Sfantul Inochentie din Alaska, cel socotit “intocmai cu Apostolii” si “luminator al Americii de Nord”, s-a nascut in data de 26 august 1797, in localitatea Irkutk, din Siberia, si a trecut la cele vesnice in data de 31 martie 1879, pe cand era in Moscova, fiind in varsta de 82 de ani.
De-a lungul vietii sale, Sfantul Inochentie s-a dovedit a fi un deosebit teolog, preot, invatator, tamplar, ceasornicar, navigator, explorator, cercetator in stiintele naturii si antropolog. Dupa ce s-a casatorit, a fost hirotonit preot, iar mai pe urma, episcop, arhiepiscop si mitropolit al Moscovei si al Intregii Rusii. In anul 1824 a plecat in Alaska, in calitate de misionar, iar mai apoi a devenit primul episcop din America.
“Supunandu-te voii lui Dumnezeu, primejdii si necazuri ai primit, Sfinte Parinte Inochentie, pe multi la cunostinta Adevarului aducand si noua calea aratandu-ne; acum, inaintea scaunului Sfintei Treimi stand, roaga pe Hristos Mantuitorul, ca si noi in imparatia cerurilor sa intram.”
“Ai luminat norodul cel din miazanoapte al Americii si Asiei, Evanghelia lui Hristos vestind neamurilor locului in graiurile lor, Sfinte Ierarhe, Parinte Inochentie, Luminatorule al Alaskai si al intregii Americi, ale carui cai au fost randuite de Domnul; pe Acela roaga-L, in imparatia Sa cereasca, pentru mantuirea sufletelor noastre.”
Sfantul Inochentie din Alaska, mitropolitul Moscovei
Ioan Popov, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in data de 26 august 1797, intr-o familie saraca din satul Anginsky, aflat langa localitatea Irkutk, in Siberia. Pe cand avea doar unsprezece ani, tatal sau, care era epitrop al bisericii parohiale, a trecut la cele vesnice, iar el a fost luat in grija de unchiul sau, diaconul Dimitrie Popov.
Dupa ce s-a inscris la seminarul teologic de langa Irkutk, pe cand avea 17 ani, tanarul Ioan s-a vazut nevoit sa-si schimbe numele de familie, deoarece acest lucru putea fi hotarat de director, iar multi elevi erau numiti Popov. S-a hotarat ca fiecare elev cu acest nume sa-si ia numele satului din care face parte. Datorita faptului ca Ioan il vizita foarte des pe episcopul Veniamin din Irkutk, directorul a hotarat ca acesta sa fie numit “Veniaminov”, adica “fiul lui Veniamin”.
In data de 29 aprilie 1817, in ultimul an de scoala, pe cand avea 20 de ani, tanarul Ioan s-a casatorit cu fiica unui preot cu frica de Dumnezeu (Ecaterina sau Elisabeta). Precum era obiceiul pe atunci, dar si astazi, in vederea casatoriei, orice teolog avea nevoie de binecuvantare. Ioan nu a putut obtine aceasta binecuvantare deoarece directorul seminarului a lipsit vreme indelungata din oras. Mai tarziu, Ioan a aflat ca directorul nu i-ar fi dat binecuvantarea dorita, acesta dorind ca vrednicul seminarist sa ajunga episcop.
In primavara anului 1817, la o luna dupa casatorie, Ioan a fost hirotonit diacon. Mai apoi, in anul 1821, el a fost hirotonit preot, fiind randuit ca slujitor in Biserica Buna Vestire, din Irkutk, aflata in apropierea lacului Baikal, din Siberia. In parohia sa, parintele Ioan a infiintat o scoala duminicala care se intrunea inaintea fiecarei Sfinte Liturghii. El a infiintat mai multe astfel de scoli, predand in fiecare dintre acestea.
