1. Distanțare euharistică, epidemiologi spirituali și teologi închipuiți
Dacă în lumea laică, antreprenorii caută soluții de redresare economică pentru a evita Apocalipsa sărăciei de după Covid și fac lobby, la toate nivelurile nationale și internationale, pentru a reîncepe viața economică, în lumea celor responsabili eclezial s-a așezat o atitudine de autoizolare și de carantinare comodă, egală cu un manifest pentru o pandemie eternă, stimulați fiind de apariția unei fericiri social-politice noi: „Fericiți cei ce nu se plâng, că aceia vor fi promovați”!
Unii dintre sacerdoții lui Iisus Hristos sunt debusolați, incoerenți, insensibili și chiar cinici, deoarece s-au autoizolat, mai mult față de credincioși și față de Dumnezeu, decât față de virusul propriu-zis!
Blocarea vieții spirituale a românilor, din partea autorităților de stat, în timpul pandemiei, precum și ignorarea totală a Bisericii, prin hotărârile ce vizează viața duhovnicească, după încetarea stării de urgență (15 mai), mai recent cu relaxări care nu diferă prea mult de perioada stării de urgență, ne sugerează faptul, că neo-marxiștii și dușmanii lui Hristos și-au unit ura împotriva Bisericii, săvârșind blasfemie, pe față. Acest lucru a fost posibil pe fondul tăcerii vinovate și a lipsei de reacție a clerului, precum și a lașității unora dintre cei care conduc Biserica. Aceste atitudini sunt egale cu apostazia.
Astfel, creștinul s-a trezit singur în război, între două fronturi, lovit constant și simultan, atât de blasfemia stăpânirii de stat, cât și de lașitatea, tăcerea, abandonarea și apostazia celor ce-l stăpânesc eclezial, care execută slugarnic înregimentarea oarbă, în noua ordine mondială a des-bisericirii și a des-creștinării lumii.
Cu excepția a 3-4 ierarhi și a unor preoți din BOR, care au avut o atitudine mărturisitoare fermă, față de dictatura politico-medicală atee, care l-a coborât pe om doar la statura de materie organică, îndemnându-l frenetic la folosirea apei, a săpunului și a distanțării fizice, ignorându-i total dimensiunea spirituală și culturală, mulți intelectuali laici au fost mai prezenți mediatic și mai activi, în atitudinea lor, de a sancționa moral și civic blasfemia, apostazia și înjosirea ființei umane, decât marea majoritate a responsabililor ecleziali.
Ba dimpotrivă, noul Vicarius Christi, de nivel oficial înalt, prin purtătorul de cuvânt al BOR -, se delimitează și se leapădă tocmai de ierarhii și preoții „ce se trezesc din somnul cel de moarte”. În loc să vină lângă ei, se leapădă de mărturisitorii jertfelnici ai Bisericii. Sumbră perspectivă eshatologică în lupta Bisericii lui Hristos cu antihrist. Dacă s-au ascuns în masă de un virus nanometric, adică pitic, cum vor lupta în fața unui viclean uriaș, ca Antihrist!?
Într-o asemenea atmosferă apăsătoare, creștinul nu s-a mai simțit și nici nu se mai simte păstorit, apărat și îndrumat, ci abandonat, sine die, până vor fi iarăși vremuri prielnice „de produs bani”. Dovada celor afirmate, o reprezintă caterisirea atâtor preoți, care s-au opus „diplomației ecleziale ecumenice” perdante, precum și metodei de administrare bisericească, de tip „căpușă”.
În biserică s-au instalat zarafii, ca la ei acasă, ceea ce-i dă sentimentul de „străin în Casa Domnului”, atât preotului cât și laicului. Acest spectacol al neputinței noastre nu face cinste nici lui Hristos Mântuitorul lumii și nici Bisericii Sale.
Atacul virulent asupra Bisericii lui Hristos se dă, cu motivație de politică medicală, la temelia Sfântei Euharistii, căreia i se contestă dumnezeirea și caracterul ei aseptic, cerând-se insistent, sub amenințare penală, în caz de nesupunere, un „Dumnezeu și o Biserică de unică folosință”!
Unii ierarhi și teologi s-au integrat perfect în acest „teatru global”, au inițiat reguli liturgice noi, „moderne și igienice”, au amânat împărtășirea credincioșilor după 1 Iunie, reducând Sfânta Liturghie doar la Liturghia Cuvântului, au permis, totuși, spovedania doar de la doi metri și binecuvântarea credincioșilor de la un metru, ca și când, un medic stomatolog ar putea trata și pune dinți de la distanță, au apelat la opinia Bisericilor surori, eventual vor organiza un nou sinod panortodox pe această temă, etc, toate acestea, dintr-un „instinct pavlovian” slugarnic și ipocrit.
