Părintele Justin Pârvu: Despre Smerenie și unitatea Neamului

Să perseverăm în smerenia de pe Crucea Golgotei

Rezistența creștinismului nostru în aceasta constă: în răbdarea de pe Crucea Golgotei, în smerenia de pe Crucea Golgotei și în perseverență. Privind la aceste aspecte, putem duce și noi mai departe acest mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu: al răbdării, al smereniei, al dragostei lui Hristos. Aceasta este toată taina în care creștinul se învârte. Chiar dacă ni se pare nouă că nu mai existăm și că suntem aruncați, anulați și cu noi s-a terminat, să nu ne înșelăm! «Eu am biruit lumea» – așa spune Mântuitorul și nu rămâne cuvântul Evangheliei în afara acestui mare adevăr.

Noi, ca turmă mică, așa cum suntem considerați, trebuie să credem că avem cea mai imensă forță, a lui Dumnezeu, Care pe tot parcursul istoriei noastre, până în prezent, ne este un model de viață în toate vremurile ce au trecut: până la martirii noștri de la Aiud. Martirii chinurilor de la Pitești sunt o mărturie a unui creștinism proaspăt, din ce în ce mai viguros și îndrumător pentru generațiile care urmează.

Toți să colaborăm pentru un singur ideal

În ei nădăjduim, în acești sfinți, nu în planurile noastre. Îmi pare rău că torționarii nu vor să vadă, nu; nu vor să vadă adevărul. Să fie tot cei care au fost torționari, tot ei să ridice monumentele celor pe care i-au ucis altădată? Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după idealurile acestea, că veșnicia noastră nu este în partidul PMR, PSD, PCR. Nu. Că noi ne-am rugat: pentru Ceaușescu, pentru Iliescu, pentru Gavrilescu, pentru hau-hau… Și răspunde veșnic Hristos, Care ne dă nouă veșnicia. Acolo trebuie să privim noi. Că fiecare dintre noi va da răspuns pentru ceea ce trebuia să facem și n-am făcut. Fie că este mic, fie că este mare, fiecare răspunde. De la mic la mare, vom avea fiecare răspundere înaintea lui Dumnezeu. Cu atât mai mult cei mari, cum spune Mântuitorul: «Multe v-am dat, multe vă voi cere». De aceea trebuie toți să colaborăm pentru un singur ideal, al unității noastre creștine, ca să preamărim și să putem avea prospețimea aceasta a martirilor, a mărturisitorilor noștri, pentru că nu este un alt timp mai prielnic, al nevoii de rugăciuni atât ale celor pământești, ale noastre, cât și ale celor cerești de dincolo, adică ale Bisericii triumfătoare și ale Bisericii acesteia luptătoare de aici, de pe pământ.

Marta și Maria neamului românesc

Nu se poate vorbi de o revenire pentru că tot conținutul acesta istoric nu este al nostru, este al lui Dumnezeu care gospodărește destinele lumii. Dar cu cât vom fi mai puțin împilați și ne vom trezi și vom gândi mai mult și vom avea aceste sclipiri de devotament creștin-ortodox, cu atât ne vom ridica mai mult și vom supraviețui. Pe noi nu ne salvează nici Europa, nici Asia, nici Africa, nici America. Pe noi ne salvează numai și numai esența vieții noastre creștin-ortodoxe și aceasta este și sămânța viitorului Europei. Vechea Europă a fost creștină. Europa a căzut în momentul în care s-a amestecat cu materialismul acesta marxist-leninist care își are originea în lumea păgânismului. Acesta este secolul nostru de luptă și de dârzenie cât se poate de mare ca lumea aceasta să poată supraviețui pe planul acesta creștin-ortodox. De altfel, din primele începuturi ale comunismului, din 1940-1944, noi am trăit o stare de luptă și de încercări grele. Supraviețuim numai datorită rugăciunilor mărturisitorilor și ale creștinului nostru ortodox pe care nu-l interesează partidele și formele astea goale. El știe că trebuie să păstreze o rugăciune, știe să zidească un altar, o biserică, știe să zidească o Românie în care să se bucure de înviere. Pe noi ne interesează în primul plan, cum realizăm omul. Formele economice, formele politice, sociale sunt o mafie care manevrează și conduc popoarele în nenorocire. Dar creștinul trebuie să țină seama de lumea lui, a Împărăției lui Dumnezeu. Și lumea aceasta materială este binecuvântată de Dumnezeu, că Dumnezeu n-a venit să strice legea, ci s-o împlinească. N-a venit să distrugă materia, ci să o așeze în duhul acesta creștin, ca Maria din Evanghelie care și-a ales partea cea bună. Ei bine, poporului nostru pentru redresarea pe drumul Mariei, îi mai trebuie un lucru: să se apropie puțin de rugăciune. Toate sunt ale Domnului, și întindere și bogăție, numai că omul s-a pus stăpân peste ele ca un arbitru. Cu cât popoarele vor fi mai sărace, mai obidite, cu atât mai ușor pot să fie stăpânite. Și asta e metoda: îi iei tot și te pui stăpân peste om.