Active News pune un titlu pompos (si evident apreciativ) unui articol in care face transcriptul inregistrarii unei prelegeri a teologului Radu Preda, președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER):
Citam din respectiva prelegere:
“Ce lașitate din lume poate justifica faptul că ne este frică de proprii eroi? Cine a mai auzit ca unei biserici sa îi fie frică nu de jigodiile sale, ci de proprii săi eroi? Și de ce? Pentru că unii au fost acuzați că au fost legionari? Nu sunt! Majoritatea celor de aici (din cartea lansata – n.n.) nu au fost legionari! Elita spirituală a României n-a fost legionară. A fi român și ortodox nu este egal cu a fi legionar! Cine insinuează mereu acest lucru comite o trădare de patrie.
Au fost unii cu simpatii, au fost unii cu funcții în această perioadă tristă, au fost unii care au avut sentimente non-creștine, ba chiar anti-creștine, pentru că asta înseamnă antisemitismul, să fii anti-creștin, […], dar a elimina din memoria noastră oameni care au fost stâlpii rezistenței în fața demonului dezlănțuit în istorie este un act de lașitate pe care noi nu ni-l putem permite. De aceea, îmi doresc foarte mult de la Biserica mea, cu umilință rog ca acest an să nu se încheie fără ancorarea liturgică, măcar acolo, la Sfinții Mucenici, să adăugăm și pătimitorii din temnițele din perioada comunistă.”
Omuletul asta tare mult ii mai uraste pe legionari …
Sa ne amintim si ce mai spunea in 2015, citat tot de Active News:
Trebuie spus că legionarismul rămâne un capitol dramatic al istoriei noastre. El trebuie citit strict în contextul în care s-a născut, a crescut, a otrăvit spațiul public și a fost supus represaliilor din partea a nu mai puțin de trei regimuri, de la Carol II la comuniști. În plus, a te declara azi legionar este la fel de caraghios ca și cum ai spune că ești un centurion din plină epocă romană. Legionarismul mai subzistă azi doar prin niște personaje suspecte care oscilează între idealismul inadecvării, prostia genuină și oportunismul de nișă, tapând de bani pe puținii bătrâni nostalgici încă în viață.
Pe de altă parte, să fim clari: Mișcarea Legionară a avut o latură criminală. Trebuie însă stabilit dacă era parte a doctrinei fondatoare sau a fost opera unor indivizi în anumite momente. Nu am citit toată doctrina legionară. Nu mă pot pronunța. Dacă scrie undeva negru pe alb “Cine nu e cu mine, trebuie omorât”, atunci cred că nu mai e nimic de discutat. În fine, este momentul să dezbatem seren chestiunea, învățând de la eșecul unei mișcări care a polarizat mereu opiniile.[…]
Când văd imaginile epocii, cu preoții care mărșăluiesc în fruntea manifestanților folosind salutul nazist, mi se face scârbă efectiv. Pot să înțeleg că, în contextul vremii. credeau că o să purifice țara, că o să o scape de o clasă politică la fel de coruptă ca și cea de azi, să ne înțelegem, dar nu pot să-i justific.
Asadar, zice el cum ca “Elita spirituală a României n-a fost legionară”
Pentru cei mai incepatori care casca gura la ce varsa acest teolog al iadului, sa incercam s-o lamurim si pe asta.
In primul rand sa facem o incursiune in istorie. Nicolae Steinhardt este cel care l-a numit pe Valeriu Gafencu: Sfantul Inchisorilor.
Nicolae Steinhardt fiind evreu iar Valeriu Gafencu legionar bagat in temnita inca de pe vremea lui Ion Antonescu. Primul a fost botezat in inchisoarea de la Jilava de ieromonahul basarabean Mina Dobzeu.
Iata si ce spuneau despre Miscarea Legionara unii cu mult mai mari decat acest Radu Preda:
Parintele Justin Parvu
Despre Corneliu Zelea Codreanu si Legiunea Arhanghelului Mihail, istoricii nostri mai vechi sau unii mai noi au avut grija sa denatureze adevarul. Au facut-o cu un scop: generatiile care le-au urmat (sau vor urma) sa nu stie adevarata istorie a romanilor. Nu s-a scris “fara ura si partinire”, asa cum ar trebui sa o faca adevaratii istorici.
Corneliu Zelea Codreanu a fost inca din timpul vietii sale o legenda, iar moartea sa, care a fost o jertfa – “cea mai scumpa dintre nunti”, cum spunea cantecul legionar, a facut ca proiectarea sa mitica sa capete o deosebita profunzime. Corneliu Zelea Codreanu si Miscarea Legionara au fost insa si o realitate care apartine istoriei romanilor. N-o putem neglija si trebuie sa o intelegem. Mai mult, Corneliu Zelea Codreanu a intrat intr-un panteon al mitologiei romanesti, unde trebuia demult sa-si afle locul.
Ma bucura faptul ca se studiaza acest fenomen si marturiile noastre, ale celor care mai traiesc, putini intr-adevar, pot ajuta la descrierea unei istorii care n-a beneficiat pana nu demult decat de un singur fel de prezentare, bineinteles, negativa. Caci cei care au scris erau dusmanii miscarii, cei carora le era frica de ea si ma mira faptul ca inca le mai este, astazi cand tinerii din “Fratiile de Cruce” de la sfarsitul anilor ’30 sunt octogenari sau nanogenari. Sunt tot mai putini astazi dintre cei care au trait acele vremuri si au crezut in biruinta legionara si marturia lor nu trebuie sa se piarda.
Tinerii legionari erau credinciosi si au crezut in rolul crestin al Miscarii. Dupa ani sau chiar zeci de ani de temnita grea, multi dintre supravietuitori s-au indreptat catre manastiri. Aici si-au aflat linistea, loc de rugaciune, nevointa si curatenie. Candva, Codreanu gandea ca ultim mijloc, retragerea in munti, caci de veacuri, romanul a primit lupta in munti si codri. Astazi, muntele si manastirile sale raman doar locurile unde romanul lucreaza pentru mantuire. Pentru mantuirea neamului nostru. Aceasta este lupta noastra.