Unii profesori, de teologie recentă, emit chiar blasfemii: „[…] trebuie să ne temem de contaminare în cazul bolilor contagioase care pot ataca latura umană a lui Hristos, Trupul Său Euharistic, dar și „trupul său eclezial” considerat doar sub aspectul oamenilor reali care-l compun. Hristos n-a venit să golească cimitirele prin Sfânta Împărtășanie, ci a venit să ne treacă prin toate etapele vieții Lui, prin toate suferințele (inclusiv prin coronavirusul temut din Sf. Potir n.m!), rănile și moartea suferită de El pe cruce, pentru ca după aceea să putem beneficia noi toți de roadele învierii de la sfârșitul timpurilor”. (A se vedea: TEOLOGIE EUHARISTICĂ ORTODOXĂ PENTRU VREMURI DE PANDEMIE, de Pr. Prof. Adrian Niculcea, Facultatea de Teologie «Ovidius» din Constanța, p. 17, 30 aprilie, 2020).
Oare nu spune Iisus Hristos așa: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54). Nu spune: „va avea viață veșnică”, ci „are viață veșnică”, deci, se „golesc cimitirele” sufletelor, deja în prezent. La viitor se vorbește doar de învierea noastră trupească. Atunci de ce spune părintele: „de efectele Sf. Euharistii ne vom folosi doar în Eshaton, la sfârșitul veacurilor”!
Părintele profesor aduce ca argument teologic biblic, ale posibilei infectări din Sf. Potir, semnele cuielor cu care a înviat Hristos, ceea ce-i arată vulnerabilitatea Trupului lui Hristos și după învierea Sa! Profesorul și-ar fi dorit un Hristos „reparat total”, fără urmele supliciului, ieșit „ca nou” dintr-o cutie de lux, frumos ambalată, și nicidecum un Hristos ieșit din mormânt. Semnele cuielor sunt o dovadă a dragostei Sale jertfelnice pentru noi, o dovadă a identității Sale divino-umană și nicidecum un semn al slăbiciunii sale trupești, de după înviere.
Propunerile făcute de profesor, la pagina 18, din aceeași lucrare, sunt dovezi ale neputinței sale teologice și pastorale, întrucât înlocuiește cleștele serafimului – simbolul linguriței euharistice -, cu „o sută de lingurițe de metal”, cu care ar trebui să se doteze fiecare parohie! „Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleștele (λαβιδι) de pe jertfelnic. Și l-a apropiat de gura mea și a zis: „Iată s-a atins de buzele tale și va șterge toate păcatele tale, și fărădelegile tale le va curăți” (Isaia 6, 6-7).
Isaia vede un cărbune, iar unde este foc nu există bacterii sau viruși; și vede doar un clește și nu mai multe! Euharistia este „cărbunele” din Isaia, adică Trupului lui Iisus Hristos „sterilizat” în focul dragostei jertfelnice de pe Sfânta Masă. „Gustați și vedeți că bun este Domnul!” (Ps. 33, 8).
Unii „epidemiologi spirituali, mai evoluați”, cu pretenții de mari teologi, consideră Sf. Euharistie virusoforă și bacterioforă doar pentru cei ce vin la Sf. Potir cu nevrednicie și cu puțină credință, și de teama acestora se impune folosirea mai multor lingurițe.
Aceștia vin cu zeci de sofisme, ca argumente „teologice ortodoxe complexe” și în mod raționalist, „leagă prea strâns” Taina transformării Euharistice, de biodegradabilul din elementele euharistice – pâinea și vinul -, care intră în circuitul biologic al omului, după unirea cu Hristos și îndumnezeirea lui, și se elimină din corp, ca orice aliment ingerat. De aceea Hristos face precizarea, tocmai ca să nu ne poticnim: „Trupul Meu este adevărată mâncare și sângele Meu, adevărată băutură” (Ioan 6, 55). Și ca orice aliment, dacă nu-l consumi la timp, se strică, mucegăiește sau dacă nu ai grijă, poate fi invadat de insecte, păianjeni și alte viețuitoare!
