Ministrul israelian al Securității Interne, Itamar Ben Gvir, a vizitat marți Esplanada Moscheilor din Ierusalimul de Est, ignorând avertismentele că vizita sa ar putea duce la violențe.
Noul ministru israelian al securității naționale, Itamar Ben Gvir, a vizitat marți dimineața devreme Esplanada Moscheilor, un loc sfânt aflat în centrul tensiunilor din Ierusalimul de Est, în ciuda amenințărilor proferate de gruparea palestiniană Hamas.
Hamas: „Un preludiu de escaladare în regiune”
„Guvernul nostru nu va ceda în fața amenințărilor Hamas”, a declarat marți Itamar Ben Gvir, o figură a extremei drepte din Israel, după ce mișcarea islamistă palestiniană Hamas, care controlează Fâșia Gaza, a calificat intenția ministrului de a vizita esplanada drept „un preludiu la o escaladare în regiune”.
Al treilea loc sfânt al islamului și cel mai sfânt loc al iudaismului (Muntele Templului), esplanada este situată în Orașul Vechi al Ierusalimului, în sectorul palestinian ocupat și anexat de Israel.
În virtutea unui status quo istoric, non-musulmanii pot merge acolo la anumite ore, dar nu se pot ruga. Cu toate acestea, în ultimii ani, un număr din ce în ce mai mare de evrei, adesea naționaliști, s-au rugat pe ascuns, o acțiune denunțată ca fiind o „provocare” de către palestinieni.
Itamar Ben Gvir, care a vizitat Esplanada Moscheilor de mai multe ori ca deputat, și-a anunțat intenția de a merge acolo ca ministru.
„Poporul nostru palestinian va continua să își apere locurile sfinte și Moscheea Al-Aqsa”, a promis marți purtătorul de cuvânt al Hamas, Hazem Qassem, calificând vizita drept o „crimă”, informează France 24.
„Cei care amenință trebuie tratați cu o mână de fier”
În 2000, vizita pe esplanadă a lui Ariel Sharon, pe atunci șef al opoziției israeliene de dreapta, fusese deja percepută ca o provocare de către palestinieni. A doua zi, ciocniri sângeroase între palestinieni și poliția israeliană au marcat începutul celei de-a doua Intifada (revolta palestiniană, 2000-2005).
În mai 2021, violențele din Ierusalimul de Est, în special pe Esplanadă, au fost preludiul unui război de 11 zile între Hamas și Israel.
„Muntele Templului este cel mai important loc pentru poporul Israelului, menținem libertatea de mișcare pentru musulmani și creștini, dar și evreii vor urca pe Muntele Templului, iar cei care amenință trebuie tratați cu o mână de fier”, a adăugat Itamar Ben Gvir.
Avocat de formație care trăiește într-una dintre cele mai radicale colonii din Cisiordania ocupată, Itamar Ben Gvir a devenit ministru în decembrie 2022 în guvernul condus de premierul Benjamin Netanyahu, cel mai de dreapta din istoria țării.
El apără anexarea de către Israel a Cisiordaniei, unde 2,9 milioane de palestinieni și 475.000 de israelieni trăiesc în așezări considerate ilegale în conformitate cu dreptul internațional.
De asemenea, pledează pentru transferul unei părți din populația arabă a Israelului, considerată neloială, în țările vecine. Unii consideră că, mergând în mod regulat în locurile unde tensiunile sunt cele mai mari, Itamar Ben Gvir nu face decât să provoace probleme.
Prorociile ortodoxe spun că pe Muntele Templului, evreii vor construi al treilea templu al lui Solomon, care va fi de fapt pregătit pentru înscăunarea lui antihrist. Acesta va fi un semn evident al sfârșitului lumii, care se va încheia cu victoria finală a lui Hristos asupra satanei. Sioniștii evrei au pregătite toate piesele ce vor alcătui templul, cu toate detaliile și obiectele de cult, până și veșmintele celor ce vor aduce din nou drept jertfă viței pe altare. Dar pentru a face loc noului templu, moscheile cam trebuie să dispară. În ce fel, încă nu știm.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Sfantul Iustin Popovici:
Dogmatika Pravoslavne Crkve – Tom III (prvi deo) – Strana 165 – Svetosavlje
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-1/165/
Sinoadele Ecumenice reprezinta, fără îndoială, conștiința dogmatica a Bisericii lui Hristos.
Sinoadele sunt cele mai desăvârșite marturisiri de credinta și ne arata si mărturisesc Adevărul lui Hristos.
Și cu acestea apărăm credinta ortodoxa.
Din moment ce Dumnezeul-Om Domnul Hristos este Întruparea Adevărului = Atot-adevărul, pentru Parintii de la Sinoade fiecare abatere de la Adevar constituie o lupta împotriva Bisericii, de fapt, o cadere de la Hristos și o apostazie de la Dumnezeul-Om.
Și aceasta este întreaga lucrare a lui Antihrist și a înaintemergatorilor săi.
Sfinții Părinți, acești ochi prea luminati ai Bisericii, ne arata și marturisesc că ereticii sunt — „înaintemergatorii lui Antihrist”.
Așa cum venirea și activitatea Antihristului vor fi in intregime — „prin lucrarea lui Satana”, tot așa este activitatea fiecărei erezii — prin lucrarea diavolului.
Părinții purtători de Dumnezeu ai Primului Sinod Ecumenic susțin că ereticii — sunt „purtatori de diavol care lucrează prin ei” și astfel își face diavolul lucrarea fără de minte și distrugătoare de suflet.
Mărturiile patristice ne arata:
în fiecare erezie și în spatele fiecărei erezii, diavolul este ascuns și lucreaza!
De aceea Sfinții Părinți ai Soboarelor Ecumenice sunt adversari atât de ireconciliabili ai fiecărei erezii.
De aceea sunt ereticii anatemizati atât de unanim și soborniceste.
De vreme ce toți Părinții prezenți la Sinodul al VI-lea Ecumenic au semnat Hotărârile Dogmatice: „Sfântul Sinod a proclamat:
Noi toți credem în acest fel; Una este credința. Cu toții credem acest lucru; Cu toții am semnat la unison și in comuniune. Aceasta este credința Apostolilor; Aceasta este credința Părinților, aceasta este credința ortodoxă.
Lui Nestorie, Eutihie, Dioscor anatema!
Lui Apollinarie și Sever anatema!
Lui Serghie și Honorius anatema!
Toți ereticii sa fie anatema!
Sfântul Sinod Ecumenic de la Calcedon a luat această decizie:
Nu permitem nimănui să se pronunțe, să scrie și să compună o altă marturisire deccredință decât cea a Sfinților Părinți, adunați in Soboare de Duhul Sfânt.
