X

CJUE: Tradițiile de Crăciun și purtatul cruciuliței ar putea fi interzise în instituțiile publice

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche era inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Decizia de marți a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind posibilitatea interzicerii simbolurilor religioase în instituțiile publice din blocul comunitar naște temeri privind o aplicare draconică a eventualelor restricții, relatează The Guardian, citat de News.ro.

Instanța supremă a UE a decis marți că autoritățile publice din statele membre pot interzice angajaţilor să poarte simboluri religioase, cum ar fi vălul islamic, în interesul neutralităţii. Instanța a subliniat însă că astfel de restricţii trebuie să fie aplicate în mod egal tuturor angajaţilor şi să se încadreze în contextul juridic al fiecărui stat membru.

Decizia, publicată marţi de CJUE precizează că astfel de interdicţii sunt permise pentru a impune un „mediu administrativ complet neutru”. Cu toate acestea, instanţa a precizat că interdicţiile privind îmbrăcămintea sau simbolurile legate de convingeri filozofice sau religioase trebuie aplicate în mod egal.

„O astfel de regulă nu este discriminatorie dacă este aplicată în mod general şi nediscriminatoriu întregului personal al administraţiei respective şi este limitată la ceea ce este strict necesar”, arată CJUE în motivarea deciziei.

„Pentru a institui un mediu administrativ total neutru, o administraţie publică poate interzice purtarea vizibilă, la locul de muncă, a oricărui semn care arată convingeri filozofice sau religioase. O asemenea normă nu este discriminatorie dacă este aplicată în mod general şi nediferenţiat întregului personal al acestei administraţii şi se limitează la strictul necesar”, se arată în decizia CJUE.

Decizia CJUE lasă loc interzicerii cruciulițelor și a petrecerilor de Crăciun

CJUE a fost chemată să se pronunţe după ce unei angajate musulmane din municipalitatea Ans, din estul Belgiei, i s-a spus că nu poate purta un văl la serviciu. Documentele instanţei menţionează că locul de muncă al acesteia implica puţine contacte cu publicul.

La scurt timp după aceea, municipalitatea şi-a modificat condiţiile de angajare cerând ca toţi angajaţii să respecte o neutralitate strictă. Angajata a depus o plângere la o instanţă locală, descriind interdicţia ca fiind discriminatorie şi exprimându-şi îngrijorarea că i-a fost încălcat dreptul la libertatea de religie.

Instanţa a observat că, deşi semnele evidente de convingere religioasă erau interzise, mai multe fotografii prezentate de reclamantă arătau clar că „semnele discrete de convingere erau tolerate”. Aceste simboluri includeau, de pildă, purtarea de cercei cu o cruce sau organizarea de petreceri de Crăciun, a declarat avocatul reclamantei pentru The Guardian.

Femeia s-a adresat UE, cerând Curţii de Justiţie să evalueze dacă regula neutralităţii nu este cumva discriminatorie. Prin urmare, într-o decizie valabilă pentru birourile din sectorul public din întreaga Uniune Europeană, instanţa cu sediul în Luxemburg a declarat că o politică de neutralitate strictă „poate fi considerată ca fiind justificată în mod obiectiv de un scop legitim”.

Cu toate acestea, Curtea a menţionat că, de asemenea, este valabil şi reversul: administraţiile publice pot permite angajaţilor să poarte semne vizibile ale credinţei lor, fie că este vorba despre religie sau filozofie, într-un mod general şi nediscriminatoriu.

Instanţele naţionale au o „marjă de apreciere”, a adăugat CJUE, permiţându-le să decidă cel mai bine cum să echilibreze drepturile individului şi neutralitatea serviciului public.

„Cu toate acestea, acest obiectiv trebuie să fie urmărit în mod coerent şi sistematic, iar măsurile adoptate pentru a-l atinge trebuie să se limiteze la ceea ce este strict necesar”, a precizat instanţa europeană.

Sibylle Gioe, avocata care o reprezintă pe angajata din Belgia, a acuzat ambiguitatea hotărârii instanţei. „Dreptul Uniunii Europene nu optează pentru o soluţie în detrimentul alteia”, a spus ea.

Decizia privind simbolurile religioase provoacă îngrijorare în rândul musulmanilor

Vestea deciziei luate de CJUE a stârnit îngrijorare în unele părţi. Femyso, o reţea paneuropeană care reprezintă peste 30 de organizaţii musulmane de tineri şi studenţi, a descris hotărârea ca fiind o potenţială încălcare a libertăţii de religie şi de exprimare.

„Interdicţiile privind simbolurile religioase vizează invariabil vălul”, a declarat organizaţia, citând un document din 2022 al Open Society Foundations care susţine că aceste interdicţii se bazează pe discursuri islamofobe care prezintă îmbrăcămintea islamică drept incompatibilă cu neutralitatea.

Hotărârea ar putea exacerba marginalizarea femeilor musulmane într-un moment în care islamofobia este în creştere, a spus organizaţia, adăugând: „Femeile musulmane se confruntă deja cu o discriminare intersecţională din mai multe motive, iar o astfel de hotărâre riscă să legitimeze eliminarea lor din viaţa publică”.

Organizaţia a făcut apel la „incluziune la locul de muncă, unde persoanele de toate credinţele pot participa pe deplin fără teama de discriminare, inclusiv tinerii musulmani”.

Ce spune jurisprudența instanței supreme a UE despre libertatea religioasă la locul de muncă

Decizia de marţi a fost însă un ecou al mai multor hotărâri emise anterior de aceeaşi instanţă.