Parintele Arsenie Papacioc:
Nu putem gandi Miscarea Legionara fara voia lui Dumnezeu; deci a fost voia lui Dumnezeu chiar daca a plecat de la niste cauze materiale istorice.
Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa:
Tinand cont de cati martiri a dat, cred ca a fost de la Dumnezeu, dar oameni fiind, au facut si greseli.
Parintele Ilarion Felea:
Nu am facut politica si nu sunt legionar, dar vorbesc ca preot: Miscarea legionara va birui sigur, caci:
-
a cucerit tinerimea tarii
2. are un cap care stie ce vrea si e ascultat
3. are la temelia ei adevarul, credinta si dragostea crestina si impotriva acestora nu avem nicio putere.
Monahul Athanasie Stefanescu:
Telul final nu este viata, ci Invierea. Invierea neamurilor in numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Neamul este, deci, o entitate care-si prelungeste viata si dincolo de pamant. Neamurile sunt realitati si in lumea cealalta, nu numai in lumea aceasta. Acest student (Corneliu Zelea Codreanu) a indrumat generatia lui avand ca arhetip pe Hristos. Lupta a fost grea, acerba, cerand sacrificii pentru credinta lor in Dumnezeu si neamul romanesc, tineretul a fost supus la un experiment unic in lume, cunoscut sub numele de experimentul Pitesti, unde toti au fost prabusiti ca asa era reteta. Dar in fata lui Dumnezeu nu conteaza caderile, ci ridicarile. Preotul Calciu a fost unul dintre acestia. Generatia acestui student, in verde imbracata si la icoane inchinata, a fost martirizata cum n-au fost decat crestinii din primele secole. Din randurile ei ridicandu-se pe treptele cele mai inalte ale eroismului si chiar sfinteniei. Daca in iuresul luptei au fost si greseli, sa nu se uite ca una este individul cu instincte morbide, care ucide dragul de a ucide si alta este individul care lupta in numele cetatii si al tarii, care a fost dintodeauna declarat erou.
IPS Bartolomeu Anania:
Marturisesc insa ca in “Fratia de Cruce” din Seminar nu se facea politica, nici antisemitism, ci doar educatie, si ca nu am avut de invatat decat lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam si de patrie, corectitudine, disciplina in munca, cultivarea adevarului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.
Petre Tutea:
“Tot ce-am suferit, aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă… dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor… greu de istorie şi de viitorul lui strălucit”.
“Un Român absolut trebuie să fie legionar”
“Corneliu Codreanu a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Si Codreanu a avut acest har, a facut o Miscare puternică”.
“Legionarismul a fost o revoluţie pentru că a însufleţit o generaţie, construind ordinea de stat pe substanţa istorică a poporului român”.
„Deosebirea între fascism și național-socialism (pe de o parte) și Mișcarea Legionară (pe de altă parte) este aspectul fundamental religios al Mișcării Legionare, religios creștin, ceea ce nu era cazul nici la fasciști, nici la național-socialiști. Erau laicizanți și fasciștii, și național-socialiștii.”
„Fenomenul legionar românesc a fost confundat cu fascismul italian și cu național-socialismul german. Dreapta românească nu seamănă cu aceste două forme ale dreptei europene, fiind mistic-creștină. Aspectele creștine ale dreptei românești îi dau acesteia caracterul de constantă a ordinei naturale, care, chiar dacă nu a fost realizat, elita socială aspiră permanent la el. Legionarismul este mistic-creștin. Fascismul este, ca și național-socialismul, nereligios. Acestea sunt explozii etno-istorice, iar nu religioase. Legionarismul se salvează prin creștinismul stăpânitor înăuntrul lui. Adică legionarismul nu se simte bine decât în umbra bisericilor și a troițelor”.
„Legiunea a fost singura mișcare de revigorare creștină și națională din acest veac, din România”
Mircea Vulcănescu:
O CRUCE PE MORMÎNTUL
EROULUI NECUNOSCUTAşadar, tineretul românesc înscris în Garda de Fier a vrut să pună o cruce la Mormîntul Eroului Necunoscut şi a fost împiedecat s-o facă.
Stranie împiedicare…
Stranie, pentru că tineretul Gărzilor de Fier a avut gîndul cel bun, gîndul adevărat al oricărei conştiinţe creştineşti în faţa unui cult străin, adus din ţări ce nu mai cred în Dumnezeu şi care au simţit totuşi, în primii ani după război, nevoia unui substitut, a unui simulacru de credinţă.
Căci fără cruce la mormînt, cultul „eroului necunoscut” nu e un cult creştinesc! Pentru cei care cred în Iisus Hristos, nu există mîntuire în afara Lui şi nimeni nu poate sta pentru semenul său în fata lui Dumnezeu şi a oamenilor, decît în măsura în care se împărtăşeşte prin Biserică, de îndoita Lui Fire: Omenească şi Dumnezeiască. În termeni teologici, Iisus Hristos, Dumnezeul întrupat, este singurul om care are o fire generală, o „natură universală”, la care pot lua parte toţi oamenii şi care poate, cu alte cuvinte, să stea pentru toţi, să-şi ia asupră-şi păcatele lumii şi să se jertfească pentru ele.
