Papa Francisc vrea să schimbe „Tatăl Nostru”, spunând că Biserica Catolică ar trebui să traducă diferit expresia ”nu ne duce în ispită”.
Într-un interviu, Papa Francisc susține că actuala traducere a celei de-a șasea cereri pe care I-o adresăm lui Dumnezeu când ne rugăm nu este corectă și că ar trebui folosită o altă exprimare, scrie libertatea.ro.
„Aceasta nu este o traducere bună”, a spus Papa într-un interviu. Francisc a spus că Biserica Catolică din Franța a decis să folosească fraza „nu ne lăsa să cădem în ispită” ca alternativă și a indicat că această variantă ar trebui aplicată la nivel mondial.
Rugăciunea, numită și „Rugăciunea Domnului”, face parte din cultura liturgică creștină și este memorată din copilărie de sute de milioane de creștini.
Actuala variantă a rugăciunii este o traducere din latina vulgară, care a fost tradusă din greaca antică, care, la rândul ei, a fost tradusă din limba aramaică, limba vorbită de Iisus.
În prezent Biserica Ortodoxă Română acceptă următoarea variantă a rugăciunii Tatăl Nostru: Tatăl nostru/ Care ești în ceruri/ Sfințească-se numele Tău/ Vie împărăția Ta/ Facă-se voia Ta/ Precum în cer așa și pre Pământ/ Pâinea noastră cea de toate zilele/ Dă-ne-o nouă astăzi/ Și ne iartă nouă greșalele noastre/ Precum și noi iertăm greșiților noștri/ Și nu ne duce pre noi în ispită/ Ci ne izbăvește de cel rău/ Ca a Ta este împărăția/ Slava și puterea/ În numele Tatălui/ Al Fiului/ Al Sfântului Duh/ Amin.
Tâlcuirea Sf. Ioan Gură de Aur:
„Si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel rau,
Că a Ta este împaratia si puterea si slava în veci.
Amin”(Matei 6, 13)
În aceste cuvinte Domnul ne arata lamurit nimicnicia noastra si ne potoleste trufia, învatându-ne sa fugim de lupte si sa nu le cautam. Asa victoria ne va fi mai stralucita, iar înfrângerea diavolului mai rusinoasa. Când suntem târâti în lupte, da, atunci trebuie sa le înfruntam cu curaj; dar daca nu suntem chemati, sa stam linistiti si sa asteptam timpul luptelor, ca sa aratam si ca nu umblam dupa slava desarta si ca suntem curajosi.
„Cel rau” este numit aici diavolul. Domnul ne porunceste sa purtam cu el razboi neîmpacat si ne arata ca diavolul nu-i prin fire asa. Ca rautatea nu vine de la fire, ci de la vointa. Diavolul este numit prin excelenta asa din pricina covârsitoarei lui rautati si din pricina ca duce cu noi razboi neîmpacat, fara ca noi sa-l fi nedreptatit cu ceva. De aceea Domnul nici n-a spus: „Izbaveste-ne de cei rai”, ci „de cel rau”, învatându-ne sa nu purtam ura semenilor nostri pentru relele pe care le suferim de la ei, ci sa mutam ura noastra de la ei la diavol pentru ca el este pricina tuturor relelor.
Cititi va rog si:
Rugăciunea ,,TATĂL NOSTRU” în limba franceză se va SCHIMBA din 2018
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
E corect. „Nu ne duce pe noi in ispita” cum sa fie bine? Pai ce Dumnezeu ne duce? Nu noi singuri cautam? „Nu ne lasa sa cadem in ispita” e clara exprimarea, ca noi cautam sa facem rau.
se pare ca nu ai citit explicatia Sfantului Ioan Gura de Aur de la „Nota”.