Dacă cineva îndrăznește sau compune o altă credință sau o proclama, să fie aceștia, dacă sunt episcopi sau clerici, să fie excomunicați: un episcop sa fie depus din episcopie, un cleric depus din preotie și laicii să fie supusi anatemei!
Judecata Bisericii a statuat întotdeauna că merită să fie condamnat oricine fie modifica ceva prin eliminare la marturisirea de credință, fie adaugă ceva la marturisirea de credință.
Căci credința, care ne-a fost dată mostenire intreaga de la apostoli, nu permite nici adaugirea, nici eliminarea cuvintelor.
Erezia este puterea distrugătoare de suflete care îl cufundă pe om în toate morțile, pentru că îl desparte de Biserica lui Hristos, Singura în care se gasesc nemurirea și viața veșnică pentru o ființă umană.
Sfinții Părinți ai Sinodului al șaptelea ecumenic se pronunță:
„Este evident că erezia desparte pe fiecare om de Biserică”.
Ereticii iau de obicei unele versete din Sfintele Scripturi inspirate de Duhul lui Dumnezeu și, prin ratiunile lor nelegiuite, desfigurează ceea ce este pronunțat corect de Duhul Sfânt!
Acest lucru este subliniat de Apostolul Petru, zicând:
„sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (II Petru 3, 16).
Căci ereticii sunt ahtiati să răsucească cuvintele, după dorința lor egoista, sa rastalmaceasca sensul dogmelor adevărate și dumnezeiesti.
Ereticii vor să ne impresioneze pe noi, creștinii ca pe niște copii naivi, cu sofismele lor.
Ereticii suferă de o neînțelegere a Tradiției Bisericii și, după ce s-au vatamat cu aceasta boala mortala, și-au stricat mințile.
Căderea de la Adevăr este orbirea minții și a ratiunii.
Cuvintele Mantuitorului, „porțile iadului”, nu vor birui Biserica, așa cum au fost interpretate de Sfinții Părinți ai Sinodului al V-lea Ecumenic semnifică:
„gura si limba aducatoare de moarte a ereticilor” = „portile iadului”
👇
Parintele Athanasie Mitilineos:
Un ortodox din SUA mi-a spus că băncile pregătesc o metodă de identificare digitala a deponenților, pentru a obține bani de la bancă, pentru a face o retragere de bani, desigur, poti merge si cu cardul de identitate și așa mai departe, dar ei pregătesc o metodă astfel încât identitatea digitala să fie gravată in ultima faza indelebil pe mâna dreaptă sau pe frunte.
Deci, pe mâna ta, atunci când acest sigiliu (semn al fiarei) este gravat, nimic deosebit nu se vede în exterior, va trebui scaneze mâna ta cu un cititor special pentru a dezvălui sigiliul (pecetea 666) că ești cu adevarat cine te prezinti ca ești.
Și pecetea asta 666, desigur, v-am spus că va fi de neșters: pe mâna dreaptă sau pe frunte.
Acesta vor fi două numere componente ale ID digital: unul numar general și un numar individual.
Numărul general va fi 666, iar numărul individual va fi numărul personal de înregistrare (cnp alfanumeric) cu care veti fi identificat în registrele bancare. Acesta ID digital va fi numărul dumneavoastră individual unic in lume. O să-mi spuneți, de ce se folosesc două numere pentru acest ID digital?
Să spunem că acesta este un mod inteligent, o identitate digitala de neșters pe care o pot face în acest fel, indiferent de ceea ce va face cineva, ca si cu amprentele noastre, de exemplu, sunt cele care oriunde ne mișcăm ne vor identifica ca o validare a identității personale.
Dar nu ar fi suficient să puna un singur număr in ID digital? Doar numărul individual cnp alfanumeric? De ce ar avea nevoie si de numărul general 666? Dragii mei aici este ceva uimitor.
După cum știti banii, banii cash care se mișcă în piețele întregii lumi, aparțin trusturilor evreiești (Rotchlid etc)
Știți asta.
Evreii nu sunt prea mulți în lume, sunt 11 milioane, toți evreii din întreaga lume. Dar ei dețin în proporție covârșitoare economia lumii.
Deci acești oameni reglementează lucrurile.
Dar ce i-ar interesa și ce are
de-a face ID digital cu numărul 666?
Iudeii au rămas necredinoși față de Iisus Hristos.
Și, desigur, ei așteaptă un alt „Mesia”.
Ei sunt o parte a așa-zișilor sioniști, care au aspirații mesianice, dar de dimensiuni materialiste.
Ei sunt descendenți autentici ai acelor iudei din zilele lui Hristos, care I-au cerut lui Mesia să fie un eliberator de neamuri și care sa le dea să mănânce cu linguri de aur, ca să spun asa în exprimarea populară.
Speranțele lor au fost cu siguranță spulberate în Persoana lui Iisus Hristos, așa că l-au răstignit.
Desigur, există și alte cauze.
L-au invidiat!
Sfantul Ioan Evanghelistul ne spune clar că „prin invidie l-au ucis”.
Dar când anume? Când și-au văzut nădejdea spulberata că Hristos va putea fi un Mesia așa cum se așteptau ei sa fie.
Desigur, Profeții Vechiului Testament nu au vorbit despre un astfel de Mesia.
Dar în nebunia setei lor și a foamei lor de ascensiune și lacomie de bogăție nu i-au interpretat corect pe Profeți.
Acesta este un semn distinctiv.
După criteriul patimilor lor josnice, ei au interpretat Scripturile.
Și când interpretam Scripturile după criteriul patimilor, cu siguranță le vom interpreta greșit.
Deci ei nu au văzut in Hristos pe Mesia implinirii visului lor.
Și au fost scandalizați.
Când L-au văzut pe Mesia, pe Cruce spuneau „daca tu esti Hristosul, coboara-te de pe Cruce si vom crede” pentru ca au avut mereu in mentalitatea lor cautarea minunilor.
„Minuni” va face falsul profet și Antihristul.
Minunea nu este criteriul credintei. Desigur, evreii știu că numărul 666 este un numar al lui „Mesia”, care va fi antihrist, dar acești oameni si-au predat acum inimile lor satanei.
În mod clar Hristos a spus, că cel care nu are pe Fiul nu are nici pe Tatăl. Asimilati acest criteriu, caci este minunat.
Cel ce nu are pe Fiul nu-L are nici pe Tatăl, iar cel ce nu are pe nici unul, nici pe altul este ateu.
