Zilele dinainte de Crăciun: PE CINE AȘTEPTĂM DE FAPT?

ZILELE ÎNAINTE DE CRĂCIUN: PE CINE AȘTEPTĂM de fapt?

Preot Andrei Kanev

Nu cu mult timp în urmă, canalele de știri au anunțat despre așa-zisa „Vinere Neagră”, ziua vânzărilor masive. Oamenii uneori se loveau unul pe altul, încercând să scoată mărfurile de pe rafturile magazinelor. Din punct de vedere creștin, este înfricoșător să credem că pregătirea pentru Crăciun ar putea fi înțeleasă în acest fel. Dar, din nou, în Europa zilelor noastre nu există aproape nici o legătură între Crăciun și Hristos. De fapt, în ultimii ani s-a vehiculat o idee potrivit căreia să se întâmple în Europa și în Statele Unite stabilirea unei sărbători seculare care să unească Hannukah și Crăciunul într-un festival interreligios de cumpărături și petreceri numit „Chrismukkah”.

Jurnalistul Yury Maximov, într-unul din articolele sale, scrie că „timp de mai mulți ani la rând, autoritățile americane au dorit ca sărbătorile să evite utilizarea cuvântului Crăciun. În Europa și în America „sărbătorile de Crăciun” sunt redenumite „sărbătorile de iarnă”, „pomul de Crăciun” devine un „copac de sărbătoare” și acum trebuie să ne dorim reciproc „sărbători fericite”.

În Rusia încă mai folosim cuvântul „Nașterea” [naștere], dar suntem conștienți de nașterea despre care vorbim? Multe cărți poștale rusești moderne spun „naștere fericită!”, dar de a cărui naștere se vorbește, nu este clar.

Dacă o persoană modernă se considera creștin, atunci este absolut necesar ca el să reziste „spiritului vremurilor”. Trebuie să ai grijă de pregătirea pentru nașterea lui Hristos.

Biserica din cele mai vechi timpuri ne-a tradus tradiția de a ține Postul Nașterii. Pentru unii, postul provoacă dificultăți suplimentare, deoarece coincide în timp cu nebunia de dinainte de sărbătoare. Dar există un post și că avem ocazia să ne pregătim în mod corespunzător pentru nașterea lui Hristos. Postul ne ajută să înțelegem locul nostru în lume și cine suntem. Suntem împreună cu restul lumii sau este sufletul nostru în altă parte? Atunci când dăm acestei chestiuni un gând profund, se pare că participarea la festivități împreună cu restul lumii nu este exact scopul ființei noastre. Pentru noi, creștinii moderni și slabi, timpul Postulului Nașterii este o mică oportunitate care ne permite să ne mărturisim credința înaintea lui Dumnezeu. Ne permite să vedem cât de lumesti suntem și cât de legați suntem în patimile noastre.

Am spus că unii sărbătoresc Crăciunul fără Hristos, dar, pe de altă parte, există unii creștini pentru care Crăciunul este doar ziua nașterii Domnului. Ce anume anticipăm în această sărbătoare? Dumnezeu care vine în lume, pentru ca El să poată continua să hrănească cinci mii de oameni (Mt 14: 13-21)? Nu, ci mai degrabă manifestarea Lui în lume pentru ca El să ne dea posibilitatea salvării prin suferința Sa pe Cruce.

Așadar, având înțelesul imensității darului Său pentru noi, macar in ultimele zile sa ne ferim de divertisment și să citim o literatură ortodoxa. Ne vom bucura, fără îndoială, prin citirea Sfinților Părinți. Sfântul profet David a spus: „cu cel curat, Te arăţi curat şi, cu cel stricat, Te porţi după stricăciunea lui.” (Psalmul 18:26). Să fim atenți la starea noastră interioară și atunci vom putea să abordăm Euharistia în ziua sărbătorii cu o dispoziție mult diferită, chiar dacă Sfânta Liturghie va fi la fel cum a fost întotdeauna. Da, biserica va avea decorațiuni și va fi foarte drăguță, dar asta nu este cel mai important. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem în această sărbătoare este să participăm la Euharistie. Ziua sărbătorii însăși nu ne poate schimba,

Nu trebuie să ne gândim că neînțelegerile cu privire la modul în care ne pregătim pentru Crăciun au apărut numai în timpul nostru. Dacă ne uităm la tradițiile seculare ale secolului al XIX-lea, vom vedea că esența dogmatică a sărbătorii a fost, de asemenea, în mod semnificativ redusă. În acel moment, Crăciunul era privit ca o vacanță pentru copii, ca și cum ar fi în esență doar un basm sau o petrecere de grădiniță.

Unul dintre enoriașii mei, un adult, o persoană foarte respectabilă, a scris o poezie care a descris impresiile sale despre Crăciun. În poezie el ar fi menționat luna, zăpada și produse de patiserie delicioase. Acum, o atmosferă caldă și familiară este, bineînțeles, un lucru bun; cu toate acestea, trebuie să trecem la un nivel diferit de percepție. Este evident că nu avem dreptul să-i privăm pe copiii noștri de lucrurile legate de această sărbătoare. Dar, de asemenea, nu este nevoie de un adult care a intrat cu adevărat în Biserică pentru a sărbători Crăciunul în mod copilăresc.

