Mesaj contra vizitei papei Francisc în România la protestul din Dealul Patriarhiei

Sfântul Cosma Etolianul (1779) : „Papa este un antihrist (Învăţătura a VIII-a), pe papa să-l blestemaţi, pentru că el va fi cauza”

Clopotele Catedralei Mântuirii Neamului vor fi trase pentru prima oară la sosirea ereticului papa Francisc. Este important de ştiut că, potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă, clopotele bat pentru a anunţa prezenţa ierarhului în teritoriu. Aşadar, papa va fi primit ca un „ierarh al Bisericii”!!!

Ascultă-mă cu atenţie! Vrei să faci un mare bine? Distribuie oamenilor acest mesaj cât mai mult!

Ce face acest inaintemergator al antihristului in tara noastra…Unde sunt Strajierii nostrii? Unde sunt duhovnicii „vazatori cu duhul” la care oamenii fac cozi? Nu iese nimeni sa protesteze? Ierarhia ce face? Calugarii care ar trebui sa pazeasca poporul unde este? Fratilor dati-va seama ce se intampla si ce vremuri traim, pentru aceasta tacere multe suflete se vor pierde pentru ca oamenii vor crede televizorul si acest show facut de acest mare eretic si antihrist.

Uitati ce face in aceasta tara unde a curs atat sange pentru Credinta Adevarata, o sa vina sa spurce pamantul nostru castigat cu pretul vietii a miilor de Sfinti … Vai de noi daca nu ne trezim din acest somn de moarte care ne-a cuprins sufletele noastre.Ce va spun duhovnicii despre asta? Ce va spun despre Sinodul din Creta? Sa nu judecam, nu? Ca nu s-a intamplat nimic, nu? Inca nu e momentul? Sau suntem in mare inselare ca suntem biserici surori? Fratilor daca nu ascultam de Sfinti ci de oameni inselati care sunt imbracati in oi si pe dinauntru sunt lupi ne vom pierde sufletele.

Nu poate sa fie adevar fara dragoste, si nu poate sa fie dragoste fara adevar. Toate ratacirile apar in felul acesta: fie se inlatura dragostea, fie se inlatura adevarul. Cand inlaturi fie adevarul, fie dragostea, cazi si din adevar si din dragoste, ramai fara amandoua! Pentru ca si adevarul si dragostea sunt de fapt un singur lucru: Dumnezeu. Si nu pot fi despartite, nu poti sa-L spinteci pe Dumnezeu, sa-L desparti in doua…

Pr. Elpidie a profetit despre acest papa şi deja s-au şi îndeplinit: Noul Papă va fi profetul mincinos şi conducător al pan-religiei.Un singur lucru vă voi spune: după ce noul Papă va fi ales ca şi întâistătător al” bisericii catolice” şi în viitor – ca şi conducător al pan-religiei mondiale, pentru că prorocul mincinos va fi şi conducătorul pan- religiei, vor urma o serie de schimbări uluitoare. Aceasta râvnesc slujitorii vrăjmaşului, să-l folosească pe acest papă ca şi lider al tuturor religiilor, acesta va fi pseudo-profetul.Se vor crea foarte multe împrejurări prin care mulţi arhierei vor deveni marionete ale profetului mincinos. Îl vor urma, se vor supune voii lui şi vor învăţa în mod greşit pe preoţi şi aceştia, la rândul lor, vor transmite poporului. Foarte mulţi oameni se vor pierde.