Figura jertfei tuturor celor căzuţi pentru neam, printr-un om singur, în care toţi românii să le aducă prinosul sufletului lor de recunoştinţă şi-nchinare, nu e îngăduită creştinilor decît întru Hristos. În afară de cruce, acest semn văzut al jertfei universale, care rămîne „semnul mîntuirii, chiar dacă l-au înfipt necredincioşii”, piatra de pe Mormîntul Eroului Necunoscut e pentru creştini o piatră de poticnire, de idolatrie, de sminteală. De lucrul acesta, fireşte, puţin le-a păsat statelor din Apus, căzute pe mîna cultului fără Dumnezeu, pe mîna francmasoneriei. Ele nu puteau privi decît cu ochi buni o astfel de substituire, care slăbea resorturile rugăciunii creştinilor cu care nu se prea aveau bine! Dar de lucrul acesta sîngera inima celor care, pierzînd părinte, soţ, fiu, frate, urcau cu gînd duhovnicesc la Mormîntul din dealul Expoziţiei.
Şi iată că tineretul acestei ţări simte instinctiv aceste lucruri. Preoţii merg alăturea de el să-nfigă o cruce la căpătîiul Eroului Necunoscut, spre a-l cuprinde şi pe el în nădejdea mîntuirii creştineşti universale, prefăcînd astfel în locaş adevărat de rugăciune locul unde zace semnul viu al jertfei româneşti. Căci crucea nu-i numai simbol, dar şi putere !
Dar tineretul e împiedicat s-o facă din motive… urbanistice se zice.
Amară rătăcire e rătăcirea celor rupţi de sufletul acestui neam !
Şi să fie numai atît ? Să nu ascundă oprirea aşezării crucii vreun alt gînd? Nu şi-or fi zis cumva cei care au zidit Mormîntul Eroului Necunoscut că acesta ar putea fi „turc”, „ovrei” sau necreştin – şi de aceea vor fi împiedicat-o?
Şi mai amară rătăcire… Căci aceasta ar însemnă că statul recunoaşte un „cult universal” al omului, care trece peste cultele particulare, adică, cu alte cuvinte, că statul român tăgăduieşte Bisericii caracterul ei absolut şi-i substituie un cult al „omenirei anonime”, peste cultul creştinesc. Dar atunci, nici un creştin n-ar mai putea merge la mormîntul acestui erou dezmoştenit, pentru care faptul de a fi ales să reprezinte jertfa neamului românesc echivalează cu un blestem, acela de a zace fără cruce, în afară de nădejdea învierii universale, smuls din comunitatea veşnică a Bisericii din care a făcut poate parte în viaţă…
Nu. Lucrul acesta nu-i îngăduit. Nu-l poate îngădui nici o conştinţă creştinească temătoare de soarta de după moarte a celor ce i-au fost dragi. De orice „cult” particular ar fi în fapt, ca reprezentant al jertfei neamului românesc, Eroul Necunoscut nu poate fi smuls din nădejdea mîntuirii, aşa cum o aşteaptă imensa majoritate a acestui neam, fără a fi smuls din chiar sufletul lui. Încă o dată, crucea aşezata chiar de necredincioşi nu e mai puţin semnul mîntuirii tuturor.
Oprirea aşezării crucii face parte din cortegiul nemărginit de jigniri la care e supusă conştiinţa creştinească a acestei ţări, din partea celor ce nu mai cred în nimic şi care cred că pot strica, pe nesimţite, sufletele celor slabi de suflet. (Cine se roagă astăzi fără cruce face la fel mîine, şi-or fi zis!) Din fiecare, tineretul a-nţeles lucrul pe care oficialitatea bisericească ar fi trebuit să-l înţeleagă. E un semn bun.
Că lucrul nu poate fi făcut, în chip deschis, printr-o procesiune a credincioşilor? Prea bine. Lucrul poate fi început din nou, pe furiş. Şi să vedem cine va mai îndrăzni atunci să smulgă crucea care se va găsi înfiptă într-o zi, acolo, la Mormînt.
Să avem încredere în tineret.
De Radu Gyr ce sa mai vorbim? Si de multi altii? Ca sunt multi, dar nu i-am mai citat, ca sa nu lungesc prea mult articolul. Cred insa ca cele de mai sus sunt suficiente si edificatoare. Considerati ca acestia au fost elita spirituala a Romaniei? Radu Preda zice ca nu …
Ca sa intelegem mai bine ce-i in capul lui Radu Preda, sa ne amintim si ce mai spunea in 2012:
Odata cu caderea Constantinopolului, Ortodoxiei ii lipseste in mod evident un centru, nu mai are un centru in jurul caruia sa pivoteze si sa-si construiasca o unitate efectiva… Motiv pentru care, eu lansez o teza ca Bruxelles-ul, asa cum este el hulit, considerat capitala eurobirocratiei etc. etc. este si o provocare ecleziologica…
Trebuie sa identificam despre ce biserica vorbim. Pe de o parte avem la Bruxelles doua structuri bisericesti mari care incearca sa reprezinte in fata decidentilor politici pozitia crestina. Pe de o parte avem Consiliul Conferintelor Episcopale Catolice, iar pe de alta parte avem Conferinta bisericilor europene, un fel de club mai larg cu 120 de dominatiuni, structuri eclesiale, in care ortodocsii au fost prezenti de la inceput, dar prin care nu se simt tot timpul reprezentati. O consecinta a pregatirilor Marelui si Sfantului Sinod este si aceea ca intre timp avem structuri ceva mai articulate ale reprezentarii Ortodoxiei la Bruxelles si nu numai. Iata ca avem un Consiliu permanent al reprezentantelor Bisericii Ortodoxe in capitala birocratica a Europei. Pozitia catolicilor este pe linia fondatorilor ideii de Uniune europeana.
Reactia crestina la fenomenul globalizarii este una constructiva… Globalizarea din punct de vedere al gandirii crestine nu este un fenomen care trebuie redus doar la defectele sale. Din punct de vedere al sansei de a face mesajul lui Hristos audibil cu adevarat in toate cele 4 colturi ale lumii, globalizare este traducerea secularizata a Universalitatii (Ecumeni-citatii). Iar din acest punct de vedere Biserica Ortodoxa, autentica, dar si celelalte confesiuni nascute de-a lungul istoriei nu pot sa nu vada in globalizare inclusiv semnele vremii si inclusiv voia lui Dumnezeu. Ganditi-va la misiunea pe care noi o facem. Uitati-va de pilda, din punct de vedere al Ortodoxiei, ganditi-va la numarul mare al parohiilor care au aparut peste tot in lume.
