X

Mitropolitul Serafim de Pireu condamnă ecumenismul și ultimele declarații eretice ale patr. Teodor al Alexandriei

Image result for METROPOLIt OF PIRAEUS

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

După cum am accentuat și altădată, panerezia ecumenismului avansează irezistibil, fără să apară până în prezent vreo nădejde de reprimare și condamnare sinodală a ei.

Această erezie a ereziilor, panerezie (după cum a numit-o Sfântul luminat de Dumnezeu Iustin Popovici), ultimul înaintemergător al spurcatului Antihrist, după cum a numit-o pururea-pomenitul Părinte Atanasie Mitilineos cel cu viețuire cuvioasă, vine să anuleze singurul adevăr mântuitor al Bisericii lui Hristos și amenință să o elimine în creuzetul demonic al sincretismului religios al ereziilor și religiilor lumii.

Metodic și progresiv, erodează conștiințele și reușește să domnească în marea și zdrobitoarea majoritate a ierarhiei bisericești, a monahismului și a Teologiei academice sub pretextul iubirii, al păcii și al reconcilierii. Scopul mai îndepărtat al său este reconstruirea și consolidarea, în toate religiile contemporane, a dogmei de bază a «Noii Ere a Vărsătorului», conform căreia putem să credem orice vrem, ajunge să nu absolutizăm credința noastră, adică să nu revendicăm adevărul absolut, care se găsește în toate credințele religioase.

Diavolul cel urâtor al binelui și al omului, cel „ucigaș de oameni de la început” (In. 8:42), a reușit, în zilele noastre tragice și eshatologice, să insufle conducătorilor bisericești contemporani, dar și tuturor conducătorilor de religii, această amăgire înfricoșătoare cu scopul de a lovi la țanc Sfânta noastră Biserică și să anuleze, după cum crede cu naivitate, în întregime lucrarea ei izbăvitoare.

Amăgirile și ereziile au fost și sunt marea problemă în Biserica noastră. Încă din timpurile apostolice a început erodarea din interior a ei din partea amăgitorilor și ereticilor. Însuși Domnul a avertizat pe ucenicii Săi în legătură cu acest pericol:

„Vedeți, nu vă amăgiți! căci mulți vor veni spunând că eu sunt Hristos; și pe mulți vor amăgi” (Lc. 21:8).

„Luați aminte la voi înșivă din partea proorocilor mincinoși, care vin la voi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori; din roadele lor îi veți recunoaște… Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul putred să facă roade bune” (Mt. 7:15-18). Amăgitorii și ereticii sunt „furi și tâlhari” (cf. In. 10:1). Sunt „străinii” pe care oile sunt chemate să nu-i urmeze, ci să fugă de ei (cf. In. 10:5). Sunt aceia pentru care este valabil cuvântul înfricoșător al Său: „Vai vouă, că încuiați împărăția cerurilor; căci voi nu intrați, nici pe cei ce intră nu-i lăsați să intre” (Mt. 23:14).

În chip asemănător, și Sfinții Apostoli, călcând pe urmele Domnului, ne-au avertizat despre acest pericol înfricoșător. Apostolul Pavel, vorbind către preoții Bisericii din Efes, spune:

„Căci eu știu aceasta, că vor intra între voi, după plecarea mea, lupi grei, care nu vor cruța turma; și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați care vor grăi lucruri răstălmăcite ca să tragă pe ucenici după ei” (Fapte  20:29-30).

La fel, și Apostolul Petru avertizează:

„Aceasta cunoscând mai întâi, că vor veni în zilele de pe urmă batjocoritori și unii care vor merge după propriile lor pofte” (2Pt. 3:3), ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși.

Semnalează într-un mod dramatic că „…între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura erezii pierzătoare și se vor lepăda de Stăpânul Care i-a cumpărat, adăugându-și grabnică pierzanie… pentru care judecata de odinioară nu zăbovește și pierzania lor nu dormitează” (2Pt. 2:1-3).

Aici Apostolul, luminat de Sfântul Duh, clarifică motivul pentru pierderea mântuirii din cauza amăgirilor și ereziilor, ceea ce adepții de astăzi ecumenismului neagă și nu consideră erezia drept cauză a catastrofei și pierderii mântuirii și cel mai rău: consideră și învață provocator că erezia nu este ceva groaznic, ci «o abordare diferită a adevărului», «o tradiție diferită»! mântuirea nu este «monopolul Bisericii Ortodoxe», ci orice om poate să se mântuiască și în ereziile pe care le-au recunoscut ca «Biserici»!

Cu uimire, dar și cu durere a sufletului, încă o dată am fost informați de pe internet despre două noi derapaje ale Preafericitului Patriarh Teodor al Alexandriei. Este vorba despre două noi declarații recente antiortodoxe și proclamații ale sale, pentru care am considerat nimerit în cazul de față să nu tăcem. Și aceasta pentru că proclamațiile în cauză nu se referă la subiecte de altă natură, ci la subiecte de credință, despre care suntem toți responsabili, de vreme ce comoara prețioasă a credinței nu este o proprietate personală a episcopilor și a Întâistătătorilor, pe care pot să o mânuiască după cum vor, ci o proprietate comună a noastră, a tuturor.

Prima se referă la întâlnirea sa cu ereticul «patriarh» al copților Tawadros II la Cairo, de sărbătoarea Teofaniei, (pe calendarul vechi). După cum s-a comunicat, declarația Întâistătătorului pe tron al celei de-a doua Patriarhii în ordine a provocat o mânie puternică și reacție din partea unei mari părți a corpului bisericesc. Conform știrii de presă: «Nici măcar pretextele nu le mai țin unii care administrează Ortodoxia! Ceea ce s-a spus ieri de către Patriarhul Alexandriei este practic de neconceput. Adresându-se Patriarhului copt, i-a spus că «suntem O Biserică».

Este a doua absurditate serioasă a Patriarhului Teodor după recunoașterea samavolnică a noii biserici ucrainene, care adâncește criza în Ortodoxia mondială. Concret, pe 20 ianuarie, Teodor II, Papa și Patriarhul Alexandriei și a toată Africa, a vizitat pe Patriarhul copților din Egipt, Tawadros II, cu scopul de a-i face urări de sărbătoarea Teofaniei după calendarul iulian. Întâlnirea oficială a avut loc la reședința Patriarhiei Copte din Alexandria, în prezența Epitropului Patriarhal, Mitropolitul de Navkratia, Episcopul Gherman de Tamiateos, și a unor clerici ai curții patriarhale.

Întâistătătorul alexandrin, Teodor, s-a referit la acțiunea de misiune a Patriarhiei Alexandriei în Africa, accentuând lucrarea importantă și dificilă pe care o îndeplinește pe marele continent încercat african. ‘Bisericile noastre sunt o Biserică, cu Capul Iisus Hristos. Grecia împreună cu Egiptul se luptă pentru pacea Libiei și cunoaște că voi vă rugați, pentru că aveți o turmă acolo și țărâna este adăpată cu sângele mucenicilor Bisericii Copte și acest sânge strigă după libertate și pace’» (Pagina Πενταπόσταγμα).

Ne-am ocupat de PF Patriarh Teodor și în trecut în comunicatul nostru mai vechi cu titlul «Referire la declarațiile Preafericitului Patriarh și Papă al Alexandriei, Teodor al II-lea». În comunicatul nostru, am comentat declarațiile sale la Întâlnirea inter-creștină și inter-religioasă pe care a organizat-o «Comunitatea Sfântului Egidios» cu titlul: «Curajul speranței», care a avut loc în BasilicadiSantaMariainTrastevere de la Roma (30.9.2013). Proclamațiile și  declarațiile pe care le-a făcut la vizita aceea Preafericitul, atât în alocuțiunea sa către «Papa» Francisc I, cât și după aceea și în fața celor prezenți la conciliabulul eretic și panreligios de la Roma, au fost, fără îndoială, dincolo de orice limită străine de învățătura și predania Bisericii Ortodoxe Catolice (sobornicești). La întâlnirea recentă a sa cu Patriarhul Copt, ne-a întristat încă o dată, pentru că, prin cele ce le-a proclamat, se pare că ignoră învățăturile dogmatice de bază ale Bisericii noastre și deciziile fundamentale și insuflate de Dumnezeu, cu valoare diacronică, ale Sinoadelor Ecumenice.