Hm… eu asa inteleg: „si nu ne duce pe noi in ispita” = sa ne-amintim ca Dumnezeu ne randuieste ce e mai bun ptr noi in viata (bine-nteles, avem voia libera) si ne rugam la El sa nu ne duca spre situatii cu ispite „extra” pe care noi le cerem explicit (prin mandrie, crezand ca pute sa le ducem) sau implicit prin alte cereri.
Daca Dumnezeau a rinduit ptr noi anumite ispite, sa le trecem cu bine. Dar sa nu cautam noi ispite extra, ma gandesc cum cerem de multe ori Doamne, da-mi aia si aia si multe altele (lucruri care credem noi ca ne sunt de folos), nestiind ispitele care ar veni cu ce cerem noi. Rugam pe Dumnezeu sa nu ne duca in ispite nefolositoare pe care nu le putem duce (poate prin insistenta noastra cerem lucruri peste masura noastra).
„si nu ne lasa sa cadem in ispita” = mi se pare ca NU e corect, ptr ca sugereaza ca D-zeu sa nu ne lase in ispite cand ispitele se-ntimpla (ex diavolul cere de la D-zeu sa ne „cearna” – D-zeu decide ce e mai bine ptr noi, care nu e neaparat sa nu fim ispititi, sau un grad de ispitire mai mic decit ce diavolul a cerut.)
Ne trebuie totusi ispite, trebuie sa cadem in ispite, dar sa nu ne prabusim in pacate.Fara ispite nu ne mantuim, nu ?
asta e intelegerea mintii mele scurte si inguste. Iertare dac-am gresit.
PS asa cum spunea Mirela mai jos, e de mirare ca dupa doa mii de ani s-au trezit ierarhii moderni si-au descoperit greseala, tocmai azi cand acrivia si invataturile Sf Parinti sunt calcate in picioare..
Sf Ioan are dreptate cu toate ca in cazut in care cu vointa cineva este dusman a lui Dumnezeu di cade in pacat impotriva Duhului Sfant Dumnezeu si este dusman cu acela sa ne putrtam precum cu un demon caci ii slujeste diavolului cu vointa. De aceea spune psalmistul Doamne nu pe cei ce Te Urasc am urat? Pt ca ei se fac una cu diavolul cand lupta impotriva dreptei credintei. Nu se cuvine a uri omul, dar cand acesta leapada chipul lui Dumnezeu si face demon se cuvine a-l uri. Apocalipsa: dar ai un lucru bun, ca urasti faptele nicolaitilor si Eu le urasc. .. prin vointa unita cu fapta aratam de partea cui dorim a fi. Lupta este pana la sange impotriva pacatului.
Ideea susținută de papă nu e nouă, ci am auzit-o promovată de un ierarh ortodox acum peste 20 de ani. Dacă ne amintim pe unde s-au școlit prelații noștri, o fi fiind rodul educației teologice în instituții similare. Interesant că, în cele două milenii de creștinism, nu am auzit ca vreun sfânt să sesizeze „greșeala” pe care, mai nou, au descoperit-o ierarhii moderni despre care știm cât de tare iubesc acrivia.
Mergem la Biserica cat se mai poate merge …cu Tatal nostru si Crezul Orthodox neschimbate .
Caderea este a mucilagiului din Biserica ; o sa ne intoarcem la catacombe dar pina atunci marturisirea Orthodoxiei si a Adevarului Curat pentru a fi liberi in HRISTOS.
Si vedeti coarnele satanei pe care le arata profetul mincinos Francisc care pregateste intronarea antihristului , asemenea coarne arata si academia romana care l a decorat pe inaintemergatorul lui antihrist Francisc si asemeni guvernul Romaniei cu toata ” conducerea ” antihrista Johanis , parlament ” deputati” , asemenea coarne vor a pune poporului roman prin slugarnicia masonilor fata de satana ‘ marele athitect ”
UCIGA V AR CRUCEA .
De asta sm spus
Ai mila DOAMNE si de noi
Ca lupul paznic este pus la oi
naparci , vipere si draci fara coarne pieriti de pe scest pamant ca oameni numai sunteti ci slugi ale iadului si robi la tatal minciunei .