Atunci iudeii, de vreme ce nu-L au pe Fiul, nu-L au nici pe Tatăl, deci sunt atei. Deci ei au fost deja conduși de diavol.
Și cum sunt oameni cu poziții materialiste foarte puternice, nu văd nimic altceva în fața lor decât bani și dominație mondială.
Ei vor fi multumiti numai dacă il acceptă pe „Mesia”, dar un „Mesia” care va fi un dușman al lui Iisus Hristos.
Ei presimt deja că antihrist este cel care poartă numărul 666 asa cum scrie cartea Apocalipsei.
Face o impresie bizara. Dar de ce face o impresie bizara? Vă amintiți anul trecut când v-am citit dintr-o rugăciune masonică de gradul 33, cum este invocat Baphomet, care nu este altcineva decât diavolul. Este o statuie, care este zeul cu picioare de capră, să spunem, jumătate om și jumătate capră. Cu coarne, are o coadă, iar picioarele, mâinile sunt umane, și stă cu picioarele încrucișate! Si este invocat: „Ο, Baphomet!” Adică chiar diavolul este invocat de fapt, repet. Și-mi veti spune: Dar de ce se închină diavolului? Oamenii se închină lui?
Și nu-L insulta pe Domnul Dumnezeu? Pentru ei Dumnezeu este dușmanul civilizației.
Dușmanul progresului și așa mai departe.
În timp ce Baphomet, diavolul este cel care promovează cultura, știința, tehnica, arta și plăcerile acestei lumi.
Pe de altă parte, nici Evanghelia nu poate fi compatibila cu acestea.
Dar și in Vechiul Testament, ne aducem aminte de evreii din pustie, dragii mei, de câte ori li se îngăduia când Dumnezeu îi avea sub pedagogie doar cu „mană”.
Dar ei voiau carne, usturoi, ceapă și pește din Egipt și voiau să se întoarcă și să încalce promisiunea lui Dumnezeu pentru acea țară făgăduită lor.
De aceea, iudeii nu-L vor pe Hristos Dumnezeu, ei vor un „Mesia”, un Dumnezeu care le va da bunuri materiale.
De aceea îl resping pe Hristosul Noului Testament.
De asemenea, ei Îl resping pe Iisus Hristos ca fiind Mesia.
Și vor pe unul care să le dea prosperitate.
Și când vor vedea că cineva va conduce lumea în numele iudeilor și, după cum vom vedea in final ca antihrist va fi evreu, atunci fără să știe încă cine va fi exact, sionistii vor accepta numărul 666 care este caracteristica propriei a numelui fiarei. Așa se explică lucrurile.
Dacă citiți ultimul protocol al înțelepților Sionului, ultimul, veti observa cum cer ei și vor să-l modeleze pe viitorul rege, descendent al lui David, cum se spune, si despre steaua lui David, care va domni peste evrei și va veni un conducător al intregii lumi, dragii mei veți găsi trăsăturile caracteristice, identice pe care ni le arata Sfintii Părinții despre Antihrist.
Și sunt elementele care ne vor lamuri dacă vom citi despre Antihrist, cât de minunat va fi ca om la început pana va prelua puterea mondiala.
Deci, ce este de mirare dacă iudeii cer să pună aceste două numere, numărul 666 și numărul individual sa fie cuprinse in ID digital!?
Cu toate acestea, după cum știți, pentru că fiecare profeție nu a fost făcută de om, ci de Duhul Sfant a lui Dumnezeu, fie că o înțelegem, fie că nu o înțelegem, noi oamenii credinciosi devenim slujitori ai implinirii ai Duhului Sfant care glasuieste prin gura profețiilor lui Dumnezeu.
Când, de exemplu, Sfantul Ioan Evanghelistul vede cum Hristos este răstignit și spune, despre ei cum au impartit veșmintele Domnului Hristos, căci asa a fost scris, și că Domnului Hristos nu i-au zdrobit oasele ca celorlati doi talhari.
Căci asa a fost scris, spune Sfantul Ioan Evanghelistul.
În orice moment, el face referire la Scriptura.
Dar oare nu au citit Scriptura evreii? Marii rabini care au existat, credeti ca nu au citit-o ?
Și totuși, dragii mei s-au împlinit profețiile fără ca macar să bage de seama!
Fragment din cea de a 56-a cuvantare din Cartea Noului Testament
Sfantul Iustin Popovici:
Sfantul Teodor Studitul crede si marturiseste cu intelepciune: Biserica este in Adevar, si in trairea acestui Adevar, atat in propovaduire, cat si in marturisirea acestui Adevar. Prin urmare, Sfantul Teodor susține că Biserica lui Dumnezeu poate fi formată și din trei ortodocși.
Facand parte dintre heruvimii credinței înflăcărate a Dumnezeului-Om, Sfântul Teodor a rămas credincios în toate până la moarte pentru Adevărul Dumnezeului-Om:
„și niciodată nu s-a îndepărtat în nici un fel de fidelitatea strictă față de credinta ortodoxa, de la acrivie (ακρίβεια).
Ca toți cei care raman devotați Domnului Hristos, Sfantul Teodor nu s-a închinat niciodată maretiei lumii sau vremii și nici nu s-a inclinat autorităților acestei lumi chiar și în cele mai mici lucruri.
Neînfricatul Teodor îi spune împăratului adulter:
„Împărate, trebuie să te pocăiești de păcatul comis și să nu lași răul fără noima pe cale ci sa-l elimini”.
Împăratului iconoclast i-a zis fără teamă:
„O, împărate, cum îndrăznești să tulburi și să cutremuri Biserica lui Dumnezeu care locuiește în pace?… Treburile bisericești aparțin preoților și învățătorilor ei, iar împăratului ii aparține conducerea treburilor externe, civile”.
👇
Sfantul Iustin Popovici:
Sfantul Grigorie Palama, ne aduce Buna Vestire Apostolica:
Pacatul ne desparte, fara indoiala, de harul Tainelor Bisericii, si numai pocainta ne impaca cu Biserica;
Iar păcatele împotriva Adevărului Bisericii sunt grave pentru toți.
Chiar și episcopii eparhiilor, învățătorii autorizați ai adevărului, nu sunt scutiti de la această regulă: dacă rămân credincioși Tradiției Duhului Sfant și lucrează în armonie cu întreaga invatura de credinta a Bisericii Sobornicesti si dacă marturisesc credinta ortodoxa nestirbita în eparhiile lor, atunci episcopii sunt în Adevăr.
Dar dacă episcopii se abat de la credinta Bisericii Sobornicesti, își pierd nu numai arhieria, ci și însăși calitatea de creștini, iar anatemele lor nu mai au nicio valoare.
