Un proiect strategic care ar putea rezolva o mare problemă a agriculturii creată de secetă. Este vorba despre finalizarea mega proiectului Canalului de Irigații Siret-Bărăgan, început de regimul lui Nicolae Ceaușescu, înainte de 1989.
Astfel, două asocieri conduse de companiile românești Erbașu și Dimex au depus oferte pentru construirea unui tronson de 23 de kilometri din Canalul de Irigații Siret – Bărăgan, contractul având o valoare estimată la un miliard de lei.
Lucrările la proiect vor demara în două luni și potrivit ministerului agriculturii, prevede proiectarea și execuția lucrărilor pentru Canalul Magistral de Irigații Siret – Bărăgan, Etapa 1, Lot 1, între kilometrii 0 și 23. Tronsonul este amplasat în județul Vrancea, iar intervențiile contractate de ANIF includ realizarea a trei noduri hidrotehnice – Zăbrăuți, Șușița, Putna – și 14 subtraversări ale unor cursuri de apă.
Durata contractului este de 31 de luni și acoperă atât faza de proiectare, cât și execuția lucrărilor propriu-zise. Finanțarea va fi asigurată integral din bugetul de stat.
Lotul 1 al Etapei 1 reprezintă doar o componentă dintr-un proiect mult mai amplu, ce urmărește realizarea unui canal cu o lungime totală de aproape 200 de kilometri. Structura proiectului este următoarea:
– Etapa I: canalul între acumularea Călimănești și Râmna, cu o lungime de 51,5 km;
Etapa a II-a: canalul între Râmna și acumularea Dridu, cu o lungime de 139,5 km.
Canalul Siret – Bărăgan este un proiect lansat în 1986, în perioada de final a regimului comunist, pe râul Siret, între Barajul Călimănești și Lacul Dridu. Scopul său era să direcționeze apele Siretului către câmpurile Bărăganului. Construcția canalului, cu o lungime planificată de 198 km, o lățime la bază de 20 metri și o adâncime de 7 metri, avea menirea de a aduce beneficii economice majore: alimentarea cu apă pentru irigații în Bărăgan, diminuarea riscului de inundații în lunca Siretului și transformarea canalului într-o rută de transport naval pentru mărfuri. Totodată, agricultorii din zonă ar fi beneficiat de costuri mai reduse la energie, în prezent necesară pentru pomparea apei din Dunăre.
Din păcate, precum multe alte proiecte de infrastructură, inclusiv rutieră sau feroviară și acest proiect a fost abandonat după 1989, într-o fervoare de a demola tot ce s-a construit de către vechiul regim.
Prin realizarea acestui proiect, țara noastră ar putea obține peste 30 de milioane de tone de porumb în plus.
Ceaușescu urmărea să facă și din Olt un râu navigabil, ceea ce ar fi adus beneficii economice importante pentru regiunea din sud-vestul țării. Proiectul a rămas blocat la 80% din realizare, pentru că s-au oprit toate lucrările după 1989.
Reamintim că primul premier al României după 1989, Petre Roman, a declarat că industria românească era atunci „un morman de fiare vechi”.
Iar Erbașu (care nu are nici o treabă cu construcțiile hidrotehnice, compania e specializată pe construcții rezidențiale și industriale), permanent abonată la banii publici, susținută de ani buni de PSD (acum s-or orienta, cine știe). Mai bine Erbașu să vadă de Sala Polivalentă din Tulcea, cu care se laudă peste tot, e ciur ultimul subsol dar și primul are probleme cu infiltrațiile.