În anul acesta pe care l-am trecut, au fost și niște momente mai grele. Era cât pe ce să nu ne mai găsim la sfârșitul anului acesta. Dar, iată că Dumnezeu a făcut ca și anul acesta să ne cântăm, să ne urăm, să ne fericim pentru intrarea în noul an.
Mie mi-a părut bine că printre toate greutățile prin care am trecut împreună, au fost și ani cu mângâiere, zile frumoase, prin cântările voastre pe la biserică sau în alte părți, care au rămas în inima și în sufletele credincioșilor care vin și poposesc pe aici. Și acum, Dumnezeu să vă bucure, să vă dea înțelepciune, minte și râvnă după cele duhovnicești!
Românilor transmit toate urările de bine și Dumnezeu să-i îmbogățească, să aibă, săracul cetățeanul nostru, dragostea și bunătatea de a trăi frate cu frate în unitate și să mergem acolo la Sfânta Biserică, s-ascultăm o Liturghie, s-ascultăm colindele frumoase ale strămoșilor noștri și să zicem unul către altul „Iertați! Iertați-mă pe mine, frate! Iartă și binecuvintează ziua aceasta mare a Nașterii Domnului”. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace și între oameni bunăvoire. Dumnezeu să vă ajute!
Să vă fie și vouă prilej de bucurie și de amintire frumoasă, încheind anul acesta de învățătură. Poate va mai fi un an de bunăvoință a celor care ne dușmănesc. Să ne vedem cu bine și altădată!
(Fragment extras din Ne vorbește Părintele Justin, vol III)
Tele@ E destul de complicat răspunsul, el depinzând de fiecare caz în parte. Pot spune măcar atât, că Părintele Petroniu Tănase, fostul stareț al Schitului românesc Prodromu din Muntele Athos, niciodată nu mânca toată mâncarea din farfurie, răspunzând celor care îl întrebau (de ce face aceasta?), că sunt atâția oameni care nu au ce să mănânce în toata lumea. Era, deci, solidar cu cei ce sufereau de foame.
Toți suntem vinovați într-o anumită măsură de faptul că semenii noștri se sting din lipsa hranei. Acum înțeleg mai bine gestul Părintelui Petroniu Tănase, vrednicul de pomenire. Nu Domnul îi lasă să moară de foame, ci noi, care nu ne putem îndumnezei după Har dacă îl lăsăm pe aproapele nostru să moară de foame iar noi având tot ce ne trebuie. Este grea această mustrare de conștiință care ne vine de la acești frați. Ce putem face? Milostenie către loate lucrurile Domnului, mai ales către oameni.
Biserica ajuta zeci de mii de oameni, doar ca tu nu stii… nici nu ai cum.
De ce raspunsul e asa ” complicat”? Eu daruiesc la cersetorii de pe langa piete, iar oamenii ceilalti nu sunt de acord ca la dau bani. Ei muncesc.
@Tele,
Pai sa le dai te rog frumos numai mancare, pentru ca banii nu ajung la cersetori. Cerceteaza si documenteaza-te! Exista retele de cersetori peste tot in lume. Cu cat mai multi bani le dai, cu atat mai multi oameni vor fi furati si pusi pe la biserici si colturi de strada sa cerseasca. Deseori acesti cersetori pur si simplu arunca mancarea, pentru ca ei „muncesc” in colectarea banilor de la oamenii „care vor sa se simta bine ca fac o milostenie”. Am fost si eu candva la fel de darnica dar m-am oprit. Nu vreau sa sustin financiar traficul de fiinte umane.
Daca cauti pe internet, vei gasi si un website cu un chinez care si-a gasit fiul pierdut la mii de kilometri in alt capat al Chinei.
Sunt alte moduri de a arata milostenie si a avea grija de oameni.
Ca sa fiu mai clar, au inceput sa ma certe oamenii ca dau de pomana.
Cand faci pomana, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta.Altfel, e inutila.