”Darul unității între creștini nu se va îndeplini decât printr-o curățire a resentimentelor și o «purificare a memoriei», în timp ce mulți creștini din România așteaptă pași concreți de apropiere între noi, pentru că ”despărțirea și separarea sunt cu adevărat un prilej de sminteală”: scrie cardinalul Lucian Mureșan, arhiepiscopul major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, în mesajul la Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor din acest an. Mesajul a fost publicat pe site-ul bru.ro.
”Urmând pilda și cuvântul Mântuitorului Isus, Cel care în ajunul pătimirii Sale S-a rugat Părintelui ceresc «ca toți să fie una» (In 17,21), ucenicii din toate timpurile și din întreaga creștinătate”, scrie cardinalul, ”nu încetează să ceară de la Dumnezeu Păcii darul unității. Această năzuință a celor care îl recunosc și îl adoră pe Isus Mesia Cel așteptat, devine mai intensă în timpul anualei Săptămâni de Rugăciune pentru unitate, în care creștinii se cunosc, meditează și mai ales se roagă împreună pentru ca dorul Divinului lor Învățător să devină realitate”.
Prelatul greco-catolic îndeamnă cu această ocazie la o cuvenită meditație despre îndemnul adresat de Sfântul Apostol Pavel creștinilor din Efes:
„Cristos să se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre” (Ef 3,17) pentru ca ”și noi cu toții să ne plecăm «genunchii înaintea Tatălui» (Ef 3,14), spre a cere să fim «întăriți prin Spiritul lui» (Ef 3,16) și să cunoaștem «iubirea lui Cristos, cea mai presus de cunoştinţă» și a ne umple «de toată plinătatea lui Dumnezeu» (Ef 3,19)”.
”Repetăm adesea”, remarcă arhiepiscopul major al Bisericii greco-catolice, ”că darul iertării și al unității nu se vor îndeplini decât printr-o curățire a resentimentelor și o «purificare a memoriei». Avem însă cu toții datoria de a cere și de a primi iertare pentru greșelile săvârșite. Așa cum ne rugăm în rugăciunea pe care Isus ne-o lasă ca pe un testament:
«Tată, iartă-ne nouă, precum și noi iertăm». Sau așa cum Bisericile de tradiție răsăriteană se roagă la Dumnezeiasca Liturghie: «Unitatea credinței și împărtășirea Sfântului Spirit cerând…»”.
În continuarea mesajului său, cardinalul Lucian face referință la discursul papei Francisc de la Sf. Liturghie din biserica patriarhală „Sfântul Gheorghe” din Constantinopol pe 30 noiembrie 2014. Sfântul Părinte Papa Francisc sublinia atunci importanța „faptului de a ne întâlni, de a privi chipul celuilalt, de a împărtăși îmbrăţişarea păcii, de a ne ruga unul pentru altul”; ”acestea sunt dimensiuni esenţiale ale drumului spre restabilirea comuniunii depline la care tindem”, mai spunea Succesorul lui Petru. ”În aceste cuvinte”, a remarcat cardinalul Lucian, ”se pot recunoaşte dimensiunile fundamentale ale viziunii ecumenice ale Sfântului Părinte Papa Francisc. Pe primul loc este ecumenismul carităţii, al fraternităţii şi al prieteniei, fiindcă, așa cum afirmă Urmașul lui Petru, «adevărul este o întâlnire, este o întâlnire între persoane».
”Fraternitatea dintre creștini nu este însă un sentiment vag, și nici nu se naște dintr-o formă de indiferență față de adevăr. Ea este zidită pe realitatea supranaturală a Sfântului Botez și este dăruită fiecărui membru al unicului Trup al lui Cristos. Împreună îl mărturisim pe Isus ca Dumnezeu și Domn; împreună îl recunoaștem ca Unicul mijlocitor între Dumnezeu și oameni. De aceea”, spune cardinalul, ”consider că cei chemați la a păstori Bisericile noastre trebuie să fie conștienți de faptul că mulți creștini din România așteaptă pași concreți de apropiere între noi. Fiindcă despărțirea și separarea sunt cu adevărat un prilej de sminteală. Este porunca Domnului, și este, totodată,un imperativ al momentului în care trăim, acela de a continua dialogul. Însă nu un dialog superficial, ci unul sincer și realist, cu răbdare și perseverență, și mai ales în fidelitate față de adevăr. Precum spunea papa emerit Benedict al XVI-lea: «Nu poate exista un dialog ce sacrifică adevărul, dialogul trebuie să avanseze în iubire și în adevăr»”.