SFIDĂTOR. Papa Francisc va BEATIFICA în timpul VIZITEI în România şapte episcopi greco-catolici care au sfârşit în temniţele comuniste datorită refuzului de a trece la ORTODOXIE .În timp ce BOR se grăbeşte să-l primească ca pe un ierarh pe papa cel ERETIC, Sfinţii care au patimit si s-au savarşit în temniţele comuniste(Sfantul inchisorilor .Valeriu Gafencu,Constantin Oprisan, Radu Gir, Virgil Maxim,Pr.Gheorghe Calciu,PrJustin Parvu,Pr.Ilie Lacatusu, şi mulţi alţii.etc), aşteaptă cuminţi să fie CANONIZAŢI. Ca şi cum acestea nu ar fi de ajuns, acest papă vine să-i beatifice pe ereticii ce-au refuzat dreapta credinţă şi să-i sfideze pe ADEVĂRAŢII SFINŢI la ei acasă, pe pământul lor. Şi totul cu acordul ierarhilor români. Papa Francisc a autorizat marţi, 19 martie, promulgarea decretului care va permite beatificarea la Blaj, în 2 iunie 2019, a şapte episcopi greco-catolici care au murit în închisorile comuniste.

Oare cunoaştem câţi calugari au fost ucisi de către papistasi la Muntele Athos pentru ca nu au vrut sa trădeze Ortodoxia?Au fost spanzurati,inecati şi închişi în mânăstire unde li s-a dat foc?

Important despre Uniatie: Să ne aducem aminte de prigoana catolicilor împotriva romanilor ortodocşi din Trasilvania de pe la 1700 : După unirea cu Roma a început o perioadă neagră de prigonire a ortodocşilor, si de către catolici, si de către unii din episcopii uniti, sprijiniţi de trupele imperiale: biserici furate de la ortodocşi si date unitilor – desi unitii erau numai cîtiva fată de marea masă a ortodocsilor -, amenzi, arestări, bătăi, ucideri. In timpul luptelor pentru păstrarea credintei ortodoxe au pătimit si Sfintii Martiri si Mărturisitori, ieromonahii Visarion Sarai si Sofronie
de la Cioara, preoţii Ioan din Gales si Moise Măcinic din Sibiel, credinciosul Oprea Miclăus din Săliste, canonizati în 1992 de Biserica Ortodoxă ca sfinti. Dar nu numai ei, ci a pătimit întregul popor românesc, dînd multe jertfe pe altarul dreptei credinte, acestea culminînd cu distrugerea a 150 de biserici, mănăstiri si schituri (cele de lemn fiind arse, cele de piatră fiind dărîmate cu tunurile) de către generalul Bukow, trimis de către împărăteasa Maria Tereza pentru a sprijini uniatismul. În felul acesta a încetat practic viata monahală din Transilvania. Aproape toti românii au protestat energic: „Noi, părinte, gata suntem sîngele să ni se verse, decît legea părintilor nostri să pierdem „, ziceau credinciosii din Scheii Brasovului într-un protest adresat lui Atanasie. La fel credinciosii din Călata spuneau: „Noi, tot satul, legeasi religia noastră în care ne-am născut, nu o părăsim. E treaba popilor cu care religie vreau să se unească; noi nu ne amestecăm în aceasta, dar dacă vom vedea că vreau să introducă la noi înnoiri, unul ca acela nu va mai fi popa nostru”. Si la fel a fost în tot poporul ortodox.

MIHAI VITEAZUL si minunea infruntarii catolicilor la Alba Iulia: INCREDINTATI-VA CA ADEVARATA ESTE CREDINTA NOASTRA ORTODOXA.

“Voi nu sinteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfintului Duh in biserica voastra. Noi insa, fiind dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a harului Sfintului Duh, pe care si cu fapta sintem gata intotdeauna s-o aratam, cu ajutorul lui Dumnezeu”. Si au fost rusinati catolicii când după ce au pus ortodocsii apa intr-u vas şi catolicii în alt vas după ce s-a făcut slujba pentru sfintire la 25 de zile apa noastră era agheazma sfânta şi buna de băut iar a catolicilor la desfacerea vasului toata biserica s-a implut de duhoare, ca s-au inspaimintat toti latinii si au strigat cu uimire: “Adevarata este credinţa greceasca pe care o tine domnitorul.Si astfel, facuti de ocara, latinii si cu preoţii lor s-au imprastiat cu mare rusine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinţa ortodoxa.