Copții, această comunitate religioasă din Egipt și din alte țări învecinate, de altfel decentă, nobilă și iubitoare de liniște, a fost tăiată din trupul unitar și indivizibil al Bisericii pe la mijlocul sec. al V-lea d.H., când au adoptat înfricoșătoarea erezie a monofizitismului, respingând deciziile Sfântului Sinod Ecumenic al IV-lea de la Calcedon (451), care a condamnat monofizitismul, a excomunicat pe cei care l-au inspirat și a definit dogma ortodoxă despre cele două firi ale lui Hristos. Monofizitismul, în opoziție cu nestorianismul, care neagă firea dumnezeiască a lui Hristos, a ajuns la negarea în esență a firii Lui omenești.

Patriarhul Dioscor al Alexandriei a adoptat credința rea a lui Eutihie, susținând că firea dumnezeiască a lui Hristos absorbit pe cea omenească, așa încât Hristos poartă numai o fire. Desigur că aceasta are consecințe foarte serioase și distrugătoare pentru mântuirea omului. Dacă Hristos nu a luat firea omenească și nu a unit-o ipostatic cu firea Sa dumnezeiască, «fără amestecare, fără mutare, nedespărțit și neîmpărțit», atunci nu este posibilă mântuirea omului, pentru că, după cum accentuează Sfinții Părinți, «ceea ce nu a fost asumat [este] și netămăduit». Conform cu definiția credinței de la Sinodul IV Ecumenic: «Urmând, așadar, Sfinților Părinți, învățăm să mărturisim că Fiul și Domnul nostru Iisus Hristos este Unul și Același în toate… în două firi… nefiind nicidecum desființată diferența firilor pentru unire, ci fiind salvată mai degrabă proprietatea fiecărei firi…». Drept consecință, afirmația PF Patriarh Teodor că așa-zicând «Bisericile noastre sunt o Biserică, cu Capul Iisus Hristos» este dincolo de orice învățătură greșită pentru că anulează în practică deciziile Sinodului IV, dar și ale Sinoadelor Ecumenice următoare.

Pentru mai bine de 16 secole, în ciuda eforturilor Bisericii noastre să readucă pe monofiziți la Ortodoxie, ei persistă să rămână, din păcate, tăiați de ea, considerând că noi suntem «eretici». În ciuda întâlnirilor și dialogurilor teologice din ultimii ani, adunarea coptă rămâne nepocăită și neclintită în credințele ei rele. Aceasta demonstrează foarte clar, între altele și din declarațiile Patriarhului copt Șenuda III la Conferința a II-a a Comisiei mixte de la Anba Bishoy din Nitria, la 20 iunie 1989: «Credem că Domnul Dumnezeu și Mântuitorul Iisus Hristos… a unit dumnezeirea Lui cu omenitatea Lui neamestecat, fără mutare și neîmpărțit și nu vorbim de două firi după unitatea aceasta tainică a Domnului nostru… ci vorbim despre acea fire una, ceea ce înseamnă, după înțelegerea noastră, firea Cuvântului întrupat» (revista Επίσκεψις. nr. 422, 1-7-1989, p. 9-10). Același Șenuda III, în fața Comisiei Inter-creștine de odinioară de la Chambesy, a declarat: «Cât privește Sinoadele Ecumenice, acceptăm pe primele trei dintre ele… Negăm Sinodul de la Calcedon… Pot să spun complet deschis că toate Bisericile Orientale nu pot să accepte Sinodul de la Calcedon… Aveți șapte Sinoade Ecumenice. Dacă vă lipsește unul, nu aveți de pierdut multe lucruri» (Mitr. Hrisostom Constantinidu de Mironos. Dialog…, în revista «Θεολογία», Atena, 1980 vol. 51, p. 229)» (pagina de net Κατάνυξη)!

Ne întrebăm, PF Patriarh Teodor, care trăiește de aproape comunitatea coptă, nu a studiat învățătura dogmatică a Bisericii noastre și deciziile Sinoadelor Ecumenice? Oare nu a avut obligația, având în vedere blestemele înfricoșătoare de la hirotonia lui, dar și calitatea sa de Patriarh, să cheme pe «patriarhul» copt eretic să abandoneze rătăcirea lui și să se înroleze în sânul Bisericii? Dacă el crede că «Bisericile noastre sunt o Biserică, cu Capul Iisus Hristos», atunci de ce nu trece la Potirul comun și nu cedează locul său unui tron patriarhal de Alexandria?

Totuși PF Teodor nu s-a mulțumit doar cu cele ce le-a proclamat în mod greșit la întâlnirea de mai sus. A trecut, din nefericire, și la altă declarație, chiar mai rea. După cum am fost informați de pe internet, în ziua marii sărbători de Nașterea Domnului, în biserica Sf. Nicolae din comunitatea grecească de la Cairo, a declarat oficial că «Și în sfintele geamii este slujit Dumnezeu din Coran»! (v. pagina de internet Κατάνυξις, unde există și video respectiv). Vine să ne amintească declarațiile predecesorului său, Preafericitul Partenie, care considera că Mahomed este «profet adevărat al unuia Dumnezeu» și Coranul este «sacru (ιερό)». Poate să ne spună sincer, există o relație între Allah idolatru și Dumnezeu cel treimic descoperit prin Hristos?

Poate fi identificat «dumnezeul» cel însetat de sânge al Islamului cu Dumnezeul dragostei din Evanghelie? Este posibil să fie considerat Coranul, care batjocorește pe Hristos drept un «noroi» și pe Dumnezeul cel treimic drept «inexistent», cartea prin excelență a urii și a dezastrului, drept text insuflat de Dumnezeu din descoperirea și slujirea adevăratului Dumnezeu? Nu a citit niciodată cuvântul insuflat al Scripturii că «mântuirea nu stă în nimeni altcineva; căci nici nu este alt nume sub cer dat oamenilor prin care trebuie să ne mântuim» (Fapte 4:12). Există descoperire dumnezeiască în afara lui Hristos? Numai groaza, decepția și neliniștea poate să ne provoace astfel de declarații inacceptabile!

Încheind comentariul nostru, accentuăm încă o dată robia catastrofală a multor persoane bisericești de frunte (Patriarhi, Arhiepiscopi, Episcopi, Profesori de teologie șamd) în declinul ecumenist care îi va conduce, fără îndoială, dacă nu se pocăiesc, cu precizie matematică, la pierzanie veșnică. Ne întrebăm: Nu s-a găsit nici un conducător bisericesc să-l mustre public? Oare Sfinții noștri Părinți au apelat la diplomații și iconomii pe teme de credință ca să împace cele de neîmpăcat sau nu cumva s-au luptat cu consecvență și statornicie, până la moarte, pentru mărturisirea de credință? Oare s-au silit să fie consecvenți și cu Ortodoxia, dar, în același timp, să «se aibă bine» și cu ereticii?

Conducătorii de astăzi, care cred că pot să «joace la două capete», nu se gândesc la marea sminteală pe care o provoacă în Biserică? Să sperăm că acest comunicat smerit al nostru va ajuta pe iubitul de altfel și foarte cumsecade PF Patriarh Teodor să combată cele pe care le-a spus și le-a făcut nepotrivit și neortodox până astăzi.

Din partea Biroului Ereziilor și al Sectelor, Mitropolia Pireu

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

22 comentarii

  1. Lupta pentru adevar a fost si va mai fi pana la sfarsit. Este bine ca s-a luat atitudine impotriva acestui Patriarh, Teodor, care-i sminteste pe ortodocsi acceptand sa fie una cu cei care nu accepta Sinodul 4 ecumenic, cand a fost acceptata explicatia Sfantului Maxim Marturisitorul cu privire la cele doua firi ale lui Hristos. De altfel Noul Testament ne spune clar ca daca Hristos ar fi voit(sa se comporte ca Dumnezeu) ar fi putut comanda cateva legiuni de ingeri si i-ar fi terminat imediat pe oameni, dar nu ca Dumnezeu a dorit sa se comporte, ci ca Om, caci trebuia sa se faca model(CALEA) oamenilor. Cum ar fi putut oamenii sa urmeze pe cineva care nu era(nu se comporta) ca ei, ci se comporta ca Dumnezeu? Hristos a venit din Cer, Dumnezeu fiind, sa traiasca ca Om, ca oamenii urmand invatatura Lui sa invieze precum El, adica sa se indumnezeiasca. Adica Hristos a urmat invatatura dumnezeiasca, nu comportandu-se ca Dumnezeu, ci ca Om pana la sfarsit, pentru ca omul care va urma acestei invataturi dumnezeiesti sa se indumnezeiasca precum Cel a Carui invatatura o urmeaza. Aici este un pic mai greu de inteles, dar cu ceva efort veti reusi.
    Invierea se obtine doar urmand acestei invataturi si nicidecum pe cea a Coranului.
    Ecumenismul este invatatura celor cu interese materiale, nu a celor care aspira la Cer. Atata timp cat va exista Ortodoxie va exista si lupta cu hristosii mincinosi. Asadar, sa intram in lupta cu mic cu mare, caci asta-i calea care duce la Cer. Cei care doar privesc dupa margine nu vor avea parte de Cer. N-au cum, fiindca acestia au ales sa-si apere sufletele lor si nicidecum adevarul. Iata ca ocazii de a intra in Cer sunt, depinde doar de noi daca le abordam sau nu.