Nu numai episcopii, ci chiar Biserici locale întregi pot cadea de la Adevăr, astfel încât Confesiunea Franco-Latină (Romano-Catolicismul) nu s-a întors încă la Ortodoxie.
Biserica, Stâlpul și Temelia Adevărului, nu este mai puțin statornică și fermă, bazându-se temeinic pe cei care marturisesc adevărul dogmatic ortodox – numai acestia fac parte din Trupul Bisericii Sobornicesti.
Toți cei partasi in Trupul Bisericii Sobornicesti marturisesc Adevărul lui Hristos, iar cei care au abandonat adevărul marturisirii de credinta ortodoxa s-au taiat, prin urmare, din Trupul Bisericii Sobornicesti.
Minunea infailibilității Bisericii se realizează doar în comuniune de credinta ortodoxa cu Trupul întregii Biserici Sobornicesti.
Aceasta înseamnă că infailibilitatea Bisericii rămâne, în cele din urmă, privilegiul exclusiv al lui Hristos, dreptul lui Hristos, Capul Bisericii, care le dă oamenilor darurile Duhului Sfant — în special episcopatului apostolic — de care toți pot fi nevrednici, insa continua să trăiască și să se manifeste în Trupul Său ca un întreg sobornicesc.
Biserica, Trupul lui Hristos, îmbrățișează si cuprinde în egală măsură îngerii și oamenii neprihăniți din toate timpurile.
Noi, cei din lumea pământească, știm, de la Dumnezeul-Om: Adevărul este Dumnezeul-Om.
Adevărul este Logosul Dumnezeului întrupat; Adevarul este Trupul Dumnezeului-Om Hristos = Biserica. Această veste bună a fost vestită de Dumnezeul Atotputernic și de Însuși Domnul Hristos și s-a arătat împlinita în lumea pământească, care se îneacă în marea fără țărm a minciunilor: „Eu sunt Adevărul”.
Și acesta este Adevărul, care este singura cale spre viața veșnică și viața veșnică însăși, cu toate lucrurile sfinte și frumusețea divină, la care ochiul omului nu a privit, și urechea nu a auzit, și inima omului nu a ajuns.
Tot ceea ce este Dumnezeul-Om este infinit și nelimitat din toate punctele de vedere.
Iar Dumnezeul-Om – Adevărul eliberează ființa umană de toate limitările ucigașe.
Acestea sunt păcatul, moartea și diavolul.
Acestea se străduiesc cu toată puterea lor să limiteze infinitatea asemănătoare lui Dumnezeu a omului și nelimitativitate dorului de Dumnezeu, să slăbească, să abata, să captureze, să paralizeze, să distrugă, să reducă pe om la stadiul de non-ființă și astfel să-l arunce pe om în iadul lor teribil care luptă cu Dumnezeu, în care nu există sfârșit nici in chinuri, nici in orori, nici in hule, nici in răutate.
Eliberarea de asta cum o dobandim?
Numai prin Domnul Hristos și prin libertatea Dumnezeului-Om care este in Hristos.
El a spus:
„Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera.”
De cine ne elibereaza? — de păcat, de moarte și de diavol.
Într-adevăr, Domnul Hristos Atotmilostiv a eliberat neamul omenesc de aceste trei cumplite
capete antihristice: păcatul, moartea și diavolul.
Și Hristos eliberează în mod constant pe oricine dorește.
De aici vestea bună a Sfântului Apostol și porunca:
„Stați în libertatea cu care Hristos ne-a eliberat și nu vă mai lăsați prinși din nou în jugul sclaviei”.
Și acest lucru este posibil pentru oricine crede.
Potrivit fagaduintei Atotmilostivului Milosard și a Atotcuprinzătorului: „Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede”.
Dogmatika Pravoslavne Crkve – Tom III (drugi deo) – Strana 40 – Svetosavlje
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-2/40/
👇
Sfantul Iustin Popovici:
Sfantul Grigorie Palama, ne aduce Buna Vestire Apostolica:
Pacatul ne desparte, fara indoiala, de Biserica, si numai pocainta ne impaca cu Biserica;
Iar păcatele împotriva adevărului Bisericii sunt grave pentru toți.
Chiar și episcopii eparhiilor, învățătorii autorizați ai adevărului, nu sunt scutiti de această regulă: dacă rămân credincioși Tradiției Duhului Sfant și lucrează în armonie cu întreaga invatura de credinta a Bisericii si dacă marturisesc credinta nestirbita în eparhiile lor, atunci ei sunt în Adevăr.
Dar dacă episcopii se abat de la credinta Bisericii Sobornicesti, își pierd nu numai arhieria, ci și însăși calitatea de creștini, iar anatemele lor nu mai au nicio valoare.
Nu numai episcopii, ci chiar Biserici locale întregi pot cadea de la Adevăr, astfel încât Confesiunea Franco-Latină (Romano-Catolicismul) nu s-a întors încă la Ortodoxie.
Biserica, Stâlpul și Temelia Adevărului, nu este mai puțin statornică și fermă, bazându-se temeinic pe cei care marturisesc adevărul dogmatic ortodox – numai acestia fac parte din Trupul Bisericii Sobornicesti.
Toți cei partasi in Trupul Bisericii Sobornicesti marturisesc adevărul lui Hristos, iar cei care au abandonat adevărul marturisirii de credinta ortodoxa s-au taiat, prin urmare, din Trupul Bisericii.
Minunea infailibilității Bisericii se realizează doar în comuniune de credinta cu Trupul întregii Biserici Sobornicesti.
Aceasta înseamnă că infailibilitatea Bisericii rămâne, în cele din urmă, privilegiul exclusiv al lui Hristos, dreptul lui Hristos, Capul Bisericii, care le dă oamenilor darurile Duhului Sfant — în special episcopatului apostolic — de care toți pot fi nevrednici, insa continua să trăiască și să se manifeste în Trupul Său ca un întreg sobornicesc.
Biserica, Trupul lui Hristos, îmbrățișează în egală măsură îngerii și oamenii neprihăniți din toate timpurile.
Noi, cei din lumea pământească, știm, de la Dumnezeul-Om: Adevărul este Dumnezeul-Om.
Adevărul este Logosul Dumnezeului întrupat; Adevarul este Trupul Dumnezeului-Om Hristos = Biserica. Această veste bună a fost vestită de Dumnezeul Atotputernic și de Însuși Domnul Hristos și s-a arătat împlinita în lumea pământească, care se îneacă în marea fără țărm a minciunilor: „Eu sunt Adevărul”.
