X

Evreul Nicolae Steinhardt – texte esențiale despre lupta obligatorie, statul mamona, omul european, cum să ne comportăm în anchete, când are voie un ortodox să mintă, trufia celui care s-a lăsat de fumat / De ce îl considera wikipedia rasist

30 de ani de la mutarea la Domnul a Părintelui Nicolae Steinhardt, tipul de evreu pe care il iubesc ortodocsii si il uraste sistemul

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Parintele Nicolae Steinhardt:

Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta.”

S-a născut la 29 iulie 1912 în comuna Pantelimon de lângă București, intr-o familie de evrei, mama sa fiind ruda cu Sigmund Freud.

Scriitor.

Este condamnat la 12 ani de muncă silnică, 7 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale pentru ca a refuzat sa depuna marturie impotriva lui Constantin Noica (al carui nume se dorește acum a fi șters de către urmasii celor ce l-au băgat în temnița).

La 15 martie 1960 se boteaza ortodox in inchisoarea Jilava.

In 1964 este eliberat.

In anii ‘70 scrie Jurnalul Fericirii.

La 16 august 1980 este tuns in monahism la Manastirea Rohia de catre Episcopul Iustinian Chira.

S-a mutat la Domnul la 30 martie 1989.

Iată mai jos câteva dintre textele sale:

Cu STATUL MAMONA NICI O LEGATURA, oricât de mică – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona NUMAI BLESTEMELE din moliftele Sfântului Vasile cel Mare

– “Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25).

Fraza e clara si regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: “e text!”.

Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la “spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, indemanarea nu este interzisa si Biserica, de-a lungul veacurilor, si-a avut politica ei. Dar cand politica incape pe mainile celuilalt, se aplica regula vaselor engleze care faceau piraterie sub pavilion strain: deindata ce bastimentul inamic deschidea focul, era inaltat steagul national. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare.

(Diavolul: sa incheiem un pact. – Nu. – Atunci hai sa semnam un document prin care recunoastem si tu si eu ca doi plus doi fac patru. – Nu. – De ce? Nu admiti ca doi si cu doi fac patru? De ce n-ai subscrie un adevar incontestabil? – Nu-mi pun semnatura alaturi de a ta nici pentru a recunoaste ca exista Dumnezeu.)

Despre omul european de maine (Adica tocmai despre europeanul de azi. Daca ne uitam in jur, ce vedem?)

Sunt foarte sceptic referitor la omul de mâine, după cât de laş, de netot, de naiv, de uşor de îmbrobodit, de nătărău ni se arată astăzi. Europa de azi, Occidentul, oferă un spectacol de nerozie şi îndobitocire cum rareori a mai fost din secolul IV încoace. Şi ăştia să realizeze amplitudinea fiinţei? Aida-de!

Vor realiza amplitudinea sclaviei, către care au făcut deja paşi mari!

(Din cartea „Monahul de la Rohia răspunde la 365 întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan”, Ed. Revistei Literatorul)

http://www.familiaortodoxa.ro/2011/03/29/parintele-nicolae-steinhardt-%E2%80%93-marturisitorul-lui-hristos/

Cum sa ne comportam în timpul prigoanei, în temnița și în anchete

Plecăciunea” (închinarea, cedarea, capitularea imediată) iscă – de data aceasta fără greş – alt rezultat: măreşte pretenţiile adversarului, îi dă acestuia un surplus de energie, de neruşinare, de tupeu. Totodată ea semnifică pasul dintâi pe calea unei înrobiri din ce în ce mai perfecte. O lege inexorabilă se aplică în toate cazurile de cedare: neluptătorului i se va cere mereu altceva, va fi exploatat cu predilecţie, departe de a-şi fi asigurat liniştea va ajunge, ca şi consumatorul de stupefiante, la o stare de totală dependenţă şi-şi va sfârşi mizerabila viaţă ca sclav al unui gangster obraznic şi nesăţios, la consolidarea puterii căruia va fi contribuit şi el, victima.