  2. Sa nu uitam ca marea majoritate a parintilor din Pateric erau copti si sunt recunoscuti ca atare de Biserica Copta. Ce facem acum, nu mai citim Patericul? Sa invatam totusi sa pastram dreapta masura!

    1. Petre
      Cine ti-a zis ca Sfintii din Pateric au fost copti?Si cum adica sa invatam sa pastram dreapta masura?Ce inseamna pentru tine dreapta masura?

    2. Petre,
      Nici un Parinte din Pateric nu era copt! Toti Sfinții Părinți au fost ortodocsi, au respectat toate cele sapte Sfinte Sinoade Ecumenice, chiar dacă existau si copți pe vremea aceea. Copții sunt eretici si nu au ce căuta printre Sfinții Părinți!

      1. Te inseli!
        Cele mai multe “Cuvinte” ale Sfintilor Batrani, care ni s-au pastrat, aproape o mie sase sute, au fost rostite in limba copta, limba ascetilor egipteni. Unele din ele au fost copiate de catre ucenicii acestor mari traitori si sfinti cunoscuti sub numele de “Avva”. Limba in care s-a scris a fost prima data limba greaca, apoi in celelalte limbi de circulatie din epoca veche.
        https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/invatatura-despre-si-libertate-pateric-68472.html
        Spunea avva Daniel: „Atâţia ani a petrecut cu noi şi numai un coş de pâiniţe îi făceam pe an; şi când mergeam la el, din acelea mâncam“.40(„Pentru Părinţii deşertului pâinea era alimentul principal, dacă nu şi unicul. […] E vorba despre nişte pâiniţe mici, rotunde şi subţiri ce se fabrică şi acum în Egiptul de Sus şi în mănăstirile copte, pâini ce puteau fi uscate şi păstrate astfel mai multe luni sau chiar un an.
        http://www.pateric.ro/pentru-avva-arsenie/

        Termenul de „copt” derivă din grecesul Aigyptos.
        Astfel, cuvântul copt a fost adresa încă din Antichitate la adresa primilor creştini din provincia romană a Egiptului. Astăzi, termenul de copt nu se mai limitează doar la creştinii din Egipt, ci este folosit şi cu trimitere directă la arta, arhitectura şi cultura acestui cult creştin străvechi.
        Sfântul Evanghelist Marcu este considerat fondatorul Bisericii Copte. Sfântul Marcu a predicat învăţăturile lui Hristos în Egipt şi a suferit moartea martirică de mucenic creştin în oraşul Alexandria în perioada când Nero domnea la Roma.
        Biserica Coptă, care are o vechime de peste 1.900 ani, a fost subiectul multor profeţii din Vechiul Testament, precum cea a profetului Isaia în capitolul 19, versetul 19.
        Istoria acestui cult creştin este marcată de cel de-al Patrulea Sinod Egumenic de la Calcedon, în urma căruia majoritatea creştinilor vor adopta dogma conform căreia Hristos a avut două naturi, una omenească şi cealaltă divină. Decizia luată de Sinodul din Calcedon nu a fost însă adoptată de discipolii extremişti ai Sfântului Chiril din Alexandria. Creştinii respectivii, denumiţi ulterior monofiziţi susţineau explicaţiile Sfântului Chiril, conform căruia, Hristos a avut doar o natură umană.
        Încă de la începuturile sale, Biserica Coptă a jucat un rol important în definitivarea teologiei creştine, în special în conservarea şi protejarea textelor autentice creştine de influenţele ereziilor gnostice. Biserica Coptă a scris sute de texte biblice şi studii teologice. Bibila a fost bunăoară tradusă în limba coptă încă din secolul al doilea.

        Şcoala de Cateheză din Alexandria, faimoasa Didascalia a fost prima şcoală de acest fel din lume. Primul mare învăţat care a predat aici a fost Pantanaesus, dat cel mai important teolog şi autor asociat acestei şcoli a fost filozoful Origen.

        Dar probabil cel mai important fenomen religios care a influenţat decisiv creştinismul copt, a fost apariţia monahismului în Egipt. Să nu uităm de Sfinţii Părinţi ai tuturor bisericilor creştine apostolice, care s-au nevoit şi desăvârşit pe aceste meleaguri. Mare parte din Pateric, este alcătuit din scrierile acestor sfinţi călugări.
        https://www.descopera.ro/cultura/11780674-coptii-crestinii-uitati-ai-egiptului

    3. @Petre,

      La ce Sfinți părinți din Pateric te referi? Dă câteva exemple.
      Copții au apărut după anul 451 când a avut loc Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon. Copții nu au recunoscut hotărârile acestui sinod, și s-au separat de Biserică, și mai sunt numiți și necalcedonieni.
      Așadar dacă te referi la Sfinții părinți de dinainte de anul 451, atunci nu existau copți.

        1. “Sfinti ai Bisericii Copte”…
          Petre,
          Ai Bisericii sunt!
          F bine că-i recunosc și copții. Prb – pt copți – este cum îi privesc acum acești mari sfinți pe copții care nu recunosc Sinodul al IV-lea de la Calcedon… și nici pe următoarele, rupându-se astfel din trupul Ortodoxiei.
          La aceasta s-ar cuveni să reflectezi, cum ți-a sugerat si comentatorul “R”.

          1. Eu zic sa reflectezi tu la faptul ca Sfantul Chiril al Alexandriei, este prăznuit în Biserica Ortodoxă atât în ziua de 9 iunie cât și pe data de 18 ianuarie, împreună cu Sf. Atanasie al Alexandriei.
            Poziția teologică a sfântului Chiril în disputele hristologice din timpul său a fost subiectul multor studii și discuții, el fiind revendicat ca sfânt atât de Bisericile Ortodoxe cât și de Bisericile Orientale (monofizite). Totuși, lucrările teologice ale reprezentanților acestor două familii creștine (a căror dialog teologic a fost oficializat în anul 1985) au confirmat că a existat o neînțelegere terminologică vizavi de termenul grec ”physis”. Pentru sfântul Chiril, în formularea sa ”mia physis tou Theou Logou sesarkomeni”, termenul ”physis” se referea la Persoana lui Hristos Dumnezeu adevărat (Dieu Cuvântul) și Om adevărat. Termenul ”physis” este deci echivalent termenului de ”persoană” ales de Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon, la care sfântul Chiril nu a participat pentru că murise între timp.
            https://ro.orthodoxwiki.org/Chiril_al_Alexandriei

