„Femeia este în stare de ridicare. Bisericile sunt mai pline de femei decât de bărbați. Urmarea este că puşcăriile sunt mai pline de bărbaţi decât de femei. Drept pentru care mult datorăm noi femeilor; şi dacă femeia ar înţelege mai mult unde trebuie să fie, atunci lucrurile ar merge şi mai bine. Pentru că Hristos a ridicat femeia la starea de egalitate cu bărbatul. Femeia nu este sexul slab, femeia este sexul fin, pentru că Dumnezeu a înzestrat-o cu fineţe. (…)
Mântuitorul Hristos a fost părăsit de toţi bărbaţii, cu toată bărbăţia lor. Primii apostoli bărbaţi au fost nişte laşi, iar femeile au manifestat cea mai puternică bărbăţie. Întrucât, în dispreţul soldaţilor romani, au stat lângă cruce. Drept pentru care Mântuitorul Hristos S-a arătat pentru prima dată femeilor. În grădina Ghetsimani, după înviere, prima arătare nu este către un apostol, către un bărbat, ci este către femeile mironosiţe, cu cuvântul: «Bucuraţi-vă!» Şi de atunci noi ne tot bucurăm.”
— Părintele Nicolae Tănase, De la prietenie la iubire. Căsătoria – taina iubirii creștine, Ed. Agaton, Făgăraș, 2011
Astăzi, în duminica a treia după Înviere, le cinstim pe Sfintele Femei Mironosițe și Soborul Sfintelor Femei Românce. O numim și Duminica Femeilor Creștine.
Mironosițele au fost mai mult decât martore. Au fost Apostolii Apostolilor. Curaj, fidelitate și statornicie. Au rămas lângă Cruce când Mântuitorul a fost răstignit, au mers singure la Mormântul Lui. Și au fost primele care au auzit: „Bucurați-vă!”
Poate că în astfel de exemple auzim și chemarea noastră: să fim alături așa cum putem – cu o rugăciune, cu o vorbă de mângâiere sau de împuternicire, cu o faptă plină de generozitate și afecțiune… Să îngrijim, să alinăm, să SUS-ținem, să trăim totul prin credință și cu inimă curată.
Suntem toate femei obișnuite. Dar, prin Dumnezeu, nimic din ceea ce facem nu mai este obișnuit.
În pacea femeii creștine se adună rugăciunea, răbdarea, lacrima și nădejdea. Mamă, soție, fiică, bunică — dar, mai presus de toate, inimă pentru familie, candelă de credință și odihnă pentru cei din jur. Ea nu doar îngrijește, ci sfințește locul în care trăiește.
Când o femeie își înțelege menirea, casa devine loc de întâlnire cu Dumnezeu.
Rugăciunea devine respirație.
Osteneala devine binecuvântare.
Fidelitatea devine fire.
Iar creșterea copiilor — o slujire tainică. Mama, „primul duhovnic și educator al copilului…”
În blândețea unei femei încape o putere dincolo de măsură. Iar în fermitatea și credința ei se păstrează direcția unei familii întregi.
Femeia credincioasă are chip luminos și grație, nu pentru că viața e ușoară, ci pentru că știe să treacă totul prin inimă și prin Dumnezeu.
La mulți ani binecuvântați femeilor creștine – femei obișnuite, chemate la lucruri extraordinare…
O rugăm pe Maica Domnului, pe Sfintele Femei Mironosițe și pe toate Sfintele Femei românce, din toate vremurile, să ne așeze tuturor în inimă o picătură din dumnezeiasca lor dragoste pentru Domnul și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos!
Hristos a înviat!
Prima Doamnă a României, Cristela Georgescu
