X

Profeția Părintelui Justin Pârvu despre soarta României în războiul dintre Rusia și Occident: „Dumnezeu va îngădui să fim sărăciţi, să fim daţi pe mâna altor popoare”

𝐼̂𝑛 𝑐𝑎𝑧𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑎 𝑖𝑧𝑏𝑢𝑐𝑛𝑖 𝑢𝑛 𝑛𝑜𝑢 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖 𝑚𝑜𝑛𝑑𝑖𝑎𝑙, 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒𝑡̧𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎 𝑣𝑎 𝑓𝑖 𝑎𝑓𝑒𝑐𝑡𝑎𝑡𝑎̆?

Sigur că şi noi vom fi implicaţi, pentru că statele aces­tea mari îşi protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puţin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici…

Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dum­nezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombarda­mente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor casă nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi. Îmi aduc aminte şi pe vremea mea, în timpul celui de al doilea război mondial, noi eram în linia întâi şi luptam faţă-n faţă cu inamicul înfruntând moartea, iar în spatele nostru la un kilometru se petrecea şi se chefuia într-o nebunie; ţăranul murea cu sticla de țuică sub pat. Era parcă o nebunie, ofiţeri împreună cu fermieri, armata, ostaşii, toţi o ţineau într-o chefuială şi puţini se gândeau la sufletele lor, cum să se pocăiască măcar în al 11-lea ceas. Acum gân­desc la fel: preferă să mai chefuiască şi să se mai distrează încă o dată decât să cugete la moarte.Aşa, după cuvântul Scripturii, fiecare în ce patimă e prins de aceea e stăpânit. Şi chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocăi. Fiecare în ce a rămas, aceea cugetă: unul la sticla cu băutură, altul la friptura de pe plită, altul la coroana lui, iar alţii nici măcar nu au capacitatea să se mai gândească, la o aşa împietrire sufletească ajungând.Fiecare este stăpânit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va găsi ajutor dumnezeiesc în vreme de prigoană.

De aceea, Dumnezeu ne dă semne ca să venim în noi înşine şi să ne pocăim. Să mergem la duhovnici să ne spoved­im, să fim împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos care să ne dea puterea de a căuta viaţa cea veşnică. Aşa ca atunci, aşa e şi acum: în faţă mirosea a puşcă, în spate a crâşmă. Am ajuns la o aşa stare de lucru încât toate aceste nebunii nu le mai poţi opri. Mânia lui Dumnezeu va veni asupra noastră spre a ne aduce la pocăinţă.

𝑁𝑢 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒𝑡̧𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑐𝑢𝑙𝑜𝑎𝑠𝑎̆ 𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̧𝑖𝑎 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑒𝑖 𝑎𝑡𝑎̂𝑡𝑎 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑐𝑎̂𝑡 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚 𝑎𝑙𝑖𝑎𝑡̧𝑖𝑖 𝑆𝑡𝑎𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑈𝑛𝑖𝑡𝑒 𝑠̧𝑖 𝑖̂𝑖 𝑎𝑣𝑒𝑚 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑟𝑢𝑠̧𝑖?

Asupra României se abate exact acelaşi pericol ca în secolul precedent. Vecinii noştri vor să ne sfâşie în bucăţi: Ungaria să ia Ardealul, Rusia Moldova. …Dumnezeu va îngădui să fim sărăciţi, să fim daţi pe mâna altor popoare, pentru că noi nu am ştiut să cultivăm via acestui neam şi va lua via şi o va da altor lucrători care vor aduce roadă.

…Un conducător, fiu al Bisericii, nu se aliază niciodată cu păgânii, sau împotriva unor state orto­doxe. Îl vedeţi pe Ştefan cel Mare, pe Mihai Viteazul sau pe Constantin Brâncoveanu aliindu-se cu turcii? Asta înseamnă să îţi vinzi credinţa şi neamul. Nu că ceilalţi ar fi mai ortodocşi. Pentru că ruşii, vă mai povesteam eu, din războiul trecut, tocmai de Paşti ne atacau sau de sărbătorile mai im­portante, chiar dacă era o convenţie între noi să nu atacăm în perioada sărbătorilor. Dar atunci Rusia era sub stăpânire atee, bolşevică.