Și acesta este Adevărul, care este singura cale spre viața veșnică și viața veșnică însăși, cu toate lucrurile sfinte și frumusețea divină, la care ochiul omului nu a privit, și urechea nu a auzit, și inima omului nu a ajuns.
Tot ceea ce este Dumnezeul-Om este infinit și nelimitat din toate punctele de vedere.
Iar Dumnezeul-Om – Adevărul eliberează ființa umană de toate limitările ucigașe.
Acestea sunt păcatul, moartea și diavolul.
Acestea se străduiesc cu toată puterea lor să limiteze infinitatea asemănătoare lui Dumnezeu a omului și nelimitativitate dorului de Dumnezeu, să slăbească, să abata, să captureze, să paralizeze, să distrugă, să reducă pe om la stadiul de non-ființă și astfel să-l arunce pe om în iadul lor teribil care luptă cu Dumnezeu, în care nu există sfârșit nici in chinuri, nici in orori, nici in hule, nici in răutate.
Eliberarea de asta cum o dobandim?
Numai prin Domnul Hristos și prin libertatea Dumnezeului-Om care este in Hristos.
El a spus:
„Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera.”
De cine ne elibereaza? — de păcat, de moarte și de diavol.
Într-adevăr, Domnul Hristos Atotmilostiv a eliberat neamul omenesc de cele trei cumplite,
antihristice: păcatul, moartea și diavolul.
Și eliberează în mod constant pe oricine dorește.
De aici vestea bună a Sfântului Apostol și porunca:
„Stați în libertatea cu care Hristos ne-a eliberat și nu vă mai lăsați prinși din nou în jugul sclaviei”.
Și acest lucru este posibil pentru oricine crede.
Potrivit promisiunii Atotmilostivului Milosard și a Atotcuprinzătorului: „Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede”.”
Dogmatika Pravoslavne Crkve – Tom III (drugi deo) – Strana 40 – Svetosavlje
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-2/40/
Sfantul Iustin Popovici:
Ultima zi pentru omenire va fi în același timp ultima zi pentru toată natura.
Sfârșitul timpului va fi în același timp sfârșitul spațiului, în categoria în care ni se infatiseaza acum.
Deoarece soarta naturii vizibile a fost sub puterea influenței omului de la începutul existenței sale, va fi, de asemenea, sfârșitul ei chiar la sfârșitul istoriei omului în această lume.
Legată organic în mod tainic de om ca o creatie a lui Dumnezeu asemănătoare lui Dumnezeu, natura este dependentă de om prin esența vieții ei și se mișcă întotdeauna în proporția potrivită față de om.
Când omul a ales calea păcatului și a morții pentru călătoria sa prin istorie, toată natura l-a urmat, prin dependența sa internă irezistibilă fata de om.
Căderea omului a fost în același timp căderea naturii; Blestemul omului a devenit blestemul naturii. Și de atunci omul și natura au fost ca doi gemeni inseparabili, orbiți de același întuneric, uciși de aceeași moarte, împovărați de același blestem, mână în mână prin istorie prin pustietățile abisale ale păcatului și răului; împreună se poticnesc, cad împreună, împreună și se ridică, străduindu-se constant spre sfârșitul îndepărtat al istoriei lor triste.
Deoarece în ultima zi, odată cu venirea Domnului Hristos, păcatul și moartea vor fi golite, toată natura va fi eliberată din robia păcatului și a morții, transformată și strălucitoare cu frumusețea ei originară, acceptabilă, fără păcat și nemuritoare.
Învierea morților va fi sfârșitul morții nu numai la oameni, ci și la natură vizibilă, care s-a supus morții și stricăciunii după voința păcătoasă a stăpânului său revigorant — omul.
Păcatul, răul, boala, moartea, toate acestea sunt faptele rele ale omului, cu care a murdărit și desfigurat fața fără păcat a naturii.
Dar Domnul Iisus va reface aceasta creatie prin lumina venirii Sale
Spălata, fața frumoasă a naturii va străluci din nou în bunătatea ei fără păcat și frumusețea inexprimabilă. Prin readucerea omului la starea sa inițială, Domnul Hristos va readuce natura la starea ei originară, fără de păcat.
Atunci nu numai poporul cu dor de Hristos „spre bunătatea străveche a schimbării la față = frumusețea străveche va fi restaurată” ci și toată natura, deoarece prin acțiunea harului lui Dumnezeu vor fi alungate toate păcatele, tot răul, toate consecințele păcatului și ale răului și, odată cu ele, moartea însăși.
Un cer nou și un pământ nou vor apărea acolo va locui dreptatea.
Sfantul Chiril al Ierusalimului ne arata Buna Vestire:
Domnul nostru Iisus Hristos va veni din cer la sfarsitul acestei lumi in ultima zi.
Căci sfârșitul acestei lumi va veni și această lume creată va fi reînnoită.
Din moment ce această lume este plină de diferite păcate, pentru a nu rămâne pentru totdeauna plină de fărădelege, această lume se va preface pentru a fi mai bună.
Să nu ne întristăm că murim; Și stelele vor înceta să existe și vor apărea din nou. Domnul Hristos va rasuci cerurile, nu pentru a le distruge, ci pentru a le redescoperi din nou într-o formă mai bună.
Așa cum ne așteptăm la învierea oamenilor decedați, ne așteptăm și la un fel de înviere a cerului.
Sfantul Ambrozie spune:
In Hristos lumea a inviat; În Hristos s-au înălțat cerurile. În Hristos pământul a înviat.
„Această lume nu va trece în sensul distrugerii totale, ci în sensul schimbării formei lucrurilor;
Apostolul spune: „Forma acestei lumi trece.”
Forma lumii va fi distrusă, dar nu și esenta naturii.
Prin Întruparea Sa minunata, Domnul Hristos a adus Evanghelia, a adus Vestea Cea Bună, nu numai oamenilor, ci și creației Sale.
Restaurarea evanghelică și sfârșitul evanghelic al omenirii este în același timp restaurarea evanghelică și sfârșitul evanghelic al întregii materii.
Noul Testament descrie șocant sfârșitul lumii care se află în rău, dar și schimbarea la față a ei în acest scop.
Mântuitorul Însuși vorbește sfasietor despre sfârșitul lumii.
Dar Hristos vorbește despre sfârșitul lumii ca despre seceriș; iar secerișul nu înseamnă distrugere, ci adunarea boabelor coapte, treieratul și culesul, despărțind grâul de pleavă.
