X

Cum au fost Adam și Eva în Rai și cum au ajuns bărbatul și femeia acum…

de Petru G.

Raiul: Adam si Eva

Diferentele dintre barbat si femeie sunt evidente: femeia naste prunci, ce ar trebui sa devina inchinatori la Hristos si posibil viitori preoti ! Iar barbatul trebuie sa o protejeze, pina la sacrificiu. Pentru ca si femeia se sacrifica (poate muri la nastere!) pentru pruncii Hristofori. In ceea ce priveste starile spirituale si fizice deosebite ale omului inainte de Caderea din Rai dar si dupa, Sfinii Parinti ne spun acelasi lucru: barbatul fara femeie sau femeia fara barbat NU pot razbate in viata, iar „varianta celibatului” binecuvantat (a calugariei) este de fapt acelasi lucru. Este acelasi lucru, doar ca truda zilnica pentru mantuirea proprie se dedica Bisericii, Mireasa Lui Hristos.

In prezent, relatia dintre barbat si femeie, cum sunt de altfel toate relatiile dintre oameni, a suferit schimbari dramatice: prietenia intru Hristos s-a transformat in prietesug, ajutorul oferit trebuie dat inapoi, orice gest facut de om se cere a fi recompensat, succesul cuiva se face numai in dauna celorlalti, propria „superioritate” s-ar demonstra urcand scara sociala, relatia intima devine cel mai important aspect al casatoriei, etc. Si tot asa, atat femeia cit si barbatul cauta de foarte multe ori sa impuna lucruri ce NU fac parte din Biserica Ortodoxa. Chiar mersul la Biserica este anevoios, atunci cand unul din cei doi vrea sa mearga, dar celalalt se opune.

Sunt nenumarate cazuri unde barbatii sunt de-a dreptul impiedicati sa ajunga la biserica de catre sotiile lor sau chiar de catre mama. „Taria” cu care se impotrivesc acele femei unui lucru firesc le vine cumva „natural” si planuiesc din timp marsavia de a bloca in fiecare duminica drumul spre „Poarta Raiului”. Barbatii pe de alta parte, betzivindu-se ori manifestandu-se violent, pot cumva sa se trezeasca, pentru ca sursa este oarecum externa. Exista cumva o similaritate cu acea cadere nenaturala a sodomiei din care femeile se „trezesc” foarte greu, insa barbatii care isi revin din acest somn irational sunt in numar mult mai mare…

Raiul

Ce este Raiul? (Facerea 2, 8) „Si a sadit Dumnezeu Rai in Eden catre rasarit, si a pus acolo pre omul pre care l-a plasmuit”. Raiul este altceva decat sunt Cerurile (din rugaciunea domneasca Tatal Nostru), dar nu vom sti exact niciodata, cit suntem inca traitori pe acest Pamant. Din Biblie, din alte scrieri ale Sfintilor Parinti, putem afla ca Raiul este sadit de Dumnezeu intr-un loc anume si are o existenta absolut ne-metaforica, cu toate ca putem cu siguranta sa folosim cuvantul „rai” in tot felul de sensuri. Raiul este o cheie a intelegerii a ce s-a intamplat cu Protoparintii nostri, de la Facerea lor pana la Caderea lor. Asadar, despre Rai se pot spune urmatoarele (citate din „Cartea Facerii, Crearea Lumii si Omul Inceputurilor” de Parintele Serafim Rose):