Cititi va rog mai multe la:
Ce zice el despre UE si globalizare este teologia iadului. Este ca si cum ai zice: ce bine ca a existat Nero, caci astfel s-a umplut Sinaxarul de Sfinti Mucenici.
Asa si el, vede ceva bun in globalizare, caci astfel ar ajunge Ortodoxia la papuasi. Si trage concluzia: globalizarea este voia lui Dumnezeu.
E o prostie scoasa pe gura de un individ care nu e prost. Iar cel ce nu e prost dar repeta o prostie, se cheama ca e cu treaba. Iar treaba lui este sa-i prosteasca pe cei ce se uita in gura lui.
Si este o prostie deoarece globalizarea, cu tot cu UE, nu este un proiect crestin:
Iar NOUA ORDINE MONDIALA nu este voia lui Dumnezeu. Caci nu Dumnezeu le-a dat masonilor si stapanilor lor gandul de a edifica GUVERNUL MONDIAL, ci dracul, caci masonii nu la Dumnezeu se roaga ci la diavol:
Iar evreii nu Parusia asteapta, ci pe ANTIHRIST:
Mitropolitul Serafim de Pireu: MESIA ASTEPTAT DE RABINI ESTE ANTIHRIST
Adica, globalizarea si Uniunea Europeana pregatesc guvernul mondial al noii ordini mondiale, care reprezinta terenul necesar instaurarii antihristului. Iar toate acestea sunt voia dracilor. Este ratacire cumplita sa declari ca este voia lui Dumnezeu. Caci n-are cum fi voia lui Dumnezeu doctrina celui de al treilea gen, nici adoptiile de copii de catre homosexualii casatoriti, nici new age, nici ecumenismul, nici cipurile, nici amestecarea neamurilor pana la disparitie, nici eugenia, nici vaccinurile, nici, nici, nici …
Altceva se poate discuta. De ce Dumnezeu nu-i da cu rotile in sus? Dar asta-i cu totul alta tema, prea laborioasa pentru a o mai analiza tot aici. O vom face insa neaparat intr-un articol viitor.
Pe de alta parte, nici macar nu poti spune ca se poate profita de globalizare pentru a-i trece pe toti la Ortodoxie. Pentru ca globalizarea este gandita de catre dusmanii Ortodoxiei, care sunt extrem de atenti ca asa ceva sa nu se petreaca. Si au concursul tuturor Ierarhilor care au tradat in Creta. Astfel, in occident, in loc ca ereticii sa se dea dupa noi, ne dam noi dupa ei. Adica, nu vin ereticii la o Ortodoxie curata, ci Ierarhii murdaresc Ortodoxia cu tot soiul de sminteli eretice. Asa ca, in loc ca ereticul sa se boteze, avem parte de casatorii mixte, de rugaciuni in comun, de concerte in biserici, de ratacirea mintilor bietilor romani, ce au luat drumul vestului, cu doctrina satanica a “bisericilor surori”, etc. Dar asta iar o ascunde Radu Preda, caci, dupa cum spuneam, e cu treaba:
Cat despre Active News, nu ne mai mira nimic la ei … Caci iata si ce altceva mai putem citi pe respectivul site:
Ce așteptări sa avem de la aceștia?!
Domnule Radu Preda BOR a picat in erezie.Sunt preoti marturisitori prigoniti,caterisiti spuneti ceva de folos la obiect.
Rușine ActiveNews! Numai OrtodoxInfo și blogul Saccsiv sunt cu adevărat antisistem! Mai sunt și alții?
N-are pic de rusine acest individ, „te-olog”, in ce hal au ajuns cu fatarnicia, minciuna, n-au pic de frica de Dumnezeu! Rau au ajuns, sa fie condusi de diavol! Pai diavolul se cutremura cand e vorba de Dumnezeu, ei au ajuns la asa un grad de nesimtire, de ura, sunt cu totul porniti impotriva Ortodoxiei si a celor ce vor sa fie bineplacuti Domnului, incat ar fi in stare de tot ce e mai rau astfel incat sa ia cu ei in iad pe cat mai multi! Te-ologii iadului! Doamne iarta-ma!
Probabil ca astea-s noile orientari in urma vizitei la Moscova, vor sa impace si capra si varza! Si sondeaza terenul… RU-SI-NE!!!
Va recomandam cu caldura si acest site care face o sinteza a celor mai bune bloguri antisistem ortodoxe
http://presaortodoxă.ro
Pentru că mulți amăgitori au ieșit în lume…
Radu Preda (culmea, la deschiderea Simpozionului Stăniloae, desfăşurat la Iaşi!):
“TOT ce-i mai înalt în ortodoxia românească a venit prin străini”.
Asta, după ce colaboratorul GDS-ului, actual preşedinte executiv al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, a minimalizat ocupaţia sovietică. Nu numai din România, ci şi din ţările baltice, încercând să transfere vinovăţiile agresorilor asupra victimelor represiunii! Acelaşi personaj a acuzat românii că, înainte de ura de clasă, au exersat ura de rasă. Execuţie după manual!
Să avem atenţia asupra acţiunii lui Preda de minimalizare a marelui filosof Petre Ţuţea, mijlocită de Gabriel Liiceanu. În fotografie este capul de ziar al numărului 1 al revistei 22, deschis de Brucan şi Liiceanu.
Acum 18 ani Editura Humanitas publica o broşură intitulată „321 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea”. Broşura avea o scurtă prefaţă, purtând un titlu pompos: „O posteritate în 50 de pagini”. Editorul Gabriel Liiceanu credea că a surprins profilul spiritual al marelui gânditor creştin în „haina atât de subţire a 50 de pagini dactilografiate”. Petre Ţuţea era acuzat că nu a avut responsabilitate în ceea ce a scris, elaborând „câteva mii de pagini indigeste şi inutile”, care „nu vor constitui niciodată o operă”. Concluzia era că din Petre Ţuţea rămân doar câteva sute de vorbe memorabile.
