Catre militarii Romaniei!
Privesc siderat, dar deja nu mă mai miră nimic.
Privesc siderat cum oameni care au servit țara cu onoare și demnitate, care au primit (și răspândit la rândul lor) o educație patriotică sănătoasă, care au reprezentat România în misiuni internaționale, care se mândresc cu performanțe deosebite, care, probabil, înțeleg mai bine ca mulți civili ce înseamnă să fi comandant, să iei hotărâri bune, în timp scurt, prin care să servești țara și poporul, interesele naționale, dar în același timp să-ți protejezi și să-ți respecți subordonații, au (încă) dubii privind alegerea viitorului președinte în Turul 2. Ba mai mult, unii se „orientează” către reprezentantul curentului globalist, indubitabil anti-românesc, curent ideologic care, culmea, disprețuiește substanțial militarii, precum și tot ce reprezintă autoritate națională, suveranitate, independență, siguranță, tradiție și umanitate… și asta, clamând democrația, călcând în picioare onoarea și demnitatea militară, jurământul (inițial) de credință. Ăstora le pute tot ce e românesc. Pentru ei străinătatea și străinii reprezintă totul. Românii sunt pleava. România e mocirla.
Cu scuzele de rigoare, pentru un civil, pare sau poate chiar e mai simplu. Alege (mai) liber, pe cel care îi reprezintă mai fidel năzuințele, propria imagine, propria conștiință, alege un civil, indiferent de calificare și meserie, fără să se întrebe prea mult și profund dacă Comandantul forțelor armate știe mai mult decât să coase un nasture sau are disponibilitatea de a înțelege fenomenul militar pe care îl conduce timp de cinci sau chiar zece ani. La un civil patriotismul ar putea fi opțional, deși nu e normal. La un militar, NU.
Patriotismul este alături de disciplina militară, esența și motorul Armatei naționale.
Militarul, care e condamntat să fie suveranist, prin meserie, mentalitate și atitudine, prin Jurâmântul său de credință față de țară și popor, mergând până la sacrificiul suprem („să nu-mi precupețesc sângele și viața pentru a apăra pământul strămoșesc, independența și suveranitatea patriei”), trebuie să înțeleagă în mâinile cui își pune cariera și poate viața… cui încredințează responsabilitatea apărării, ordinei publice și siguranței naționale. Militarii activi și cei în rezervă (pe timpul concentrării) nu își pot alege comandanții. E una dintre privațiunile militarilor, alături de celelalte multe care îi face deosebiți… unii spun chiar speciali. Dar militarii își pot alege, odată la cinci ani, Comandantul forțelor armate… și sigur doresc să vadă în el caracter, prestanță, empatie, profesionalism, decență, diplomație, eficiență, sacrificiu, maturitate, modestie și neapărat patriotism. Un militar adevărat nu și-ar pune cariera și viața în mâinile unui lunatic, bramburit și incoerent, mincinos și corupt, șantajabil și dubios, mai ales după ce acesta le-a trântit-o cu nesimțire afirmând că „militarii nu fac obiectul preocupărilor lui”.
Viața mea militară m-a învățat că nu toți premianții ajung buni comandanți, așa cum nici cei mai buni ofițeri, nu ajung neapărat generali. În viață, dar mai ales în cariera militară, se schimbă des și rapid, reperele și valorile… ca pe câmpul de instrucție sau mai ales în luptă.
Cunosc multe cazuri în care elevi și studenți eminenți au ajuns doar colonei, iar unii, chiar slabi la învățătură și cu probleme disciplinare, dar descurcăreți, au devenit generali… unii chiar de ispravă, unii chiar eroi adevărați.
Chiar dacă nu era pe deplin moral, am cunoscut în cariera mea comandanți tineri, unii doar căpitani, unii mai năbădăioși, care au performat cu succes. La fel, am văzut genii în ale olimpiadelor, care s-au stins lamentabil în obscuritate, domeniul militar fiindu-le potrivnic.
Poate că de asta statele puternice și cu tradiție au la comanda forțelor armate oameni cu priceperi și aptitudini militare, cu ținută și determinare, cu autoritate (mai ales morală) și retorică corespunzătoare.
DOMENIUL MILITAR E DUR, CERE SACRIFICII ȘI ABILITĂȚI SPECIFICE. OMUL NEPOTRIVIT ÎN FUNCȚIA DE COMANDANT AL FORȚELOR ARMATE ECHIVALEAZĂ CU UN ATENTAT LA SIGURANȚA NAȚIONALĂ, LA DEMOCRAȚIE, LIBERTATE ȘI STATUL DE DREPT.
Ori cei care vor o Românie distrusă și debusolată, fragmentată și manipulabilă, speră să-și instaleze marioneta tocmai în capul statului, la comanda forțelor armate și a serviciilor secrete.
Militari români, îi lăsăm?
Pledoaria mea se adresează militarilor cu caracter, care nu s-au agățat cu oportunism de trena partidelor politice, care au guvernat România și i-au trădat, timp de 35 de ani, interesele și cetățenii, care nu s-au înfruptat și mânjit cu fondurile soroșiste și franțuzești, care mai prețuiesc cuvântul dat, onoarea și demnitatea militară, care-și mai respectă înaintașii și blazonul.
În opinia mea, militarul adevărat nu are dreptul moral să-și schimbe opțiunile precum politrucii. El nu poate pactiza cu dușmanii/adversarii. El trebuie să rămână devotat, în mod necondiționat, poporului din care provine, care-i plătește solda și pensia militară de stat. Altfel, e un jalnic mercenar.
Camarazi,
LĂSAȚI LEHAMITEA, MOFTURILE ȘI ORGOLIILE!
FIȚI PATRIOȚI!
FACEȚI CA MINE! EU MERG LA VOT ȘI ALEG: George SIMION.
PENTRU FAMILIA MEA, PENTRU ROMÂNIA, PENTRU UN VIITOR ÎN LINIȘTE ȘI PACE!
HAIDEȚI SĂ DĂM O ALTĂ ȘANSĂ ROMÂNIEI
HAIDEȚI SĂ PRODUCEM ADEVĂRATA SCHIMBARE!
Cu deosebită stimă,
Col. (Rtr.) Edmond MILEA
Eu cred că e invers ! Europa e pleava, mocirla, iar România e soarele, țara binecuvântată, plină de comori naturale, cu un pământ roditor, cu ape cristaline, așa cum nu sunt nicăieri pe această planetă, cu munți plini de păduri, de brazi, cu o istorie milenara și cu cea mai frumoasă limbă din lume. Iar armata, soldații acestei țări trebuie să fie mândri că s-au născut în această țară, că sunt români, iar votul lor trebuie să meargă către cel dorit de popor !!! Națiunea și neamul nostru are șansa de a merge pe alt drum, de a-și recăpăta gloria și măreția pierdute și cauza unor trădători de neam și țară. Să nu ne lăsăm amăgiti de falsa Europă, lcare nu ne-a apreciat niciodată la adevărata noastră valoare, de falsele valori occidentale, de falsa prietenie și democrație care distruge tot ce este viu, curat și bun în inimile noastre. Liderul acestei națiuni trebuie să fie cel ales de popor !!! El este suveran, el este singurul care are dreptul să își aleagă conducătorul !!! Și chiar dacă în trecut a greșit, acum a ales exact pe cine trebuie !!!!!
Fără reținere, răspunsul este unul singur, dacă într-adevăr dorim schimbare : Vot masiv Simion presedinte !
Sa faci Capitane o Tara ca soarele Sfant de pe Cer!!!