Unii cred, că „soluția ieșirii din criza” (euharistică) ar fi doar „cateheza euharistică și reinterpretarea modului pastoral istoric” și propun ca Sfânta Euharistie să fie „turnată” în gura credinciosului, fără să-i fie atinse buzele cu lingurița. Mă întreb: cum am putea face același lucru și cu bebelușii, copilașii sau bolnavii pe moarte, care abia deschid gura?
Acești „salvatori ai Sfintei Euharistii” consideră, că autoevaluarea vredniciei și a credinței puternice a fiecăruia, ar păstra Euharistia necontagioasă, ignorând împărtășirea credinciosului în stare de pocăință și de recunoștință față de Mântuitorul Iisus Hristos, și uitând faptul, că noi ne împărtășim datorită vredniciei și dragostei lui Hristos și nu doar datorită „vredniciei” și eforturilor noastre. Deci, venim la Sf. Potir cu păcătoșenia și nevrednicia noastră, în ciuda eforturilor noastre de a ne pregăti, cât mai intens și mai bine, așa cum spunem în rugăciunile dinaintea împărtășirii.
2. Creștinul între Sf. Potir și lingurița necredinței
Slujirea, ca preot sau episcop a Sf. Liturghii, fără credința puternică a prezenței reale a lui Iisus Hristos, sub forma pâinii și a vinului, nu este altceva decât o ceremonie de ruinare a sufletului personal și comunitar, ba chiar a universului, dacă ne gândim la aspectul cosmic al Sf. Liturghii. Acolo unde este Hristos real euharistic, nici o bacterie și nici o boală molipsitoare nu-și are locul, întrucât Sf. Împărtășanie este foc mistuitor, deci „sterilizator dumnezeiesc”.
Cel care gândește altfel este evident, că a eșuat în necredință și reduce ființa teologică a omului doar la conținutul său fizic, material devalorizându-l astfel din ontologia sa iconică, liturgico-eclezială și-l transformă într-un subiect de biologie, de epidemiologie, deci, într-o problemă medicală.
În acest context, creștinul în fața Sf. Potir este văzut exclusiv ca un rezultat al reacțiilor psihico-fizico-chimice ale creierului și ale pântecelui. Privit din această perspectivă, orice activitate spirituală a omului devine la fel de inteligibilă și previzibilă precum mecanismul digestiei.
Conform acestei gândiri, înseamnă că, creierul produce inteligența, rațiunea și mintea, la fel cum ficatul secretă bila. Dispare complect taina Persoanei și prezența proniatoare a harului lui Hristos și chiar dragostea lui Dumnezeu Tatăl, iar de împărtășirea Sf. Duh prin Sf. Taine, nici nu mai poate fi vorba.
Eșecul unei astfel de gândiri – strict de igienă medicală – corespunde unei gândiri seculare acute. Dacă sunt și clerici care consimt pastoral la astfel de propuneri de igienă liturgică, atunci înseamnă că erodarea conștiinței preoțești este catastrofală, egală cu pierderea credinței și cu transformarea Bisericii într-o instituție de prevenție epidemiologică.
„Manierele bune și față de Dumnezeu” nu-și au locul aici, întrucât, a împărtăși cu aceeași linguriță pe toată lumea nu este o lipsă de maniere față de Dumnezeu sau față de oameni, ci o întărire a comuniunii frățești.
Clericul care renunță la tradiția sfântă liturgică de veacuri și inventează lingurița necredinței, în locul Sfintei Lingurițe, pune o gravă barieră psihologică și îl așează pe creștin sub lupa microbiologiei, unde-l uită în laboratorul vegetativ, în loc să-l ducă pe drumul îndumnezeirii.
Nu mai este o chestiune de meditație filozofică sau teologică constatarea, că Biserica Ortodoxă și lumea, în general, trece printr-o criză morală, cauzată de răsturnări de valori perene.
Societatea, din păcate, continuă să elimine și să nesocotească valori ale Sf. Scripturi și ale Sf. Tradiții, valori morale și spirituale, introducând nonvalori raportate la lumea seculară și la globalizarea fără de Hristos și împotriva lui Dumnezeu.
Acestea produc o dezorientare completă, induc panica incertitudinii, a îndoielii, a fricii, a necredinței și provoacă o gravă criză a lipsei de sens.
Pr. Dr. Docent Mihai VALICĂ
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Doamne ! apara ne si fereste ne si ai grija de noi ! ca nu are cine Parinte bun ! Doamne ajuta ne ! Amin !