Interesant este că Radu Preda publică în 1992, la vârsta de 20 de ani, tot la Editura Humanitas, un jurnal în care personalitatea exemplară a lui Petre Ţuţea era minimalizată şi în care, din îndelungata sa experienţă juvenilă şi cunoaştere filozofică şi teologică, avea „presimţirea că nu opera va face din Ţuţea un model, ci mai degrabă, dacă nu chiar exclusiv oralitatea”. Preda urma modelul lui Liiceanu, care făcuse acelaşi lucru cu Noica, în „Jurnalul de la Păltiniş” (Ţuţea a fost printre primii care au observat diversiunea lui Liiceanu). Ca să nu mai vorbim de impertinenţa junelui când vorbeşte despre „labilitatea” lui Petre Ţuţea, de „trecerile radicale de la o opinie la alta ”.
Bineînţeles, atât Liiceanu, cât şi Preda, sunt acompaniaţi de Horia Radu Patapievici, care descrie ca fiind foarte plicticoase cărţile lui Ţuţea.
În acest context, credem că este importantă mărturia lui Noica din care aflăm că, în timpul unei anchete la Securitate, ofiţerul care îl maltrata îi spune la un moment dat: „Bă, cu mine nu-ţi merge, eu l-am anchetat şi pe Ţuţea!”. Se pare că acel securist, în nemernicia lui, înţelesese mai mult decât cei mai sus pomeniţi. Intelectualii de la revista “22” nu puteau percepe încreştinarea lumii româneşti pe care o săvârşea Ţuţea. Sau, poate, nu voiau! Şi confirmau în timp temerea magistrului că „ăştia vor să facă din mine un bătrân sclerozat, reacţionar şi vorbăreţ”.
Se spune că Liiceanu îi purta pică pentru că Ţuţea afirmase că în timp ce Nae Ionescu a produs profesori universitari, Noica a produs numai asistenţi. Deşi nu l-a avut la inimă, când a fost vorba de bani, Liiceanu a ştiut să-l exploateze la maxim. De curând, Editura Humanitas a lansat un audiobook cu „vorbele memorabile” ale lui Ţuţea. Editura recunoaşte că a intervenit în transcrierea vorbelor lui Petre Ţuţea, dar că a făcut-o, chipurile, în „spiritul” lui. De parcă spiritul celui care oscilează între Marcello şi Siegfried (numele de alint ale maşinilor lui Liiceanu, un Alfa Romeo şi un BMW) poate recunoaşte spiritul celui care se mişca între Dumnezeu şi neamul său.
Referitor la Legionarism, el este national-socialist, orice ati spune. National-socialismul nu e neaparat ateu sau antireligios ci depinde mult pe ce popor se implementeaza (si nemtii n-au fost niciodata prea spirituali, pana si-n primele secole de crestinism, fiind unii din cei care au imbratisat erezii rationaliste precum arianismul).
Dar sa-l lasam pe Corneliu Zelea Codreanu sa-si defineasca propria ideologie in cartea Pentru Legionari:
„Am început apoi organizarea muncitorilor în sindicate naţionale şi chiar a unui partid politic: „Socialismul naţional-creştin” (1. Nu auzisem pe acea vreme de Adolf Hitler şi de Naţional-Socialismul
german.). Pancu a scris atunci:
CREZUL SOCIALISMULUI NAŢIONAL-CREŞTIN
„Cred într-unul şi nedespărţit Stat Român de la Nistru la Tisa, cuprinzătorul tuturor Românilor şi numai al Românilor, iubitor de muncă, cinste şi în frica lui Dumnezeu cu durere de ţară şi neam. Dătătorul de drepturi egale, civile şi politice la bărbaţi şi femei. Protector al familiei, salariind funcţionarii şi muncitorii pe baza
numărului de copii şi pe baza muncii depuse, înţelegând cantitatea şi calitatea, şi într-unul Stat sprijinitor al armoniei sociale prin restrângerea numărului de grade; iar pe deasupra salariului socializând fabricile, proprietatea tuturor muncitorilor, şi pământul distribuit tuturor plugarilor.
Repartizarea beneficiilor între patron (stat sau particular) şi muncitori. Patronul (particular) pe lângă salarierea muncii sale va primi un procent descrescând proporţional cu mărimea capitalului.
Şi într-unul Stat asigurător al muncitorilor prin „fondul riscurilor”. Întemeietor de depozite de hrană şi îmbrăcăminte pentru muncitori şi funcţionari care organizaţi în sindicate naţionale vor avea
reprezentanţi în comitetele administrative de pe lângă diferite instituţii industriale, agricole şi comerciale.
Şi într-unul mare şi puternic „părinte al muncitorilor” şi Rege al ţăranilor, „Ferdinand I-iu”, care pentru fericirea României totul a jertfit şi care pentru mântuirea noastră una cu poporul s-a făcut. Care în fruntea oştilor de la Mărăşti şi Mărăşeşti a biruit, şi care din nou cu dragoste şi încredere se uită către ostaşii ce-i datorează
credinţă, şi care vor găsi în cazărmi o adevărată şcoală a naţiunii, pe care să o treacă în termenul de un an.
Într-un tricolor înconjurat cu razele Socialismului Naţional-Creştin, simbol de armonie între fraţii şi surorile României Mari.
Într-una Sfântă Biserică Creştină cu Preoţi trăind din Evanghelie şi care să se jertfească apostoleşte pentru luminarea celor mulţi.