  • Raiul a fost zidit in Ziua a Treia (Sfantul Efrem Sirul in „Talcuirea la Facere”)
  • Raiul „nu este nici cu desavarsire nestricacios, nici cu totul stricacios, ci asezat la mijloc intre stricaciune si nestricaciune” (Sfantul Eufrosin Bucatarul)
  • Raiul „desi la inceput era o realitate a pamantului acestuia, inrudit cu firea lumii de dinainte decaderea omului, este dintr-o „materie” diferita de materia lumii pe care o cunoastem astazi, asezata intre stricaciune si nestricaciune” (Cuviosul Seraphim Rose)
  • Cuviosul Seraphim Rose: „Raiul fusese localizat intr-un loc anume de pe pamant. Parintii opresc talcuirea pur alegorica a celor patru rauri (Fison, Gheon, Tigru si Eufrat): 2, 10-14 Si rau iesea din Eden ca sa ude Raiul, care de acolo se imparte in patru rauri. Numele unuia, Fison: acesta inconjura tot pamantul Evilatu-lui; acolo este aur. Si aurul pamantului aceluia este bun, si acolo este rubin si piatra verde. Si numele raului celui de-al doilea, Gheon: acesta inconjura tot pamantul Ethiopiei. Si raul cel de-al treilea, Tigru: acesta curge spre Assiria. Iara raul al patrulea, Eufrat.
  • Sfantul Ioan Gura de Aur zice: „Dar poate ca cei care vor sa vorbeasca dupa a lor intelepciune nu ingaduie iarasi ca aceste rauri sa fie rauri, nici apele sa fie ape, ci cauta sa convinga pe cei ce vor sa-si dea lor spre ascultare auzul sa-si inchipuie cu totul altceva. Noi insa, rogu-va, sa nu dam ascultare acestora, ci sa ne astupam urechile la glasul lor, sa dam crezare cuvintelor dumnezeiestii Scripturi, urmand spusele ei.”
  • „Unii si-au inchipuit ca Raiul este materialnic, altii ca este duhovnicesc. Dar mie mi se pare ca, dupa cum omul a fost creat in acelasi timp trupesc si duhovnicesc, tot astfel si locasul preasfintit al acestuia a fost zidittrupesc si duhovnicesc in acelasi timp si avea o indoita infatisare. Caci, dupa cum am istorisit, omul locuia cu trupul intr-un loc cu totul dumnezeiesc si foarte frumos, iar cu sufletul locuia intr-un loc foarte inalt si neasemuit de frumos (Sfantul Ioan Damaschinul)
  • Sfantul Ambrozie: „Ia seama ca Dumnezeu a asezat pe om [in Rai] nu pentruchipul lui Dumnezeu, ci pentru trupul omului. Netrupescul nu traieste intr-un loc. El l-a asezat pe om in Rai tot asa cum a asezat soarele in cer.” Tot asa, Sfantul Ioan Gura de Aur invata: „Fericitul Moisi a lasat in scris si numele locului, ca sa nu poata fi inselate mintile oamenilor simpli de catre cei ce voiesc sa flecareasca zadarnic si sa spuna ca Raiul nu a fost facut pe pamant, ci in cer, si sa viseze si alte basme la fel cu acestea. […] Iar cand auzi, iubite, ca a sadit Dumnezeu Rai in Eden catre rasarit, intelege cu cuviinta dumnezeiasca cuvantul a sadit, intelege ca „a poruncit”. Crede cele ce spune mai departe Scriptura, crede ca Raiul a fost facut in locul unde a spus Scriptura. […] Cuvantul l-a pus trebuie sa-l intelegem iarasi ca a fost spus in locul cuvantului „a poruncit sa locuiasca acolo”; pentru ca astfel si vederea Raiului, si petrecerea acolo sa-i pricinuiasca multa placere si sa-l indemne sa multumeasca lui Dumnezeu si sa-i fie recunoscator.”

Dumnezeu a asezat Protoparintii nostri in Rai in feluri deosebite: pe Adam (2, 8) Si a sadit Dumnezeu Rai in Eden catre rasarit, si a pus acolo pre omul pre care l-a plasmuit; si pe Eva: (2, 21-22) Si a pus Dumnezeu somn in Adam, si a adormit; si a luat o coasta dintru ale lui si a plinit cu carne locul ei. Si a facut Dumnezeu coasta care a luat-o din Adam muiere, si a adus-o pre ea la Adam. Pina la crearea Evei, lui Adam i se daduse in Rai cea mai inalta sarcina: Si a luat Domnul Dumnezeu pre omul pre carele l-a plasmuit si l-a pus in Raiul desfatarii ca sa-l lucreze si sa-l pazeasca (2, 15).

Adam, creat de Dumnezeu din tarana. Foto: https://i1.wp.com/classicalchristianity.com/wp-content/uploads/2013/05/creation-of-adam.jpg

Biblia 1688:

 

Si zidi Dumnezau pre om, tarana luand den pamant, si sufla in fata lui suflare de viata si sa facu omul in suflet viu.

Si rasadi Dumnezau gradina in Edem, catra rasarit, si puse acolo pre om pre carele au zidit. 