Sfaturi pentru anchetat (valabile, oricând, oriunde): sa vorbeasca putin sau, mai bine zis, sa scoata cât mai putine sunete pe gura. Economie de foneme. Nu numai sa nu trancaneasca, dar si sa fie zgârcit la formulari. Întrebarii «Îl cunosti?» sa i se raspunda cu «Da», iar nu «Da, îl cunosc.». Între doua cuvinte sinonime sa fie preferat cel compus din mai putine litere (Nu «rareori» ci «rar») [..] Sa vorbeasca numai si numai când e întrebat si sa se margineasca a raspunde – cât mai strict – întrebarii, fara a mai adauga ceva. În tacerile care se lasa în cursul interogatorului – taceri abile create de anchetatori – sa se fereasca a umple aceste penibile momente luând el initiativa. E greu, dar e foarte important. Sa nu cedeze ispitei conversative, ispitei de a îndulci lucrurile prin declaratii necerute. (Alt pericol: când anchetatorul spune «sa discutam liber», atunci se impune o atentie marita).

Sa minta cât mai mult, întotdeauna, din principiu. Intercalarea adevarului (chiar incoerent) rupe cursivitatea minciunii [..] Idealul ar fi ca adevarul sa fie rostit acolo unde e de neînlaturat: anul nasterii, numele parintilor, domiciliul [..]

Din proprie initiativa sa nu dea pentru nimic în lume vreun nume propriu. Nici un nume propriu altul decât cel mentionat de anchetator [..]. Mai presus de toate sa evite sinceritatea! Ca de foc, ca de ciuma, ca de sirene, sa se fereasca anchetatul de sinceritate [..] Cel care a ales calea sinceritatii nu va mai cunoaste pacea cât va fi închis (si mai târziu la fel): e mereu chemat, mereu solicitat, mereu silit sa vorbeasca, sa-si aduca aminte, sa tradeze.”

Când are voie un ortodox sa minta?

În completarea finalului pasajului de mai sus, putem adauga și acest fragment din Jurnalul Fericirii:

Sectantul B.: Dvs. aţi minţit va să zică la anchetă.

Generalul A. V.: Da.

Sectantul B.: Şi ziceţi că sunteţi creştin? Dvs. nu ştiţi că minciuna este interzisă de Dumnezeu?

Generalul A. V.: Ştiu. Dar nu pot aplica principiul fără discriminare. Sunt obligat să spun adevărul, dar nu tot adevărul şi nu oricui.

Sectantul B.: Ba da. Tot adevărul şi numai adevărul oricui. Minciuna ne este interzisă.

Generalul A. V. : Chiar dacă nenorocesc pe un altul?

Sectantul B. : Chiar.

Generalul A. V.: Nici ca să scap un om de persecuţii nedrepte?

Sectantul B. : Nici.

Generalul A. V.: Atunci prefer să iau asupră-mi un păcat şi să-l ispăşesc eu.

Sectantul B.: Asta-i de la diavol.

Generalul A. V.: Să-ţi spun o istorioară. Prietenul meu, inginerul Al. Ştef, avea o femeie de serviciu care era milenistă sau credincioasă sau nu ştiu exact ce, dar în tot cazul şi pentru nimic în lume n-ar fi spus o minciună. O femeie extrem de cinstită. Când d-na Ştef. era acasă şi suna la poarta cineva şi ea nu voia să primească (o chinuiau migrenele), ruga slujnica să spună că-i plecată. (Uitai să-ţi spui că locuinţa lor era în mijlocul unei grădini mari.) Credincioasa refuza categoric. Se năşteau situaţii neplăcute şi discuţii. Femeia, că nu minte. D-na Ştef. nu voia să o concedieze, deoarece era onestă şi vrednică. În cele din urmă au căzut la o învoială: femeia de serviciu mergea la poartă după ce stăpâna ei ieşea din casă şi se ducea în grădina din spate. Atunci slujnica era de acord să spună: „doamna nu e în casă.” Nedoritul oaspe nefiind atent la prepoziţie înţelegea acasă, ori credea că femeia de serviciu nu-i tare la gramatică — şi comedia lua sfârşit. Ei, ia spune, plăcutu-ţi-a?

Despre trufia celui ce s-a lasat de fumat sau de curvit sau de orice alt pacat

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie, dacă nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţile noastre.