Sfârșitul lumii, pe care Mantuitorul îl numește sfârșitul veacului, marchează sfârșitul răului, al păcatului și al morții în natura creata de Dumnezeu, sfârșitul lumii sub orice formă, potrivit cuvântului inspirat de Dumnezeu al apostolului Său: forma acestei lumi trece, adică imaginea unei lumi în care răul și binele sunt amestecate, moartea și nemurirea, dar esența ei creata de Dumnezeu, pentru care a creat-o Dumnezeu, când a creat-o, a aratat că a fost foarte bună.
Sfârșitul lumii va fi însoțit de cutremure teribile, eruptii vulcanice, spasme ale naturii, pentru că răul va lupta frenetic să rămână pentru totdeauna pe pamant și în pamant. Necazurile vor veni din toate părțile; moartea va invada frenetic toate lucrurile vii; Răul își va juca jocul pustiu de închidere în inima naturii și toată natura va fi alarmată și zbuciumata: soarele se va întuneca, luna își va pierde lumina, stelele vor cădea din cer, puterile cerurilor vor fi clatinate, marea va fi tulburată, fiecare munte și insulă vor fi clatinate de la locurile sale, cerul se rula va ca un sul când se va îndoi, iar oamenii vor muri de frică și vor aștepta ceea ce urmeaza pe pământ.
Dar toate acestea vor fi un semn că răul și moartea sunt pe ultima lor suflare, că grânele pământului s-au maturizat, că a sosit timpul secerișului și că transformarea naturii vine prin izbăvirea de rău, păcat și moarte odată cu Venirea Domnului fără păcat și nemuritor și
Împărăția lui Dumnezeu este descoperită în toată natura:
Uitați-vă la smochin și la toți copacii, învață Mantuitorul.
Când vedeti că deja infrunzesc, veti ști că vara este aproape.
Deci și voi, când vedeți aceste lucruri întâmplându-se, să știți că împărăția lui Dumnezeu este aproape.
Cufundat în taina transformării întregii naturi prin venirea glorioasă a Domnului Hristos, Sfântul Apostol Petru ne arata Buna Vestire:
Cerurile și pământul prezente sunt păstrate pentru ziua judecății și pedepsirii oamenilor nelegiuiți… „Ziua Domnului va veni ca un fur noaptea, în care cerurile vor trece cu vuiet, elementele sale vor fi distruse de foc, iar pământul și creatiile care sunt pe el vor arde.
Cerurile vor fi arde, iar elementele focului le vor topi. — Din acest foc universal, în care se va mistui tot răul, va ieși un cer nou și un pământ nou, unde va locui dreptatea.
Aceasta înseamnă: în cerul nou și pe noul pământ nu va fi nicio nedreptate, niciun rău, niciun păcat, nicio boală, nicio moarte, pentru că toate acestea vor fi arse cu foc, iar ființa construită de Dumnezeu a naturii, temperată de focul divin, va străluci într-o frumusețe nouă, inexprimabilă.
Că această catastrofă cosmică se va sfârși ca fiind schimbarea la față și nu distrugerea lumii este demonstrat și de faptul că Sfântul Apostol compară sfârșitul lumii cu potopul.
Potopul nu a distrus lumea.
El doar l-a spălat de murdăria păcatului și a răului și l-a restaurat. Simțind tragismul lumii ca nimeni altcineva, pentru că, ajungand în Rai, a văzut frumusețea lumii fără păcat, Sfântul Apostol Pavel proclamă cu mare încredere vestea bună a eliberării creației de păcat și moarte, a restaurării și schimbării la față a ei prin efectul Harului lui Dumnezeu asupra ei prin fiii dătători de har și virtuoși ai lui Dumnezeu — sfinții strălucitori ai lui Hristos.
Sfantul Apostol ne arata Buna Vestire:
Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde,
Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.
Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum.
— Prin căderea sa păcătoasă, omul a tras cu el toată natura și a înrobit-o păcatului și morții; Și toată creația lui Dumnezeu geme continuu și se întristează pentru aceasta, așteptând eliberarea ei din robia păcatului și mortii, pe care Domnul Iisus o va aduce în ultima zi, transformând-o prin iconomia Dumnezeului-Om a mântuirii într-un cer nou și un pământ nou, unde va locui dreptatea. — Taina care ni-L arata pe Hristos, Apostolul Sfârșitului Apocaliptic al Lumii și al Schimbarii la Față a Creației, Sfântul Ioan Teologul, a primit-o, într-o revelație specială de la Hristos Dumnezeu, i s-a dat să vadă acest viitor cer nou și pământ nou, unde va trăi dreptatea.
„Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era.”
Adevărul teanthropic despre transformarea naturii trăiește continuu în Trupul Teanthropic al Bisericii Ortodoxe a lui Hristos și va trăi pentru totdeauna.
Este întotdeauna nouă, pentru că este veșnică; Vesnicia nu este veche.
Buna Vestire a Sfântului Irineu ne arata:
Din moment ce oamenii sunt oameni adevărați, acest lucru și locul lor de reședință trebuie să fie adevărate și să nu se transforme în neant, ci să progreseze în existența lor. Căci nici substanța, nici esența creației nu sunt distruse, de vreme ce Cel care a întemeiat-o este adevărat și credincios.
Dar forma lumii va trece, adică cea în care s-a săvârșit fărădelegea, pentru că omul a experimentat-o. Dar când această formă a lumii va trece și omul va fi reînnoit și se va ridica la nestricăciune, astfel încât să nu poată îmbătrâni, atunci va apărea un cer nou și un pământ nou, in care va locui un om nou.
Interpretând Buna Vestire a Sfântului Pavel despre dependența materiei de om, Sfântul Gură de Aur citează cuvintele Apostolului:
„că însăși creația va fi eliberată din robia corupției”!
El spune, „Ce înseamnă ca nu vei fi singur restaurat?”
Înseamnă că nu numai tu, ci și ceea ce este mult mai jos decât tine și nu are nici rațiune, nici sentiment, acestea se vor împărtăși dimpreuna cu tine de comoară.
Creatura va fi eliberată din sclavia corupției și va înceta să mai fie coruptibilă și se va conforma frumuseții corpului uman.
Căci așa cum creația a devenit coruptibilă atunci când trupul omului a devenit coruptibil, tot așa și atunci, când trupul omului devine incoruptibil, creatura îl va urma și va deveni conform cu el.
Sfantul Epifanie ne arata Buna Vestire:
La sfarsitul lumii toata creatia va trece printr-un fel de moarte grava. Dar numai pentru a se ridica înnoiți și pentru a sluji împreună cu fiii lui Dumnezeu pentru totdeauna nu perisabil și in păcat, ci numai in dreptate. Cerul și pământul, în momentul ultimului foc apocaliptic, nu vor fi transformate în haosul original sau complet distruse, ci vor fi restaurate doar, ca urmare a faptului că pământul va continua să fie o locuință, un loc de locuit mult mai desavarsit, iar pentru locuitori cel mai desavarsit.
