X

Duminica tuturor sfinților. Predica Fericitului Filotei Zervakos

Related image

Frati intru Hristos, fii duhovnicesti in Domnul, astazi Sfanta noastra Biserica praznuieste intru amintirea tuturor sfintilor din intreaga lume, de la zidirea ei pana astazi. Astazi Biserica ii praznuieste pe toti sfintii ei. Aceasta praznuire este cea mai mare dintre cele inchinate sfintilor (adica afara de sarbatorile imparatesti), pentru ca nu se praznuies­te un sfant sau zece sau o suta sau mii, ci milioane. Se praznuiesc toate milioanele de sfinti. Toti sfintii astazi impreuna cu noi praznuiesc si impreuna sarbatoresc si imparateasa cerurilor, Preasfanta Maica a lui Dumnezeu, si toate cetele nevazutilor ingeri, si toti profetii, apostolii, mucenicii, mar­turisitorii si cuviosii. Si prin urmare fiecare credincios praznuieste astazi, caci toti credinciosii crestini au nume de sfinti pe care-i sarbatorim astazi.

Domnul Care pe toate fapturile Sale le ingrijeste i-a ales din intreg neamul omenesc pe sfintii Sai, pe care i-a aratat minunati, prin semne si minuni si pe care i-a asezat alaturi de Maica Sa, mijlocitori, rugatori, pazitori si apara­tori ai oamenilor, ai crestinilor. Mare este purtarea de grija si iubirea de oameni ale lui Dumnezeu, pe care le-a ran­duit oamenilor: sa atraga din lume oameni-sfinti si impre­una cu toti oamenii, pe cea mai inalta decat cerurile si mai curata si stralucitoare decat soarele, pe cea mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat se­rafimii si decat toti sfintii si ingerii, pe Maica Sa, Preasfan­ta Nascatoare de Dumnezeu. Daca nu ar fi fost Maica lui Dumnezeu sa mijloceasca, sa roage, sa ceara Fiului Sau, Dumnezeu, dupa dreptate, toti oamenii ar fi fost stersi de pe Pamant.

Dumnezeu, ca atotbun si multmilostiv, a toate manga­ietor, ii rabda pe oameni, rabda pacatele, rabda hulele lor, insa pentru ca e si drept si iubeste dreptatea, dreptatea il „obliga” sa pedepseasca nedreptatea, pe cei pacatosi, pe cei nedrepti, pe hulitori, pe desfranati, pe cei stricati, pe hoti, pe talhari si pe orice om pacatos. Aceasta este dreptatea la un astfel de Dumnezeu Atotdrept si iubitor de oa­meni, Cel Care de dragul neamului omenesc a folosit orice mijloc posibil spre mantuirea oamenilor si, mai presus de toate bunatatile, S-a coborat, Dumnezeu fiind, si S-a facut om. S-a intrupat din preacuratele sangiuri ale Preasfintei Fecioare Maria. Si prin moartea Sa pe Cruce si prin varsarea preacuratului Sau sange a platit datoria pa­catului. A fost pedepsit Acesta, care nu avea vreo vina, Cel curat, Cel fara de rautate. Pentru ce? Pentru omul pacatos, pentru facatorul de rele, pentru cel nerecunoscator, pentru cel nemultumitor. A patimit atatea chinuri ingrozitoare si batjocuri pentru a plati datoria pacatosilor spre a-i elibera din osanda cea vesnica in care erau aruncati in urma caderii, din legaturile stricaciunii si ale mortii si spre a le redarui raiul, fericirea de la inceput, puterea si slava de la inceput, cinstea, pe care i le daruise intru inceputuri, dar pe care nu le-a pazit.

Deoarece oamenii s-au aratat nerecunoscatori, Dumne­zeu S-a intristat si ca si cum omul nu mai era, ca sa auda mahnirea Lui, S-a plans cerului si pamantului:

Asculta, zice, cerule si ia aminte pamantule“. Deschide-ti cerule urechile si asculta: „Am nascut fii si i-am pus in cinste mare, iar ei M-au parasit. I-am facut pe oameni, zice, fii ai Mei, i-am inaltat, i-am cinstit, i-am slavit, le-am dat toate bunatatile si acestia nu numai ca nu M-au ascultat, dar m-au si urat. M-au hulit cu cele mai urate si murdare cuvinte. Boul si magarul isi cunosc stapanul, precum si toate fapturile, si il slujesc cu multumire pentru putina mancare pe care le-o da. Pentru o bucata de paine primita, cainele isi recunoaste stapanul si il pazeste si cinsteste si de multe ori moare pentru stapanul lui“.