Biserica Ortodoxă Română – Perspectiva ortodoxă asupra Romano-Catolicismului, Bucureşti 2019.

Introducere

Anul acesta la invitaţia preşedintelui României şi a primului-ministru, papa Francisc I va vizita România în perioada 31 mai- 2 iunie. Potrivit comunicatului de presa al Patriarhiei Române, acesta va avea o întrevedere cu întâistătătorul Biserii Ortodoxe Române, Patriarhul Daniel. Deşi site-ul Patriarhiei Române nu a anunţat deocamdată un program al acestei întrevederi, credem că cu această ocazie va avea loc un moment liturgic (rugăciune comună) la care vor participa cei doi întâistătători, precum şi alţii ai altor confesiuni.

De asemenea, credem că vor avea loc şi unele discursuri şi elogii la adresa papei şi a instituţiei pe care o reprezintă. Pentru că aceste lucruri pot sminti pe creştinii ortodocşi, făcându-i să creadă că romano-catolicismul este biserică cu har şi taine valide, că papa este exponent al adevărului şi că în catolicism există mântuire, noi, un grup de credincioşi ortodocşi ne-am gândit să realizăm această broşură în care să spunem lucrurilor pe nume.Broşura de faţă reprezintă o abordare canonică în lumina Sfinţilor Părinţi a catolicismului, numit şi papism sau erezia papei de către aceştia.

De asemenea urmăreşte să facă cunoscute hotărîrile mai multor sinoade care au condamnat papismul ca erezie şi în ultimul rând poziţia pe care trebuie să o avem faţă de această erezie prin enunţarea canoanelor apostolice şi ecumenice, care la modul imperativ interzic rugăciunea în incomun cu aceştia. Nădăjduim în mila lui Dumnezeu ca poporul nostru să rămână ortodox, necăzând in înşelările generate de concesiile şi abaterile canonice şi doctrinare ale mai-marilor noştri bisericeşti. Bunul Dumnezeu
să păzească turma Sa de toată întinăciunea, spre slava Sa şi spre mântuirea sufletelor noastre! Amin.

1. Învăţătura Sfinţilor este unanimă Biserica noastră Ortodoxă aşa cum se exprimă şi prin învăţătura unanimă a părinţilor (consensus patrum), a canoniştilor şi teologilor de vază şi mai ales prin hotărîrile Sinoadelor Locale(cu participarea tuturor patriarhilor Răsăritului) din epoca Schismei şi până astăzi, încuviinţează fără nici o rezervă că papismul este erezie.

Sfântul Fotie cel Mare Patriarhul Constantinopolului (sec. al IX-lea) spune: „cine nu îşi va astupa urechile la auzul acestei prea mari hule (filioque), care se împotriveşte Evangheliei, se împotriveşte Sfintelor Sinoade, îi tăgăduieşte pe Sfinţii şi Fericiţii Părinţi, […] pe aceşti înşelători şi luptători împotriva lui Dumnezeu i-am osândit prin vot sinodal şi dumnezeiesc, [.] astfel, şi pe aceştia de vreme ce stăruie în înşelarea lor cea în multe chipuri, i-am înlăturat din orice comunitate creştină, […] să tăiem din trupul Bisericii cangrena hulei”. Sfântul Gherman cel Nou, Patriarhul Constantinopolului (sec. XIII), recomandă să fie oprită comuniunea bisericească cu acei credincioşi care se impărtăşeau cu latinii eretici.

