X

Sfântul Paisie Aghioritul despre nepăsare și neliniștea cea bună

Spre luare aminte celor ce tăgăduiesc lucrarea noastră de trezire a conștiințelor față de vremurile cele din urmă, prorocite de sfinți ca fiind cele mai cumplite, când toți dracii s-au năpustit pe pământ. Cei ce îndeamnă la adormire sau caută soluții lumești tăgăduiesc învățătura sfinților și se fac lucrători ai vrăjmașului vrând-nevrând

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Mă uit și mă bucur când văd suflete care iau amin­te şi se nevoiesc în lumea care s-a umplut de diavoli. Dumnezeu, ca un bun şi drept cum este, ne-a dat tuturor harismele potrivite fiecăruia – de pildă bărbaţilor bărbăţia, iar femeilor dragostea – ca să ne nevoim şi să urcăm treptele duhovniceşti cu ajutorul harului dumnezeiesc spre a ne apropia din ce în ce mai mult de Cel Care este Creatorul nostru. Nu trebuie să uităm niciodată că avem alături de noi, afară de oame­nii ce ne pot ajuta duhovniceşte, şi pe Iisus Hristos, Care ne ajută, pe Maica Domnului, pe Heruvimi, pe Serafimi şi pe toţi Sfinţii. Aşadar, curaj! Hristos este foarte puternic, este Atotputernic şi ne va da pute­rea Sa cea dumnezeiască să sfărâmăm coarnele celui viclean. Ne urmăreşte mereu nevăzut şi ne întăreşte atunci când noi avem intenţie bună şi ne facem, după Putere, mica noastră nevoință. Pe cât putem, să ne îndepărtăm de pricinile păca­tului. Să luăm aminte la simţurile noastre, pentru că toate de acolo încep. Iar atunci când, uneori sau de mai multe ori, ne vine greu, să evităm cel puţin curio­zitatea, ca ochii noştri să nu adune chipuri păcătoase căci apoi diavolii ne vor rula filme. Dacă luăm un căr­bune aprins şi-l ţinem în palmă, este firesc să ne ardă. Dar dacă îl mişcăm în mână – se înţelege că pentru puţin timp – nu ne va arde. Tot astfel se întâmplă şi cu imaginile păcătoase, atunci când se mişcă repede, ochii nu le ţin, ci numai trec peste ele şi astfel nu ni se arde sufletul.

Toţi care n-au luat aminte şi au dobândit obişnu­inţe rele trăind o viaţă lumească, după întoarcerea lor să primească fără murmur războiul vrăjmaşului, însă fără să cultive dorinţe rele. Dacă se vor nevoi astfel, se vor curăţa şi vor ajunge în starea oamenilor curaţi, care n-au cunoscut nici păcate mari, nici n-au dobân­dit obişnuinţe rele şi pentru aceasta nici război mare nu au. Iar dacă vor pune în valoare ca experienţă că­derile lor de mai înainte, vor spori mult. Dacă cineva merge pe un teren minat şi nu cunoaşte zona, va fi ne­voit să înainteze foarte încet şi cu atenţie, căci altfel va fi aruncat în aer. Iar dacă va cunoaşte mai mult sau mai puţin zona, deşi se poate să fie rănit puţin, totuşi cu ex­perienţa pe care o are înaintează statornic şi repede. Dacă cineva se va ocupa de ogorul cel necultivat al su­fletului său, va dezrădăcina toţi spinii patimilor lui şi va planta în locul lor virtuţi. Dar această lucrare este obositoare şi are trebuinţă de multă voinţă şi răbdare.

Câţi sfinţi nu va arăta Dumnezeu în statele unde a existat comunism! Mucenici! Aceia s-au hotărât să moară. Aveau poziţii mari şi nu au fost de acord cu legile, atunci când erau împotriva legii lui Dumne­zeu. „Nu sunt de acord. Omorâţi-mă, închideţi-mă în închisoare!”, spuneau, ca să nu fie atraşi şi ceilalţi. Aici însă mulţi, fără să fie prigoniţi, arată atâta ne­păsare! Dacă ar fi trecut măcar pentru puţină vreme printr-o greutate, un război sau nişte ani grei, ar fi fost altfel. Acum însă petrec ca şi cum nu s-ar întâm­pla nimic. Sunt – cum să spun? – ca unul ce vine din Australia cu avionul primăvara în Grecia şi pleacă de aici toamna, şi ajunge acolo tot primăvara. Din pri­măvară în primăvară, şi astfel nu vede iarnă. Nu ştie nici ce se întâmplă iarna, nu ştie de vreme rea, de nimic.

