Veniturile nete din dobânzi ale băncilor (veniturile încasate din dobânzile la credite minus cheltuielile cu dobânzile plătite la depozite) s-au dublat în ultimii şase ani, ajungând la sfârşitul anului 2023 până la 24 mld. lei, scrie ZF.
Practic, după ce în fiecare an din perioada 2013 – 2017 nivelul veniturilor nete din dobânzi a fost relativ constant, oscilând în jurul a 11 mld. lei, apoi au urmat şase ani de creşteri continue, care au accelerat în ultimii doi ani. În mod normal, dacă băncile ar fi majorat şi dobânzile la depozite în pas cu dobânzile la credite, atunci nivelul veniturilor nete din dobânzi nu ar fi făcut un astfel de salt.
Profitul suplimentar din dobânzi din ultimii ani, premiul băncilor din creşterea ROBOR a ajuns astfel la 5 mld. euro.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Dacă sistemul bancar ar fi naționalizat, cele cinci miliarde de euro ar fi venit la bugetul statului și ar degreva statul de nevoia de instituire de noi taxe și impozite pe spinarea cetățenilor.
Iar naționalizarea sistemului bancar nu este doar o măsură alternativă de stânga, ci, așa cum am explicat într-un comentariu anterior, este o măsură imperios necesară pentru repunerea circulației banilor pe făgașul firesc, în care de bani se poate bucura numai cel ce a oferit bunuri sau servicii echivalente la schimb, nu și cel ce face bani pe seama banilor din jocul dobânzii. Astfel, statul, dacă ar ajunge gestionar al circulației banilor prin naționalizarea sistemului bancar, ar reîntoarce în economie banii câștigați din spread-ul de dobândă prin mecanismele sale tradiționale: cheltuieli guvernamentale, subvenții și alte transferuri de la bugetul statului și ar reface masa monetară pusă la dispoziția economiei pentru exercițiul financiar următor, stabilizând într-o manieră decisivă și echilibrul macroeconomic.
Apar, aici, două probleme:
1) Băncile care operează pe teritoriul României sunt bănci internaționale, drept pentru care o naționalizare a lor în România ar fi bine (dar, nu neapărat obligatoriu(!)) să fie operată concomitent cu naționalizarea lor în toate statele în care aceste bănci operează. Aceasta ar presupune o inițiativă și un efort comune din partea tuturor statelor lumii privind naționalizarea propriilor sisteme bancare.
2) Cum rămâne cu împrumuturile statelor realizate la organismele financiare internaționale: BM, FMI, etc.? Păi, ar trebui văzut din banii cui sunt realizate aceste împrumuturi. Situațiile sunt, iarăși, două:
2.a) Dacă BM, FMI, etc. funcționează după aceleași principii ca ale unei bănci normale și banii depuși de statele lumii sunt sursa banilor acordați ca împrumut statelor lumii, atunci, prin naționalizarea sistemelor bancare ale tuturor statelor, datoriile statelor lumii se transformă în datorii inter-state, care se vor rezolva individual prin acorduri reciproce între state.
2.b) Dacă BM, FMI, etc. au ca sursă de fonduri (acordate ca împrumut) și capitalul propriu al numitelor organisme bancare internaționale alcătuit din banii câștigați din spread-ul de dobândă de acționarii bancheri ai acestor organisme, atunci, în virtutea principiului corect al dobândirii banilor numai în schimbul unor bunuri și servicii oferite societății, se reneagă acționarilor organismelor financiare internaționale apartenența acestor fonduri, anulându-se datoriile statelor care provin din capitalul propriu al organismelor financiare internaționale.
După cum se vede, gestionarea corectă a ambelor situații privind sursa fondurilor conduce către desființarea organismelor financiare internaționale: BM, FMI, etc. în avantajul preluării controlului asupra banilor și, implicit, asupra propriei economii de către fiecare stat al lumii.
Aceasta este calea eficientă către suveranism!