuturor Bisericilor Ortodoxe locale recunoscute în mod comun, ca un Sinod chemat în mod vizibil să manifeste lumii unitatea Ortodoxiei. Este evident că, din cauza lipsei de participare a mai multor Biserici în Creta, acest obiectiv a rămas nerealizat. Principiul consensului tuturor participanților la procesul presinodal a fost în mod clar încălcat aici.

În plus, se pune întrebarea de a număra voturile celor care au participat la Sinod. De exemplu, documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine“, care a suscitat cele mai multe remarci critice în Bisericile locale, nu a fost semnat de 17 din cei 24 de episcopi ai delegației Bisericii Ortodoxă Sârbe. În ciuda acestui fapt, documentul în cauză este considerat în mod oficial adoptat de Sinodul din Creta, inclusiv de Biserica soră, sârbă. Toate acestea ridică problema nu numai a respectării procedurii conforme în mod panortodox la Sinodul din Creta, dar, de asemenea, în ce măsură documentele care au fost adoptate reflectă un consens autentic, o unanimitate autentică, în familia noastră ortodoxă.

Mă voi opri pe scurt asupra deciziile Bisericilor Ortodoxe locale legate de Sinodul din Creta, adoptate de Bisericile care nu au participat.

La o zi după încheierea lucrărilor Sinodului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Antiohia a adoptat o declarație conform căreia Sinodul din Creta nu este recunoscut ca „Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe” ci doar ca o „întâlnire prealabilă pe drumul spre Sinodul Panortodox„. S-a constatat că documentele adoptate în Creta nu au un caracter definitiv, că sunt deschise pentru discuții ulterioare și nu sunt obligatorii pentru Patriarhia Antiohiei. Membrii Sinodului Bisericii Antiohiei au decis în unanimitate de a „refuza să atribuie caracterul sinodal la orice reuniune ortodoxă, la care nu participă toate Bisericile Ortodoxe„, și subliniază că principiul unanimității rămâne relația fundamentală neschimbătoare pentru toți ortodocșii. Pe această bază, Biserica Antiohiei refuză să numească întâlnirea din Creta „Mare Sinod Ortodox” sau „Sinod Mare și Sfânt”.

Sinodul Bisericii Ortodoxe din Bulgaria, care s-a reunit în luna noiembrie a anului trecut [2016], a constatat că Sinodul din Creta „nu este nici Mare, nici Sfânt, nici Panortodox„, din cauza „absenței mai multor Biserici autocefale, precum și din cauza greșelilor organizatorice și teologice care au fost permise„. O atitudine critică a fost exprimată față de anumite documente adoptate la Sinodul care „necesită o discuție teologică ulterioară, în scopul corectării, al unor noi redactări sau al înlocuirii cu altele (noi documente)„.

În decembrie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Georgia și-a exprimat atitudinea față de Sinodul din Creta. Deciziile lui coincid în întregime cu decizia Patriarhiei Antiohiei, pe care am citat-o ​​deja. În deciziile Sinodului (Bisericii Georgiei), este subliniat faptul că Sinodul din Creta „nu poate fi numit Sinod general, Panortodox“ din momentul în care „reprezentanții a patru Biserici Ortodoxe locale nu au a participat” la lucrările sale. S-a remarcat încălcarea principiului consensului și s-a subliniat că „deciziile Sinodului din Creta nu pot fi obligatorii pentru Biserica Ortodoxă din Georgia„. Sinodul subliniază că în documentele adoptate în Creta „nu sunt exprimate în realitate remarcile fundamentale prezentate de Biserici„, de unde necesitatea revizuirii și corectării lor.

Rezultatele Sinodului reunit în Creta au fost discutate în timpul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii noastre în data de 15 iulie a anului trecut [2016]. Menționând că „principiul consensului constituie baza cooperării panortodoxe în cursul întregului proces sinodal“, Sinodul a constatat că „realizarea Sinodului, în lipsa unui acord din partea unei serii de Biserici autocefale încalcă acest principiu și, prin urmare, Sinodul care a avut loc în Creta nu poate fi considerat ca panortodox,  iar documentele care au fost adoptate de el nu pot fi considerate ca exprimând un consens panortodox“. În același timp, Sfântul Sinod a recunoscut că „Sinodul care a avut loc în Creta, la care au participat reprezentanții și ierarhii a zece din cele cincisprezece Biserici Ortodoxe autocefale a fost un eveniment important în istoria procesului sinodal în Biserica Ortodoxă, care a început cu prima Conferință panortodoxă în Rhodos în 1961„.