În 2021, aceasta a hotărât că angajatorii din sectorul privat pot limita exprimarea convingerilor religioase, politice sau filozofice atunci când există o „necesitate reală” de a „prezenta o imagine neutră faţă de clienţi sau de a preveni disputele sociale”.

Un an mai târziu, a afirmat că astfel de interdicţii nu constituie „discriminare directă”, atât timp cât sunt aplicate în mod egal tuturor angajaţilor. Printre cei care au criticat decizia din 2021 s-a numărat Human Rights Watch.

„Femeile musulmane nu ar trebui să fie nevoite să aleagă între credinţa lor şi locul de muncă”, a declarat atunci Hillary Margolis, de la această organizaţie, într-un comunicat.

Astfel de restricţii, a spus ea, se concentrează adesea asupra femeilor musulmane care poartă văl sau batic şi se bazează pe o logică eronată: „Că obiecţiile unui client faţă de angajaţii care poartă ţinute religioase pot în mod legitim să prevaleze asupra drepturilor angajaţilor”.

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

5 comentarii

  1. Când oare ne vom da seama că datoria noastră, de creștini ortodocși, trăind într-o țară Creștin Ortodoxă, este tocmai să discriminăm? De acord cu interzicerea oricăror altor simboluri în afară de cele Creștine în instituțiile publice din România! Să fim serioși și “intoleranți”, în Arabia Saudită ai mari necazuri dacă doar îți faci Cruce! Am văzut deja, pe grupurile conservatoare Telegram (mai ales), că au și mușcat momeala creștinii noștri (seduși și de “Slava Palestina”, că așa e la noi, la Marșul Normalității nu participăm, dar nu avem nimic împotrivă să defilăm prin centrul Bucureștiului (sâmbătă, 26.11) sub steagurile palestiniene), că unde e “libertatea religioasă”? Asta e consecința secularizării! România trebuie să se declare fără echivoc o țară și o națiune creștin ortodoxă! Nu înseamnă că, dacă un guvern cu adevărat naționalist va face asta, se vor demola geamiile din Dobrogea (muzeul holocaustului care se dorește a fi construit în București sigur trebuie interzis). Dar ar trebui să spună cu curaj: România e țară ortodoxă, așa că purtatul simbolurilor creștine chiar este de dorit la locul de muncă, burka, semiluna, steaua evreiască, etc, sunt interzise!

    1. „România trebuie să se declare fără echivoc o țară și o națiune creștin ortodoxă!”

      Între a se declara şi a fi … e o cale destul de lungă.
      E o mare diferenţă între un cetăţean român şi un român adevărat.
      E o mare diferenţă între un creştin botezat ortodox şi un creştin adevărat.

      1. Așa o fi. Dar măcar acest pas să îl facem. Să nu cădem în păcatul de a fi permanent dezgustați, pesimiști, deznădăjduiți că nu suntem creștini adevărați. Observ și la comemorări, legionare sau nu, că există tendința de “a pune pământ pe noi”. Comparându-ne mereu cu trecutul. Deci ce să facem? Punem mâinile pe piept și gata, că nu suntem români adevărați sau creștini adevărați. Un puțin pe care il avem de făcut îl putem face: aceea de a ne declara țară Creștin Ortodoxă. În contextul de azi, mie mi se pare că ar fi o adevărată sfidare la adresa celor ce se cred stăpânii acestei lumi. Nu știm noi cum privește Dumnezeu și cât contează gesturile mici de Mărturisire de azi. Să avem și Încredere, care nu e totuna cu Credința.

        1. Ce să facem?
          Să-L trăim pe Dumnezeu în gând, cuvânt şi faptă.
          Scrie în Acatistul Duhului Sfânt (Icos 10):
          „dă-ne, Doamne, să Te iubim nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasă și cu nevoința întregii vieți.”
          https://doxologia.ro/acatistul-preasfantului-de-viata-facatorului-duh

          Doar în Duhul Sfânt poate fi făcută unirea noastră împotriva celui viclean şi a lacheilor lui.

          Eu nu am spus să fim pesimişti, să deznădăjduim, să ne punem mâinile pe piept.
          Eu spun să fim realişti. Şi să avem discernământ.
          Să învăţăm din greşalele din trecut; să nu le mai repetăm.
          A ne declara țară Creștin Ortodoxă (fără a fi cu adevărat) nu ar rezolva ceva, ba dimpotrivă.
          Ne-ar alimenta mândria că suntem un popor creştin, că aici este Grădina Maicii Domnului… Iar când va fi să dăm un examen real… îl vom pica, fiind nepregătiţi.

          Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?

          1. Nici eu nu spun că nu trebuie să nu avem discernământ. Lipsa de discernământ duce de fapt la marile căderi. Dar această declarație nu ne va alimenta mândria…că nu vom avea timp de asta. Răul se va năpusti cu și mai mare furie asupra noastră. Nu de mândrie suferim noi acum, în acest veac, ci dimpotrivă, de lașitate, de falsă smerenie, de umilință când nu e cazul și da, de lipsă de discernământ (cum e de exemplu atmosfera asta de “Slava Palestina”, uitând că islamul e o religie declarat anti-creștină și neluând în seamă pericolul Crislamului). Dar oricum vorbim utopic, cine să declare România țară creștin ortodoxă? Eu unul nu văd nicăieri riscul de mândrie ci dimpotrivă, riscul de a accepta umili tot răul care ni se bagă pe gât, crezând fals că astfel suntem smeriți. De-abia am reușit să amânăm viclenia cu “data Paștilor”, sigur nu renunță ereticii la aduce Ortodoxia în rândul așa-zisei religii universale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button