Când sărbătorim Crăciunul, primul lucru pe care trebuie să îl înțelegem este motivul pentru care Hristos s-a născut. Aceasta este o întrebare foarte importantă și, dacă ne amintim răspunsul la aceasta, atunci vom percepe Nașterea lui Hristos și zilele următoare ale sărbătorii într-un mod complet diferit.

Analizând semnificația acestei sărbători, analizăm cu exactitate partea dogmatică a nașterii lui Hristos, care este atât Dumnezeu, cât și om.

Amintiți-vă că nașterea lui Hristos a fost descoperită magilor și păstorilor, dar a fost ascunsă de cunoașterea lui satana. Abia atunci când satana l-a ispitit pe Hristos, el a încercat să afle dacă El este cel care va veni sau nu. Și când Domnul a interzis demonilor să spună că este Fiul lui Dumnezeu, el a făcut acest lucru din mai multe motive, dintre care unul a fost acela de a da apostolilor suficient timp pentru a înțelege adevărul despre El. De asemenea, a fost nevoie de Cruce și nu a fost fără motiv că Domnul a spus că a venit ceasul Său. Dacă apostolii sau demonii ar fi început să vorbească deschis despre Hristos, atunci ar fi apărut mai multe obstacole în timpul slujirii Lui. Există și un motiv pentru care Hristos este numit „Cel înțelept” în imnurile pascale. V-ați gândi că vom folosi cuvântul „viclean” atunci când ne referim la cineva care ne-a jignit de o formă de înșelăciune. Dar în predica pascală a Sfântului Ioan Gură de Aur se spune că „iadul a înghițit momeala”, ceea ce înseamnă că Domnul, după ce a suferit și a murit pe Cruce, a coborât în ​​iad, iar iadul a fost distrus, după care Hristos a scos pe cei drepți din Vechiul Testament împreună cu El. Totul s-a întâmplat în conformitate cu voia lui Dumnezeu și satan nu a primit cunoștință despre venirea lui Hristos, altfel ar fi încercat să intervină în răscumpărarea omenirii, din pricina căreia a venit Domnul. Si iadul a fost distrus, după care Hristos a scos împreună cu
El pe cei neprihăniți ai Vechiului Testament.

Există o întrebare dogmatică foarte importantă pe care trebuie să o înțelegem pentru a ajunge la esența Nașterii, adică virginitatea Preasfintei Maici a Domnului. Știm că în cartea Psalmilor, profetul David spune: „Am fost conceput în nelegiuiri, iar în păcate mama mă purtase”. După cum știm, consecințele păcatului originar sunt transferate de la părinte la copil atunci când cineva se naște în mod natural.

De aceea, Domnul, pentru care toate lucrurile sunt posibile, a ales un mod uimitor și miraculos de a se întrupa. N-ar fi putut Domnul să ne mântuiească doar prin propria sa voință și decizie? Bineînțeles că ar putea, dar noi înșine nu am fi putut să primim mântuirea în așa fel datorită naturii noastre căzute. Dacă ne comparăm cu Adam, cu calitățile pe care le avea în timp ce se afla în Rai, atunci vom vedea cât de mult suntem de diferiți. Și astfel a fost necesar ca Domnul să devină om, pentru a scoate omenirea din legăturile păcatului. Răscumpărarea noastră a fost necesară. A fost necesar ca Hristos să fie răstignit și să învingă moartea pentru a ne răscumpăra din captivitatea morții și a iadului. Și în acest caz, a fi născut dintr-o Fecioară era ceva necesar și semnificativ.

Ceea ce s-a întâmplat în timpul Întrupării, când Duhul Sfânt a coborât asupra Maicii lui Dumnezeu, a fost ceva miraculos și ceva care nu se va mai întâmpla niciodată. Ea a fost de acord, după ce a primit vestea bună de la Arhanghelul Gabriel ca ascultare de la Dumnezeu, să devină acea ușă prin care Hristos va veni în lume atât ca Dumnezeu, cât și ca om. Și astfel Duhul Sfânt a coborât asupra Fecioarei Maria. Ceea ce a avut loc atunci nu era o naștere obișnuită, afectată de pasiunile umane. Hristos a primit trupul Său de la Fecioară fără a primi consecințele păcatului original. Aș dori să repet acest gând: Domnul, devenind om, a fost eliberat de păcatul originar, chiar dacă în esență Trupul Său este ca al nostru. Dacă Hristos s-ar născut dintr-o femeie într-un mod obișnuit, el nu ar fi devenit atât Dumnezeu perfect, cât și om desăvârșit. Așadar, modul său unic de naștere l-a lăsat să fie complet liber de rău, să fie complet pur …

Preot Andrei Kanev
Traducere de Feodor Nemets

Știri ortodoxe, Ekaterinburg

12/12/2018