”În acest sens, noi, creștinii greco-catolici, credem cu tărie că unitatea este posibilă”, subliniază cardinalul Lucian Mureșan.
”Prin jertfa și dăruirea lor, făuritorii Unirii de la 1700, revenind la deplina comuniune de credință cu Scaunul lui Petru, nu au făcut decât să revină la casa părintească. Iar sângele martirilor și al mărturisitorilor noștri, al celor care au crezut cu adevărat în venirea Ceasului Domnului, ne confirmă că această jertfă a fost dorită și pregătită de Mântuitorul pentru Biserica Sa din România. Fiindcă, precum spunea cardinalul Iuliu Hossu de sfântă pomenire, «credința noastră este viața noastră», este bunul nostru cel mai de preț, odorul pe care îl vom prezenta Domnului când ne va chema la Înfricoșătoarea Judecată”.
”Suntem convinși cu toții că metoda cea mai eficientă de a face ecumenism este trăirea conformă cu Evanghelia”, afirmă la finalul mesajului său cardinalul Lucian Mureșan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, și președinte al Conferinței Episcopilor din România.
(rv – A. Dancă)
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Ereticii dacă vor unire cu Biserica lui Hristos, să lepede eresul, să se boteze !
Dorine, de o mie de ani refuză să revină la dreapta credință. De ce crezi că ar face-o acum? Ei nu vor unire, ci subjugare. Sânt furi/jefuitori/distrugători de cele sfinte. Nu se stă de vorbă cu ei. Ei cunosc deja condiția de unire și nu o vor îndeplini.
Zice nenea Muresan asa:
”Darul unității între creștini nu se va îndeplini decât printr-o curățire a resentimentelor și o «purificare a memoriei», în timp ce mulți creștini din România așteaptă pași concreți de apropiere între noi, pentru că ”despărțirea și separarea sunt cu adevărat un prilej de sminteală”
Care resentimente si ale cui, si care memorie purificata nenea Lucian? Memoria sutelor de ani de prigoana catolica impotriva bizantinilor poate fi stearsa doar in Hristos, adica in Adevar si asta doar dupa ce papistasii se vor fi lasat de erezia lor, restul este doar bla bla bla ecumenist.
Apropo: Nenea Lucian cu anatemele date in 1054 ce se mai aude cu ele, au fost ridicate sau trecem peste ele pentru ca asa zice ereticul Francisc?
In ultima vreme s-a discutat mult despre … plecarea in munti. Si am vazut o multime de pareri. Fiecare isi justifica pozitia din … fata tastaturii.
Cica sa ai rucsacul pregatit ca sa fugi (unde?). Da, in bordeiul din salbaticie (ce?) pe care l-ai pregatit din timp cu de toate si despre care nu stie nimeni (oare?) ca sa scapi (de cine?). Personal cred ca este o utopie. N-am mai citit de mult povesti pentru copii insa nu vi se pare ca seamana cu una dintre ele?
Si cand sa fugi? Cand incepe razboiul? Cand vine criza financiara? Cand devin obligatorii documentele electronice? etc. Orice crestin stie ca vor veni multe incercari: “Raspunzand, Iisus le-a zis: Vedeti sa nu va amageasca cineva. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt Hristos, si pe multi ii vor amagi. Si veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie; luati seama sa nu va speriati, caci trebuie sa fie toate, dar inca nu este sfarsitul. Caci se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie si va fi foamete si ciuma si cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt inceputul durerilor.” (Mat.24:4-8). Momentul sfarsitului nu-l va sti insa nimeni “Iar despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatal.” (Mar.13:32). Va veni pe neasteptate iar atunci ne va fi de folos in primul rand pregatirea duhovniceasca. Ma tem ca rucsacul nu ne va ajuta prea mult (chiar daca-l vom avea, nu vom sti cand a venit clipa sa-l folosim; Dumnezeu ne cheama Acum sa punem inceput bun pentru ca numai prezentul ne apartine).
Vremurile din urma vor fi cu adevarat infricosatoare si vor veni atunci cand apostazia va fi generalizata. Chiar Mantuitorul se intreba “Dar Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant?” (Luc.18:8). Ar fi asadar o inaltare a mintii sa credem ca noi vom sta drepti in credinta si ne vom bucura de intampinarea Mantuitorului la A Doua Sa Venire. Puterea si stiinta de a rezista in acele vremuri de mare incercare vor fi numai de la Dumnezeu, Cel care-i va intari pe cei care vor fi cu adevarat aproape de El in dreapta credinta.