        2. petre..TU ESTI comentatorul ..OARECINE… si NU esti Botezat Ortodox.Tu esti SECTAR si incerci din MINTEA TA ,,LOGICA” si DEMONIZATA sa aduci ,,invataturi” Bisericii,adica Trupului lui Hristos.Te referi la Sfintii Parinti cum ca ar fi acelasi lucru daca SECTARII=COPTII=PAPISTASII ii ,,cinstesc”,ca si cum ar fi acelasi lucru cu… ii CINSTESC… de catre BISERICA CEA UNA=TRUPUL LUI HRISTOS,calauzita de catre Duhul Sfant,catre TOT Adevarul….Sfintii insirati de tine mai sus au trait INAINTE de Sinodul 4 Ecumenic,de la care COPTII s-au TAIAT SINGURI de la Biserica ,prin ERESUL lor,mai apoi fiind si anatematizati de Sinoadele urmatoare…..TU, petre=oarecine este OBLIGATORIU sa vii la Biserica prin CATEHEZA si mai apoi prin BOTEZ… mergând, ÎNVĂŢAŢI toate neamurile, BOTEZÂNDU-LE în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei,cap 28) …ptr a putea CUNOASTE ADEVARUL…De altfel TU si TOTI sectarii sunteti EXACT ca AICI….
          Pag 33
          Ce este Sf Scriptura?HRISTOS A INTEMEIAT BISERICA.Ea a existat si atunci cand inca NU era scrisa nici o carte nou-testamentara,deoarece cartile Noului Testament au fost scrise de Apostoli mai tarziu,pe parcursul a peste o jumatate de secol,incepand cu existent istorica a Bisericii………..
          Pag 34
          Constatam deci ca scrierile sfinte NU formeaza esenta crestinismului,ptr ca defapt ,crestinismul in sine NU este o invatatura,ci o VIATA NOUA, cultivate in om de Duhul Sfant,intemeiata pe intruparea Fiului lui Dumnezeu ……………
          Pag 35
          SFANTA SCRIPTURA CAPATA SENS SI INSEMNATATE NUMAI IN BISERICA.Trebuie sa alergam le Biserica sis a ne formam in ea sis a ne hranim din dumnezeiestile scrieri…..Caci BISERICA ESTE ASEMENEA RAIULUI IN ACEASTA LUME.De aceea Duhul lui Dumnezeu spune:,,Din toti pomii din Rai puteti sa gustati,cu alte cuvinte ne spune ca putem sa gustam din orice carte a Scripturii Dumnezeiesti””.Asadar Sf Scriptura este una din manifestarile binecuvantate ale Bisericii.Ea este o comoara de pret a Bisericii.SFANTA SCRIPTURA NU POATE FI RUPTA DIN VIATA BISERICII.NUMAI IN BISERICA DA SENS EXISTENTEI SCRIPTURII. Sfanta Scriptura NU constituie o norma de sine statatoare;ea nu poate fi considerata o lege data Bisericii,pe care trebuie sa o implineasca si de la care poate sa se abata.SFANTA SCRIPTURA S-A NASCUT DIN BISERICA SI PTR BISERICA,IAR ACEASTA LA RANDUL EI,POSEDA SCRIPTURA SI O FOLOSESTE PTR FOLOSUL MEMBRILOR EI.
          pag 40
          Desigur ,lucrul cel mai trist in zilele noastre este FALSIFICAREA ADEVARULUI DESPRE HRISTOS SI BISERICA.Crestinismul nu mai este privit ca o noua viata a omului chemat la mantuire,unit cu Biserica,ci ca o suma a unor PRESCRIPTII TEORETICE si morale.Astazi se vorbeste mult despre invatatura crestina si NU SE MENTIONEAZA VIATA BISERICEASCA…….
          Pag 41
          Ptr protestanti,Evanghelia este o opera intocmita de Hristos-invatatorul, care trebuie studiata pentru ca numai astfel esti considerat crestin….Razvratindu-se impotriva papei,protestantii au creat un alt papa,dar unul de ,,hartie’’.SFANTA SCRIPTURA TREBUIE INTELEASA CA UNUL DIN ELEMENTELE VIETII BISERICII.Dar ptr persoana care se afla IN AFARA BISERICII,ACEASTA VIATA NU EXISTA.
          Pag 42
          Exista o categorie de oameni care prefera sa colectioneze icoane vechi,dar in plan religios EI SE DECLARA NIHILISTI convinsi.Ne intrebam daca aceste icoane vechi si cinstite pe parcursul mai multor secole,inaintea carora ingenunchem cu smerenie si le sarutam cu evlavie,RAMAN ACELEASI CA SI ICOANELE DIN BISERICI.Duhul salasluieste acolo unde crede El de cuviinta.EL INSUFLETESTE TRUPUL MARIT A LUI HRISTOS.Atunci CUM PUTEM VORBI DESPRE DUHUL LUI DUMNEZEU IN AFARA BISERICII,IN LIPSA ACESTUI DUH?Daca presupunem ca INLATURAM PARTEA DUMNEZEIASCA A SF SCRIPTURI LIPSITA DE AUTORITATEA BISERICII,ce ne mai ramane?Raman Biblia,cartile,intr-un cuvant O OPERA ARTISTICA,un monument literar.IN BISERICA SFANTA SCRIPTURA ARE VALOARE,INSA IN AFARA BISERICII NU PUTEM VORBI DESPRE EXISTENTA EI,DESPRE CUVANTUL LUI DUMNEZEU;ramanand doar cartile Sfintei Scripturi………..
          Putem gandi corect despre Sf Scriptura doar daca ne sprijinim pe AUTORITATEA BISERICII si o folosim corect numai DACA TRAIM IN BISERICA.IN AFARA BISERICII SI A VIETII BISERICESTI CRESTINISMUL ESTE REDUS LA ZERO,iar ABSENTA VIETII DUHOVNICESTI nu poate fi inlocuita cu lecturarea monumentelor literare.
          Pag 43
          SINGURUL IZVOR AL INVATATURII BISERICII ESTE DUHUL SFANT,CARE TRAIESTE IN BISERICA,despre Care Hristos spune ca EL va calauzi(v.Ioan 16,13)Biserica spre tot adevarul.Si aceasta se va face nu pentru ca Biserica detine adevarata invatatura si ca o preia din Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie,ci numai pentru ca ea ESTE BISERICA DUMNEZEULUI CELUI VIU,stalpul si temelia adevarului,ca una ce este condusa de Duhul Sfant.TREBUIE SA VORBIM NUMAI DE BISERICA.ALATURI DE EA VOR DAINUI SAU VOR DISPAREA SFANTA SCRIPTURA SI SFANTA TRADITIE…………
          Pag 44
          PERSOANA CARE TRAIESTE IN AFARA BISERICII NU VA INTELEGE NICI SCRIPTURA,nici Traditia,nici lucrarea celui care ramane in Biserica si se impartaseste de Duhul Bisericii………….
          Traind si invatatand in Biserica,in care nu inceteaza marturisirea prin viu grai a Apostolilor,omul poate cunoaste dogmele Bisericii universale.Aceasta este posibil ptr CA BISERICA NU-SI FORMULEAZA DOGMELE DIN SCRIPTURI,CI LE ARE DIN MOMENTUL INTEMEIERII SALE.In caz ca ea ,vorbind despre o dogma,aduce ca marturii anumite texte scripturistice,aceasta o face nu ca pe o concluzie a dogmei respective,ci ca pe niste dovezi.Omul care isi intemeiaza credinta numai pe Scriptura nu ajunge la adevarata credinta si nu va cunoaste particularitatile ei.In concordanta cu aceste idei,putem sa reducem totul la credinta in Biserica.Ptr omul care crede in Biserica Sf Scriptura capata o insemnatate deosebita.Dar persoana care nu a ajuns la credinta deplina,care nu-i cunoaste particularitatile,care refuza sa inteleaga ca crestinismul nu poate fi imaginat decat numai in raport cu Biserica,neaga credinta in Biserica intr-un mod simplist si profanator………..Sf Ilarinon Troitski-Mostenirea Teologica…..

          1. Eu nu am spus nimic de la mine, dupa cum poate vedea oricine se oboseste sa se uite pe linkurile pe care le-am dat.
            Nu ai inteles nimic, esti plin de venin si ipocrizie, vii cu argumente care nu au nimic deaface cu subiectul discutiei, faptul ca majoritatea parintilor din Pateric erau copti si vorbesti sugerand ca ai fi inspirat Duhul Sfant cu indrazneala prostului arogant care nu se teme sa se joace cu focul!

          2. Coptii de acum sunt monofiziti= eretici. Coptii pana la Sinodul IV Ecumenic erau ortodocsi si au dat si mari Sfinti.

          3. petre….SECTARULE,NU ai inteles NIMIC si NU ai cum sa intelegi,decat daca ai fi in BISERICA cea Una….un Domn,un Botez,o Credinta…Sf Ap. Pavel…..dar VOI SECTARII=fii diavolului,NU ascultati NICI de Sf Apostoli,voi credeti in Isus din nazaret,ala din filmul SECTARILOR,care nu e Domnul si Dumnezeu Omul Adevarat INafara de pacat, care a venit in vremurile de pe urma si a luat Trup de la Duhul Sfant si de la Fecioara Maria,sa Mantuiasca lumea,dandu-si Insasi Trupul Sau Preasfant ptr mantuirea oamenilor…E mare pacat ca-ti PERMITE administratorul sa BANTUI pe aici,fiind NEBOTEZAT!O ZI BUNA !