La varsta de numai douazeci si sase de ani, parintele Ioan a plecat in Alaska, in calitate de misionar, impreuna cu familia sa. Desi parohia in care slujea era una foarte buna, sfantul a simtit in inima o mare chemare de la Dumnezeu, spre a pleca in Alaska. Calatoria a durat mai bine de sase luni, familia Popov-Veniaminov strabatand mai bine de 3.500 de kilometri, prin Siberia. In toamna anului 1823, impreuna cu sotia sa, care era insarcinata cu cel de-al doilea copil, cu mama si fratele sau, parintele Ioan a debarcat in portul Sitka, din Alaska. Cei doi soti au primit de la Dumnezeu sapte copii, doi baieti si cinci fete.
Dupa o perioada de acomodare, in care familia a trait intr-o casa sapata in pamant, fiind priceput in tamplarie, parintele Ioan a construit o scoala pentru copii si una pentru adulti, o biserica si o casa personala, toate din lemn. Calatorind cu sania trasa de reni si caine sau cu barca, parintele Ioan a umblat neincetat prin cele zece asezari din insule, predicand Evanghelia lui Hristos. Avand mare dragoste fata de bastinasii aleuti, sfantul le-a invatat limba, le-a intocmit un alfabet si le-a tradus primele carti de invatatura.
Pe langa calitatile sale duhovnicesti, parintele Ioan era deosebit de priceput si in diverse mestesuguri. Reparand ceasuri si construind orgi, el si-a intretinut familia in vremuri de nevoie. Lucra cu multa pasiune in tamplarie, facand mobila si construind catapetesme. De asemenea, el a proiectat si multe biserici. Cand era nevoie, el facea si croitorie, intocmind vestmintele necesare preotilor. Mai inainte de a pleca in Japonia, ca misionar, Sfantul Nicolae al Japoniei a primit de la Sfantul Inochentie o reverenda noua. Cunoastea foarte bine matematica, fizica si chimia, ajungand chiar sa publice cateva articole in revistele stiintifice din Moscova. Iubea mult natura, studiind adesea flora, fauna si vremea din Alaska.
Pentru activitatea sa misionara si catehetica, Sfantul Inochentie a fost numit “Apostolul Americii de Nord”. Sfantul a invatat mai multe dialecte ale bastinasilor din Alaska, intocmind-le chiar un alfabet si traducand cateva carti de rugaciuni si slujbe. A tradus in dialectele locale “Evanghelui dupa Matei” si a intocmit cartea numita “Indicarea drumului spre Imparatia Cereasca”, in limba aleutina, care, mai apoi, a devenit un text popular in toata Rusia.
In vara anului 1836, parintele Ioan a calatorit prin California, vanzand instrumente muzicale lucrate de el insusi, in vederea colectarii de fonduri pentru misiunea ortodoxa din tinutul nordic.
Mai apoi, intre anii 1838-1839, parintele Ioan a calatorit in jurul lumii, impreuna cu fiica sa cea mica, numita Tecla. Dorinta sa era de a motiva autoritatile bisericesti pentru a trimite mai multi misionari spre a ajuta la evanghelizarea Americii. Mai inainte de a pleca la drum, el si-a trimis familia in Irkutk. Pe drum, sfantul a trecut prin Honolulu si Tahiti, a ocolit capatul sudic al Americii de Sud, s-a oprit in insulele Falkland, la Rio de Janeiro, in Copenhaga si Kronstadt, iar mai apoi, in ziua de 22 iunie 1839, dupa o calatorie de sapte luni si jumatate, in orasul Sankt Petersburg.
La inceputul anului 1840, parintele Ioan a primit vestea ca sotia lui a trecut la cele vesnice (in ziua de 25 noiembrie 1839). Atunci, mitropolitul Filaret al Moscovei l-a indemnat sa imbratiseze viata monahala. Pentru a se putea ingriji in continuare de copiii sai, sfantul a ezitat, drept pentru care a mers in Lavra Pecerska, spre a lua sfat. Cand s-a intors in Moscova, el a aflat ca, prin mijlocirea mitropolitului Filaret, tarul a hotarat ca toti copiii parintelui Ioan sa fie primiti in marile scoli din Moscova, unde se vor bucura “de ocrotire imparateasca si supraveghetori de rang inalt”.