L ati asezat pe impielitatul de antihrist la camera deputatilor cu dregatorie si cinste de ,” deputat,” ca nu suporta Crucea cea din parlament asezata ?
Javre ale iadului cine v a asezat in conducerea Romaniei ?
Cine o indragit strainii
Manca le ar inima canii
Cine o adus in tara jidanii
Numai vaza zi cu anii
Sa le scoata ochii corbii
Si da steie in drun cu orbii
Are sa vie Sfantul Ilie cu foc si veti doar pamant si apa .
Amin.
…Are sa vie Sfantul Ilie si veti fi doar apa si pamant …
„Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău, Că a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin” (Matei 6, 13)
Maxim Marturisitorul: „Și nu ne duce pe noi in ispită, ci ne mântuiește de cel rău”. Scriptura arată prin acestea ca cel ce nu iartă desăvârșit celor ce i-au greșit [conform cererii anterioare: Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri] și nu-și înfățișează lui Dumnezeu inima curată de orice supărare, strălucind de lumina împăcării cu aproapele, nu va dobândi darul celor cerute, și va fi predat ispitei și celui rău, după o dreaptă judecată, ca să învete că numai așa se curățește de păcate, dacă nu scoate din el supărările împotriva altora. „Ispită” numește aici legea păcatului, pe care n-a avut-o primul om când a venit la existență; iar „cel rau” este diavolul, care a amestecat în firea oamenilor această lege și a convins pe om, prin amăgire, să-și mute dorința sufletului de la ceea ce este îngăduit la ceea ce este oprit, și să se abată spre călcarea poruncii dumnezeiești, al cărei efect a fost pierderea nestricăciunii dăruite lui după har.
Sau iarăși „ispită” numește aici consimțirea de bunăvoie a sufletului cu patimile trupului; iar „cel rău” e modul în care dispoziția pătimașă se preface în faptă. Judecătorul cel drept nu va izbăvi de niciuna din acestea pe cel ce nu iartă greșelile celor ce i-au greșit, chiar dacă cere aceasta cu vorba prin rugăciune. Ba chiar îngăduie ca acesta să fie întinat de legea păcatului și părăsește pe cel învârtoșat și aspru la inimă, ca să fie luat în stăpânire de cel rău, ca unul ce a ales mai bine patimile de necinste, al căror semănător este diavolul, decât firea, al cărei Făcător este Dumnezeu. Nu-l impiedică să consimtă de bunăvoie cu patimile trupului, nici nu-l izbăvește de chipul în care dispoziția împătimită de ele se preface în fapta, deoarece acela, socotind de mai mica însemnătate firea decât patimile inconsistente, a ignorat, în ardoarea pentru ele, rațiunea firii. Căci dacă s-ar fi lăsat mișcat de ea, ar fi cunoscut ce este legea firii si ce este tirania patimilor, care nu s-a născut din fire, ci s-a adăugat prin libera alegere a voii. Ar fi știut că pe cea dintâi să o cultive, păstrând-o prin lucrările firești, iar pe cea de a doua să o alunge departe de dispoziția voii și să păzească firea prin rațiune, ca să stăruie în ea însăși, curată și neîntinată, fără ură și dezbinare.
http://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/1023/t%C3%A2lcuirea-rug%C4%83ciunii-tat%C4%83l-nostru-partea-a-vii-a-%C8%98i-nu-de-duce-pe-noi-%C3%AEn-ispit%C4%83-ci-ne-izb%C4%83ve%C8%99te-de-cel-r%C4%83u
Drept aceea și noi, ca sa înfățișez din nou pe scurt înțelesul celor spuse, dacă vrem să fim izbăviți de cel rău și să nu fim duși în ispită, să credem lui Dumnezeu și să iertăm greșelile celor ce ne-au greșit nouă. „Căci de nu veți ierta, zice, oamenilor păcatele lor, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu va ierta vouă”. Făcând aceasta, nu numai că vom lua iertarea greșelilor, ci vom birui și legea păcatului, nefiind părăsiți ca să ajungem în ispita lui: iar pe șarpele cel viclean, născătorul legii păcatului de care ne rugăm să fim mântuiți, îl vom călca în picioare.