 

Biblia 1914:

 

Si au facut Dumnezeu pre om, tarana luand din pamant si au suflat in fata lui suflare de vieata si s’a facut omul cu suflet viu.

Si au sadit Dumnezeu Raiu in Edem catre rasarit; si au pus acolo pre omul pre care l-au facut.

 

Conform Bibliei versiunea Anania:

 

În ebraică: adām = om; adāmā = pământ. Aceste două substantive comune îi vor da primului om numele său propriu: Adam.

 

Adam numind animalele aduse de Dumnezeu acestuia. Foto: Adam-naming-animals-by-Theophanes-at-Meteora.jpg
Eva, creata de Dumnezeu din coasta lui Adam, in Rai. Foto: http://users.sch.gr/aiasgr/Image/Palaia_Diathikh/Adam_kai_Eua/Adam_kai_Eua_06.jpg 126929_imagine.php.jpg
(O alta icoana inchipuind spatiul Raiului)

Dupa care putem citi: Si a poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicand: Din tot pomul care este in Rai cu mancare sa mananci, iara din pomul cunostintei binelui si al raului sa nu mancati dintr-insul; ca ori in ce zi veti manca din el, cu moarte veti muri (2,16-17). Eva nu era inca facuta, dar Dumnezeu l-a instruit pe Adam cu ce urma sa spuna acesteia. Si a plasmuit Dumnezeu inca din pamant toate fiarele tarinii si toate pasarile cerului, si le-a adus la Adam sa vaza ce nume le va pune; si tot sufletul viu, cum l-a numit Adam, acesta este numele lui. Si a pus Adam nume tuturor dobitoacelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor pamantului; dara lui Adam nu s-a aflat ajutor asemenea lui (2,18-20). 

Raiul e Locul asezat pe Pamant, si in acelasi timp intre Pamant si Ceruri si unde Adam si Eva au fost asezati de Dumnezeu pentru a stapani Creatia. Ei nu imbatraneau, nu sufereau de nici o boala, nu sufereau rani, nu se puteau inneca, nu produceau mirosuri urate, nu alunecau atunci cand umblau, etc. Toate aceste stari deosebite se datorau faptului ca legile fizice, chimice si biologice, de dinainte de Cadere, erau altfel! Cu alte cuvinte, entropia era zero, adica ordinea si armonia dintre creaturile Lui Dumnezeu erau perfecte. Dumnezeu Insusi se plimba in Gradina Raiului si era cu cele pe care El le facuse. Asadar, este imposibil pentru noi sa ne imaginam acel spatiu unde Protoparintii nostri au locuit! Doar ceva descrieri palide, conform revelatiei Dumnezeiesti oferita Sfintilor Parinti…

Raiul era normalitatea in care traiau Primii Oameni; se mai spune ca Raiul putea fi vazut citeodata si de catre pamantenii traitori, de la Cadere pina la Potop! Noi acum, nu numai ca nu putem sa stim multe lucruri despre Gradina unde Dumnezeu a asezat pe Adam si Eva, dar nu ne putem imagina nici macar cum era lumea de dupa Cadere si pina la Pototp. Dar putem spune ca Adam si Eva,  odata ce au fost alungati din Rai, au suferit cumplit.

Maica Domnului

In legatura cu Sfantul Altar (ce simbolizeaza Raiul), se mai poate spune ca Dumnezeu a instruit evreii din vechime sa construiasca Sfanta Sfintelor, locul ce va urma sa devina acest Spatiu Sacru unde Preotul savarseste Jertfa cea nesangeroasa. Dar Maica Domnului, de la varsta de trei ani, a stat in Sfanta Sfintelor pentru o perioada de 12 ani de zile, primind si hrana de la Arhanghelul Gavriil! Deci Preasfanta Fecioara fiind Modelul pentru femei, acestea au de inteles Chemarea Lui Dumnezeu ce s-a implinit in Maica Domnului. Au ajuns ori ajung femeile la aceasta inaltime? Nu, pentru ca Maica Domnului este una singura, dar acest Model TREBUIE urmat in vestimentatie, vorba, comportament si rugaciune de toate fetele si femeile!