Această doctrină revelată de Dumnezeu cu privire la transformarea naturii a fost pecetluită de Biserică prin cea de-a unsprezecea hotărâre a Sinodului al V-lea ecumenic.
Dacă cineva ar spune că Judecata de Apoi înseamnă distrugerea completă a trupului și că sfârșitul tuturor va fi doar natura imaterială — ά λος φύσις, și că în veacul care va veni nu va fi nimic material decât mintea – noetic, să fie anatema.
În ceea ce privește acei oameni care la a Doua Venire a Domnului Hristos sunt găsiți vii pe pământ, trupurile lor vor fi schimbate într-o clipeala din ochi in trup duhovnicesc și nemuritor.
Despre aceasta, Sfântul Apostol Pavel, ne arata Buna Vestire:
„Iată, vă spun o taină: nu vom adormi cu toții — κοιμηθησόμεθα (= muriți), ci toți vom fi schimbați — άλλαuησόμεθα — într-o clipeala de ochi, la ultima trâmbiță;
„Căci trâmbița va suna, iar morții vor învia nestricăcioși și noi vom fi schimbați.” — Se spune că acesta este taina ființei umane; Fiecare ființă umană călătorește prin moarte până la învierea morților. Și de la Domnul Hristos moartea devine somnul trupului, iar învierea universală a morților ne va trezi trupurile moarte din moarte ca și cum ne-ar trezi din somn.
„Nu vom adormi cu toții”, adică nu vom muri, căci învierea universală a morților va găsi mulți oameni vii pe pământ. Atunci ce se va întâmpla cu ei? Ei vor „toti vor fi schimbati”, adică trupurile lor vor dobândi caracteristicile unui corp spiritual
inviat din morți.
Astfel, toți oamenii vor fi egalizați: toți vor primi trupuri spirituale, deoarece trupurile de carne vor fi transformate în corpuri spirituale. Iar această transfigurare, această schimbare a trupului, va avea loc „într-o clipeala de ochi, la ultima trâmbiță”. Cum adica? Prin puterea Domnului Hristos înviat, căci prin atotputernica Sa putere divină El va invia din morți toate trupurile tuturor morților și — „morții vor învia nestricăcioși”: ceea ce este mort, care este trupul, va învia nestricacios.
Adică, ceea ce constituie esența corpului, ceea ce corpul meu va face al meu, și al tău, și al lui, și al tuturor, va deveni incoruptibile.
Deși vor fi „trupuri spirituale”, totuși ele vor fi în continuare aceleași trupuri ale celor care au murit și care vor fi înviate. În același fel, în cei care sunt găsiți vii pe pământ la învierea universală a morților, ei vor rămâne in aceleași trupuri, numai ca vor suferi o transformare de la cele trupești la cele spirituale. Toate acestea se vor face în așa fel încât Petru să rămână Petru în trupul său, iar Pavel — sa ramana Pavel, de asemenea, în trupul său, și Marcu — să ramana în trupul său.
Morții vor învia: trupurile vor deveni incoruptibile; nu va fi nimic în ele care să fie supus morții, de aceea nestricăciunea devine o proprietate nemuritoare a corpului uman. Puterea înviată a Dumnezeului-Om înviat va curge prin toate trupurile omenești prin nemurire.
Învierea universală va consta, de asemenea, nu numai în revigorarea a ceea ce este mort, ci și în a fi imortalizat și a nu mai muri niciodată.
Va fi cea mai fatidică experiență a corpului uman, care în această lume pământească, datorită păcatului, este obișnuit cu moartea ca ceva natural și logic.
La Judecata de Apoi, corpul uman va intra într-o viață care nu are sfârșit. Deși coruptibil în această lume, va deveni incoruptibil și, în același timp, nu va înceta să fie un corp, deoarece va păstra acele calități esențiale care îl fac corp.
La înviere, Dumnezeu va păstra în trup ceea ce face trupul în esență din trup, chiar dacă se va îmbrăca în nestricăciune.
„Căci acest coruptibil trebuie să se îmbrace în nestricăciune, iar acest muritor trebuie să se îmbrace în nemurire.”
Această Veste Bună a lui Dumnezeu dovedește că la învierea universală, trupurile înviate vor fi cele care au murit, care au fost muritoare din cauza păcatului. Nu va fi un trup cu totul nou, ci aceste trupuri pământești ale noastre, numai prin puterea atotcuprinzătoare a Dumnezeului-Om înviat va fi transformat în trup spiritual: „coruptibilul” va fi îmbrăcat în „nestricăciune”, trupul putred va deveni incoruptibil. Și așa se va întâmpla ceva similar cu sfintele moaște ale sfinților. Sfintii inca de pe pamant imbraca „acest coruptibil”, adica trupul, „in
incoruptibilitate.” Și aici, pe pământ, ei ne mărturisesc acum vestea bună de bază a Dumnezeului-Om despre trup: că și ei sunt pentru nestricăciune, pentru nemurire, pentru Domnul. În aceasta este taina trupului și, odată cu ea, taina materiei în general: că „acest muritor” — „Se va îmbrăca în nemurire”.
Este darul Dumnezeului-Om înviat pentru natura omului, a Întâiului Născut din morți, — ca cel care a înviat să nu mai moară niciodată.
Și când acest coruptibil s-a prefacut in nestricăciune și acest muritor s-a îmbrăcat în nemurire, atunci cuvântul care este scris se va împlini: «Moartea va fi înghițită de biruință». Unde este înțepătura ta, moarte? „Unde este victoria ta?” Profeția sfântului profet Osea a avut loc; Victoria a devorat moartea. Ce victorie? Învierea lui Hristos. Este singura victorie care l-a învins pe invincibilul învingător: moartea. Căci până la învierea lui Hristos, nimic omenesc nu putea fi luat de la moarte: fiecare ființă umană era sub legea inexorabilă a morții. Fiecare om, chiar și un cuceritor pe toate câmpurile de luptă militare, științifice, filosofice, religioase, artistice, culturale, a fost întotdeauna în cele din urmă învins de cuceritorul invincibil: moartea. De fapt, învierea lui Hristos este singura victorie reală de pe planeta noastră. Toate celelalte victorii umane, în sensul strict al cuvântului, nu merită acest nume. „Toate decesele
Moartea atotcuprinzătoare — ea va trăi moartea ei, înfrângerea ei, distrugerea ei: va fi devorată de puterea învierii lui Hristos.