De ce îl considera wikipedia rasist

Wikipedia:

Nicolae Steinhardt si rasismul

Câteva fragmente din Jurnalul fericirii lasă loc pentru interpretări în ceea ce privește aderența autorului la ideile legionare ale intelectualității perioadelor interbelică și a deportărilor in Transnistria: “Printre țigani. Rasismul este o demență, dar – cum să spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie.

Sunt mai ales certăreți, rostul vieții lor e gâlceavă, harță: gălăgioși; fără de larmă și tărăboi se asfixiază și pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoși, mințim cu toții, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Și găsesc de cuviință să-și întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun.

Și nu le poți intra în voie. Oricât de frumos le vorbești: orice umilință, orice fățărnicie: deopotrivă de inutile. Leneși, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă ca instinctul de conservare. Și nu pot bea în cârciumi, numai afară pe stradă, cu sticlele înșirate alături și puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiționism, o nostalgie a bâlciului; și un jind al ocării, țipetelor, poalelor date peste cap. Spurcăciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul țopăitor. Cărora Coșbuc le-a găsit nume atât de potrivite și care-n infern își fac din cur o goarnă.[7]

 

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

7 comentarii

  1. Exista cateva derapaje ecumeniste si de la canoanele ortodoxe la parintele Steinhardt, incepand cu botezul ortodos si greco-catolic simultan in inchisoare, si in conditiile in care parintele neavand studii sistematice de dogmatica si mistica ortodoxe nu a fost constient de anumite capcane.
    Diferenta inste sfintii ortodocsi si ‘sfintii’ catolici, rugaciunile in comun cu ereticii si multe alte mega-erezii ecumeniste, erau primovate la greu de emisiunile ‘crestine’ de la Europa libera, practic singura sursa media accesibila romanului de rand.
    Scrierile pe teme religioase ale parintelui Steinhardt, ar trebui verificate de un dogmatist, iar acolo unde apar erori din cauza lipsei de informatie teologica, cititorul sa fie avertizart. Anumite erori de natura dogmatica au fost semnalate si la Sf Luca al Crimeiei, datorita conditiilor vitrege in care a propovaduit.

    1. Anumite erori de natura dogmatica au fost semnalate si la Sf Luca al Crimeiei, datorita conditiilor vitrege in care a propovaduit.

      Stai sa nu apara pe aici diferiti frati care invocand acrivia il strimit si pe Sfantul Luca al Crimeiei la ….Doamne fereste de anumiti oameni fara dragoste si intelegere.

      1. “Doamne fereste de anumiti oameni fara dragoste si intelegere.”

        In istorie a existat cazul fericitului Augustin, episcop de Iponia. De profesie jurist, convertit la 30 de ani a scris 20.000 de texte de combatere a ereziilor si de zidire a Bisericii. Era RATIONALIST, FARA EXPERIENTA MISTICA !
        Sf Ioan Casian (care petrecuse multi ani cu monahoii din Egipt si cei din Palestina) l-a avertizat, ca trateaza teme pt care nu competente. Rationalismul pur, nu are capacitatea de a da raspunsurile care vin prin revelatie (rugaciune+ascetica).
        Au rezultat erori, care amplificate de teologii apuseni din secolele urmatoare au generat erezia catolica.
        In eseul Jurnalul fericirii, si in alte scrieri al parintelui Steinhardt trebuie avuta grije sa nu luam afirmatiile in sens dogmatic; citarea faptelor de demnitate a ereticilor apuseni, a demintatii lor in fata suferintei, incepand cu episcopii olandezi si terminand ciu martorii lui Yehova fiind foarte des folosita, in conditiile in care exista un canon de Sinpod Ecumenic prin care suntem atentionati ca “martirii ereticilor nu sunt martiri”.
        Predicile din Postul Mare ale Sf Luca al Crimeiei sunt ziditoare de suflet, dar teologii rusi s-au simtit datori sa avertizeze cititorilor de rand ca marele marturisitor a comis anumite erori – FARA CA PRIN ACEASTA SA I SE COTESTE STATUTUL DE SFANT.
        CAND A DEVENIT EPISCOP SI PREOT ( in acele vremuri un episcop sau preot hirotonit dupa circa 3 ani ajungea in gulag ), SF LUCA ERA DOCTOR, FARA STUDII TEOLOGICE, FARA RESURSE DIN SFINTII PARINTI.
        SF LUCA A EVITAT EREZIA BISERICII VII DESPRE CARE A STIUT.