Sfântul Grigorie Palama (sec XIV): „pe latini nici îngerii nu îi pot schimba, oferindu-le leacul care să îi vindece de mincinoasa lor slăvire”. Sfântul Marcul Evghenicul (1440): „prin urmare, ca pe nişte eretici i-am părăsit pe aceştia şi de aceea ne-am despărţit de ei, [.] eretici sunt, astfel ca pe nişte eretici i-am tăiat de la noi,[…] deci, cum dintr-o dată ni se prezintă ca ortodocşi, aceştia care deja de atâţia ani şi de către atâţia Părinţi şi învăţători au fost socotiţi drept eretici, [.] să fugim de ei precum fuge cineva de un şarpe, [.] de vânzătorii şi negustorii de Hristos. Din nici o altă pricină nu ne-am despărţit de latini, decât numai pentru că sunt nu doar schismatici, ci şi eretici”. Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tessalonicului (sec XV): în lucrarea sa „Împotriva tuturor ereziilor” îi caracterizează pe apuseni drept erezie care „a apărut în Biserică după Sinodul al VII lea Ecumenic”. Sfântul Nicodim Aghioritul (sec al XVIII lea): „Latinii sunt eretici”. Sfanţul Nectarie, Episcopul Pentapolisului (1920): „Papa spunând că e cap al Bisericii, l-a exilat pe Hristos din Biserica Apuseană, [.] acest ifos al papei, această manie a lui de a conduce, a născut atâtea erezii”.

2. Teologi, canonişti si clerici iluştri Theodor Valsamon (sec. al XII lea):

Biserica Apuseană „s-a rupt de obiceiurile şi de dogmele Bisericii Soborniceşti şi a ajuns străină de ortodocşi […] ţineţi-vă departe de dogmele şi obiceiurile latinilor.” Iosif, patriarhul Constantinopolului (1430):” Nu au, aşadar, latinii cuvânt de apărare întemeiat raţional în ce priveşte înşelarea în care se află. Ei îşi devin loruşi înşelare şi pierzanie. Şi nu doar pe Duhul Sfânt Îl hulesc, ci lucrează şi toată necuviinţa, […] să nu avem legături cu ei […], ca nu cumva şi noi să ne alăturăm diavolului. […]Cum, deci, va fi cu putinţă unirea, de vreme ce există zeci de mii de dogme care ne despart? Iosif Vriennios (1431):”Această învăţătură (Filioque) a născut toate adunările nedrepte. Ea a făcut să intre toate ereziile […](Filioque), stă împotriva Predaniei tuturor Sfinţilor şi este o răsturnarere a credinţei ortodoxe. Ghenadie Scolarios, patriarhul Constantinopolului (sec. al XV lea): „Dacă vă veţi uni cu latinii, şi de Dumnezeu vă veti despărţi, şi faimă proastă veţi câştiga pe vecie. Silvestru Siropoulos, mare ecleziarh la Constantinopol (sec. al XV lea): „Diferenţa latinilor (faţă de noi) este erezie şi la fel o considerau şi cei dinaintea noastră.”

Sfântul Iustin Popovici, profesor de Dogmatică (1979): „În istoria neamului omenesc au existat trei mari căderi: a lui Adam, a lui Iuda, a papei. [.] Papismul prin morala lui este în mare măsură arianism […] dogma despre infailibilitatea papei nu este doar erezie, ci panerezie. Petru că nici o erezie nu s-a îndreptat atât de radical şi atât de total împotriva Dumnezeu-Omului Hristos şi împotriva Bisericii Lui, cum a făcut-o papismul prin infailibilitatea Papei-Omul. Nu există îndoială. Dogma aceasta este erezia ereziilor, o răzvrătire fără precedent împotriva Dumnezeu-Omului Hristos.” „Romano-catolicismul este erezie felurită, […] deja Sfântul Sava, în epoca lui, cu şapte secole şi jumătate înainte de noi, nu caracteriza el oare romano-catolicismul drept ‘erezie latină’? Şi de atunci câte dogme noi nu a mai născocit papa şi le-a dogmatizat ca ‘[unul ce se consideră] infailibil'”!