        3. Petre,
          Si papistasii recunosc sfintii enumerati de tine, dar asta nu inseamna ca sunt in adevar.
          Sfintii din pateric au fost ortodocsi…iar nu copti.
          Copti se folosesc de numele lor, asa cum se folosec si papistasii.
          Ce este asa de greu de inteles ca cine nu primeste invatatura ortodoxa …stabilita prin sinoadele ecumenice, este in afara Bisericii?!

  3. @Petre, stoler Filip, cred că până la urmă te afurisesc, căci văd că nu te pocăiești de loc, ba mai încerci să-l bagi pe satana și printre noi….

    1. petre,nu e stoler filip e OARECINE.Stoler Filip NU e sectar,e ortodox,asta e.A mai HULIT si pe Maica Domnului acu’ vreo luna sau doua cand se numea OARECINE,si de atunci NU l-a mai primit pe blog administratorul….Asa se comporta si acum ,ca un SECTAR,considerand ca Sfintii din CERURI au fost copti=eretici,bazandu-se pe argumente de ….,,LOGICA”,doar fiindca el NU stie invatatura Bisericii.Iertati-ma!

      1. Ne bucura foarte mult de ceea ce se intampla pe taramul apararii ortodoxiei.Eram sigur ca Mitropolitul Serafim nu ne va lasa orfani si singuri,ca cineva de acolo de sus din lumea ierarhilor vorbeste pentru ortodoxie,ia atitudine fata de golania ecumenista.As vrea sa va rog inca o data,ca daca se mai intampla evenimente nedorite si ,din pacate si de neocolit precum cel din 7 ianuarie a.c. la Piure sa nu mai recurgem la critici care mie mi s-au parut nedrepte,crude,punitive si decapitante la adresa mitropolitului Serafim al Pireului.Nu vreau sa ofensez pe nimeni,dar când vad unele luari de pozitii fata de acest mitropolit ma face sa ma duc cu mintea la o vorba batraneasca ca omul cu aberatii fata de altii ii o putoare.Mitropolitul Serafim,acest al 2-lea Marcu al Efesului poate nu ar fi prematur sa-i atribui apelativul “cel Mare” adica,Serafim cel Mare intrucat,cu adevarat Mare si este pentru ca sunt sigur ca,asemeni Sfantului Marcu care a avut de dus o batalie la Ferrara pe doua fronturi:1primul cu nebunii de latini si2. al-2-lea ,a avut de dus o infruntare serioasa cu insusi imparatul si cu toti ierarhii lui din tagma greceasca;asa ca,asemeni Sfantului Marcu,ierarhul Serafim,pilda ierarhilor si cununa demnitatii bisericesti,vrednice de toata admiratia,are o tripla batalie de dus:1.cu salbaticii latini nedomesticiti nici acum in ale teologiei si tot barbari au ramas,2. cu clericii si conducerea greceasca(nu toti) care sunt de o puturosenie istorica,3.cu evreii care mereu sunt sigur ca cauta sa-i ia viata pentru adevarurile spuse despre acesti askenazi de fapt si 4. cu o parte din credinciosii de aici si de acolo care sunt cam gomosi,cred,adica,un fel de absurzi cu celalalt,mai ales cu acela care este foarte harnic si aplica stilul putorilor de a da o suta la spatele celui care se osteneste si se chinuie intr-adevar.Sper ca am spus ce trebuie.Eu cred ca un las si o putoare i-ar da zece la palma copilului sau de clasa mica,sa zicem,pentru ca nu a luat zece pe linie,ca,chipurile,nu se ridica la mofturile lui.Sun sigur ca vor mai fi situatii in care mitropolitul Serafim nu se va ridica ,când si când la mofturile acestor categorii exuberante când e vorba de pretentii de la altii,in conditiile in care vorbim de un ecumenism comunist religios care schingiuie cu enormitatea ingradirilor pe luptatorii pentru ortodoxie,fenomen in care eroii nostri mai incaseaza si unele “palme”,tot ei,saracii,palme care se inscriu in categoria paradoxurilor si,ca atare,mi se pare ca numai un om prost i-ar condamna pe luptatori asa usor,ca si cum ai da o foaie de carte de pe o pagina pe alta,fara sa intelegi prin ce trec ei de fapt,pentru ca tu sa stai linistit pe fotoliu la calculator.

        1. Ptr o oaie proasta si pacatoasa ca mine,NU reprezinta NIMIC acest ,,discurs’’…GENERAL…despre un alt Ecumenist,care este si un FALS Patriarh precum acest Teodor de Ierusalim.Patriarhul ADEVARAT al Ierusalimului este INCA in viata si este arestat/prigonit si Intaistatator in fata Arhiereului Vesnic Iisus Hristos,iar numele sau este Patriarhul Irineu 1 Skopelitis al Ierusalimului.Vedeti dvstra,ce NU inteleg NICIODATA ECUMENISTII,adica ERETICII,adica LUPII IN BLANA DE OAIE,e ca NU combinatiile si smenurile sau vicleniile lor sunt valabile in Biserica cea Sfanta ,ci doar si NUMAI ADEVARUL.Vedeti dvstra ce NU inteleg ECUMENISTII,adica ERETICII este ca Duhul Sfant conduce Biserica catre …TOT ADEVARUL…si DUPA aia oamenii,fie ei si IMBRACATI in straiele Intaistatatorilor,dar daca NU PASTORESC cu TOIAGUL LUI MOISE CREDINTA CEA DREAPTA,asa cum a fost adusa in CHIP VAZUT de Hristos prin Sf Apostoli si prin Sfintii Parinti,acela NU este VREDNIC de a fi numit Pastor,chiar de l-ar ,,recomanda” un MILIARD de alti POPI sau MINCUNOepiscopi,el/EI NU sunt Pastori ai turmei Lui Hristos Dumnezeu.Noi suntem invatati de catre Hristos Dumnezeul Nostru ca …dupa ROADE(fapte) ii veti cunoaste….si E OBLIGATORIU sa ascultam de Dumnezeu MAI MULT CA DE OAMENI.Vedeti dvstra,ce NU INTELEG CEI CU MINTEA ERETICA = ECUMENISTA este ca Biserica NU inseamna zidurile si caramizile,pe care niste MINCIUNO ierarhi le PAZESC/administreaza,alea sunt doar lacasurile de cult,NU Biserica cea Una.Biserica cea Una o reprezinta doar si numai Hristos in Sfantul Pocal,la Sf Liturghie,iar ptr a se Pogora Duhul Sfant la Epicleza,trebuie sa se faca Rugaciunea de catre un PREOT/ IERARH DREPT CREDINCIOS si nu a unui MINCIUNO=ERETIC intaistatator sau popa,caci acolo NU e Adevar ,iar Hristos NU e minciuna si Sf Parinti invata…. Împartasania din mîna eretica este otrava, nu simpla pîine.”…Sf Iustin Popovici si Sf Teodor Studitul si prin ei TOTI Sfintii din CERURI.Asadar cat timp acest domn Serafim de Pireu,NU-si verifica credinta sa personala si INCA sta in COMUNIUNE duhovniceasca ,prin POMENIREA Arhiepiscopului Greciei Ieronim,Ierarhului SAU DIRECT ,semnatar al LEPADARII DE CREDINTA la CRETA 16,fiindca atunci a fost SINOD,,MARE’’ SI ,,SFANT’’ si de atunci TOATE s-au schimbat si TOATE EREZIILE lor de pana la creta 16 s-au LEGIFERAT ,s-au dat pe fata,ei de atunci se ,,roaga’’ in fiecare saptamana sau luna PE FATA ,la televizor si fara perdea,UNII CU ALTII si cum ca TOATE SECTELE SUNT PARTI/RAMIFICATII/BUCATI ale Bisericii celei Una=FALS si HULA ,pana ce acest DOMN Serafim de Pireu NU se leapada de ERETICII ECUMENISTI CRETANI,prin a intrerupe POMENIREA lor si a marturisi CLAR si PUBLIC ca este ANTIECUMENIST SI ANTICRETA 16,dand anathema EREZIA EREZIILOR=ECUMENISMUL,ca asa invata Sfintii cei din CERURI,eu unul personal, o oaie pacatoasa si un NIMIC al pamantului NU pot sa ascult/primesc ce spune acest om,fiindca poate fi VICLEAN.Iertati-ma!