Mărturisesc alegerea miniştrilor de către Cameră, suprimarea Senatului, organizarea poliţiei rurale, impozitul progresiv pe venit, şcoli de agricultură şi meserii la sate, „cercuşoare” pentru gospodine şi adulţi, azile pentru invalizi şi bătrâni, case naţionale, cercetarea paternităţii, aducerea legilor efectiv la cunoştinţa tuturor, încurajarea iniţiativei particulare în interesul Neamului şi dezvoltarea industriei casnice ţărăneşti.
Aştept învierea conştiinţei naţionale la cel din urmă păstor şi coborârea celor luminaţi în mijlocul celor trudiţi spre a-i întări şi ajuta în adevărata frăţie, temelia României de mâine. Amin!
„Garda Conştiinţei Naţionale”
Ziarul „Conştiinţa”, Luni 9 Februarie 1920.
Ne-am apucat apoi de organizarea sindicatelor naţionale. Iată un proces-verbal de constituire a unui sindicat. Îl public pentru a scoate în relief conştiinţa muncitorimii ieşene în acele ceasuri:
„Proces-verbal Subsemnaţii meseriaşi, muncitori si funcţionari ai Fabricii de tutun R.M.S., întruniţi aseară, Luni 2 Februarie 1920 în localul „Gărzii Conştiinţei Naţionale” Str. V. Alecsandri No. 3, sub preşedinţia D-lui C. Pancu, preşedinte activ al Gărzii, faţă cu tendinţele criminale ale unor indivizi care servesc alte interese decât acelea ale Neamului lor şi faţă cu propaganda pe care o fac, pentru a lovi şi în bunul mers al acestei instituţii ţi în existenţa noastră a acelor care muncim de o viaţă întreagă pentru bucăţica de pâine, care e şi singura hrană a noastră şi a copiilor noştri, noi muncitori români cinstiţi şi legali care înţelegem să mergem sub steagul ţării noastre, şi care înţelegem să mergem pe drumul pe care îl dictează interesele supreme ale neamului acestuia, pentru bunul mers al acestei instituţii, pentru a face să se înceteze odată propaganda duşmanului printre rândurile noastre, am hotărât să ne constituim într-un sindicat naţional profesional, pentru care am ales următorul comitet şi un delegat al „Gărzii Conştiinţei Naţionale”.
Urmează 183 de semnături.
„Conştiinţa” 9 Februarie 1920. Nr.17 şi 18.”
Cartea „Pentru Legionari” a lui Corneliu Zelea Codreanu o puteti gasi in format pdf pe internet (va trebuie Adobe Reader ca sa-l puteti citi), gratuit, cautand pe google sau orice alt motor de cautare. Cele extrase de mine din carte, se gasesc la inceput, pe la paginile 12 – 13 (dar probabil depinde si de marimea utilizata in scris deci e posibil ca in diferite versiuni paginile sa difere).
Ceea ce spun unii, ca Legionarismul n-ar fi fost national-socialist, sunt doar pareri – desigur ca n-au fost identici germanilor, pt. ca nu veti gasi nicaieri in lume national-socialism identic.
Cautati pe youtube despre national-socialismul american si veti observa acolo alta abordare fata de cel german, sau rusesc.
Intr-un cuvant doctrina national-socialista lucreaza cu materialul uman ce-l are – unii sunt mai credinciosi, mai mistici, alte popoare sunt mai tehnice, altele sunt mai indiferente si inclinate spre placeri etc.
National-socialismul nu inseamna germanism impus in afara granitelor Germaniei (inclusiv evreii pot fi national-socialisti, deci, nazismul nici macar nu-i inerent antisemit, sau antinegri, ci depinde mult ce cultura imbratiseaza aceasta ideologie).
Poporul roman fiind mai moderat, si crestin in acele vremuri, e normal sa fi dat nastere unei variante autohtone mai moderate de national-socialism.
Politic vorbind, Crestinismul insusi e socialist, adica, de stanga.
De dreapta e doar capitalismul absolut, salbatic, nereglementat. Restul sunt povesti. Testele politice care ofera o clasare in functie de doua sau mai multe axe (de regula, o axa OX care claseaza economic diferitele pozitii si o axa OY ce claseaza social pozitiile oamenilor intre autoritare si libertariene) va pot lamuri mai bine in acest sens, restul e gargara si obscurantism.
Sunt unele regimuri liberale economic dar autoritare social, si altele liberale social dar autoritare economic etc. Gasiti destule teste politice cu intrebari complexe pt. a va autoincadra intr-un spectru politic, ba chiar, sunt si exemple concrete de personalitati care au apartinut diferitelor spectre politice si in ce grad. Dar, dupa orice criterii, e aproape imposibil sa gasesti Crestinism de dreapta (nationalismul nu-i de dreapta neaparat – cei mai multi nationalisti fiind socialisti, nu capitalisti, adica viseaza la un stat mare si un cetatean irelevant la cheremul statului Leviathan).
Ca sa afirmi ca o ideologie e „de stanga” sau „de dreapta” trebuie sa definesti din start ce intelegi tu prin „stanga” si „dreapta”, criteriile folosite pt. delimitare, pt. ca in politica moderna lucrurile sunt limpezi, curentele politice diverse fiind judecate pe doua sau mai multe axe, in functie de gradul de autoritate / libertate implicat de aceste ideologii.
„Eu nu trebuia sa fac parte din lot – cu coloratura legionara, in care majoritatea fusesera legionari, eu fiind evreu, deci un nonsens. Insa, figurand pe lista ca unul care avusese numeroase contacte cu Noica, seful grupului, anchetatorii au vrut sa faca din mine o unealta, un martor al acuzarii. Astfel, trebuia sa compar in proces. In capetele de acuzare impotriva lui Noica si a grupului, scorniri atat de neadevarate si de absurde – total necorespunzatoare realitatii si bunului-simt – m-au umplut de revolta, incat am refuzat sa le iscalesc declaratia, asumandu-mi raspunderea unor grave invinuiri, de care habar n-aveam. Anchetatorul meu – Simon se numea – evreu ca si mine, azi probabil e cel putin colonel in Securitate, ori in Israel, m-a batut intr-un mod bestial, ca sa cedez presiunilor; “nu iesi viu din inchisoare, daca nu te dai pe brazda si nu esti cu noi. Am sa te omor! Eu cu mana mea te distrug”. Si ma dadea cu capul de toti peretii. Am cunoscut si metoda cu ranga. Ma mir ca mai sunt zdravan acum, la cap, si pot sa judec. Pentru ca n-am vrut sa le fac jocul anchetatorilor, m-au introdus in lotul acuzatilor si am capatat 13 ani. Asa am devenit eu legionar.