Părintele Filotei Zervakos (1980): „Latinii, împotrivindu-se Sfântului Duh […] au adăugat întunecaţi fiind de cel viclean, pe Filioque (‘şi de la Fiul’).Apoi închinătorii papei, papolatrii, au căzut în zeci de mii de abateri de la credinţă şi de erezii, […] mă rog ca harul lui Dumnezeu să te păzească de lupi, de eretici.” Părintele Ioannis Romanidis, profesor de dogmatică (2001): „Filioque este erezie indiferent [dacă ar fi posibil să fie dedus ca învăţătură] din părerea sau exprimarea izolată a vreunui scriitor [bisericesc] grec, deşi [o asemenea exprimare] nu există la nici un scriitor grec.”

3. Condamnarea sinodală a papismului ca erezie:

Sinodul de la Constantinopol din anul 879, prezidat de Sfântul Fotie cel Mare, arată că adăugirea Filioque în Simbolul de Credinţă este o înşelare eretică. Se impune să atragem atenţia că la acest Sinod au participat reprezentanţi ai tuturor Patriarhiilor şi ai papei de la Roma şi că hotărîrile Sinodului au fost acceptate unanim, nu doar de cei care au participat, dar şi de pliroma Bisericii celei Una şi Nedespărţite. Prin urmare, acest Sinod, nu este întru nimic mai prejos faţă de un Sinod Ecumenic. Şi de aceea în conştiinţa Bisericii noastre este caracterizat drept al VIII lea Sinod
Ecumenic. Sinodul de la Constantinopol din anul 1170: Şi-au pus problema serios să-l reteze cu totul [din trupul Bisericii] pe papa şi pe toţi cei dimpreună cu el, [.] invocând cuvântul apostolic: „de omul eretic după una şi a doua sfătuire te fereşte ştiind că s-a răzvrătit unul ca acesta şi greşeşte, fiind singur de sine osândit.'”/ Tit 3, 10-11 Sinodul de la Constantinopol din anul 1450 a condamnat sinodul unionist de la Ferrara-Florenţa şi învăţăturile eretice ale latinilor. Sinodul de la Constantinopol (1722): „să daţi în vileag minciuna,[… ] să staţi departe de născocirile şi rătăcirile latinilor, care nu au lăsat nici o dogmă sau taină sau tradiţie a Bisericii pe care să nu o fi stricat
şi falsificat.” Sinodul de la Constantinopol (1838): „Să-i păzim pe fiii adevăraţi ai Bisericii Răsăritene de hula papismului, [.] de prăpastiile ereziilor şi de hăurile pierzătoare de suflete ale înşelării papiste, […] ca să cunoaşteţi şi ceea ce ne deosebeşte pe noi ortodocşii de catolici, ca să nu fiţi amăgiţi de acum înainte prin sofismele şi născocirile acestor eretici pierzători-de-suflete, [.] a ereziei lor deşarte şi satanice”. Patriarhii Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei si Ierusalimului 1848: „Între aceste erezii răspândite, pentru judecăţi pe care Dumnezeu le ştie, pe o
mare parte a pământului a fost cândva arianismul, iar astăzi este şi Papistăşia […] Filioque se numeşte erezie si cei care cugetă astfel eretici. […] De aceea, Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, mergând pe urmele Sfinţilor Părinţi, atât răsăriteni cât şi apuseni a mărturisit odinioară către părinţii noştri, şi iarăşi mărturiseşte în sinod, că noua părere mai sus arătată, cum că Duhul Sfânt de la Tatăl şi de la Fiul purcede este în sine erezie, iar cei care o urmează, oricare ar fi ei, eretici sunt […], iar sinoadele lor eretice, şi orice părtăşie duhovnicească în slujirea
ortodoşilor fii ai Bisericii Soborniceşti cu unii ca aceia, neîngăduită, după cum întăreşte şi Canonul al VII lea al Sinodului al III lea a toata lumea.”