Foto: https://elenushu.files.wordpress.com/2011/09/maica-domnului-zugravita-in-altar.jpg

Altarul

Se spune mereu ca femeia nu are ce cauta in altar, in Sfanta Sfintelor, pentru ca nu ar avea voie. Care este motivul pentru care avem de-a face cu aceasta „discriminare”? Stim ca barbatul are nevoie sa intre in altar, deoarece PREOTIA lui i-a fost fost data de Dumnezeu! Femeia, prin intelegerea mai directa a lucrurilor ne-materiale pe care o are, dezvolta un oarecare ascendent asupra barbatului. Dar aceasta femeie trebuie sa isi aduca aminte de rolul sau in iconomia propriei mantuiri: prin nasterea de prunci in primul rand! Eva a fost facuta de Dumnezeu in Gradina Raiului: (2, 23-24) Si a zis Adam: Iata acum os din oasele mele si carne din carnea mea; aceasta se va chema femeie, pentru ca din barbatul sau s-a luat. Pentru aceea va lasa omul pre tatal sau si pre muma sa si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.

Barbatul care daduse numele tuturor animalelor si care a numit-o si pe cea care-i va fi fost sotie, acum in vremurile de dupa Hristos, invata tainele prin practica preoteasca, acumuland intzelepciune si calea spre mantuire, pentru amandoi. Si aceasta nu pentru ca barbatul ar fi inferior femeii, deoarece ei sunt egali. In lumea in care traim, barbatul, cu ratiunea sa, este completat de femeie, cu afectivitatea sa. Dupa botez, baietzelul este introdus in Altar de catre preot, tot asa cum Dumnezeu l-a adus pe Adam in Rai pentru a locui acolo. Iar mai tarziu, orice barbat poate deveni preot. Fetitza botezata este inchinata doar la Sfintele Icoane, pentru ca femeia NU poate fi hirotonita.

In Sfanta Scriptura scrie ca Adam a fost creat de Dumnezeu din pamant (foarte probabil si pe Pamant, caci abia dupa ce l-a creat l-a pus in Rai – Gradina – Edem), iar Eva a fost facuta din coasta lui Adam, in Rai. Deci Primul Om, barbatul a fost modelat din pamant, pe Pamant, iar femeia a fost modelata dintr-un „pamant” mai rafinat (trupul lui Adam), in Rai. Evident ca diferenta fizica dintre cei doi se datoreaza felului in care Dumnezeu a vrut sa-Si finalizeze lucrarea –  asadar Eva, inainte de Cadere, NU cunostea Pamantul ci doar Raiul. Cind diavolul a ispitit pe om, nu s-a dus la barbat, pentru ca Adam NU ar fi stat de vorba cu acesta, ci s-a dus la Eva pentru ca putea sa aiba o „conversatie” cu ea; duhul ei era mai „inalt”, in sensul ca alunecarea (ispitirea) ei putea duce (si a dus) la Caderea cea dramatica. Dumnezeu stia ce urma sa se intample si ca sa pazeasca pe AMANDOI, Dumnezeu i-a spus acesteia sa ASCULTE de Adam. Oare ii era greu Evei?

Altarul ESTE spatiul barbatului, de fapt al Preotiei barbatului. Altarul este spatiul Raiului, este locul unde acum se aduce Jertfa cea fara de sange. Eva cunostea acest meleag al Raiului, pentru ca ea a fost acolo creata. Adam a fost adus de Dumnezeu acolo in Rai, inainte ca Eva sa fi fost facuta, dar amandoi au fost pusi stapani peste intreaga Creatie.

NOTĂ OrtodoxINFO

Si asta nu este tot. Urmeaza al treilea gen. Dar si asta este abia inceputul, caci idealul este androginul. Cu sani de femeie si falus de barbat. Ca Baphomet …

This depiction of Baphomet by Eliphas Levi’s from his book Dogmes et Rituels de la Haute Magie (Dogmas and Rituals of High Magic) became the “official” visual representation of Baphomet.

 

1 2Pagina următoare
Categorii
Lumea ortodoxă
cuvinte cheie

Articole asemănătoare

3 comentarii

  1. Parintele Cleopa:

    „Cum s-ar fi înmulţit neamul omenesc şi ce soartă ar fi avut dacă nu greşea Adam în rai ?

    Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că „scopul de mai înainte al lui Dumnezeu a fost să nu ne naştem prin legătura nunţii, din stricăciune”. Dar călcarea poruncii a făcut ca oamenii să se înmulţească prin nuntă, întrucât Adam a nesocotit legea dată de Dumnezeu.