Pentru ca n-am vrut sa le fac jocul anchetatorilor, m-au introdus in lotul acuzatilor si am capatat 13 ani. Asa am devenit eu legionar. Am stat 6 ani inchis. M-am liberat de la Gherla, fara reeducare insa. De altfel si cei de la Aiud era impartiti in trei categorii: peste doua mii au acceptat reeducarea, fiind obligati sa semneze o declaratie cu acuzatii grave impotriva lui Codreanu, ca era imoral, sifilitic, redus ca intelect, in slujba hitleristilor, agent platit, betivan etc, fiind convinsi ca semnarea acestei declaratii este conditia eliberarii, caci asa li se spusese. Alte 125 de persoane n-au vrut sa iscaleasca si nici sa se supuna opiniei de reeducare si in sfarsit 26 de persoane au cerut sa ramana in inchisoare, nemaivand pe nimeni din rude in viata. Toti, fara exceptie, au fost eliberati, pentru ca asa dictau imprejurarile politice externe. Eu nu l-am cunoscut pe Codreanu. Insa dupa informatiile pe care le-am cules de pretutindeni era un om de caracter, cinstit si capabil. Uciderea lui monstruoasa de barbarii de oameni platiti ai lui Carol al II-lea, strangularea si impuscarea in ceafa, fiind legat de maini si de picioare cu lanturi, facand din el un martir, trebuie sa impresioneze orice om cu constiinta civica si sa-i dea de gandit asupra unei singure atitudini de viata: respectul mortii, spre a nu-i mai intina memoria cu acuzatii superflue cand nu mai era in viata. Daca ar fi trait, n-ar fi existat omorarea lui Iorga, a lui Madgearu si nici crimele de la JiIava.” (Nicolae Steinhardt)
Iorga si Madgearu nu au fost omorati de legioari, ci de agenti sovietici. E treaba clara si demonstrata.
Legionarii i-au prins pe asasini, se stie cine sant, si Antonescu i-a eliberat. Nu au facut puscarie pt fapta lor, in timp ce tineri de 12-20 ani fara nici o vina au avut condamnari mai mari decat varsta lor. Tot Antonescu autor.
Cand vom intelege ca taierea raului se face de la radacina poate atunci vom aseza in acest pamant grau bun si cu rod bun .
Sfintii Legionari sunt un model demn si drept de urmat in acceasta batalie impotriva raului intrupat pe acest pamant si impotriva omului rosu .
Sfintii Legionari si cu toti SFINTII ACESTUI PAMANT sa se roage pentru noi ca sa avem Biruinta asupra a tot potrivnicul vrajmas al Crucii.
Amin.
Am citit si eu ieri pe activenews. La inceput zicea bine, apoi, plici, cu ML. Cu ML e clar, nu mai zic mai multe.
Mie imi place foarte tare ce ii spune Tutea colonelului Craciu la Aiud despre ML.
„- Istoria Legiunii, domnule! Istoria poporului roman in cea mai frumoasa aventura a lui; cum am trait-o si eu, dealtfel.”
S-a incercat cel mai inalt lucru posibil: ridicarea trairii ortodoxe la rang de doctrina politica. Dar asa ceva nu se poate pentru ca „Nu te teme turma mica”.
Un pasaj din discursul lui nenea asta ce vrea fara legionari:
„Și despre defunctul nostru Suveran sunt voci scelerate care spun că n-a fost martir. Dar ce putea să facă? Să se lase omorât în birou de comisarii sovietici? Ce putea face un om fără armată și fără guvern și care era amenințat că dacă nu abdică vor fi omorâți 1000 de tineri?
E foarte ușor să aruncăm cu anatema, dar trebuie să ne și asumăm faptul că nu am fost mereu la înălțime.”
Cat de idiot poti sa fii sa sustii canonizarea unor oameni ce au ales martirajul decat sa se lepede de Dumnezeu si neam, iar apoi sa spui ca martirul poate si ceda/trada? – ref la regele Mihai. Pai daca omeneste cedezi, apoi nu esti martir.
Varza, varza, mega-varza. Nebunie.
Pai daca erai unsul lui Dumnezeu, atunci replica era f clara. „Eu nu imi doresc moartea celor 1000 de tineri, dar nu pun botul la santajul vostru. (vezi „Suflet de rob” – N Steinhardt). Iar daca ii omorati este doar raspunderea voastra, iar poporul roman va castiga 1000 de mucenici in Cer, si pentru rugaciunile lor voi veti avea viata grea cu romanii. Si, mai avem exemplul lui Constantin Brancoveanu”.
Pai eu am citit in cartea lui Virgil Maxim „Imn pentru crucea purtata” urmatoarele, de ex.
„Copiii fusesera scosi la careu si Nicolski a trecut in revista toata ceasta floare a sufletului romanesc. Avea o mina sadica. In fata celor mai tineri, l-a intrebat mirat pe Ionel Ladea”
– Cati ani ai tu?
– Am implinit 12 ani si de un an fac politica, a raspuns micutul Ionel, fara sa clipeasca , tintuindu-l pe Nicolski.
