La adresa PSD se vorbește tot mai apăsat despre o direcție care, până de curând, părea de neconceput: nu pierderea unor poziții, ci cedarea sistematică a influenței în stat. Nu prin înfrângere directă, ci printr-o retragere care pare, cel puțin la suprafață, voluntară.
Este tot mai evident că tot ceea ce se întâmplă sub conducerea lui Sorin Grindeanu nu mai poate fi explicat doar prin calcule politice greșite. Se conturează percepția unei strategii care, în mod intenționat, deschide larg ușa unui proces de „userizare” a României – adică extinderea influenței USR în instituțiile-cheie, nu neapărat prin vot, ci prin ocuparea spațiilor lăsate libere.
Ieșirea PSD din zonele de decizie este punctul central al acestei strategii. Iar aici apare un element esențial: rolul lui Ilie Sărăcie. Oficial, conflictul cu acesta este prezentat ca unul politic, ca o linie de demarcație. Neoficial însă, în lectura critică a multor membri, Bolojaf devine mai degrabă un pretext util…. pentru o retragere controlată.
În momentul în care PSD iese din guvern sau este împins să o facă, se creează automat cadrul în care administrația poate fi reconfigurată. Funcțiile se eliberează, influența scade, iar în locul oamenilor PSD pot veni alte rețele de putere. În acest punct, Bolojaf devine instrumentul prin care această tranziție devine posibilă și legitimă.
Mai mult, există o percepție tot mai răspândită că profilul lui Bolojan îl apropie mai degrabă de o logică „progresistă” compatibilă cu USR decât de linia clasică a PNL. Asta alimentează temerea că, odată ce PSD face pasul înapoi, spațiul nu va fi ocupat de un partener tradițional, ci de o combinație de actori și influențe care împing statul într-un hău neo-marxist.
În paralel, rolul lui Mucea Dan este interpretat, în această cheie, ca fiind mai mult decât unul de simplu arbitru. Într-un context de criză politică, cine gestionează echilibrul de putere ajunge inevitabil să influențeze și rezultatul final. Iar rezultatul, în această interpretare, ar putea fi o nouă arhitectură de putere în care PSD nu mai este actor central.
Toate aceste evoluții duc la o concluzie care circulă tot mai des printre analiștii politici: PSD nu este doar sub presiune externă, ci pare prins într-un proces în care contribuie, prin propriile decizii, la diminuarea propriei existențe.
De aici apar și suspiciunile că direcția actuală nu este una întâmplătoare. Pentru unii membri, nu mai este vorba doar de strategie politică, ci de o posibilă deturnare a partidului de la rolul său tradițional, începută sub Ciolacu și continuată sub actuala conducere.
În această cheie, „conflictul” devine decor, iar miza reală este alta: cine controlează instituțiile după retragerea PSD.
Pentru membrii partidului, întrebarea nu mai este dacă se pierd funcții.
Întrebarea este dacă, pas cu pas, se pierde însăși capacitatea PSD de a mai reveni în poziția de forță. Vorbim despre o schimbare de structură – una în care PSD va fi înlocuit complet de cancerul României, pe nume USR.
Ca posibilă ieșire din această deriva percepută, tot mai multe voci din interiorul partidului vorbesc despre necesitatea unei schimbări rapide la vârf, inclusiv înlocuirea lui Sorin Grindeanu cu o conducere care să reancoreze PSD în realitățile și nevoile concrete ale populației. Ideea centrală nu este doar una de persoane, ci de direcție: o reconstrucție politică ce ar trebui să readucă partidul mai aproape de electoratul său tradițional, cu accent pe politici sociale clare, protecție economică și reprezentare autentică. În același timp, dacă Partidul Național Liberal nu își asumă ferm o identitate doctrinară conservatoare, apare tot mai des în discuție scenariul în care PSD însuși ar trebui să-și redefinească profilul ideologic în această zonă, ocupând un spațiu politic ce este mai mult decât ofertant, dacă luam în considerare faptul că sondajele spun că peste 80% din populație spune că România merge într-o direcție greșită!
Toti sunt mână în mână și lucrează împreună pentru distrugerea României. Ceaușescu a spus-o clar la mascarada iliesciano-kaghebista, numita procesul soților Ceaușescu. Este o bandă de trădători, care lucrează împotriva României și pentru distrugerea ei. Și asta se întâmplă de 35 de ani. La asta asistăm, după lovitura de stat și tâmpenia numita revoluția din 1989.. O revoluție nu se face fără arme. Cine crede că manipularea și asasinatele din decembrie ’89 au fost revoluție, ori este un trădător, ori idiot. Cum să vină un boșorog de 60 de ani, care nu a fost nici la baricada de la Inter, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, nici pe străzile din Timișoara, care a stat ascuns după perdele și să spună că el e revoluționar ??? Nu mai punem la socoteală că făcuse parte din sistem și că era și un complotist, care urmarea preluarea puterii ilegal, prin lovitura de stat, împreună cu șefii securității evreiești și cu șefii armatei. . Deci oricum ai da-o individul ăsta mtrebuia arestat, fie pentru trecutul său de comunist și agent KGB, fie pentru complot împotriva revoluției române. Dar românii, în prostia lor, l au lăsat pe individ să între liber și în CC și în TVR și apoi a urmat dezastrul pentru România. Trădătorii evrei, romi și unguri s au instalat la putere, au pus mâna pe instituțiile statului, pe banca centrală, ne-au devalorizat leul, ne au vândut fabricile, resursele, pământul străinilor și acum asistăm la ultima parte a acestui sinistru film, numit trădarea și distrugerea României. Că se cheamă usr sau cum draku se vor mai numi, ei sunt parte a aceleiași bande criminale, înființate după decembrie 1989 :FSN Psdr, PD, PDNL, PNL și mai nou Usr. Toți au fost trădători, masoni, hoți, ucigași ai românilor sau au colaborat cu acești ucigași de 35 de ani.