        2. Cat despre COMPARATIA domnului Serafim de Pireu cu STANCA ORTODOXA Sf Marcu al Efesului este FALSA si VICLEANA….Sa vedem pe ULTRASCURT ce Invata Sf Marcu al Efesului cu cuvantul si cu FAPTA….Sf Marcu al Efesului-Viata si Nevointele

          pag 33
          Preotul rus Simeon din Suzdal scrie că MARCU, „CU DULCE GLAS”, a spus:
          „Auziti, preacinstite Papă al Romei, si voi, învătători ai latinilor, cum VOI ÎNSIVĂ VORBITI SI NUMITI ACEASTĂ ADUNARE ‘AL OPTULEA SINOD’! Făcând astfel, faceti vorbire de Sinodul cel Întâi… Voi numărati sinodul vostru ca fiind al Optulea, însă TĂGĂDUITI CELELALTE SAPTE SINOADE (ECUMENICE). VOI NU ÎI SOCOTITI PE PATRIARHI CA FRATI AI VOSTRI SI ATI ASEZAT BISERICA ORTODOXĂ ÎN URMA BISERICII LATINE.”
          Aceste cuvinte l-au mâniat mult pe Papa Eugenie si au stârnit nu putină tulburare între cardinalii si episcopii latini.
          DREPTSLĂVITORUL MITROPOLIT AL EFESULUI A URMAT NETULBURAT: „O, LATINILOR, CÂTI ANI VETI MAI RĂMÂNE ÎN PUTEREA DIAVOLILOR, ÎNVĂTÂND RĂUL? CÂT OARE VETI MAI VORBI DESPRE CELE SAPTE SINOADE, TĂGĂDUINDU-LE ÎNSĂ HOTĂRÂRILE, asa cum au fost ele înfătisate de către sfintii Papi si sfintii Părinti, care au poruncit nouă,crestinilor ortodocsi, să urmăm si să păstrăm cele Sapte Sfinte Sinoade? Cel dintâi a fost Papa Silvestru I,care a sprijinit Întâiul Sinod Ecumenic (Nikea, 325) si hotărârile lui. Papa Adrian I si-a dat întregul sprijin celui de-al Saptelea Sinod (Nikea, 783), trimitând la el nu numai doi reprezentanti, ci si un tratat dogmatic”. „Cum deci este cu putintă acuma, o, PAPĂ EUGENIE, CA NU NUMAI SĂ ADAUGI CEVA, CI SI SĂ TĂGĂDUIESTI CELE SAPTE SINOADE? Tu numesti acest sinod ‘al optulea’, iar pe tine te numesti ‘întâiul’, FĂRĂ A NUMI SAU POMENI PE SFINTII PĂRINTI.”
          CU ADEVĂRUL ACESTOR CUVINTE RĂSUNÂNDU-LE ÎN URECHI, Papa, cardinalii, italienii, francezii, milanezii, germanii, ungurii, cehii, polonezii si ceilalti AU PĂRĂSIT ADUNAREA, lăsând în urmă numai pe grecii ortodocsi.

          Pag 34
          Mitropolitul Marcu, însuflat de Duhul Sfânt, a reîntărit pozitia ortodoxă. „EU NU RECUNOSC SI NU PRIMESC ACESTE MĂRTURII ALE PĂRINTILOR SI DASCĂLILOR APUSENI ce vorbesc despre purcederea Duhului Sfânt de la Fiul, căci bănuiesc că sânt măsluite. ÎN CELE CE TIN DE CREDINTA ORTODOXĂ NU POATE FI VORBA DE POGORĂMÂNT… NU ÎI PRIMITI ÎN PĂRTĂSIE CU VOI, atâta vreme cât rămân în această înnoire……………….
          Pag 36
          Marcu stia în inima sa că Papa si adeptii săi nu vor fi convinsi. Totusi ERA HOTĂRÂT SĂ SE ÎMPOTRIVEASCĂ CU TOATĂ PUTEREA CREDINTELOR LOR GRESITE.
          Pag 42
          Sf. Marcu a spus apoi: „Noi învătăm potrivit Sfintei Scripturi si Sfintilor Părinti si Dascăli, NIMICA SCHIMBÂND ORI STRÂMBÂND ÎN DOGMELE PREDANISITE NOUĂ, nimica adăugând ori scotând din ele, si neaducând nimic nou.
          Pag 47
          ORTODOXIA ERA MAI DE PRET PENTRU MARCU DECÂT STATUL; Ortodoxia era o comoară vesnică, adevărata Biserică a celor ce se mântuiesc. STATUL BIZANTIN ESTE AL PĂMÂNTULUI; S’A NĂSCUT, A ÎNFLORIT SI AVEA SĂ MOARĂ. Dar ORTODOXIA ESTE VESNICĂ SI TREBUIE PĂSTRATĂ CA O VESNICĂ LUMINĂ. Acestea erau gândurile lui Marcu.
          Pag 49
          SF. MARCU, descriind pe papistasi, a zis iarăsi: „ACESTIA NU SÂNT DOAR SCHISMATICI, CI SI ERETICI…
          Pag 51
          Patriarhul, căutând sprijin pentru unire, a stat de vorbă cu MITROPOLITII MOLDOVEI, Târnovei si Amasiei, mustrându-i pentru nerecunostinta si neascultarea lor. Patriarhul a avut o întâlnire si cu Marcu,implorându-l pe acesta să semneze, cerându-i-se să se învoiască la unire, fie si numai de hatârul celorlalti.Însă Marcu a răspuns: „NU SE CADE A FACE POGORĂMINTE ORI A SOVĂI ÎN PRIVINTA CREDINTEI.”……
          Pag 53
          La moartea lui Iosif, Împăratul a luat în mâinile sale conducerea Bisericii de unul singur.Acest act necanonic a fost aspru osândit de către Sf. Marcu, apărătorul Credintei. Într’una din epistolele sale el osândeste anume această faptă,scriind:NIMENEA SĂ NU STĂPÂNEASCĂ ÎN CREDINTA NOASTRĂ: NICI ÎMPĂRAT, NICI IERARH, ci numai unul Dumnezeu Care, atât prin Sine cât si prin ucenicii Săi, a predanisit-o nouă.”……

          Pag 54
          Însă Împăratul fiind încă tulburat si agitat, i-a chemat la el pe Mitropolitii înclinati spre unire, nădăjduind ca EI SĂ-L ÎNDUPLECE PE MARCU SĂ SE ÎNVOIASCĂ LA UNIREA CU PAPA.Dar neobositul MARCU NICI NU VOIA SĂ AUDĂ, spunând mereu că nu va face compromisuri sau pogorăminte în ce priveste credinta. El a spus: „În ce priveste Credinta, nu se află vreun cuvânt mic sau fără rost; iar ceea ce pare neînsemnat cuprinde cel mai însemnat înteles”.Întrebat dacă iscăleste, ridicând glasul, a răspuns: „NU AM SĂ ISCĂLESC. NU VOIU FACE CEEA CE-MI CERI, CHIAR DE AR FI SĂ-MI PRIMEJDUIESC VIATA.”Apoi Marcu a tăcut, dar inima sa era plină de durere pentru toate cele petrecute………
          pag 56
          Acum PAPA SCHIMBASE TACTICA si NĂDĂJDUIA SĂ-L CUMPERE PE DREPTUL BĂRBAT CU AUR SI CU LINGUSELI. Sfântul bărbat nu numai că NU A PRIMIT DARUL, DAR A REFUZAT SĂ PRIMEASCĂ ÎN APARTAMENTUL SĂU PE ORICE REPREZENTANT AL PAPEI, zicând: „Oare stăpânul tău Papa nu a auzit ce spune Domnul cărturarilor si fariseilor? ‘Fătarnicilor, că voi curătiti cea din afară a paharului si a blidului, iar dinlăuntru sânt pline de hrăpire si nedreptate’ (Mt 23, 25). Tot asa si tu, o, Papă, ai adunat un aur necurat. Deci dă-l oricui voiesti, ‘că unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta’ (Mt. 6, 21). SINODUL TĂU NU VA FI UN SINOD, SI VOI TOTI VETI PIERI.” Atunci Papa a trimis un alt reprezentant, pe Ambrogio Traversari……… Venind la usa lui Marcu, acesta i-a spus: „DACĂ VEI DEFĂIMA SI TU CELE SAPTE SINOADE ALE SFINTILOR PĂRINTI, SI TU VEI MURI ÎN PATRUZECI DE ZILE”. ÎNTR’ADEVĂR, AMBROGIO A MURIT ÎN ACEL RĂSTIMP……….