Parintele profesor doctor Valica impreuna cu Inalt Preasfintitul Arhiepiscop Teodosie sunt cei mai de seama curajosi marturisitori ai dreptei credinte ortodoxe fii ai Țarii Dornelor.
Ca adevarati urmasi ai sfintilor Bucovinei exemplul lor trebuie urmat de toti ierarhii.
E TIMPUL MARTURISIRII si a lepadarii de masonerie si apostazie.
IERARHI SI PREOTI TREZITI-VA!
Mai este episcopul Husilor, parintele Macarie Banu, parintele Calistrat… mai sunt si alti clerici, foarte multi, cunoscuti sau necunoscuti, care si-au facut datoria cu prisosinta in aceasta perioada. Lor trebuie sa le multumim si sa nu uitam ca si noi, credinciosii, suntem trupul Bisericii, suntem Biserica: noi ce facem, doar ne uitam la altii, asteptam la altii?
Fara îndoială,puternică mustrare adusa minciuno-clericilor care s-au angrenat în ultimul timp în lupta împotriva Bisericii Lui Hristos..Dar efectele, care sunt? Ei își vor continua agenda blasfematoare, nestingheriți fiind nici chiar de aceste grele cuvinte la adresa lor…Biserica a rânduit întreruperea pomenirii si-a comuniunii cu ereticii,care pastreaza comuniunea cu toate organizațiile sataniste si păgâne,gen,papistasii,musulmani,protestanți.etc…restul,sunt vorbe în vânt.Hristos A Înviat!
Sfânta Scriptură, Isaia, Capitolul 6:
https://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=6#10
Ecumenismul este erezie, conglăsuirea, simfonia Părinților:
Părintele Justin Pârvu:
Dead Sea = Marea Moartă:
https://en.wikipedia.org/wiki/Dead_Sea
Sodom and Gomorrah are at the bottom of the Dead Sea:
https://stolenhistory.org/threads/sodom-and-gomorrah-are-at-the-bottom-of-the-dead-sea.462/
Părintele Dumitru Stăniloae (1903 – 1993):
Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa (1925 – 2006):
Părintele Arsenie Papacioc:
Părintele Adrian Făgețeanu despre erezia Patriarhului Daniel
https://youtube.com/watch?v=YufiimGK9Xc
Fapte, istorie:
19 91, Canberra, Australia:
Adunările CMB: ocultism, vrăjitori, muzică Rock, spiritism, „teologi” coreeni, „episcopi” femei și… ortodocși
https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/2016/09/20/adunarile-cmb-ocultism-vrajitori-muzica-rock-spiritism-teologi-coreeni-episcopi-femei-si-ortodocsi/
TRINITAS TV – Patriarhul României, cetățean de onoare al orașului Otopeni
https://youtube.com/watch?v=Ufn6YpZTt1I
Otopeni:
https://dexonline.ro/definitie/oto
ITO 2017, Canberra 1991:
https://youtube.com/watch?v=q0y3n9eP0IA
Pentru cine au bătut clopotele Mitică în 2019 ???:
Clopotele Catedralei Mântuirea Neamului vor fi trase prima oară la sosirea Papei Francisc:
https://click.ro/news/national/clopotele-catedralei-mantuirea-neamului-vor-fi-trase-pentru-prima-oara-la-sosirea
Vizita papei Francisc și-a atins scopul: „Unitatea” cerută în 1999 a fost deja atinsă, mergem spre o nouă „biserică”. Opozanții vor fi numiți adepți ai culturii urii și ai dezbinării:
https://ortodoxinfo.ro/2019/06/02/vizita-papei-francisc-si-a-atins-scopul-unitatea-ceruta-in-1999-a-fost-deja-atinsa-mergem-spre-o-noua-biserica-opozantii-vor-fi-numiti-adepti-ai-culturii-urii-si-ai-dezbinarii/
https://ortodoxinfo.ro/2019/05/29/mesaj-contra-vizitei-papei-francisc-in-romania-la-protestul-din-dealul-patriarhiei/
Archdeacon Mihail Buca – Ziua Invierii – Tronos Choir (primele secunde, clopote bătând):
https://youtube.com/watch?v=4A5W9HwOQiw
Sfântul Nicolae Velimirovici, Vietățile ca simboluri:
https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/2012/04/07/vietatile-ca-simboluri/
Sfântul Părinte Nicolae Velimirovici, Scrisoarea a VI-a („Prin fereastra temniței”):
https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/2012/03/22/scrisoarea-a-vi-a-%e2%80%9eprin-fereastra-temnitei/