După ședința de astăzi a CSAT, se pregătește convocarea de urgență a Parlamentului României pentru a vota punerea la dispoziție a teritoriului României pentru operațiuni militare ale Statelor Unite ale Americii împotriva Iran.
Fără dezbateri.
Fără consultarea populației.
Fără transparență.
PSD, PNL, USR și inaptul Mucea Dan sunt gata să transforme România într-o rampă militară pentru un război care nu este al nostru.
Aceasta nu este politică externă.
Este slugărnicie față de Washington, a unui regim ilegitim, care vrea să intre în grațiile celor care nu-i recunosc ca aleși ai poporului. Opoziția anunță că se opune atragerii României în acest conflict, mai ales că nu poporul nu a fost consultat!
Românii vor pace.
Românii nu vor ca România să devină țintă pentru rachete iraniene.
NATO este o alianță defensivă, nu o organizație creată pentru a ataca alte state.
Întrebarea este simplă: care sunt garanțiile pentru România dacă intră într-un astfel de conflict?
Răspunsul pare să fie: niciuna.
De aceea, doar poporul mai poate opri această decizie periculoasă.
În această seară ieșiți în stradă în toată România.
În piețele marilor orașe.
Pentru pace.
Pentru România.
Pentru a spune clar: nu vrem războiul altora pe pământul nostru.
Citiți și: PR. JUSTIN PÂRVU | ROMÂNIA FOLOSITĂ PENTRU RĂZBOIUL ALTORA
Mulți spun că a permite SUA să folosească baza de la Kogălniceanu pentru operațiunea militară specială contra Iranului ar crește riscurile de securitate cu privire la România.
Este adevărat.
Dar eu insist pe tema responsabilității morale.
Cu fiecare participare la războaie, România se face complice la crime.
Și o să spuneți că nu e chiar o dramă. Ba este.
În ultimii 35 de ani, România așa a înțeles să se vândă în relațiile internaționale: ca o curvă de bază militară, ca furnizoare de mercenari în războaiele altora, ca bază sau cer deschis pentru atrocitățile din războaie ce nu ne privesc.
Când mergeți prin Belgrad și vedeți clădirile alea bombardate de NATO și auziți poveștile de război, nu uitați că România este vinovată.
Așa cum e vinovată de dezastrul din Afganistan, de cel din Irak, de cel din Ucraina și din atâtea locuri unde am fost complici mândri de asta.
Nu am fost furnizori de pace ci de război și de moarte.
Consecințele?
Vedem toți unde suntem.
Și, din păcate pentru noi, încă nu a venit nota de plată.
Chestia asta s-a mai întâmplat în istorie, în al doilea război mondial.
Atunci, în spatele naziștilor am făcut niște atrocități mult mai mari, evident, dar cu același elan tembel ca și acum- pe logica, să ne mulțumim stăpânul (atunci era Hitler, acum SUA) și să arătăm ce feroce este pechinezul după ce s-a împrietenit cu lupul.
Apoi, lupul a pierdut războiul cu ursul- pe care îl atacaserăm în propria lui vizuină.
Și, evident, pechinezul a trebuit să răspundă în solidar cu lupul pentru înfrângere.
În perioada comunistă am înțeles lecția.
De aceea, România a lăsat logica războiului și a ales calea păcii.
România în războiul din Vietnam a fost intermediar între puterile beligerante și nu furnizor de moarte (așa cum este acum, în Ucraina și atâtea alte războaie).
Când s-a invadat Cehoslovacia, România a fost vocea care a condamnat propriul hegemon regional pentru agresiune, nu cățelul mândru că stăpânul său e un criminal.
Însă după căderea comunismului am luat-o de la capăt.
Și cu ce folos?
Ce ne-au adus războaiele astea?
Cu ce ne folosește umbrela NATO cu care ne tot bate la cap propaganda?
Prostia de la Deveselu a sabotat relațiile economice bune cu Rusia.
Baza de la Kogălniceanu este doar un risc, o vulnerabilitate, nu un avantaj geopolitic.
Gâfâim economic ca să hrănim războiul din Ucraina.
Bugetul nostru este epuizat ca să cumpărăm fiare vechi de ucis și să plătim pensii speciale tuturor borfașilor din armata română care au fost mercenari în războaie ce nu ne priveau pe noi….
Exceptând ei, cine a profitat economic de pe urma NATO?
Și nu mă luați cu prostii cu PIB-ul crescut, căci vă aduc aminte că avem o datorie istorică care e deja la 65% din PIB (saltul de la 60 la 65 fiind meritul unor împrumuturi tot pentru borfășeala numită armată) și că totul pute a faliment în jurul nostru….
Art. 10 din Constituția României, privitor la relațiile internaționale, prevede că România întreține și dezvoltă relații pașnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și celelalte norme general admise ale dreptului internațional.
Inițierea unor misiuni și operații militare pe teritoriul statului român, prin dizlocarea temporară pe teritoriul României a unor capabilități militare ale SUA, care să susțină operațiunile împotriva Iranului, reprezintă practic o implicare a României în acest conflict.
Trebuie să reamintesc faptul că Parlamentul României a adoptat anul trecut în primăvară, în regim de urgență, Legea nr. 72 din 19 mai 2025 privind desfăsurarea pe timp de pace a misiunilor si operatiilor militare pe teritoriul statului român.
Potrivit acestei legi, respectiv art. 4: „Inițierea misiunilor și operațiilor militare pe teritoriul statului român se aprobă de către Președintele României la propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.”