Sfântul Sinod al Bisericii noastre, în timpul aceleiași sesiuni, a încredințat studiul documentelor adoptate în Creta Comisiei Sinodale Biblice și Teologice, care a pregătit o concluzie cu privire la aceasta. Ea este prezentată acum spre examinare la Sinodul Episcopilor. Puteți găsi această concluzie în dosarul pe care fiecare l-ați primit în timpul înscrierii.

Comisia a comparat copiile documentelor Sinodului din Creta primite de noi cu textele presinodale, care au fost anterior examinate de Adunarea Episcopilor în februarie 2016. Documentele „Importanța postului și respectarea lui de astăzi” și „Autonomia și modul de proclamare” au fost adoptate de Sinodul din Creta fără modificări substanțiale. Analiza documentului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine“, a arătat că, în general, a suferit schimbări în sensul bun, ținând seama de criticile exprimate cu privire la subiectul său. În acest fel a fost introdus în document mențiunea importantă a respingerii uniației. Cu toate acestea, multe formulări rămân insuficient de clare și sunt nesatisfăcătoare. Ele pot fi înțelese în sensul că este vorba de restabilirea unității creștinilor, și nu de restabilirea unității cu Biserica a comunităților creștine care s-au separat de ea. Acesta este exact modul în care textul sinodal a fost înțeles de către unii critici ai documentului. Din păcate, amendamentele noastre nu au fost luate în considerare.

Terminologia documentului „Taina Căsătoriei și impedimentele sale” necesită, de asemenea, clarificări. În parte, nu reiese în mod clar ce semnifică termenul „uniune civilă” între persoane de sex diferit, care, așa cum apare în document, nu este recunoscut ca fiind posibil, de Biserică.

Documentul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” include, ca și mai înainte, o serie de formulări ambigue, fără revizuirea cărora documentul nu poate fi pe deplin recunoscut.

Imprecizia, cerând clarificări, este prezentă, de asemenea, și în noua formulare introdusă de Sinod în documentul „Diaspora Ortodoxă„.Documentele „Mesajul Sinodului” și „Enciclica” pregătite și adoptate direct în timpul Sinodului conțin, de asemenea, o serie de expresii care nu sunt în întregime clare. Sunt convins că Biserica noastră nu poate fi de acord cu unele dintre ele. În același timp, conceptul problemelor sociale, exprimate în mesajele Sinodului, nu contrazic în nici un fel învățătura socială a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Prezentul Sinod al Episcopilor, printre alte decizii importante, trebuie să exprime atitudinea Bisericii noastre față de Sinodul care a avut loc în Creta cât și despre documentele care au fost adoptate acolo. În acest sens aș dori în mod particular să subliniez faptul că discuțiile și chiar diferendele din familia noastră ortodoxă cu privire la Sinodul din Creta nu au umbrita interacțiunile Sfintelor Biserici Ortodoxe. Slujirea împreună a Sfintei Liturghii, participarea la întâlniri și evenimente inter-ortodoxe, ca și înainte, unește toate Bisericile autocefale, fie că au participat la Sinod ori s-au abținut. Mă bucur că în acele zile am așteptat sosirea la Moscova, la invitația mea, a dragilor noștri confrați, Întâistătătorii și membrii delegațiilor Bisericilor surori, ca împreună să comemorăm evenimente importante pentru noi. De fiecare dată când stăm în fața Sfântului Altar, simțim în mod clar că suntem o singură Sfântă Biserică Ortodoxă.

Terminând analiza mea, a evenimentelor importante ale procesului presinodal, vreau să îmi exprim încrederea că ținerea unui Sinod cu adevărat panortodox, cu autoritate în întreaga lume ortodoxă, este în așteptare de către toate Preasfintele Biserici Ortodoxe. Sunt convins că pregătirea unei astfel de Sinod ar trebui să fie conjugată cu participarea liberă a tuturor Bisericilor autocefale și redactarea textelor sinodale în respectul egal al punctului de vedere ale fiecărei Biserici locale, chiar și a celei mai mici ca număr de credincioșii, precum și dorința de a schimba formulările din documentele care aduc cele mai multe critici de una sau alta dintre Biserici. Presupun că numai în acest caz, poate avea loc Sfântul și Marele Sinod, capabil de a deveni ceea ce trebuie să fie – vocea concordantă, puternică și una a Bisericii Ortodoxă Sobornicești. 

Traducere de ROF după Orthodoxie.com, Le patriarche de Moscou s’est exprimé au sujet du Concile de Crète