Omul insa nu a inteles cinstea si slava pe care i le-a daruit Dumnezeu si a ajuns foarte rau.S-a asemanat fapturilor necuvantatoare, facandu-se mai rau inca decat acestea.

Binecuvantarile pe care le-am primit de la Dumnezeu sunt tot atat de multe si de mari, incat atunci cand pacatu­im dupa multele binefaceri primite, Dumnezeu este „obli­gat” sa ne pedepseasca cu diferite suferinte, cu razboaie, cu cutremure, cu boli, cu foame si cu altele si de multe ori intampla sa fie stersi multi oameni de pe pamant. Asta pentru nerecunostinta oamenilor, pentru indiferenta si indolenta lor. Insa de multe ori Preacurata, Cea pe care El insusi a ales-o dintre toti oamenii, si pentru curatia ei a cinstit-o, si pentru sfintenia ei si mai ales pentru smerenia ei, Aceasta, deci, de multe ori cu rugaminti ca de mama ne-a izbavit din mania cea dreapta a lui Dumnezeu.

Pentru smerenia Maicii Domnului, Acesta a ales-o si S-a nascut dintr-insa ca sa mantuiasca neamul omenesc prin Ea: Si dupa ce S-a nascut, si dupa toate patimile si Invierea si Inaltarea Sa, a adormit si ea; a adormit ea ca s-o avem noi, credinciosii, drept mijlocitoare si aparatoare. Doamna noastra de Dumnezeu Nascatoarea intotdeauna ii acopera si-i apara pe oameni, chiar si pe cei pacatosi. Si toti se roaga si o cheama pe ea si pentru acestia se roaga. Si daca n-ar fi existat Maica Domnului, am fi murit ca Sodoma si Gomora, am fi ars. Maica Domnului opreste ma­nia si supararea lui Dumnezeu.

Odata, un sihastru nevoitor si minunat, acolo unde se ruga pentru intreaga lume, in desert, vede o descoperire infricosatoare. Vede cum se deschid cerurile si se aud glasuri ca va fi a doua Venire si ca Dumnezeu ii va pedepsi pe pacatosi. Vede deschizandu-se cerurile si ostile ingeri­lor pregatindu-se si pe Domnul in slava venind ca Judeca­tor infricosator sa rasplateasca oamenilor dupa faptele lor, iar pe pacatosi sa-i pedepseasca. In acea clipa in care Domnul se pregatea sa pedepseasca pe pacatosi, vede si­hastrul pe Maica Domnului mergand inaintea Lui si zicandu-i:

Fiul meu, te rog, iarta-i pe pacatosi. Asa cum de multe ori m-ai ascultat si i-ai iertat, auzi-ma si acum cum Te rog si nu-i pedepsi“.

Insa Domnul a ramas neinduple­cat.

Taci, Maica a Mea, si nu ma mai ruga, caci nu le ajunge doar sa Ma huleasca si sa Ma injure pe Mine, ci te hulesc si pe Tine, Maica Mea, asa ca nu ma ruga. Te-am ascultat de multe ori, insa acum nu mai pot asculta, caci pacatele si hulele lor au ajuns mai presus de ceruri“.

Si atunci Maica Domnului cu fata intristata, pe care era braz­data durerea, a plecat pentru putin dinaintea Lui. Dar imediat s-a intors Preacurata impreuna cu toti sfintii, cu profetii, cu apostolii, cu mucenicii si au ingenuncheat cu totii inaintea Lui si a zis:

Fiul meu preaiubit, daca nu ma asculti pe mine si nu este primita rugaciunea mea inaintea Ta, primeste rugaciunea tuturor acestora, a tuturor sfinti­lor Tai; pentru robii Tai acestia, pentru dragostea lor pen­tru Tine, pentru sangele pe care l-au varsat din credinta. Acestia toti Te roaga impreuna cu mine sa le dai iertare de pacate si sa ii ierti pe cei pacatosi”.

Si atunci, vazand Domnul toate acele cete de sfinti si de ingeri, pe profeti, pe apostoli, pe mucenici, pe cuviosi stand inaintea Sa, S-a im­blanzit fata Sa si i-a spus Maicii Domnului:

O, Maica a Mea, M-ai induplecat, M-ai biruit. Pentru marea ta dragoste pe care o ai pentru oameni, care i-a chemat pe toti sfintii sa mijloceasca si sa intervina pentru ei nu-i voi pedepsi, ci ii voi mai rabda, pentru a se pocai. insa de nu se vor pocai, iata pedeapsa“.

