Părintele Iovița Vasile: Deznodământul luptei de la Schit-Orăşeni

Părintele Ioan a ajuns în sala de judecată. Fără voia sa. Toată lumea ştie de lupta care se duce în această localitate botoşăneană între Părintele Ioan Ungureanu de o parte, şi mitropolitul Teofan, susţinut de autorităţile civile ,,imparţiale’’, de partea cealaltă. Este elocventă imaginea care ne arată o huidumă de jandarm troglodit pângărind sfânta biserică a Părintelui, stând cu nesimţire într-un loc în care nici preotul nu calcă oricum, şi oricând. Pentru mai-marii mitropoliei nimic nu contează decât dorinţa lor nebună de a supune această redută a rezistenţei ortodoxe. Care ar  fi ,,vina’’ Părintelui Ioan? Aceea că s-a făcut scut viu în calea cretanilor, care vor să impună ereziile sinodului tâlhăresc în Biserica lui Hristos. Din această pricină a oprit pomenirea ierarhului semnatar al documentelor eretice, împlinind imperativul Sfintelor Canoane şi al Scripturilor Sfinte, care spune: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te„(Tit 3, 10). Rezistenţa Părintelui Ioan n-ar fi fost posibilă fără sprijinul Bisericii vii, a credincioşilor care i s-au alăturat, deoarece au simţit primejdia schimbării Sfintei Credinţe Ortodoxe. Ne-am convins de vigilenţa lor în momentul când ne-am apropiat cu maşina de sat: imediat s-a dat alarma prin mijloacele ştiute de dânşii şi suflarea toată a aflat că nişte posibil intruşi pătrund în sat.

Aş aminti mitropolitului Teofan şi slujbaşilor săi ce statorniceşte,  cu limpezime, Canonul 15 al Sinodului I II din Constantinopol:

„unii ca aceştia (care au intrerupt pomenirea, n.a.) nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de de comuniunea cu cel ce se numeşte episcopi, chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici de cinstea cuvenită celor ortodocşi… ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învătători, şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schism şi dedezbinări”.

Fireşte, nimeni nu se aşteaptă ca mitropolitul să dea cinstea cuvenită Părintelui Ioan, dar măcar un dram de decenţă ar trebui să-i arate.

Cu câteva luni în urmă, am stat la aceaşi masă cu Părintele Ioan Ungureanu şi, având răgazul necesar, i-am adresat această întrebare: ,,Părinte, dacă în cele din urmă vor reuşi să vă îndepărteze din parohie, ce veţi face?’’ Sfinţia sa şi-a îndreptat privirea şi arătătorul spre cer, fără să spună măcar un cuvânt. Atunci am înţeles că în faţa mea stă biruitorul luptei de la Schit-Orăşani.

Preot Ioviţa Vasile