Iată știrea preluată de pe evz.ro:
La întâlnirea de Paște cu reprezentanții mass media din Cluj Napoca, mitropolitul Clujului a făcut o declarație curajoasă, care se referă la unitatea Bisericii.
Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Andrei și mitropolit al Clujului a declarat că vede în viitor o biserică unită, mai ales că vizita Papei Francisc în România, în luna mai, vine în sprijinul acestei idei. Întrebat dacă vede în această vizită un prim pas spre unitatea bisericii, IPS Andrei a spus că una dintre speranțele lui este legată de această idee.
”Sperăm să fie. Oricum, noi, ceea ce vedem e că Papa Francisc este un om tare deschis sufleteşte şi jovial. Vizita Papei o văd pozitiv, unul dintre puncte fiind şi întâlnirea cu înaltul cler ortodox, cu PF Patriarh Daniel, cu mitropoliţii şi cu ceilalţi episcopi, în Catedrala Naţională din Bucureşti în 31 mai. Aşteptările mele sunt ale oricărui creştin bun ca să se facă paşi înspre unitatea creştină. Aberaţii precum cea petrecută cu prilejul Paştilor catolice (atentatele din Sri Lanka – n.a.) să nu se mai întâmple. Bieţii oameni erau la slujbă şi vreo grupare fundamentalistă musulmană a pus la cale ceea ce s-a petrecut”, a spus IPS Andrei.
Înaltul ierarh al bisericii ortodoxe, cunoscut pentru faptul că este un episcop care este iubit de cler și de credincioși, a mai spus că se roagă pentru unitatea creştină.
„Oricum ar fi, Hristos este singura şansă, toate celelalte neajunsuri ni se datorează nouă, oamenilor, că suntem slabi şi nu am pătruns mesajul Evangheliei lui Hristos cu toată fiinţa noastră”.
Softul de dictare mi-a jucat feste din nou la textul precedent. Dar se pare că nu l-a alterat atât de tare.
Vreți să câștigați un pic de timp?
Scotociti în telefoanele voastre smart și vedeți că există o setare care îți permite să dictezi telefonului atunci când ești conectat la net. Viteza de scriere a unor texte crește uluitor de mult.
Până la 80 la sută. Dar este neapărat obligatoriu să perii textul înainte de a-l posta pentru că softul are imperfecțiuni.
@ Redactor
Mi-au cerut părerea.
Ți-am dat-o.
Stoler Filip
Soluția ta este de a sta acasă. Prin urmare duhovnicul tău îl pomenește încă pe ierarhul locului, dar chiar și așa, tu ai încredere mare în el și în discernământul lui, din moment ce te spovedești la el.
A sta acasă este o soluție extremă, pentru că în acest caz nu mai ai posibilitatea să te împărtășești, și în general nu mai poți să participi la slujbele bisericii, ceea ce este o mare problemă. Suntem mai vulnerabili atunci când nu mai avem acces la tainele bisericii, și diavolul profită de asta, și poate face ravagii.
Ce părere ai tu despre preoții ne-pomenitori, și mă refer la cei care nu au tendințe schismatice evidente? Se comportă ca o sectă în interiorul ortodoxiei? Și dacă da, de ce? Nu toți preoții ne-pomenitori sunt în aceeași situație, și nu gândesc toți la fel. Nu există niciunul care să corespundă criteriilor tale, și la care să mergi la slujbă?
În ceea ce privește calendarul vechi, adevărat, a fot o greșeală foarte mare că s-a renunțat la el, dar trebuiau să înceapă de undeva cu distrugerea ortodoxiei, și cred că tot Patriarhia Constantinopolului a fost implicată în asta, dacă nu greșesc. Știu de asemenea că duhovnici ca Părintele Cleopa spuneau că schimbarea calendarului nu este o dogmă, de aceea cei care au ieșit din biserică din cauza asta sunt schismatici, și nici un Sinod ortodox nu s-a mai întrunit apoi pe tema asta ca să normalizeze situația.
Și repet întrebarea: Ce ierarhi anti-ecumeniști care să nu fi făcut declarații și/sau să nu se fi aflat în situații delicate au mai rămas după Creta în lumea ortodoxă, după părerea ta?
Filip,
Cand pronunti cuvantul Sfantii Inchisorilor, automat au cazut ca popicele cei de alta confesiune…indiferent ca sau chinuit impreuna in puscarie….sau au murit la un loc.
De la „sine” se face aceasta diferenta…pe loc..uleiul de apa..lumina de intuneric.
La fel cum putem sa discernem celelalte probleme: sa deosebim un ecumenist de un drept slavitor, un stilist ..de un madular al Bisericii..etc, la fel si in cazul asta.