    1. @ Elza

      Numele etniei e un element distinct de credinta.

      Tiganul care se boteaza ortodox, ca etnie, tot tigan ramane, nu devine roman, grec, rus, etc. Lucru valabil pentru orice etnie sau nationalitate.

  2. Numarul de om al lui mamona
    Banii insemnati au fost mereu in spatele antihrismului,
    incepand cu argintii lui Iuda!
    Cum se arata in 3Regi: 660 greutate in aur si 6 trepte
    catre tronul imparatului Lumii, antihristul!
    Asta e logica celor luciferici! Si toti ce se lasa amagiti
    de libertatile si drepturile date si luate cu acesti
    bani poarta pecetea lor pe frunte, in locul pecetii lui
    Dumnezeu!
    De aia se zice: uraciunea pustiirii in locul cel sfant!
    Lumea are legile ei ticaloase: marii predicatori au
    Finante grele in spate, reprezentand interese straine de
    credinta, preotii mincinosi prefera sa dea retete pe bani
    in loc de sfaturi evanghelice pentru smerenie, acestia
    numindu-se pe drept popi.
    Si toti ratacitii laolalta cauta doar solutiile usoare
    si se duc zburdand ca niste iezi fara minte direct in
    gura lupului, amagindu-se in toate chipurile slavei
    desarte: cand mandria devine maligna iar omul cauta
    tratament, fara sa caute si voia lui Dumnezeu, pica in
    chenodoxie, slava desarta a angelismului benign.
    De aceea Sf Parinti ai Bisericii vorbeau despre 2 feluri
    de ispite: de stanga, grosiere, si de dreapta, subtiri si
    mult mai perfide si periculoase…
    Iar cand omul nu isi da seama ca e bolnav nici
    nu cauta tratament decat atunci cand e prea
    tarziu…contaminand pana atunci si pe altii.
    De ce vad insa cei ce urasc Biserica doar escrocii din
    Lume si nu vad Sfintii ei, Doctorii fara de arginti?!…
    Cum au mai sucit satanistii prin falsa stiinta mintile
    celor ce cauta doar voia lor!
    Un exemplu edificator: minciuna politeismului
    (preludiul ecumenismului)…
    Ei spun asa: daca dezgroapa un templu vechi in Grecia,
    de ex, si vad in el mai multe statui cu mai multe nume
    trag concluzia: grecii erau politeisti!
    Cand de fapt fiecare popor avea dumnezeul lui!
    Restul fiind personaje importante in relatia cu acest
    dumnezeu al lor… Zeus era Zeus! Dupa cum si Lucifer
    e Lucifer, indiferent ca grecii ii spuneau Prometeu sau
    alte popoare ii dadeau alte nume! Dupa cum si ingerii
    sunt ingeri iar diavolii diavoli si profetii Profeti!
    Alt exemplu, care lamureste unde bate propaganda
    stiintei mincinoase:
    Daca memoria omenirii ar fi stearsa printr-un cataclism
    si peste secole sau milenii supravietuitorii ar dezgropa
    mai multe biserici pe teritoriul actual al Romaniei si
    ar vedea mai multe personaje pictate pe pereti, ba
    mai mult, la fiecare intrare in biserica un alt personaj,
    reprezentand hramul dar ei nestiind asta, ar trage
    concluzia ca românii erau politeisti? Adica idolatri in
    raport cu ideea de Dumnezeu?
    Posibil… Dar daca ar cerceta mai departe si ar
    descoperi scrieri si alte informatii si-ar da seama
    numaidecat ca nu e vorba de niciun politeism si de
    nicio idolatrie…
    Ipocrizia falsei stiinte merge si mai departe prostind
    foarte multi crestini lipsiti de judecata consistenta!
    Ei spun asa: cinstirea Fecioarei Maria in Crestinism este dovada idolatriei pt ca acest cult este inspirat din
    religiile pagane!
    Asa sa fie? Inseamna ca omul se trage din maimuta si
    cartea Genezei din Scriptura minte? Pentru ca acolo
    se spune despre faptul ca Dumnezeu i-a promis lui
    Adam mantuirea printr-un Mantuitor ce se va naste din