          Pag 57

          PAPA EUGENIE, DUPĂ CE CERCETĂ CU GRIJĂ ISCĂLITURILE EPISCOPILOR GRECI, în timp ce semna el însusi hotărârea, A ÎNTREBAT DACĂ ISCĂLISE SI EFESEANUL. I S’A SPUS CĂ NU. „ATUNCI NU AM FĂCUT NIMIC,” A EXCLAMAT PAPA FĂRĂ SĂ VREA. Apoi s’a ridicat în picioare si A CERUT CA MARCU SĂ FIE SILIT SĂ SEMNEZE unirea sau să fie predat spre a fi judecat ca potrivnic…..
          NEÎNFRICATUL APĂRĂTOR AL ORTODOXIEI DĂDU PAPEI UN RĂSPUNS HOTĂRÂT, ZICÂND: „SINOADELE AU OSÂNDIT PE CEI CE NU SE SUPUN BISERICII SI SE ALĂTURĂ PĂRERILOR POTRIVNICE ÎNVĂTĂTURII SALE. Eu nu propovăduiesc slava mea, nici am spus ceva nou sau necunoscut în Biserică. NU FAC DECÂT SĂ PĂSTREZ ÎN CHIP NECLINTIT ÎNVĂTĂTURA CURATĂ SI NEPRIHĂNITĂ PE CARE BISERICA, primind-o de la Hristos, Mântuitorul nostru, a tinut-o întotdeauna si încă o tine. Această învătătură a fost tinută si de Biserica Romei dimpreună cu cea a Răsăritului până la începutul schismei. Voi însivă ati încuviintat mereu această binecinstitoare învătătură de mai nainte,lăudând-o adeseori, chiar în timpul Sinodului de acum. SI CINE POATE DEFĂIMA ORI OSÂNDI ACEASTĂ ÎNVĂTĂTURĂ BINECINSTITOARE? Deci DACĂ STAU NECLINTIT ÎN ACEASTĂ ÎNVĂTĂTURĂ SI NU VOIESC SĂ MĂ ABAT DE LA EA, CINE CUTEAZĂ A MĂ JUDECA DREPT ERETIC? MAI ÎNTÂI TREBUIE SĂ JUDECATI ÎNVĂTĂTURA ÎN CARE CRED, SI APOI SĂ MĂ JUDECATI PE MINE. Însă dacă mărturisirea mea este sfântă si dreptslăvitoare, asa cum si este, cum oare sânt vrednic de judecată?”…………..
          PAPA, VĂZÂND NECLINTIREA LUI MARCU, A ÎNTELES PÂNĂ LA URMĂ CĂ NU ESTE NICI O NĂDEJDE SĂ-L FACĂ PE SINGURATECUL SI VITEAZUL PĂZITOR AL ADEVĂRULUI ORTODOX SĂ SE LEPEDE DE PĂRERILE LUI. El i-a cerut lui Marcu să piară din fata sa. Împăratul a avut mult de furcă ca să-l apere pe Marcu de amenintările continue ale Papei si ale clicii sale………

          Pag 65
          Sfântul Marcu, podoaba cea strălucită a nevoitorilor, acum în vârstă de patruzeci si nouă de ani si aproape de sfârsit din pricina unui cancer, era încă tare cu duhul si nu rămânea tăcut. În epistolele sale către toti crestinii el îi îmbărbăta să se depărteze de unirea florentină ca de una ce era urâtă lui Dumnezeu. „ACESTI OAMENI,” SCRIA EL, „RECUNOSC ÎMPREUNĂ CU LATINII CĂ DUHUL SFÂNT PURCEDE DE LA FIUL si Îsi trage existenta de la El, căci asa spune definitia lor, si ÎN ACELASI TIMP SPUN ÎMPREUNĂ CU NOI că Duhul purcede de la Tatăl. CU LATINII SOCOTESC CĂ ADĂUGIREA LA CREZ ESTE LEGIUITĂ si dreaptă, IAR CÂND SÂNT CU NOI nu vor să o rostească. CU EI SPUN CĂ AZIMELE SÂNT TRUPUL LUI HRISTOS, IAR CÂND SÂNT CU NOI NU ÎNDRĂZNESC A SE ÎMPĂRTĂSI CU ELE. Oare aceasta nu este de ajuns spre a arăta că EI AU VENIT LA SINODUL LATIN NU SPRE A CERCETA ADEVĂRUL, pe care CÂNDVA L-AU AVUT si apoi l-au trădat, ci doar spre a câstiga niste aur si a ajunge la o unire mincinoasă, iar nu la una adevărată? MINCINOASĂ, CĂCI ROSTESC DOUĂ CREZURI, asa cum au si făcut; SĂVÂRSESC DOUĂ LITURGHII OSEBITE, una cu pâine dospită, alta cu pâine nedospită; DOUĂ BOTEZURI, unul prin trei scufundări, iar celălalt prin stropire, UNUL CU SFÂNTA MIRUNGERE, ALTUL FĂRĂ DE EA. În acelasi chip, toate
          celelalte datini ortodoxe sânt osebite de ale latinilor, adică posturile, rânduielile bisericesti, icoanele si multe altele. Ce fel de unire este aceea ce nu se arată în afară? CUM POT STA ÎMPREUNĂ, PĂSTRÂND FIECARE AL SĂU?”.Într’o scrisoare către Ieromonahul Theofan din Evia, Marcu scria: „FUGITI, FRATILOR! FUGITI DE PĂRTĂSIA CU CELE DE NEÎMPĂRTĂSIT, SI DE POMENIREA CELOR DE NEPOMENIT. Iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că ORICINE POMENESTE PE PAPA CA PE UN IERARH ORTODOX ESTE VINOVAT. Iar CEL CE CUGETĂ DOGMELE LATINILOR, CU LATINII SE VA JUDECA si se va socoti vânzător al Credintei.”

          Pag 67

          MARCU CRITICA APOI DUPLICITATEA UNIONISTILOR, care rămân undeva la mijloc, nefiind în stare să lepede cu totul ceea ce era canonic si binecuvântat. El scria: „EI VOIESC SĂ PĂSTREZE SI ALE LOR…, DAR TOTUSI NU URMEAZĂ PREDANIILE PĂRINTILOR.” Sfântul bărbat spunea că „sfintele canoane zic că cel ce se abate si CU PUTIN DE LA ORTODOXIE ESTE ERETIC si supus canonisirii.”

          Pag 69

          Strălucitul mărturisitor mustră iarăsi: „FUGITI DE EI, FRATILOR SI DE PĂRTĂSIA CU EI.” Apoi spune, cu cuvintele dumnezeiescului Pavel: „Acestia sânt apostoli mincinosi, lucrători ai celui viclean prefăcuti în apostoli ai lui Hristos. Si nu e de mirare! Căci Satana însusi se preschimbă în înger de lumină. Deci nu este lucru mare dacă si slujitorii lui se preschimbă în slujitori ai dreptătii, al cărora sfârsit va fi după lucrurile lor” (2 Cor. 11, 13-15). În alt loc apostolul Pavel scrie: „Că unii ca aceia Domnului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci pântecelui lor, si prin cuvinte plăcute si prin cuvântări de bine însală inimile celor prosti” (Rom 16, 18). „Însă temelia cea tare a lui Dumnezeu stă, având pecetea aceasta: Cunoscut-au Domnul pre cei ce sânt ai lui” (2 Tim. 2, 19). Si iarăsi, altundeva: „Ci măcar si înger din cer de va binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anathema să fie” (Gal. 1, 8). Deci luati seama ceea ce proroceste s’a zis, „măcar si înger din cer” – adică nimenea nu poate aduce ca îndreptătire de sine un rang deosebit de înalt. Ascultă pe ucenicul cel iubit al lui Hristos care zice: „ORICINE VA VENI LA VOI SI NU VA ADUCE ÎNVĂTĂTURA ACEASTA, SĂ NU-L PRIIMITI ÎN CASĂ SI SĂ NU ZICETI LUI: BUCURĂ-TE; CĂ CELA CE VA ZICE LUI: BUCURĂ-TE, SE VA FACE PĂRTAS FAPTELOR LUI CELOR VICLENE” (2 In. 1, 10-11).149

