Sâmbătă, 23 martie, în mai multe biserici din România, Albania și Serbia, vor avea loc slujbe de pomenire a părintelui martir Haralambie Balamace, ucis în noapte Sfintelor Paşti a anului 1914, și a martirilor români, aromâni, meglenoromâni din Balcani.
Slujbe de pomenire vor avea loc la Mănăstirea Curtea de Argeș – Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Catedrala Episcopală „Sfântul Nicolae” din Tulcea, Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, din Constanța, Biserica „Schimbarea la față” din Corcea, Albania, Biserica „Sfântul Mucenic Ion Valahul”– Protopopiatul Dacia Ripensis din Negotin, Timoc, Serbia, Catedrala din Moinești, jud. Bacău și Biserica „Izvorul Tămăduirii”- Mavogheni, București.
Inițiativa aparține Comisiei pentru românii de pretutindeni a Senatului României, Societății de cultură macedo-române, Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni și organizațiilor românilor din Albania și Serbia.
Potrivit Fundației Nicolae Iorga Saranda, Haralambrie Balamace, s-a născut în anul 1863 în satul Pleasa de Sus, din Imperiul Otoman, astăzi localitate dispărută în Albania. După definitivarea studiilor la Corcea (Corița), a devenit preot și profesor, urmând Seminarul teologic la Curtea de Argeș. Oamenii îi spuneau, familial, „Papa Lambru”.
A înființat școli românești în Pleasa, Moscopole, Corcea, Nicea, Sipska, Grabova, Lunca, Nicea, Vituki, și chiar în orașele Elbasan și Berat. În fața altarului și enoriașilor săi a slujit și vorbit întotdeauna în dialectul aromân al limbii române, deși ierarhia bisericească greacă interzicea acest lucru, limba greacă fiind singura recunoscută ca limbă de cult. La școală promova atât învățarea limbii române, cât și a celei albaneze. Excomunicat de greci nu s-a speriat și nu a abandonat misiunea sa națională, continuând să susțină emanciparea vlahilor din Imperiul Otoman. A militat pentru întemeierea unui episcopat românesc pentru aromânii din Macedonia.
Părintele Haralambie Balamace, împreună cu fratele său, Sotir, şi alţi doi români au fost ucişi în noaptea Sfintelor Paşti a anului 1914, trupurile lor fiind desfigurate prin lovituri de baionetă. Peste 1.000 de români din sudul Dunării, preoţi, profesori, învăţători sau oameni simpli au luptat pentru apărarea identităţii naţionale, de limbă şi credinţă, în comunităţile în care trăiau şi care au plătit aceste eforturi cu preţul vieţii lor.
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