    femeia ce ii va zdrobi capul sarpelui!
    Si adevarul este asta: toate religiile au marturisit in
    forme deviante aceasta speranta mesianica primita
    mostenire de la Adam si fii lui! Facandu-si dumnezei
    dupa voia si calea lor au ajuns sa se inchine dracilor
    care i-au invatat sa ucida ca sa le aduca jertfe!
    Nimic nou sub soare: la fel se va intampla si acum,
    satanismul nu are decat o voie: sa omoare oamenii
    pana la ultimul, ultimul calau fiind ultima victima! Dar
    victime doar dintre crestini caci de ceilalti are nevoie:
    combustibil pentru iad!
    Mai mult si mai grav: cei ce ii prostesc astfel pe cei
    rataciti spun implicit, pe aceeasi logica, si ca intreg
    Crestinismul este de fapt o prelucrare a religiilor
    pagane, politeiste si idolatre, Hristos fiind Horus etc
    etc etc…si ca singurul adevar este cel al pseudo-
    monoteismului semitic…ce desfiinteaza si Treimea
    Dumnezeirii care e singurul Chip adevarat al Dragostei,
    lasand lumea in paragina rationalismului deistic
    ce in final reduce pe Dumnezeu la un principiu
    abstract…deci la Nimic! Invalidand toata Scriptura:
    “basme si povesti!”
    Cata viclenie are diavolul si cum a amagit intreaga
    Lume care abia asteapta sa se lepede odata pentru totdeauna de Dumnezeu cel Adevarat al Dragostei
    Treimice adevarate! Parintele Staniloae, traducator
    si interpret al Filocaliei concluziona astfel: singurul
    model de dragoste adevarata este cel Treimic: fiecare
    a treia persoana se bucura dezinteresat de dragostea
    celorlalte doua!
    Scris este insa: Hristos nu va veni la Judecata pana ce
    nu va veni intai lepadarea de credinta!
    Profetii au fost de la inceput profeti, demonizatii
    demonizati, satanistii satanisti: de aia cei care au
    mintit Lumea sunt “cei ce isi spun iudei si nu sunt”
    dupa cum spune si Apocalipsa! Caci fiii lui Avraam
    nu au uitat niciodata ca exista un singur Dumnezeu
    Treimic: cel ce S-a aratat la srejarul din Mamvri!
    Numarul de om al lui mamona este un show-hoax of
    evil!
    Sfintii Parinti ai Bisericii au spus mereu: daca nu ar
    fi preoti vrednici sa savarseasca Sfanta Liturghie
    ar veni ingerii sa o savarseasca! Minunile Sfintilor
    mereu contemporani cu crestinii din Biserica lui
    Hristos si Liturghia ingerilor nu sunt basme de-ale
    popilor ci marturia dintotdeauna a Bisericii ca este
    contemporana cu Invierea Domnului si cu invierea cea
    dintai a Sfintilor Sai!
    Pastorii adevarati isi pun viata pentru turma lui Hristos!
    Fiind martori ai propriei lor Invieri si neintrerupt
    contemporani ai Bisericii!
    Prin necazuri vine credinta! Domnul vrea sa se
    mantuiasca tot mai multi oameni, cat mai multe
    suflete! Nu ii poate mantui cu forta dar prin rabdarea necazurilor pana la capat se sfintesc in botezul Crucii
    Sale!
    Ecumenism=satanism! Ce pace mai asteptam asadar
    pe temelia minciunii?
    Geneza arata clar ca a fost si este un singur
    Dumnezeu : Cel ce Este! Care are toate atributele
    si toate varstele, toate darurile si toata maretia
    judecatilor!
    Toata Lumea a fost mintita!
    Dupa atata Jertfa si Marturie a Invierii, dupa atata
    Stiinta Adevarata, a intelepciunii ce vine doar de la
    Dumnezeu, si care a demonstrat de amar de vreme
    Creationismul Biblic…in scoli se preda in continuare
    Maimuta! “Diavolul de la inceput a fost omorator de
    oameni!” Si omorarea omului a inceput cu amagirea!

Dă-i un răspuns lui Cosmin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button