          pag 71

          SFÂNTUL, CUNOSCÂND APROPIATA SA MOARTE, era îngrijorat ca nu cumva Patriarhul sau ierarhii si clericii săi SĂ-I ARATE O PĂRUTĂ CINSTIRE la înmormântarea sa, amăgind astfel poporul să creadă că Marcu era în părtăsie cu ei. Deci, înaintea unor oameni de încredere, a spus fără ocolisuri că niciodată nu a primit părtăsia cu prounionistii si că leapădă unirea si dogmele latine. Apoi a spus: „Sânt pe deplin încredintat că cu cât stau mai departe de el (adică de Patriarh) si de cei ca el, cu atât sânt mai aproape de Dumnezeu si de toti sfintii.”Fericitul bărbat a poruncit apoi ca nimeni din acea partidă să nu se apropie nici de înmormântarea sa, nici de mormântul său. Apoi A PORUNCIT CA NIMENI DIN CEI CE ERAU CU EL SĂ NU SLUJEASCĂ ÎMPREUNĂ CU PATRIARHUL SI CLERUL SĂU ÎN DUMNEZEIESTILE SLUJBE. El a spus că li se cade SĂ NU SE AMESTECE CU UNIONISTII, SI SĂ RĂMÂNĂ OSEBITI DE EI PÂNĂ CÂND DUMNEZEU VA DA ÎNDREPTARE SI PACE…….Iertati-ma

          1. Va multumesc. Vedeti unde duce nebunia si tupeul lor. Una e sa-l justifice si alta e sa-l compare cu Sfantul Marcu. S-a ajuns atat de departe incat oamenii astia sunt cauze pierdute, deja au lumea lor, diferita….. dar mai sunt oameni care nu stiu incotro sa se indrepte….

  4. Cine vrea să nu facă păcatul ereziei sau păcatul schizmei sau păcatul judecării episcopului sau alt păcat atunci când este dator şi obligat să facă această întrerupere a comuniunii cu erezia şi cu ereticii trebuie să cunoască cu adevărat învăţătura ortodoxă ca să facă o întrerupere a comuniunii adevărată…. .

    În clipa în care preotul pomenește episcopul adevărat al episcopiei știe și are în mintea lui și crede cu adevărat că:

    – nu știe cum este în clipa de față episcopul care a căzut în păcatul ereziei;

    – ştie că episcopul care a căzut în păcatul ereziei este episcopul adevărat dacă acesta şi-a revenit din acest păcat al ereziei în clipa de faţă;

    – ştie că episcopul care a căzut în păcatul ereziei nu este episcopul adevărat dacă acesta nu şi-a revenit din acest păcat al ereziei în clipa de faţă;

    – ştie că episcopul adevărat al episcopiei (al aceleiaşi episcopii) este un alt episcop
    dacă episcopul care a căzut în păcatul ereziei nu şi-a revenit din acest păcat al ereziei în clipa de faţă (şi deci este eretic în clipa de faţă), ştie că pe acest alt episcop (arhiereu) îl ştie doar Dumnezeu cine este (o fi chiar Iisus Hristos);

    – ştie că episcopul adevărat al episcopiei (al aceleiaşi episcopii) nu este un alt episcop dacă episcopul care a căzut în păcatul ereziei şi-a revenit din acest păcat al ereziei în clipa de faţă (şi deci este ortodox în clipa de faţă).

    Preotul care face aşa (CUM ESTE MENŢIONAT MAI SUS) nu face nici păcatul judecării episcopului pe care îl cunoaşte după roade (fapte) că a căzut în păcatul ereziei (nu aşează acest păcat al ereziei asupra acestui episcop niciodată, nici în clipa de faţă), nu face nici păcatul schizmei (nu pomeneşte episcopul altei episcopii…), nu face nici păcatul ereziei (nu pomeneşte un eretic…).

    Sunt minuni făcute de Dumnezeu prin care Dumnezeu ne-a arătat că atunci când episcopul episcopiei noastre are probleme. atunci când episcopul episcopiei noastre este căzut în păcatul ereziei. atunci episcopul adevărat al episcopiei noastre este altul (este altul, dar este tot al episcopiei noastre, deci când zicem acest altul ne referim tot la episcopul adevărat al episcopiei noastre) şi tot Dumnezeu ne-a arătat că atunci când preotul are probleme, atunci când preotul este căzut în păcatul ereziei, atunci preotul adevărat este altul. În PROOLOAGE scrie că preoţii pe care oamenii i-au văzut slujind au spus (şi preoţii au spus) că nu au slujit ei, ci alti preoţi au fost cei care au slujit. Deci, aceşti preoţi care au slujit au fost preoţii adevăraţi. Preoții pe care oamenii îi ştiau şi pe care oamenii i-au văzut slujind nu au fost ei preoţii adevăraţi… .

    Preoții care vor să rămână ortodoxi trebuie să întrerupă comuniunea cu erezia şi cu ereticii, trebuie să întrerupă pomenirea episcopului care a căzut în păcatul ereziei, trebuie să rămână în comuniune cu toţi ortodoxii, inclusiv cu episcopul adevărat al episcopiei.

    Preoții care vor să rămână ortodoxi trebuie să pomenească pe episcopul adevărat al episcopiei. Acest episcop adevărat există sigur 100 % şi acesta este în clipa de faţă un episcop ortodox pe care îl stie doar Dumnezeu şi care este şi cine este; noi ştim că:
    – episcopul adevărat al episcopiei este în clipa de faţă chiar episcopul care a căzut în erezie dacă acest episcop şi-a revenit din erezie în clipa de faţă;
    – episcopul adevărat al episcopiei este în clipa de faţă un episcop ortodox (arhiereu) pe care îl ştie doar Dumnezeu cine este (o fi chiar Iisus Hristos) dacă episcopul care a căzut în erezie nu si-a revenit din erezie în clipa de faţă.

    Deci:
    – preotul ortodox se referă tot la episcopul adevărat al episcopiei sale și atunci când erezia este propovăduită pe faţă de episcop şi atunci când erezia nu este propovăduită pe faţă de episcop;
    – preotul ortodox se referă tot la episcopul adevărat al episcopiei sale şi atunci când preotul ortodox nu zice numele episcopului şi atunci când preotul ortodox zice numele episcopului;
    – preotul ortodox se referă la episcopul adevărat al episcopiei sale pentru că ştie că doar acest episcop este sigur 100 % episcopul adevărat al episcopiei sale;
    – preotul ortodox ştie că episcopul pe care îl ştim poate să aibă probleme şi atunci când nu propovăduieşte erezia pe faţă, ştie că episcopul pe care îl ştim poate fi eretic şi atunci când nu propovăduieşte erezia pe faţă şi de aceea preotul ortodox se referă la episcopul adevărat al episcopiei sale… .

    Iar numele episcopului este zis de preotul otodox atunci când erezia nu este propovăduită pe faţă de episcop pentru că atunci preotul ortodox nu cunoaşte roadele eretice ale eiscopului, pentru că atunci preotul ortodox nu zice numele unui episcop pe care îl ştie (îl cunoaşte) cu roade eretice, ci zice numele unui episcop pe care îl ştie (îl cunoaşte) fără roade eretice.

    Iar atunci când erezia este propovăduită pe faţă de episcop atunci numele episcopului nu este zis de preotul otodox pentru că atunci preotul ortodox cunoaşte roadele eretice ale eiscopului şi ştie că nu trebuie să zică numele unui episcop pe care îl ştie (îl cunoaşte) cu roade eretice, ci trebuie să zică numele unui episcop pe care îl ştie (îl cunoaşte) fără roade eretice; şi zice: episcopul (arhiereul) nostru. fără să zică numele.

    Iar vinovaţi de comuniune cu ereticii şi cu erezia sunt şi cei care ştiu şi cei care nu ştiu (nu ştiu pentru că nu vor ei să ştie). Nevinovaţi sunt doar cei care nu înţeleg cu adevărat (copiii mici şi alţii asemenea lor).

    Silvestru Sterie
    E-mail: [email protected]
    Telefon: 0349417596 și 0733975725 (acesta nu funcționează)

Dă-i un răspuns lui R Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button