Hristos S-a răstignit pentru noi ca să înviem şi noi suntem nepăsători!

Omul duhovnicesc -Nepăsarea nu se îngăduie nici celor lumeşti, cu atât mai mult oamenilor duhovniceşti. Un om cinstit, duhovnicesc, nu trebuie să facă nimic cu nepăsare. „Blestemat este cel ce face lucrurile Domnului lenevie”, spune proorocul Ieremia.

Viaţa nu este o tabără de vară. Are bucurii, dar are şi mâhniri. Înainte de Înviere este Răstignirea. Loviturile încercărilor sunt absolut necesare pentru mântuirea sufletului nostru, deoarece ele luminează sufletul. Aşa cum se întâmplă şi cu rufele: cu cât le frecăm mai mult, atunci când le spălăm, cu atât se curăţă mai bine.

Omul niciodată nu poate spune că n-are nimic

– Ceva are. Nevoinţa pentru dobândirea vieţii duhovniceşti nu se termină niciodată.

Dumnezeu ajută acolo unde trebuie, acolo unde nu poate omul acţiona omeneşte. Nu va ajuta nebăgarea noastră de seamă.

Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Totul stă în a vrea și a nu vrea”.

– Părinte, cum putem ajuta un om nepăsător?

– Să punem în el neliniştea cea bună, să-l ajutăm să-şi facă probleme de conştiinţă, ca apoi el însuşi să se ajute. Cu sila nu se face nimic. Trebuie ca celălalt să înseteze ca să-i dai să bea apă. Sileşte pe unul care nu are poftă să mănânce. Va vomita. Când celălalt nu vrea, nu-i pot lua libertatea, independenţa.

– Gheronda, ce este neliniștea cea bună?

– Neliniștea cea bună este acea frământare bună de a duce “lupta cea bună”. Te frămânți, te supraveghezi pe tine însuți, descoperi ce anume împiedică sporirea ta duhovnicească, îți pui problema și ceri ajutor dacă este nevoie, și săvârșești astfel lucrarea cea duhovnicească. Vezi, de pildă, că în cutare împrejurare te-ai purtat cu mândrie și imediat te gândești: “Cum poate fi lovită mândria? Cu smerenia. Așadar: smerenie”. În puține cuvinte, cauți sporirea duhovnicească săvârșind astfel lucrare duhovnicească.

Neliniștea cea bună este întraripare. Dă sufletului noblețe, vioiciune; nu aduce încordare și supărare, ci mângâiere. Nu este osteneală, nu este zbucium sufletesc, ci râvnă pentru nevoință.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

7 comentarii

  1. Am iarasi o intrebare pentru preotii nepomenitori. Daca doriti sa va pastrati anonimitatea, e ok, doar va rog sa raspundeti la o intrebare fierbinte.

    Copilul unui prieten adus la realitate, are pasaport electronic simplu modelul vechi. Primul model de pasaport cu cip, nu modelul de pasaport din 2018 care are 666 in cip. Copilul erau mic cand a luat pasaportul si doar l-a pozat pe un scaun, nu i-a luat amprentele ca la copii nu se iau. Intre timp acel pasaport blestemat a expirat, dar ei sunt foarte nelinistiti.
    In mod sigur este o cadere a parintilor, caci copilul nu are discernamant.
    Cat e de grav si ce poate face in directia asta?

    1. Doamne ajuta, @Grigore

      Nu sunt parinte, dar poate ajuta sa-ti spun ca am vb cu parinte nepomenitor despre aceasta.

      Eu am avut pasaport electronic , biometric chiar, unde m-au si amprentat, scanat , si asta prin 2009-2011.

      Distrus actul si spovedit. iar altul a nu mai face.

      Mantuire

      1. Cam la fel ma gandeam si eu, mai putin partea cu distrus actul. I-as spune clar sa returneze pasaportul electronic si sa ceara temporar, pe care sa il pastreze daca mai are nevoie de pasaport. Sau sa nu mai ceara nimic daca nu are nevoie. Cred ca se poate returna si pasapoartele la fel ca in cazul cardurilor de sanatate.

  2. Adevarat,ca in viata duhovniceasca nu exista stagnare,de aceea trebuie nelinistea cea buna.

Dă-i un răspuns lui Grigore Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button