A-i învăța pe copii să stea singuri

A-i învăța pe copii să stea singuri reprezintă o piatră de bază a educației. Deși înțeleg perfect dorința ocazională de a folosi tehnologia și ecranele ca „babysitteri”, nu ar trebui oare ca părinții să le inculce alternative mai sănătoase?

A-i învăța să stea singuri înseamnă în esență a-i ține ocupați în timp ce atenția părinților e în altă parte. Pe cât e de benefic pentru copii cât sunt mici, pe atât e de important pentru viitorul unui adult independent. Copiii care știu cum să se țină ocupați singuri nu au nevoie de televiziune, jocuri video, social media sau alte tehnologii pentru a-și face de lucru. Știu deja cum să urmărească activități mai bune și mai sănătoase.

Întrebarea este cum să facă părinții asta?

Secretul constă în a investi timp în jocurile copiilor cât sunt mici, ceea ce va aduce rezultate importante mai târziu.

Având în vedere acest lucru, iată câteva ponturi pentru primii ani din viață.

Bebelușii:

Ca s-o spunem pe șleau: în primii ani de viață, copiii au o capacitate limitată de a se juca singuri. În pofida acestui lucru, creierul bebelușilor e ca un burete, înghițind tot ce vede și aude. E o șansă fantastică de a imprima practici bune și de a-i implica pe cei mici în sarcini zilnice repetitive, cum ar fi lectura cărților bune, sau interacțiunea cu treburile zilnice. Uneori, poate fi de ajutor să-i bagi în treburile oamenilor oameni: să le dai rufărie să „împacheteze”, de pildă, sau să ducă o lingură la spălat.

Ajută, de asemenea, când cei mic se uită la cei mari care fac altceva. Băiatul meu de 18 luni „citește” cărți colorate cam 15 minute, probabil ca urmare a faptului că m-a auzit pe mine citindu-i fratelui său mai mare. Dar copii diferă! Părinții nu pot să-și dea seama ce beneficii importante au de pe urma acestui timp petrecut cu cei mici!

Copilașii care umblă

Între doi și patru ani, copiii pot face mult mai multe. Dezvoltă independența prin explorare senzorială și repetiție. Din acest motiv, părinții trebuie să le ofere activități care le stimulează simțurile (jucării muzicale, puzzle-uri, lego) și să se joace cu ei… la nesfârșit.

Partea cea mai grea pentru părinți e repetiția! Când băiatul meu avea doi ani, dorea să mă joc cu el cel puțin o săptămână același lucru până când învăța cum se face. Înălțam o mulțime de piese. Dar odată ce a învățat cum să ridice singur un turn, putea să facă asta singur un sfert de ceas zilnic.

Dacă părinții se țin primele săptămâni de aceste activități repetitive – cum ar fi cititul cu voce tare, interacțiunea în jocuri senzoriale, joaca cu jucării imaginative – vor câștiga timp mai încolo când copii se vor juca singuri.

Copiii mai mari

Între patru și șase ani, copii încă sunt motivați senzorial și iubesc repetiția. Totuși, înțelegerea lor crește, ceea ce le mărește perioada de atenție. Desigur că au nevoie în continuare de părinții ca să repete activitățile noi, dar e nevoie de mai puține runde de repetiție înainte să înceapă a le practica singuri.

Mai mult, la vârsta aceasta sunt gata să se joace unul cu altul. Deși e un prag minunat, părinții trebuie să fie atenție când frații se joacă împreună pentru că nu au abilitățile necesare pentru a interacționa unul cu altul, fără supravegherea unui adult. Așadar, prioritatea ar trebui să fie a-i ține ocupați singur și abia apoi a-i învăța cum să se joace împreună.

În această etapă, ajută să continui a le citi, a juca jocuri simple, etc.

De la șase ani și mai departe

Odată ce ating borna de șase ani, copii pot începe să învețe abilități fără ca părinții să fie nevoiți să le repete atât de intens. Mai ales dacă odraslele pot să citească singuri, au tot ce le trebuie pentru a se ține ocupați lungi perioade de timp. Părinții se pot concentra mai puțin pe activități repetitive și mai mult pe supravegherea de la distanță.

Părinții pot să-și vadă de treabă aruncând doar o privire sau trăgând cu urechea, în timp ce copiii pot sta singur jumătate de oră sau mai bine, în funcție de copil. În această etapă, copiii le pot indica părinților anumite interese și pasiuni. Semințele încep să dea roade!

În cele din urmă, când copiii învață să stea ocupați, învață și să se autodisciplineze. Copiii care se pot juca singuri reprezintă bazele pentru adulții care pot să muncească și să trăiască independent. Toate acestea pot părea niște pași mici pentru părinți, dar oferă recompense mari în viitor.