    Deci, toţi cei ce se nasc din Adam se zămislesc întru fărădelegi, căzând sub osânda protopărintelui. Aceasta o spune proorocul David, zicând: în păcate m-a născut maica mea (Ps. 50, 6). Deci, Eva, mama nostră a tuturor, a născut din păcat, adică din plăcere. De aceea, şi noi, căzând sub osânda maicii noastre Eva, zicem că ne naştem în păcat (Filocalia, vol. II, Sibiu, 1948, pag. 210).

    Unii Sfinţi Părinţi afirmă că, dacă Adam nu ar fi greşit, neamul omenesc s-ar fi înmulţit prin cuvânt. În această privinţă spune Sfântul Vasile cel Mare: „Ce zice, omule? Este oare vreun lucru cu neputinţă la Dumnezeu? Oare Dumnezeu, Care înmulţeşte neamul multor păsări fără împreunare, nu putea face acest lucru cu neamul omenesc?” (Hexaimeron, Cuv. 8).

    Iar dacă întreba ce soartă ar fi avut Adam dacă nu greşea în rai, la aceasta zic că: „Dumnezeu l-a făcut pe om pentru ca să se împărtăşească de bucuria de a fi în preajma lui Dumnezeu şi de fericirea de a-L cunoaşte, de a-L slăvi pe Dumnezeu”. El este încununarea întregii zidiri, este o lume mică, cum spun Sfinţii Părinţi. Prin trupul său, omul face legătură cu lumea văzută, iar prin suflet el face legătură cu Dumnezeu. Omul a fost făcut să fie făptură aleasă a slavei dumnezeieşti. Rostul său în rai era să împlinească porunca lui Dumnezeu şi să lucreze prin harul Duhului Sfânt la desăvârşirea sa, ajungând prin participare să fie după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.”

    Sursa: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cum-s-ar-fi-inmultit-neamul-omenesc-ce-soarta-ar-fi-avut-daca-nu-gresea-adam

    Ceva despre animale:

    „Adam avea o mireasmă în rai, ca stăpân al tuturor făpturilor, încât leii, leoparzii si balaurii când îl miroseau, veneau si-i lingeau picioarele. „Stăpânul!” A pierdut această mireasmă când l-a scos din rai, spune Sfântul Isaac Sirul, si acum leul vrea să-l omoare, balaurul să-l muste, celelalte să-i facă rău. Si a rămas – fiindcă a rămas o scânteie a darului lui Dumnezeu când s-a corupt firea în rai -, cum ar rămâne o scânteie în cenusă, prin care s-a ridicat Adam înapoi prin Învierea Mântuitorului. De aceea o seamă de animale încă se tem de om si cele mai multe îl urăsc pe om, căci atunci când a căzut el din ascultarea Ziditorului si ele s-au abătut din ascultarea lui.

    Dar si acum un om duhovnicesc poate fi ca Adam înainte de cădere, cum a fost Sfântul Ghera-sim de la Iordan, căruia i-a slujit leul 60 de ani sau Sfântul Antonie si altii, care luau aspide si serpi în mână sau unii care stăteau cu ursii, cum a fost Sfântul Ioanichie cel Mare.

    Ai văzut că acesti sfinti, cum v-am vorbit în treptele urcusului duhovnicesc, s-au îndumnezeit după dar. S-au făcut dumnezei si atunci animalele si balaurii li se supuneau din nou si toate le slujeau.”

    Sursa: https://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou24.htm

    Omul avea trei trepte de urcat in rai – ascultarea, desavarsirea si indumnezeirea. Probabil daca omul ajungea la ultima treapta, timpul diavolului s-ar fi sfarsit.

    Arhimandritul Vasilios Papadaki Arhim:

    „Adam, de asemenea, în perioada aceea nu era încă pregătit pentru a mânca din pomul acesta. Trebuia ca treptat să ajungă la desăvârşire, la îndumnezeire, la nemurire. Aşadar, Dumnezeu i-a îndemnat pe primii oameni să nu mănânce din „pomul cunoştinţei binelui şi răului”, până când, prin asceza şi nevoinţele lor, aveau să devină maturi, pentru a avea puterea să folosească corect această cunoştinţă.