Biserica pe care am facut-o tuturor sfintilor nu am facut-o eu, ci Dumnezeu cu ajutorul Sau; asa s-a facut in nu­mele tuturor sfintilor, pentru a-i avea pe toti alaturi, sa ma ajute, sa mijloceasca nu doar pentru Insula Paros, ci pen­tru intreaga lume, pentru toti crestinii.

Si in zilele noastre, cu cativa ani in urma, dupa sarba­toare m-am linistit cateva zile, rugandu-ma pentru pacate­le mele si pentru pocainta si mantuirea lumii. Am vazut situatia aceasta pe care o vad acum si ma intristez, si nu ma astept la nimic altceva decat la ceea ce zice Sfantul Apostol Pavel:

Pentru acestea, pentru pacatele oamenilor vine mania lui Dumnezeu peste fiii nelegiuirii” si „orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire, cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire?“ (Evrei 2, 2)

Orice calcare de porunca, orice neascultare, orice pacat primeste pedeapsa meritata; asa ca noi, cu atatea pacate, cum este cu putinta sa inde­partam pedeapsa, de vreme ce Dumnezeu pedepseste fie­care pacat? S-a facut cataclism si a aruncat foc peste Sodoma si Gomora. Cum este cu putinta sa scapam noi de pedeapsa?

L-am rugat pe Dumnezeu, zicandu-i:

Dumnezeul meu, ori iarta-i pe pacatosi, ori ia-ma sa nu vad catastrofa si pedeapsa oamenilor“.

Si m-am culcat si am vazut ca in vis cum ma gaseam putin mai jos de Biserica Profetului Ilie, pe loc ses si am auzit un zgomot atat de mare incat am crezut ca intreaga lume a fost miscata din loc ca si cum ar fi fost trase milioane de salve de tun. Nu pot reda acel ingrozitor zgomot, insa atunci nu m-am trezit. Intre timp, dupa ce a trecut acest zgomot, imi zic: ce-o fi fost? Intrea­ga lume se naruie si se darama si biserica tuturor sfintilor. Ma uit intr-acolo si vad ca biserica n-a patit nimic si nu se daramase asa cum am crezut. M-am uitat mai atent si nu patise chiar nimic. M-am uitat sa vad de unde vine zgo­motul acela si vad deasupra pietre ca muntii, mult mai mari decat biserica, stand gata sa cada nu numai peste mine, ci peste intreaga lume. De indata ce le-am vazut, m-am ingrozit si am zis: Acum vor cadea, unde sa fug sa scap? O clipa m-am gandit sa merg pana la Sfantul Ilie sa intru in biserica, insa daca doar o stanca din acelea ar fi cazut, ar fi spulberat biserica si pe mine o data cu ea. Astfel gandindu-ma ingrozit unde si cum sa scap, m-am trezit si ma intreb ce a insemnat asta?

Am talcuit eu singur visul. Acele stanci care erau dea­supra inchipuie mania lui Dumnezeu si erau mari si mul­te ca grindina. Si erau mari ca muntii; si daca o mica pie­tricica se afla deasupra, cade in jos, dar asemenea munti fiind in inaltime cum e posibil sa nu cada?

Orice ar fi fost acele pietre deasupra Bisericii Tuturor Sfintilor, au fost o aratare, o descoperire a faptului ca Mai­ca Domnului impreuna cu toti sfintii opresc mania lui Dumnezeu, franeaza urgia, insa pana cand oamenii in loc sa se pocaiasca se fac mai rai? Va veni vremea si ne vom trezi, va veni urgia lui Dumnezeu. Sta in mainile noastre, daca vrem sa ne mantuim, si in mainile noastre, de vrem sa ne pierdem. Si pierderea e mare, caci daca mania lui Dumnezeu va veni si ne va gasi nepregatiti, in pacat, vom fi condamnati la iadul cel vesnic, de unde nu avem niciodata – zic, niciodata – nadejdea sa mai iesim. Sa ne gan­dim bine, ca oamenii destepti, sa ne pocaim. Cu pocainta ninivitenilor, cu pocainta talharului, cu pocainta fiului ri­sipitor, cu pocainta desfranatei si a altor pacatosi vom pu­tea fi mantuiti dintr-un astfel de pericol, din marea urgie a lui Dumnezeu. De aceea va rog sa ne pocaim ca ne-a ajuns mania lui Dumnezeu. Daca ne pocaim, ne vom mantui; daca nu ne vom pocai, ne vom pierde, o zice chiar Domnul cu gura Sa.