Dumnezeu ne-a lasat aceasta linie bine definita a ortodoxiei… cand vine vb de sfintenie.
Sunt sigur ca sti asta…
Oricum, ecumenistii sunt in stare sa profite de acest amestec…dar nu cred ca lasa Dumnezeu acest lucru.
Filip,
Erai „ingrijorat” ca nu esti atacat……Poftim!
:)))
@ R care a a scris:
“Soluția ta este de a sta acasă. Prin urmare duhovnicul tău îl pomenește încă pe ierarhul locului,“
???? !!!!
Ți-ai construit pledoaria pe o presupunere totalmente falsă. Vino cu ceva mai bun. Să știi că eu sunt la dispoziția ta din 10 în 10 minute.
Stau și ma minunez de ce citesc.
@ Guti Flo
:))))))
Stoler Filip
Eu vin cu ceea ce există. Dacă tu spui că stai acasă, înseamnă că nu ai unde să te duci la slujbă. Și atunci există două posibilități după Creta:
1. Duhovnicul tău este un preot care-l pomenește pe ierarhul de care aparține, tu te spovedești la el, dar nu participi la slujbele la care se pomenește ierarhul care a semnat în Creta, și de aia stai acasă
2. Duhovnicul tău este un preot care nu-l mai pomenește pe ierarhul care a semnat în Creta, și atunci mergi la slujbele pe care le face. De ce trebuie să stai acasă? Nu e logic? De ce te minunezi? Unde este greșeala?
Dacă mai există și alte variante, care sunt acelea?
Te rog să-mi răspunzi și la celelalte întrebări din comentariul anterior.
Formalismul. Acesta este răspunsul meu.
Un om se ruga: Tatăl nostru care…
Și atunci aude o voce: “Da. Sunt aici. Am venit”
Și atunci omul mirat a întrebat: cine ești, ce vrei?
Iar vocea răspuns: sunt Eu, m-ai chemat când ai zis tatăl nostru.
Iar omul a răspuns: dar eu nu Te-am chemat. Eu mă rugam. Lasă-mă te rog să mă rog.
Iar omul a început din nou: Tatăl nostru care…
Iar vocea venit din nou: Da. Am venit, sunt aici.
Iar omul a zis iarăși: dar cine ești și ce vrei?
Vocea răspuns: Sunt Eu. M-ai chemat, am venit.
Omul răspunde: dar eu nu te-am chemat. eu mă rugam.
Formalismul. Omul se ruga formal.
Frățioare, dar am publicat în câteva comentarii de ale mele acea situație din vremea sfantului lui Grigorie Teologul în care timp de 50 de ani o comunitate de 250 de viețuitori din Constantinopol nu a avut episcop, preot, acces la taine și la toate cele ale bisericii. Întreaga cetate de aproape 300 de mii de oameni era arianistă. Nici biserici nu mai erau nearianiste. 250 de oameni s-au îngrădit timp de 50 de ani.
Caută cartea Vulturul Rănit la capitolul Viața sfantului Grigorie teologul.
Răspunsul meu pentru tine este:
da, nu mai mergem decât la slujbele unde nu se pomenesc ierarhii lepădați. Iar pentru asta călătorim câteodată 450 km dus și 450 km întors. Nu de fiecare dată avem ocazia să ne spovedim și să ne împărtășim.
Nu pentru că am fi niște îndărătnici care nu vor să se spovedească și să se împărtășească. Aceasta ar fi ultima sminteală posibilă.
Dar vremurile acestea sunt.
Așa se face că trec și probabil șase luni de zile și nu suntem prezenți la o liturghie curată. Și nici necurată.
Chiar trebuie să fac? Să-mi tai venele?
Un prieten de-al meu sesizase o stratagemă de-a ecumenistilor și chiar de-a ingraditilor: te iau mai întâi cu întrebări finuțe de genul “la ce duhovnic te spovedești?”
Ca să știe la ce butonașe finuțe să umble. În electronică există niște potențiometre semireglabile cu care reglezi finuț circuitul. În radio se numește fine tunning. Reglaj fin.
Adică băieții vor să te lucreze prin softul indus de duhovnicul tău. Este foarte important pentru ei ca acel duhovnic să fie bine controlat și manevrabil.
Dacă mai ești și gherontolatru, spălarea pe creier funcționează brici.
Eu îți spun din capul locului ca să nu ne luăm la harță că îți acord prezumția de nevinovăție că mă întrebi aceste lucruri din sinceritate.
În alte condiții te-aș fi bănuit că încerci să mă faci să vărs gușa ca să afli ce și cum în legătură cu spovedania mea și cu frecventarea mea a liturghiilor.
Concluzia. Fără să devenim sectă sau eretici, citind cu asiduitate scrierile sfinților părinți ortodocși din ultimii 2000 de ani, putem să stăm frumușel acasă și să nădăjduim că nu mâniem pe Hristos.