    In opinia Sfântului Grigorie Teologul51 „pomul din care a mâncat Adam în Rai nu era rău, ci este numit «nepotrivit pentru mâncat la vremea aceea […]». Dumnezeu n-a creat pomul rău, nici n-a interzis mâncarea lui din invidie, ci pomul era bun şi ar fi dus la îndumnezeirea omului, dacă Adam ar fi mâncat din el la vremea potrivită, după pregătirea necesară. Căci pomul acesta era contemplarea la care nu pot ajunge începătorii, adică cei ce nu s-au pregătit anterior, era contemplarea la care oamenii nu pot ajunge oricum, adică atunci când vor”.

    Sfântul Nicodim Aghioritul, tâlcuind acest fragment al Sfântului Grigorie Teologul, spune: „Din acest cuvânt înţelegem patru lucruri: primul, că Adam era nedesăvârşit; al doilea, că pomul cunoştinţei era închipuit; al treilea, că din acest pom închipuit Adam urma să mănânce la vremea potrivită, când ar fi vrut să ajungă la desăvârşire; şi al patrulea, că acel pom închipuit nu era bun pentru fiinţele simple şi nedesăvârşite, cum era şi Adam, după cum hrana tare şi uscată nu este folositoare făpturilor fragile şi sensibile, ci ele au nevoie de lapte […]. „Adam trebuia să se statornicească în starea de iluminare, trebuia să treacă cu succes de această etapă şi abia apoi să ajungă la contemplarea lui Dumnezeu.”

    …Această poruncă era unul dintre mijloacele prin care omul avea să sporească şi să se îmbunătăţească, pentru a ajunge la desăvârşire, nemurire şi îndumnezeire…

    Prin urmare, continuă Sfântul Părinte, pomul cunoştinţei binelui şi răului era bun. Nu exista ceva rău în el şi în fructele lui, ci doar în neascultare. Totodată, Adam nu era capabil încă să asimileze corect cunoştinţele respective. Fiind încă precum pruncii, care se hrănesc la început cu lapte şi după aceea cu pâine şi cu hrană uscată, Adam avea nevoie de asceză duhovnicească potrivită, pentru a ajunge la măsurile duhovniceşti necesare şi la putinţa de a mânca fără primejdie din pomul cunoaşterii.

    După cum un prunc, completează Sfântul Irineu, nu poate mesteca hrana uscată pe care i-ar da-o mama lui, la fel şi omul nu putea, ca un nou-născut, să primească de la început desăvârşirea. Prin urmare, omul trebuia ca treptat, valorificând însuşirile rezultate din faptul că a fost făcut „după chipul lui Dumnezeu”, să se întărească, să se maturizeze duhovniceşte, să se statornicească în voia lui liberă către bine şi astfel să se desăvârşească şi să izbutească să devină „după asemănarea lui Dumnezeu”, să se îndumnezeiască.

    Dacă primii oameni păzeau porunca, ar fi înaintat liber spre desăvârşirea lor morală şi ar fi izbutit să ajungă «după asemănarea lui Dumnezeu». Adică să devină asemenea lui Dumnezeu, prin virtutea şi sfinţenia lor, pe cât este posibil ca zidirea să se asemene; cu Ziditorul ei”62. De altfel, „după asemănarea lui Dumnezeu” arată „asemănarea pe cât posibil în virtute”63 cu Dumnezeu.”

    Sursa: https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/sensul-primei-porunci-lui-dumnezeu-150763.html

    1. Parintele Cleopa:

      „Ce s-ar fi intamplat cu Adam daca nu manca din pomul cunostintei binelui si raului, ci manca din pomul vietii ?

      Daca Adam ar fi mancat din pomul vietii, atunci si pedeapsa lui ar fi fost fara de sfarsit, adica nu ar mai fi murit, ca prin moarte sa i se ierte pacatul, ci ar fi fost aruncat in adancul iadului, impreuna cu diavolul, fara nici o speranta de iertare si rascumparare ( Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, cap. 11 ) .”

      1. Foarte de folos detaliile din primul mesaj!
        Dar din al doilea mesaj, nu prea inteleg: din pomul vietii nu le-a interzis Dumnezeu sa manance, ci doar din pomul cunoasterii binelui si raului. Deci se presupune ca au si mancat din pomul vietii.
        Si apoi Dumnezeu Insusi (Datatorul de Viata) se plimba prin Gradina Sa, vorbind cu Protoparintii nostri…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și resurse financiare. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!