In data de 24 noiembrie 1840, intelegand voia lui Dumnezeu, parintele Ioan a trimis Sfantului Sinod cererea sa de a fi tuns in monahism, insotita de urmatorul mesaj: “Doresc sa imbratisez viata monahala, insa fara a-mi parasi slujirea data mie, printre cei ce au fost si sunt luminati in credinta crestineasca, in tinuturile noastre ruso-americane.” Astfel, in ziua de 26 noiembrie, mitropolitul Filaret il va tunde in monahism, cu numele de Inochentie, in cinstea Sfantului Inochentie, primul episcop din Irkutk, care era praznuit in acea zi.
Peste numai cateva zile, tarul Nicolae I i-a destainuit Sfantului Inochentie dorinta sa de a-l randui ca episcop al noii eparhii din America de Nord. Astfel, in ziua de 15 decembrie 1840, la mai putin de o luna de la tunderea in monahism, Sfantul Inochentie a fost hirotonit episcop. Odata ajuns episcop, el a cerut ca fiecare parohie sa infiinteze o scoala duminicala, pentru catehizarea poporului. El insusi a continuat sa predea religia si sa lucreze tamplarie, in atelierul amenajat in incinta resedintei episcopale.
In anul 1843, sfantul a ctitorit o scoala catehetica in orasul Sitka, cu scopul de a instrui o seama de tineri localnici (misionari). Mai apoi, in anul 1848, a construit o noua catedrala, in acelasi oras, inchinata Sfantului Arhanghel Mihail. El insusi a construit ceasul cel mare, asezat in turnul catedralei. In anul 1850, sfantul a fost numit arhiepiscop. El a lucrat ca episcop misionar, in Alaska si Siberia, pana in momentul numirii sale in slujirea de mitropolit.
In anul 1868, dupa moartea mitropolitului Filaret, Sfantul Inochentie a fost numit mitropolit al Moscovei. Avea, pe atunci, 70 de ani, dintre care 46 de ani de slujire preoteasca. La propunerea mitropolitului Inochentie, sediul episcopiei americane s-a mutat, din Sitka, in San Francisco. Tot el a incurajat introducerea definitiva a limbii engleze in cult, precum si hirotonia de clerici alesi dintre localnici.
Intre timp, sfantul a organizat in Moscova o societate misionara axata pe propovaduirea Evangheliei in multele triburi din Rusia Asiatica, a intemeiat o scoala de zugravi de icoane, pentru invatarea orfanilor unor preoti, si a continuat sa primeasca la sine sute de oameni (saptamanal), in vederea sfatuirii si mangaierii duhovnicesti.
Sfantul Inochentie de Alaska, mitropolitul Moscovei, a trecut la cele vesnice in ziua de 31 martie 1879, in dimineata Sambetei Mari, la varsta de 82 de ani, dupa o suferinta trupeasca indelungata. In ultimul an al vietii sale, sfantul ajunsese aproape orb. In ziua de 5 aprilie, el a fost inmormantat in biserica inchinata Sfantului Duh, din Manastirea Sfanta Treime (a Sfantului Serghie), langa mitropolitul Filaret al Moscovei si langa Sfantul Maxim Grecul, la o distanta de 80 de kilometri de Moscova. Potrivit poruncii sale, la inmormantarea sa nu s-a tinut nici o cuvantare, ci s-a rostit doar cuvantul: “De la Domnul pasii omului se indrepteaza” (Psalmi 36, 23).
Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, la solicitarea oficiala a Bisericii Ortodoxe din America, l-a canonizat pe Sfantul Inochentie in data de 6 octombrie 1977, numindu-l “Sfantul Inochentie, luminatorul aleutilor si Apostol al Americii”. Acesta este praznuit de doua ori pe an: 6 octombrie si 31 martie. In anul 1994, in timpul sapaturilor de pe langa biserica inchinata Sfantului Duh, din Manastirea Sfanta Treime (a Sfantului Serghie), au fost descoperite Moastele Sfantului Inochentie, care sunt acum cinstite dupa cuviinta.
Sursa:
crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-inochentie-alaska-mitropolitul-moscovei-139911.html
Cititi va rog si:
noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1317873600
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