Chiar nu am de gând să dau satisfacție vreunui duhovnic sau unui grup de duhovnici care sunt considerați “echilibrați” pe piața ecumenismului.
Avem destui “echilibrați” ceea ce-mi spune că vulcanizările și-au făcut bine treaba.
Dacă nu te pricepi: la vulcanizare ți se echilibrează roata la mașină.
Citește “Ce trebuie sa fac?”
Nu: “chiar trebuie sa fac?”
@ R
A scris
“Știu de asemenea că duhovnici ca Părintele Cleopa spuneau că schimbarea calendarului nu este o dogmă, de aceea cei care au ieșit din biserică din cauza asta sunt schismatici, și nici un Sinod ortodox nu s-a mai întrunit apoi pe tema asta ca să normalizeze situația.”
NU AM ÎNCREDERE IN PARINTELE CLEOPA!!!
Did I make myself clear this time?
Simpla citire cu atenție din partea ta a cărților sfântului Ignatie Briancianinov ar fi făcut ca acest dialog al nostru să nu mai fi existat.
Stoler Filip
Așadar nu ai încredere în pr. Cleopa. Poți să spui și de ce?
Nu vreau să intru în vreo polemică cu tine. Pur și simplu ai făcut niște afirmații, și eu ți-am pus niște întrebări ca să mă lămuresc.
Eu nu vreau să stau acasă. Caut soluția cea mai bună. Vreau să știu care este și părerea altora.
Reiese că nu prea mai ai încredere în nimeni, nici în cei care nu-i mai pomenesc pe ierarhii semnatari în Creta, ori cât de echilibrați ar fi ei.
În fine, asta este situația, și cred că nu se va îmbunătăți.
@ R
Este aproape 7 seara si mai sunt câteva ore până la slujba de înviere. Am reținut întrebarea ta și știu de unde trebuie să reînnodăm dialogul. Ne auzim curând. Chiar trebuie să-ți dau un răspuns la întrebarea referitoare la părintele Cleopa.
OK. Paște fericit. Hristos a Înviat!
Adevărat a inviat!
Hristos a înviat!
@Filip Stoler
Ai spus: „Teodor Zisis afirmă că oamenii pot merge la slujbele ecumenistilor.” Te rog un link, ceva. Mă tem că s-a înţeles greşit ce a spus.
Eu am o părere formată în legătură cu harul preoților pomenitori, pornită de la o afirmaţie de-a soţiei mele, care spunea că mântuirea se câştigă extrem de greu. M-a pus pe gânduri afirmaţia ei şi mi-am dat seama că mulţi dintre creştini ne punem nădejdea mântuirii DOAR în mila lui Dumnezeu, uitând că există şi dreptatea Lui (altfel spus, facem prea puţine eforturi). Cred că mântuirea se câştigă foarte greu chiar şi în rândurile celor care merg la preoţii nepomenitori. Deci părerea mea:
– mântuirea se câştigă extrem de greu (Hai să încercăm un exerciţiu de imaginaţie: Unul la un miliard ? Unul la un milion ? Hai să fiu optimist: unu la o sută de mii ! – puţin probabil, dar să zicem… Fiecare dintre noi cunoaște în medie 400-500 de oameni în decursul vieţii. Chiar şi în condiţii favorabile, e posibil să nu întâlnim în viaţa noastră un om care să se mântuiască !!! Cam aşa ar trebui să gândim. Deci, dacă ştim un om mai râvnitor în ale credinţei decât noi în cercul de cunoscuţi, cam ce şanse avem noi la mântuire, dacă vom continua cu viaţa noastră tot aşa ? Nici dacă aş fi cel mai râvnitor dintre toţi cunoscuţii, şi tot se poate să nu fie destul ! )
– deocamdată, există har la preoţii care pomenesc (din iconomie)
– da, poţi merge la slujbele preoților pomenitori şi la Judecata nu ţi se va spune că Sfintele Taine n-au fost valabile: da, te-ai căsătorit, da, ţi-ai botezat copiii şamd, DAR ce şanse la mântuirea ai ?
Altfel spus, la cât de greu se câştigă mântuirea, e de neconceput ca un creştin trăitor să nu înţeleagă că nu are ce căuta la slujbele ecumeniştilor, nu pentru că n-ar avea har, ci pentru că trebuie să fie mereu în căutarea Adevărului. Faptul că există har la ecumenişti e irelevant pentru cei care participă: oricum nu sunt dintre cei ce se vor mântui. Ca atare, eu unul mă străduiesc să merg la preoţii nepomenitori ca măcar să nu-mi tai singur craca de sub picioare.
Doamne ajută !