Ceea ce vedem ca se petrece acum sub ochii nostri este fara nicio urma de indoiala Partea Finala a lucrarii Tainei Faradelegii ce se va incheia prin venirea Antihristului. Insa nimeni nu ar putea spune cu certitudine cand va fi aceasta. Este limpede ca societatea se afla in plina dezintegrare si asistam la un proces accelerat de demonizare printr-o rapida inversare a valorilor firesti ca urmare a unui razboi subversiv dus pe toate planurile de catre slujitorii intunericului (este adevarat ca exista cale de intoarcere insa numai Dumnezeu stie cati niniviteni sunt printre noi; sansa ca sa se repete minunea de acum cateva mii de ani este foarte mica – niciun parinte cu viata sfanta nu a facut referire la ea).
Din punctul meu de vedere, a ramane in mijlocul unei astfel de lumi este o mare nesabuinta pentru ca, indiferent care sunt interesele de moment (servici, scoala, educatia copiilor etc), este greu de crezut ca poti parcurge un proces de apropiere de Dumnezeu in mijlocul unei societati care se indeparteaza cu rapiditate de El. Exclud desigur de aici pe cei care stau atat de bine duhovniceste incat nu-i misca nimic din cele din afara si au in orice moment siguranta mantuirii (la un sondaj, 95% recunosc ca oamenii sunt manipulati insa numai 5% accepta ca aceasta li s-ar putea intampla si lor, asa ca nu este de mirare ca majoritatea se considera imuni la ispitele lumii de astazi si prefera sa stea in mojlocul ei spunand ca … stie Domnul nevoile si neputintele fiecaruia). Eu cred insa ca acesta este un mod pueril de gandire pentru ca atunci cand ti-a luat casa foc iesi macar din ea daca nu si pui mana pe o galeata de apa s-o stingi (cine gaseste un moment de ragaz ca sa-si priveasca cu sinceritate viata va vedea ca, in cel mai bun caz, se adapteaza mai lent la schimbari, insa tot le urmeaza). A spune “stie Domnul” este o ispitire a lui Dumnezeu care ,in atotmilostivirea Sa, ne da mii de semne ca sa ne trezeasca.
Ceea ce propun acum se adreseaza asadar celor putini care inteleg cat de nociva este vietuirea in lumea dezlantuita de acum si constientizeaza ca singura scapare este o apropiere autentica de Dumnezeu ce are prioritate in fata oricaror alte nevoi “Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.” (Mat.6:33).
Intr-un astfel de context mutarea la tara poate fi o solutie in sensul in care ispitele lumii sunt mai putine si chiar modul de vietuire (simplu si firesc) este de natura sa-l apropie pe om de Dumnezeu. Fara indoiala ca greutatile vietii sunt mai mari insa chiar infruntarea lor este un bun mijloc de apropiere de Dumnezeu: “Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum imparatia cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea.” (Mat.11:12). Sa nu uitam nici de faptul ca il putem cunoaste pe Dumnezeu prin Creatia Sa: “Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare” (Rom.1:20).
Desigur ca vor fi multi care vor spune ca isi duc copiii in parc sau la zoo. Eu vorbesc insa de un mod de viata in care esti inconjurat 24/24 de o lume fireasca si usor, usor intri in armonie cu cele create, incepi sa le intelegi si prin ele incepi sa-L cunosti si pe Creatorul lor.
Cine doreste sa polemizeze o poate face comentand pe blog insa cine rezoneaza si simte ca este momentul pentru un pas spre acest mod de vietuire si este dispus la sacrificii (nu cu scopul de a trai mai mult sau mai bine ci de a se apropia de Dumnezeu, “Invatandu-ne pe noi sa lepadam faradelegea si poftele lumesti si, in veacul de acum, sa traim cu intelepciune, cu dreptate si cu cucernicie;” (Tit.2:12), il invit sa-mi trimita un e-mail la [email protected] pentru a vedea in ce masura poate beneficia de oferta de vanzare a unei case ce se afla in vecinatatea mea (eu am cumparat in urma cu 10 ani, m-am mutat acum 7 ani si nu regret nicio secunda). Terenul este generos asa ca, teoretic, ar fi si posibilitatea de colaborare intre 2-3 familii. Astept de la voi cateva randuri prin care sa inteleg ca vreti si sunteti pregatiti sa faceti acest pas iar nu intrebari specifice despre locatie, conditii etc. (va asigur ca locul este de vis intr-o mica localitate de munte; voi discuta concret doar cu cei cu care ma voi intalni fata catre fata). Prima data vedem daca plecam la drum si, cel mai important, cu cine. Multumesc pentru intelegere.