Ma rog ca harul Preabunului Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale si ale tuturor sfintilor Sai care se roaga Domnului sa linisteasca si sa domoleasca mania Sa si sa ne miluiasca si sa ne primeasca ca un Mi­lostiv si Iubitor de oameni si sa ne invredniceasca sa fim mantuiti din primejdia ce ne paste si sa ne invredniceasca de bunatatile imparatiei Cerurilor. Amin.

In urmatorul an, de praznicul Tuturor Sfintilor, in Paros, rugandu-se pentru inchinatorii nemti, parintele Filotei a zis urmatoarele:

Trebuie sa fim cu grija ca sa avem ajutorul lui Dumnezeu si al sfintilor spre a ne ajuta in toate nevoile, in orice situatie, in orice boala, si de mare importanta e sa devenim si noi sfinti. Dar e cu putinta ca noi, pacatosii, sa devenim sfinti ? Este, caci de n-ar fi fost cu putinta, nu ar mai fi zis Domnul: Fiti sfinti, precum si Eu sunt sfant!

Daca nu ar fi fost cu putinta, nu ar fi devenit sfinti toti sfintii, deoarece si aceia au fost oameni ca si noi. Prin urma­re, sa nu mai perseveram cu insistenta in pacat. Pentru a ajunge ca sfintii trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu din tot sufletul nostru si din toata inima noastra si sa ne asemanam prin purtare sfintilor. Caci sfintii care s-au desavarsit nu s-au desavarsit asa, pur si simplu. S-au desavarsit caci au avut credinta in Dumnezeu, iar credinta il calauzeste pe om la dragoste, precum spune un mare si de Dumnezeu purtator sfant, Maxim Marturisitorul:

Cel credincios se teme, cel temator se smereste, cel smerit se face bland, cel bland se curateste, cel curat se lumineaza si cel luminat se “invredniceste de impreuna-locuirea cu Mirele Hristos”.

Credinta calauzeste pe om la frica. Insa care frica? La frica de pacat, la frica de a-L mahni pe Dumnezeu. Cel ce are frica se smereste, se face smerit, iar la cel smerit vine si se salasluieste Duhul Sfant. „Din ce, dar, Il vei recunoaste, decat din blandete si din smerenie si din liniste si din teama de gandurile rele?” Cand ne vom smeri, se va salaslui Dumnezeu inauntrul nostru. Cel smerit se face bland. Acela care are smerenie, acela se face si bland, si fara rau­tate, se aseamana lui Dumnezeu, Care zice: „Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre“ (Matei 11, 29).

Cand omul devine bland se curateste. Cum se curateste? De pacate, caci inauntrul celui bland salasluieste Dumnezeu, Cel care odihneste in inimile celor blanzi si le curateste si le lumineaza cu razele Duhului Sfant. Cel lu­minat se invredniceste de impreuna-locuirea cu Mirele Hristos, adica dobandeste dragostea, care Dragoste e Dumnezeu. Caci cine ramane in dragoste, in Dumnezeu ramane si Dumnezeu in el“.

Fie ca harul Preasfantului Duh sa lumineze sufletele, cugetele si inimile noastre, astfel incat sa cunoastem cum stam, cum umblam, ca sa nu umblam ca neinteleptii, pre­cum ne spune si apostolul: „nu ca cei neintelepti, ci ca cei intelepti, rascumparand timpul“.

Deoarece zilele sunt pu­tine, sa ne facem si mai intelepti si sa-L iubim pe Dumne­zeu pentru a-L avea alaturi de noi si aici, in viata aceasta trecatoare, si dincolo, in cea vesnica. Amin.

(in Biserica Tuturor Sfintilor din Paros, 1965)

“Călător spre cer – Viaţa şi predicile fericitului Filotei Zervakos”,
Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2002

Categorii
Predici, conferințe, interviuri, sfaturi
cuvinte cheie

Articole asemănătoare



Vă rugăm să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Un comentariu

  1. Pentru rugăciunile prea curate-i Maicii Tale,
    ale Sfintilor Tai îngeri,
    ale pre cuviosilor parintilor nonștri si cu ale tuturor Sfintilor.
    Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluiestene pe noi.
    Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO se bazează strict pe cititorii săi mulți, care sprijină fiecare cât poate acest demers. Vă punem la dispoziție conturi bancare sau varianta PayPal de mai jos. Fără sprijinul vostru acest proiect se poate diminua, până la dispariție.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.