Evident, întreaga istorie a neamului omenesc mărturisește: nu există nici o victorie dincolo de victoria asupra morții și nu există alt cuceritor decât Biruitorul morții — Dumnezeul-Om Hristos, cu adevărat singurul Mântuitor al rasei lașe a umanitatii.
Unde, o, moarte, este înțepătura ta?” – înțepătura care s-a cufundat în fiecare ființă omenească și a revărsat otravă din care nu era nici un leac. Și cine s-ar putea apăra de moartea, care cu înțepătura ei nestingherită a turnat otrava morții după naturii si omului? Nimeni. Care este înțepătura morții? Păcatul. De îndată ce înțepătura păcatului a fost aruncată în sufletele lui Adam și ale Evei, imediat otrava morții a fost turnată în natura umană și imediat s-a revărsat peste întreaga ființă a omului și nu a existat nici un leac pentru moarte nici pentru oameni, nici pentru natura oamenilor. Și asta pentru toti, de la Adam la Hristos Dumnezeul-Om.
Cu Domnul Hristos, există o răsturnare completă: prin Învierea Sa a Dumnezeului-Om El devine „înțepătura desfintarii morții” – a păcatului. Și moartea a devenit moartă. De aceea, la învierea universală, darul lui Hristos cel înviat pentru întreaga natură a omului este acesta: se va îmbrăca cel muritor în nemurire. Ceea ce a fost o profeție pentru sfântul profet a devenit o realitate pentru noi
Și aceasta este realitatea de bază. Da, această realitate este baza întregii realități creștine. Da, și temelia ființelor umane. Fără biruință asupra morții, fără învierea lui Hristos, nu ramanea ființa umană fără temelie? Poate fi moartea temelia? Ca fundație este mai nesigură decât nisipul, mai nesigură decât umbra. Prin Învierea lui Hristos, paradisul pe pământ a fost restaurat și nemurirea restaurată neamului omenesc, pentru că Însuși Dumnezeu a fost dat omului în persoana Dumnezeului-Om Hristos înviat, în trupul Său atotcuprinzător — Biserica, care hristifica, îndumnezeiește pe toți prin Sfintele Taine și virtuțile sfinte.
Sfântul Apostol întreabă:
Unde e moarte victoria ta?” Victoria iadului, care este? — Moartea și păcatul. Prin păcat, iadul cucerește oamenii, îi trage în moarte, ii înrobește cu moartea. Căci acolo unde este moarte, unde este păcat, acolo este iadul. Nu există nicio îndoială: iadul este împărăția morții veșnice și a păcatului veșnic, răul veșnic. Înseamnă împărăția diavolului. Iadul înghite prin moarte, devorează oamenii. Moartea, e maxilarul lui, faringele lui. Și în fălcile alea, în faringele alea se macina păcatele oamenilor. Deoarece prin învierea Sa minunatul Domn Hristos a biruit atât moartea, cât și păcatul, iadul a fost astfel dezarmat și învins. Învingătorii atotcuprinzători din lumea noastră omenească, moartea și păcatul, au suferit prin înviere înfrângerii veșnice a Dumnezeului-Om, din care nu-și mai pot reveni niciodată. Moartea și păcatul nu mai pot învia niciodată din morți. Înfrângerea lor este într-adevăr înfrângerea veșnică și moartea lor – într-adevăr moartea veșnică.
„Mulțumim lui Dumnezeu, care ne-a dat biruință prin Domnul – Iisus Hristos al nostru prin Domnul.”
El ne-a dat biruință asupra iadului și putem întreba cu îndrăzneală victorioasă: „Unde este biruința ta, Iadule?”, El ne-a dat biruință asupra morții și noi putem întreba fără teamă: „Unde este înțepătura ta, o moarte?”, El ne-a dat biruință, și suntem capabili să biruim, să indraznim, să cucerim și să ucidem toate păcatele, atât cele mai mari, cât și pe cele mai mici. Desigur, este drept – „prin Domnul nostru Iisus Hristos”. Suntem noi cu Domnul Hristos în trupul lui Dumnezeului-Om al Bisericii Sale, apoi prin intermediul Sfintelor Taine și virtuți sfinte biruim atât moartea, păcatul, cât și iadul. Când suntem ai lui Dumnezeu prin Hristos El dă biruință asupra iadului, morții și păcatului, celor mai înverșunați și mai mari vrăjmași ai noștri, cu atât mai mult ne este dată biruința asupra a tot ceea ce slujește păcatului, morții și iadului și duce la păcat, la moarte, la iad. In toate necazurile, în toate întristările, în persecuții, în foame, în goliciune, în primejdii:
„în toate aceste lucruri biruim prin Cel ce ne-a iubit”, adică prin Domnul Hristos.
El este singurul care ne iubește cu adevărat, pentru că a biruit pe vrăjmașii noștri invincibili pentru noi și în locul nostru: păcatul, moartea și diavolul. Și el ne dă întotdeauna puterea harului prin care și noi putem birui.
Dogmatika Pravoslavne Crkve – Tom III (drugi deo) – Strana 68 – Svetosavlje
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-2/68/
Ref.interpretarea data de un sfânt care nu a fost perfect, Sf.Iustin Popovici, care NU a vrut sa vadā si existenta iadului. Dracii iau oamenii rai , si ajung in iad, cu trupul duhovnicesc , DUPĀ JUDECATA LUI HRISTOS, si cei rai vor fi inchisi acolo for ever, mâncati de „viermele neadormit”. Deci, cum sa ajunga toata lumea cea rea si pācātosii in rai?!!! Iar, NATURA nu e geamāna Omului. DUMNEZEU a dat natura omului si omul cel bogat (!!!!) nu a avut grija de natura si de darurile DUMNEZEIESTI
(Isaia 66:24; Marcu 9:43-46, 48).
Iadul este un loc în care ajung cei ce nu s-au pocăit. Ce se știe despre Iad:
– acolo oamenii sunt chinuiţi în văpaie;
– nu se poate trece din Iad în Rai, şi nici invers. Îngerii pāzesc intrarile si le-am vāzut in duh. Nu scapā nimeni din iad.
În iad ajung cei care nu au acceptat jertfa Domnului Iisus şi nu s-au pocăit de faptelel lor rele:
„ Nu orişicine-Mi zice: ,,Doamne, Doamne!„ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în Ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: ,,Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?„ Atunci le voi spune curat: ,,Niciodată nu v’am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.„”(Matei 7:21-23)
DOAMNE AJUTĀ!