Acum însă totul este dirijat din umbră şi se urmăreşte de fapt un război împotriva statelor ortodoxe… Înainte veneau directivele de la Moscova, acum vin de la Europa centrală. Ce ne dă nouă Europa? Ne dă sărăcie, ne dă mizerie, globalizare, otravă.

Europa pentru noi e mormântul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală şi materială. Noi nu avem ne­voie de Europa aceasta, care s-a transformat în noul social­ism… Noi avem impresia că Europa are un sistem democratic la bază, dar Europa este tot sovietizată, o Europă sovietică. Este acelaşi mare lagăr sovietic al Moscovei decât cu altă şapcă, iar dincolo, în Occident, avem de-a face cu lagărul capitalismului.

Noi nu trebuie să facem parte din această Uniune Europeană, ce se vrea o nouă Uniune Sovietică. Aceste uni­uni doresc o globalizare a statelor, ce ascund un plan dictato­rial, de a se ajunge la banca unică, la moneda unică, pentru a îngrădi cetăţeanul, pentru a centraliza puterea spre instau­rarea noii ere.

𝐶𝑟𝑒𝑑𝑒𝑡̧𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑙𝑖𝑎𝑡̧𝑖 𝑐𝑢 𝑚𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒, 𝐴𝑚𝑒𝑟𝑖𝑐𝑎, 𝑣𝑜𝑚 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖 𝑠𝑝𝑟𝑖𝑗𝑖𝑛 𝑖̂𝑛 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑎 𝑐𝑢 𝑢𝑛𝑔𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑖𝑚𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑎̆?

Dragii mei, noi nu ne-am sprijinit niciodată nici pe puterile Americii, nici pe puterile Rusiei şi în nicio putere din lumea aceasta decât numai în acoperământul Maicii Dom­nului şi sub oblăduirea puterilor cereşti. Noi parcă am prevăzut întotdeauna cuvintele Psalmistului: „Nu vă nădăjduiţi spre boieri, spre fiii oamenilor în care nu este mântuire”. După experienţa pe care acest neam a avut-o de milenii aici, noi am rămas întotdeauna pe calea de mijloc a credinţei şi pe ea am mers, fără sprijinul acesta omenesc, şi nu am avut străini de partea noastră. Ne-au promis şi nu ne-au ajutat cu nimic. Dimpotrivă, au uneltit împotriva noastră cât s-a putut ca să ne distrugă din ce în ce mai mult, dar nu le-a fost cu putinţă. Pentru că o Europă strategică nu se poate lipsi de cuvântul sfânt al României. Aici s-au izbit toate forţele Răsăritului, de apărarea naturală a Carpaţilor răsăriteni; iar aici în ’44 am fost martor ocu­lar cum s-au măcinat toate puterile fiarei din Răsărit până ce a venit trădarea de la Yalta şi Malta. Ruşii nu intrau la noi în ţară dacă nu era trădarea. Ca de obicei, în toate împrejurările, cuceririle mari n-au stat în forţa armelor, ci în forţa trădărilor, a vânzărilor. Eu am crezut dintotdeauna că în apărarea noastră vin mai puţin armele, decât orice alte posibilităţi. Noi avem arma Duhului Sfânt, avem sa­bia Duhului care ne ocârmuieşte, ne pune în lumina şi mărturisirea adevărului.

…Să ştiţi că noi putem fi străjerul Europei. O Europă fără o Românie nu poate exista. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu. Aşa că: străjuiţi bine! Neamul acesta nu şi-a pierdut încă seva!

𝐴𝑟𝑡𝑖𝑐𝑜𝑙 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑢𝑡 𝑖̂𝑛 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑠𝑡𝑎 𝐴𝑇𝐼𝑇𝑈𝐷𝐼𝑁𝐼, 𝑛𝑟. 35

Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.


Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Articole asemănătoare

7 comentarii

    1. @Naavin
      „Eu sunt Cel ce rănesc, Eu sunt Cel ce tămăduiesc, Eu sunt Cel ce omor”. Așa cuvântă Dumnezeu în Vechiul Testament.
      Sunt mai multe direcții de întelegere, sau cel puțin două: una în cazurile particulare, individuale, iar a doua când situația este total diferită deoarece vorbim despre popoare. Ceea ce spune Naavin este legat de cazul particular. Nu sunt pentru uciderea nimănui, dar dacă oamenii nu s-au pocăit, caz în care războiul i-ar fi ocolit, atunci ei vor trebui să-și apere țara și neamul pe calea armelor. Să nu uităm de suprapunerea „întâmplătoare” a celor două zile din calendar, „Înălțarea Domnului” și „Ziua eroilor”. Deci, cine nu se mântuiește prin pocăință, are la îndemână(i se pune la îndemână) calea luptei armate. Și din acest punct se poate discuta și despre cazurile particulare ale celor care înrolați fiind nu vor să ucidă. De ce? Fiindcă ei s-au pocăit deja. Dar aceștia sunt rari, precum Sfântul Paisie Aghioritul.
      Părerea mea este că nu s-au aprofundat înțelesurile Scripturii înainte de a trece la așternerea explicațiilor pe blog privind modul cum vede Dumnezeu războiul.

    2. Titlul articolului exagerează- a vorbit autorul cu Dumnezeu de știe ce crede El ? Apoi, despre ce fel de război, că nu putem pune în aceeași oală orice fel de război. Articolul nu are adâncime, e scos din context și pueril. Normal că porunca sa nu ucizi e o poruncă, dar același Dumnezeu a poruncit și lapidarea cu pietre în unele cazuri…deci cum explicăm asta?
      Mai mult, să analizăm situații mai recente.. Nu ai voie sa ucizi pe nimeni, in absolut nici o circumstanță? Atunci de ce sfinții militari mai sunt sfinți? Că Sf. Ștefan a ucis turci in legitima aparare a Moldovei, a păcătuit, dar totuși e sfânt? Sf Gheorghe, oare n-a ucis pe nimeni, sau dacă nu el, oastea pe care-o conducea ? Sau dacă n-o faci cu mâna ta, dar comanzi ostași care ucid, nu mai e păcat? Sau e? Sfântul Ioan Valahul a ucis pe turcul care urma să-l sodomizeze. Deci a păcătuit? Trebuia să-l lase să i-o tragă..? Dacă ai familie -copii de crescut și vine hoțul noaptea să fure si are armă, e păcat să te lupți cu el fiind riscul de a-l omorî sau îl lași săți prădeze casa, violeze femeia poate ? Dacă ești singur, n-ai familie, poate alegi să nu lupți, dar când familia, vecinii, comunitatea, sau țara ta sunt afectate, nu cred că nu sunt excepții.

  1. Imi pare rau ca noi mai folosim expresii si slogane cum este „noi suntem strajerii europei”. Care Europa? Satanista? Pai mai e ceva de pazit cand totul este acum lipsit de Dumnezeu?
    Pe Europa o doare-n cot de straja noastra! Atunci de ce suntem asa? De ce vorbim asa? Eu consider ca e ceva pagubos pentru noi, ca intotdeauna!
    Dumnezeu sa ne dea blandete, rabdare si smerenie pentru numele Lui…. Scopul nostru e mantuirea noastra a tuturor! Nu incape aici vreun mesaj de ura ci doar credinta statornica ca prin exemplul nostru se vor schimba oameni si vor merge pe calea aceasta pe care mai inainte a deschis-o Hristos pentru noi. Sa avem curaj! Sa avem mintea lui Hristos!

  2. Pingback: Scrisoare istorică către ierarhii Sinodului BOR – mărturie la Judecata de Apoi, că au știut de toate trădările din sânul Bisericii – OrtodoxINFO

Dă-i un răspuns lui Marius Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și reclamele, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, împărtășim informații despre utilizarea de către dvs. a site-ului nostru cu partenerii noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză. View more
Cookies settings
Accept
Politica de confidențialitate
Privacy & Cookies policy
Cookie name Active
Save settings
Cookies settings