Azi la ora 09:30, CAST-ul are o ședință având pe ordinea de zi:
– situația din Orientul Mijlociu. Implicații pentru România;
– evaluarea impactului evenimentelor din Orientul Mijlociu asupra pieței petroliere din România;
– analiza dislocării temporare pe teritoriul României a unor capabilități militare.
Până la urmă, ce treabă avem NOI cu Iranul? De ce am vrea NOI să schimbăm regimul din Iran?
Există vreun acord secret al Parteneriatului nostru Strategic cu SUA în care e stipulat să participăm la operațiuni de schimbare de regim în alte țări? Dacă da, atunci el este caduc, pentru că românilor – popor suveran – nu li s-a spus.
Nici potrivit Tratatului NATO, asumat oficial de România, nu avem vreo obligație. SUA nu au fost atacate: dimpotrivă, ele au atacat Iranul.
Potrivit oricăror norme de drept internațional și morale, în acest război, Statele Unite sunt agresorul. Iar ajutorul dat lor ne-ar face părtași la agresiune.
Antonescu a făcut greșeala de a depăși granițele istorice ale României. Tot la cererea Aliatului Strategic de atunci.
Pentru asta, e blamat și azi. Ba chiar a ajuns victimă a Legii Vexler.
pe ordinea de zi figurează „analiza dislocării temporare pe teritoriul României a unor capabilități militare” și „situația din Orientul Mijlociu”. Comunicatul nu menționează explicit „cerere SUA” sau „avioane pentru Iran”.
Aricolele din Newsweek, Digi24, Adevărul, Antena 3 nu doar că înfloresc informația, dar o și duc într-o zonă foarte, foarte periculoasă.
Nu se vede oare că puterea care încă deține Iranul reacționează ca o fiară rănită? A fost capabilă această fiară să lovească statele din vecinătate, cu care ar fi trebuit să împartă credința religioasă și stilul cultural. Oare nu va fi capabilă să lovească și în Europa, fie cu rachete, fie cu atacuri teroriste?
Ia ziceți, în ce ne tranformă „știrile” acestor băieți de-și zic jurnaliști?
Într-o țintă, cumva?
Cine este mai periculos – un ciudat care crede că Pământul este plat sau un individ veros care, pentru trafic și pentru a convinge UE să mai bage niște bani publici în legacy media (că banii de la USAID s-au gătat), ne introduc fix în gura fiarei sau în cătarea rachetelor hiper-sonice ale regimului ayatollahilor?
Pentru a înțelege de ce Donald Trump a lovit Iranul, trebuie să ne uităm la Coreea de Nord.
În septembrie 1994, președintele Bill Clinton lua în calcul un prim atac asupra instalației nucleare nord-coreene de la Yongbyon Nuclear Scientific Research Center.
Apoi Jimmy Carter a zburat la Pyongyang cu o echipă CNN, a ajuns la un acord cu Kim Il Sung și l-a anunțat în direct la televiziune înainte ca Washingtonul să îl poată opri. Clinton l-a acceptat.
Acordul numit Agreed Framework a înghețat programul de plutoniu al Coreei de Nord. Dar nord-coreenii au derulat în tot acel timp un program secret de uraniu. Acordul s-a prăbușit în 2002.
George W. Bush a luat în calcul o acțiune militară când programul secret a fost dezvăluit. Dar, cu Războiul din Irak și Războiul din Afganistan consumând toate resursele, momentul a trecut.
Până în 2006, Coreea de Nord avea deja bomba nucleară. Fiecare președinte american de atunci a trebuit să trăiască cu această realitate.
Argumentul lui Trump privind Iran este simplu: diplomația a fost încercată.
Sancțiunile au fost încercate. Operațiunile clandestine au fost încercate. Nimic nu a avut efect durabil. El a decis că era inevitabil.
Dacă are dreptate sau nu este o întrebare la care istoria va răspunde. Dar Coreea de Nord ne oferă o imagine a alternativei… dacă accepți argumentul nuclear.
Surse: Center for Strategic and International Studies, The Diplomat, Responsible Statecraft.
E groasă rău, oameni buni!
A-ți pune la dispoziție teritoriul național, în orice mod, pentru a sprijini un actor implicat într-un război, presupune o implicare în acel război, operațiune specială. sau cum s-o mai numi el.
Sigur că suntem stat NATO și orice implicare a acestei organizații într-un conflict militar presupune participarea României la acesta, potrivit tratatului. Dar NATO nu este implicată în niciun conflict.
Eu nu am informațiile și nici specializarea necesare pentru a aprecia dacă ceea ce fac Trump și Biby e bine pentru Planetă, pentru umanitate, sau cine știe pentru cine.
Ceea ce ȘTIU și sunt convinsă că este real este că nici cei din fruntea Statului român NU le au, deci sunt îngrozită de ceea ce vor decide ei pentru mine și pentru poporul meu.
Da, interesul LOR particular va fi pus mai presus de orice, și orice decizie vor lua va fi una care să îi avantajeze pe EI, nu pe NOI.
Situația actuală mondială e gravă iar voi, gleznuțe goale, ne-ați pricopsit cu cel mai puțin adecvat președinte/partid/ministru în fruntea țării.
PS – da, dacă obiectivul planetar rămânea „cum să ne elgibitim mai profund”, „ce să facem cu bananele”, puteam să vă întelegem… așa, ați nenorocit o țară și nu realizați 🙄