Cazul lui era urmatorul: un ofiter de securitate incerca sa intre in gratiile doameni Ladea, mama lui Ionel. Dar demnitatea morala a doamnei era mai presus de inchipuirile prostului cu cascheta si cizme ofiteresti. Securistul si-a inchipuit ca prin santaj si-ar putea ajunge scopul; i-a arestat copilul, asteptand ca doamnba sa-i cada la picioare. Drept razbunare, l-a implicat pe Ionel in grupul celor arestati din liceu pentru atitudine anticomunista. La ancheta Ionel s-a purtat mai presus de orice critica; a urmat condamnarea si trimiterea la Targsor.
Ce s-o fi petrecut in sufletul lui Nicolski, numai Dumnezeu stie.
– Si tu faci politica, ba?, l-a intrebat apoi pe Dumitru Stamu.
– Da, fac politica dragostei de neam, in tara mea.
Pe Stamu, Sfantul Mare Mucenic Dumitru il inatarea si-i dadea curaj, ca tanarul nestorie impotriva uriasului Lie. Fiind patit cu cei mici, noua [adica celor de 22-23 de ani] nu ne-a mai pus intrebari, caci ar fi primit raspunsuri umilitoare.
In taina inse se pregatea razbunarea. Copiii au inceput sa fie trimisi la Canal si la Gherla, in grupuri mari, iar noi, dupa Craciun, aveam sa fim expediati mai intai la Jilava.”
Ce sa mai comentezi? Doamna Ladea si copilul ei de 12 ani sant martiri, ceilalti la fel, o lectie despre santaj…
Ce sa mai comentezi despre „martirajul” regelui Mihai, si despre argumentele idioate aduse in favoarea acestui martiraj.
Radu Preda, hotaraste-te bre, care e treba cu martirii, ca nu mai intelegem nimic; trebuie sa cedeze santajului sau nu? Sau merge si una si alta?
E foarte complicat sa judeci. Atat cat ne putem da seama, omeneste vorbind, regele Mihai nu pare a fi un martir, desi multe lucruri nu le cunoastem.
Totusi, renuntarea la tron si la toate privilegiile de monarh este intr-o anumita masura o lepadare de sine. Practic toate institutiile statului erau acaparate de comunisti (dar si acestia erau numai cu numele, intrucat tara era sub ocupatie sovietica).
Vreau sa spun ca e foarte greu sa judeci. Gen. Antonescu avea de gand sa lupte cu rusii pana la ultimul om, cu riscul ca Romania sa dispara de pe harta. Regele Mihai a preferat un fel de capitulare pentru a evita un masacru. Sincer sa fiu, as inclina spre varianta gen. Antonescu, dar chiar nu stiu cum ar fi fost mai bine. Cert este ca rusii deja ajunsesera la granita actuala de est a Romaniei, iar pe 29 aug. 1944 au intrat in Bucuresti.
Desi avem multe incertitudini, cateva lucruri sunt sigure. MARILE PUTERI din Vest au lasat Romania FARA NICI UN FEL DE SPRIJIN.
Gen. Antonescu a cerut ajutor si a fost refuzat, iar dupa aceea s-a aliat cu Hitler pentru a recupera Basarabia, si, ulterior, Ardealul de nord. Regele si opozitia au incercat sa incheie un armistitiu cu aliatii, dar li s-a pus in vedere sa negocieze si cu URSS. Practic, Romania a fost lasata sa se descurce singura cu colosul de la est.
In plus, vedem ca ABSOLUT NICI UNA dintre tarile din est nu a scapat de comunism.
Ionut,
Citeste ce spune dr Topa despre ML, Antonescu, ML, rege, partide politice si ai sa intelegi. Daca vei vrea. Ca poti sa citesti si sa ramai tot cu ideile tale.
Antonescu nu prea stia ce e aia ortodoxie, si in consecinta a facut numai tampenii. A fost nationalist, a stiut sa moara, dar fara ortodoxie nu a avut carma si a dus Romania la dezastru. Din cauza ca era slab/mandru Hitler l-a ales pe el si nu pe legionari. La sfarsit a inteles greseala facuta in privinta ML, dar era prea tarziu.
Eu cam tot ce vorbesc nu vorbesc de la mine, ca e raspundere mare treaba asta.
Despre rege, crede-ma, sfintii inchisorilor il fac tradator si alte alea. Nu mai insista cu ideile tale. Vezi ideile altora ca de ex ideile doctorului Topa, ideile lui Aurel State…
Regele Mihai a facut pact cu diavolul, si cand intri in jocul asta la ce sa te astepti?
Prin asta iti dai seama cata valoare a avut si are Miscarea Legionara, daca ei vor cu orice pret sa o stearga din istorie!
Săracul!
di pe deasupra si prost…
Rătăcitul ăsta vrea să scoată de la naftalină niscaiva „sfinți” penticostali, catolici, jidovi, luterani și alți eretici.
Doamne, păzește-ne!
Va rog nu mai puneti poze cu acesti mincinosi, cum e si Radu Preda, si tradatori de Dumnezeu si țară cumparati de satanistii evrei sa le faca jocurile murdare in lume. Nu le mai postati macar pe prima pagina caci ne dezgusta profund. Multumesc!
Din adâncurile gândirii lui Radu Preda: ”…pentru că asta înseamnă antisemitismul, să fii anti-creștin”. Bre Răducu, matale ai citit ce zice Sf.Ioan Gură De Aur în ”Cuvinte către iudei”?Înseamnă că Sf. Ioan Gură De Aur,ca și alți mari sfinți,de ex. Sf.Ambrozie,care îi numește pe evrei ”vrăjmașii lui”(Viețile Sfinților pe decembrie,editura EpiscopieiRomanului și Hușilor,pag.151-1993) sunt anticreștini!!!Asta e schizofrenie curată!
Poate îşi aminteşre dîlî preda cel cu doctorat în apus, care se autoîntitulează teolog de ” dialogul ” dela Iconri în Otopeni, cînd aiura şi a fost adus la cuvioasa tăcere-după ce se înfuriase cumplit-de către Pr. Prof. IOAN BRIA !
ATÎT ŞI NIMIC MAI MULT !