Sinodul de la Constantinopol (1895): „Există deosebiri fundamentale referitoare la dogmele credinţei predate nouă de Sfinţii Părinţi şi la forma de organizare canonică de Dumnezeu rânduită a conducerii Bisericii. Biserica” papistaşă, [.] nu numai că refuză să se întoarcă la Canoanele şi la Hotărârile Sinoadelor Ecumenice, dar la sfârşitul secolului al XIX-lea, mărind prăpastia existentă, a proclamat oficial şi infailibilitatea [papei].[…] Biserica Romană actuală este biserica inovaţiilor, a falsificărilor scrierilor Părinţilor, a răstălmăcirii Scripturii şi a hotărîrilor Sinoadelor Ecumenice.De aceea, pe bună dreptate şi îndreptăţit a fost şi este afurisită, de vreme ce stăruie în înşelarea ei.” Ereticii papistasi, autodefinindu-se ca neortodocsi, refuză experienţa si Tradiţia Bisericii noastre, adică teologia ortodoxă, asa cum a fost ea consemnată în hotărîrile Sinoadelor Ecumenice Locale, în textele Sfinţilor Părinţi (consensuspatrum) si în viaţa liturgică a Bisericii. Teologul Panaghiotis Simatis menţionează, în cartea „Este papismul erezie? Ce spun Sinoadele Ecumenice si Sfinţii Părinţi?”(pag. 23-56)că în afara de Sinoadele Ecumenice, numeroase Sinoade Locale ale Bisericii Ortodoxe de după Schismă au condamnat ca eretice învăţăturile papismului (din anii: 1089, 1233, 1273, 1274, 1282, 1285, 1341, 1351, 12 1441, 1443, 1484, 1642, 1672, 1722, 1727, 1755, 1838, 1848, 1895, 1948). Toţi Sfinţii Bisericii noastre care s-au ocupat cu acest subiect sunt ‘în unanimitate’ de părere că ‘papismul’ este erezie!’ Nu exista nici un sfânt al Bisericii noastre, nici macar unul singur, care să susţină ca papismul nu este erezie.

Canonul 45 al Sfintilor Apostoli: „Episcopul sau prezbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să savârşească ceva ca la clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească”. Conform tâlcuirii părintelui Ioan N. Floca, canonistul Bisericii Ortodoxe Române, conslujirea cu ereticii „reprezintă un înalt act de trădare al Bisericii şi trebuie sancţionată ca atare, căci ce înseamnă intercomuniunea -in sacris- cu ereticii? Nimic altceva decât a face cauză comună cu aceştia”.

Canonul 46 al Sfintilor Apostoli: „Poruncim să se caterisească episcopul sau prezbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul? Prin intercomuniune se recunosc ca valide botezul şi jertfa ereticilor. Canonistul Ioan N. Floca spune: „Cum ereticii au pierdut succesiunea apostolică, deci şi continuitatea preoţiei, tainele lor nu sunt valide, ei înşişi nemaifăcând parte din Biserică, iar clericul care le va socoti totuşi valide este supus caterisirii”.

Canonul 64 al Sfintilor Apostoli: „Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea
iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga să se şi caterisească şi să se şi afurisească ”. Ioan N. Floca,
canonistul, „rugăciunea împreună cu necreştinii sau cu ereticii înseamnă o recunoaştere implicită a credinţei lor [.]
Recunoaşterea valorii soteriologice a practicilor religioase ale altor religii şi ale ereticilor înseamnă implicit recunoaşterea netemeiniciei poziţiei pe care s-a situat Biserica faţă de necreştini şi eretici. Din aceste motive, oricărui cleric îi este interzis, sub pedeapsa caterisirii şi a afurisirii, să se roage împreună cu ereticii şi cu necreştinii, fie în locaşurile de cult ale acelora, fie în afară. Acelaşi lucru le este interzis şi laicilor sub pedeapsa afurisirii”

Canonul 32 al Sinodului de la Laodiceea: „Nu se cuvine a primi binecuvântările ereticilor, care mai  mult sunt absurdităţi decât binecuvântări”. Ioan N. Floca, canonistul: „Motivul invocat este că ereticii neavând preoţie adevărată, nu pot binecuvânta. Scopul măsurii luate este acela de a nu exista contacte directe între creştini şi eretici”.