(…) Căci după Scriptură, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Cel dintâi e ales de bunăvoie, iar celălalt fără voie. Cel dintăi este născătorul păcatului și de el ni s-a poruncit să ne ferim după învățătura Domnului, care zice: „Și nu ne duce pe noi în ispită”; sau: „Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită”. Iar celălalt este pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. De va răbda cineva acest fel de ispită [prin durere], mai ales acela care nu e pironit de rău, va auzi pe marele Iacob strigând: „Gândiți-vă la toată bucuria, frații mei, când veți cădea în ispite felurite, că încercarea credinței voastre lucrează răbdare, iar răbdarea dovedirea, iar dovedirea să-și aibă lucrul desăvârșit”. Dar amândouă ispitele, pe cea de voie și pe cea fără de voie, le uneltește cu vicleșug cel rău: pe cea dintâi, semănându-și neghina și ațâțând sufletul prin plăcerile trupului, ca să-l înduplece să-și desfacă dorința de iubirea dumnezeiască; iar pe cea de a doua o dorește și o cere cu viclenie, voind să strice firea prin durere, ca să silească sufletul doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului.
Dar cunoscând noi planurile vicleanului, să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie [prin plăcere, îngăduită de noi – Iac.1,14], ca să nu ne desfacem dorința de iubirea de Dumnezeu; și să răbdăm bărbătește pe cea fără de voie [prin durere], venită cu îngăduința lui Dumnezeu, ca să ne arătăm punând mai presus decât firea pe Făcătorul firii. Deci fie ca toți cei ce chemăm numele Domnului nostru Iisus Hristos să ne izbăvim de dulcețile celui rău și să ne slobozim de durerile viitoare, prin împărtășirea de ipostasul bunurilor viitoare, care ni se va arata în însuși Hristos, Domnul nostru, Singurul slăvit, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, de toată făptura. Amin.
http://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/1023/t%C3%A2lcuirea-rug%C4%83ciunii-tat%C4%83l-nostru-partea-a-vii-a-%C8%98i-nu-de-duce-pe-noi-%C3%AEn-ispit%C4%83-ci-ne-izb%C4%83ve%C8%99te-de-cel-r%C4%83u
7. Acelasi a zis : nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia Cerurilor.
Ca, ridica, zice, ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.
Patericul egiptean, avva Antonie 7
Oare tu intelegi ca este diavolu in conducerea Romaniei si este pus ca ” deputat”
iar popii se roaga pentru ” conducatorii tarii? Adica pentru dracu din conducerea Tarii cu nume care si l a ales de imparat mare si prooroc mare
Sfantul Cosma al Etoliei a spus ” fiul pierzarii va purta nume de imparat mare si prooroc mare ” adica dihonia ….este” Daniel Constantin”
Pe mine a vrut a ma inghiti dar nu i a mers pentru ca aveam CRUCEA ruseasca la gat si am tot o Cruce ruseasca .
Sfintii Stareti de la Optina si cei ai vremurilor din urma au aratat acestea …” sa nu i priviti fata ca are puterea draceasca de a va inghiti ”
Este lupta cu antihrist care cu multa viclenie vrea a inrobi toata omenirea din Gradina Maicii Domnului .
…fiul pierzarii se afla pe acest pamant in Bucuresti si de asta Bucurestiul va fi surpat asa cum a aratat Parintele Ilarion Argatu care este Sfant precum si alti Sfinti.
Plecati din Bucuresti cat se mai poate .
Cum sa schimbe cuvântul din biblie?
E păcat.
Asta e dovada ca e Profet Fals.
Biblia nu greseste, noi nu putem schimba ce scrie, Ne credem mai deștepți ca Isus?
Isus a facut rugaciunea.
Papa se crede mai destept ca Isus si il corectează?
Sau ce?
Iisus Hristos asa se scrie in Adevar pentru ca este Adevar , Cale SI Viata prin
ORTHODOXIE adica Biserica lui HRISTOS , UNA SFANTA SOBORNICEASCA SI APOSTOLEASCA BISERICA.
Tatal minciunii schimba numele Mantuitorului iar Crucea o batjocoreste prin a o stramba cand o face ca astfel prin minciuna cu trei piroane puse pe crucifix CRUCEA SA NU AIBA PUTERE si nu patru piroane asa cum au fost descoperite in Adevar cu Putere Dumnezeiasca Sfintei Imparatese Elena in Ierusalim.
Acestea si mai mari decat acestea sunt amagirea cea vicleana a tatalui minciunii adica antihrist pentru a se putea introna in locul cel Sfant .
Semnul pe care-l face cu mâna, arată cui de fapt i se închină.
Dumnezeu îngăduie ispita pentru a ne încerca credința, iar noi tot încercați fiind, desigur că la timpul cuvenit(timp cunoscut doar de Dumnezeu), ne vom lămuri la aurul cel curat în topitoare. Dacă ar fi ca Dumnezeu să ne ducă în ispită și nu doar să ne îngăduie ispita potrivită tăriei noastre, atunci nimeni n-ar mai putea ieși din ispită. Papa și cei de-un fel cu el cer ca Dumnezeu să nu ne lase să cădem în ispită sau, cu alte cuvinte, să nu mai îngăduie ispita din cauza fricii unora că n-ar putea-o duce. Aici este cheia temerii celor care vor să modifice Rugăciunea Domnească, adică faptul că ei se tem că nu vor face față ispitei pe care Dumnezeu o îngăduie a veni peste toată lumea. Dar Dumnezeu chiar ne spune că va trimite(îngădui) o ispită căreia nu vor putea să-i facă față toți cei care n-au iubit adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea(II Tesaloniceni, 2 cu 10 parcă). Cernerea o va face Satana(ispitirea), dar cu încuviințarea lui Dumnezeu. Avem toți toate elementele necesare pentru a ne ruga ca să nu cădem în ispită, adică să ne prindem de pericolul ce va să vină pentru a putea să ne ferim de el. Poate că acest pericol a și venit, sau poate că doar începutul lui – ecumenismul(erezia) legiferat în Creta la pseudo-sinodul din iunie 2016. Nimeni dintre noi nu e favorizat, fiecare primește funcție de cât oferă(dăruiește) personal lui Hristos din viața sa. Asta-i temerea papistașilor și a celor la fel cu ei. Deci Rugăciunea Domnească nu are de ce să se schimbe căci este așa cum trebuie. Cum ați putea crede că ar fi lăsat Hristos vreme de aproape 2000 de ani ca oamenii să se roage anormal? Cum se poate o astfel de judecată când fiecare om este templu al Duhului Sfânt? Nu lăsa Duhul Sfânt, adică Dumnezeu, pe om să trăiască în întuneric atâția ani ca mai apoi doar unii să beneficieze de rugăciunea corectă. Toți avem aceleași legi și aceeași rugăciune de la venirea lui Iisus și până la a doua Lui venire. Au uitat că Hristos este Însăși Dreptatea și Însăși Adevărul? Cine afirmă că Rugăciunea Domnească trebuie modificată, acela afirmă de fapt că Hristos, Care ne-a dat-o și Care a fost martorul zicerii ei de fiecare dintre noi vreme de 2000 de ani, este nedrept, ceea ce e exclus. Rugăciunea Domnească a fost, este și va rămâne neschimbată până la a doua venire a Mântuitorului. Sper că m-am făcut înțeles de toți. Doamne ajută !