[VIDEO] Pr. prof. Theodoros Zisis: Întreruperea pomenirii episcopilor eretici

Există mântuire înafara Bisericii Ortodoxe? Sunt martirii eterodocşilor martiri adevăraţi pentru Hristos?
Posted on 06/24/2012 by admin
Aceasta este o întrebare care macină pe mulţi ce doresc mântuirea fraţilor întru umanitate. Şi este dovadă de altruism şi dragoste să doreşti ca toţi să se mântuiască, asemănându-te lui Dumnezeu care «vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vină » (I Tim 2, 4).

De aceea mântuirea fraţilor întru umanitate, dar neortodocşi, trebuie să rămână o nelinişte în sufletul nostru. Sfântul Ioan Hrisostom spune «Cum vom putea fi atât de laşi încât să ne mulţumim cu mântuirea noastră, dat fiind că ne primejduim propria noastră mântuire, dacă nu ne îngrijim de cea a celorlalţi? Astfel, într-o luptă, cine nu se gândeşte decât să scape fugind, se pierde pe el însuşi înainte de a-i pierde pe ai săi; dar cine luptă cu vitejie pentru a-şi scoate tovarăşii din primejdie, se salvează pe sine însuşi, scăpându-i pe alţii. Viaţa aceasta e un război necontenit şi suntem mereu în prezenţa duşmanilor, să luptăm aşa cum ne porunceşte împăratul şi căpetenia noastră.”.

Continuă Sfântul Ioan Hrisostom « Ascultaţi cuvintele pe care le spune în numele Domnului [profetul Ieremia] (…) [Ir 15, 19]; e ca şi cum Dumnezeu ar spune: “Cine face cunoscut adevărul aproapelui său, cine îl aduce de la răutate la virtute, Mă imită atât cât e cu putinţă firii omeneşti”.(Omilii)

Din aceast cuvânt al Sfântului Ioan Hrisostom vedem că această nelinişte pentru mântuirea fraţilor, atât creştini dreptcredincioși cât şi necreștini sau rău credincioşi(sub erezii, atei sau păgâni), este neliniştea cea bună.

Sfântul Apostol Pavel le spune Romanilor că mântuirea nu vine din faptele Legii Vechiului Testament, Hristos fiind sfârşitul Legii, împlinirea Legii. Legea Vechiului Testament nu putea să aducă singură mântuire oamenilor, ea era pregătitoare pentru primirea de către umanitate a lui Hristos Dumnezeu şi Om. Hristos este plinirea Legii şi a Profeţilor, nimeni neputând doar din faptele sale, oricât de bune ar fi, să se mântuiască. Deci împlinirea Legii cu stricteţe, faptele bune fără credinţă în Hristos nu aveau cum să aducă mântuirea. (Romani cap. 10)

Dumnezeiescul Pavel spune : «De vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Iisus şi vei crede întru inima ta că Dumnezeu L-a ridicat pe El din morţi, te vei mântui, căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire». (Romani cap. 10)

Deci mântuirea nu este un produs al vreunui efort omenesc („în dar sunteţi mântuiţi, nu din fapte, ca să nu se laude cineva”), mântuirea vine prin credinţa dreapta în Iisus Hristos, adică prin primirea acestui dar.

Mântuirea este realizată de Iisus Hristos, Dumnezeu și Om, după cum ne spune Sfântului Chiril al Alexandriei: “Mântuitorul a îndurat aceste lucruri (răstignire, moarte, batjocura) şi a făcut pace prin Sângele Crucii Sale, căci am fost vrăjmăşi ai lui Dumnezeu prin păcat, Hristos a purtat pe lemn păcatele noastre în trupul Său, ca prin moartea Sa să putem muri păcatului şi să vieţuim întru dreptate”(Cuvântări Catehetice – 23, 33 NPNF, p.91 ed. III). Și aceasta o numim mântuire obiectivă sau generală. Aceasta înseamnă că, în potență, toți suntem mântuiți, dar fiecare persoană trebuie să își însușească roadele întrupării, jerftei, morții și învierii lui Hristos. Însușirea acestei jertfe o numim mântuire subiectivă și se realizează prin unirea fiecarei persoane in parte cu Biserica prin Taina Botezului. continuarea aici https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/about/

partea a III-a: Sfântului Ciprian de Cartagina explică de ce este imposibilă mântuirea înafara Bisericii Ortodoxe : „asemenea oameni (cei născuţi în erezie), chiar dacă au fost ucişi în numele credinţei lor, nu-şi vor spăla nici cu sânge greşelile lor. Vina dezbinării e gravă, de neiertat, şi suferinţa n-o poate purifica. Nu poate fi martir cel ce nu este cu Biserica. (…) Nu pot rămâne cu Dumnezeu cei ce nu vor să fie uniți cu Biserica lui Dumnezeu. Chiar dacă vor arde pe rug sau vor fi daţi fiarelor sălbatice, aceea nu va fi coroana credinţei, ci pedeapsa trădării, şi nu sfârşitul glorios al celui cu virtute religioasă, ci moartea din disperare. Unul ca aceştia poate fi ucis, dar nu poate fi încoronat. Mărturiseşte că e creştin, ca şi diavolul care adesea minte că e Hristos, căci Însuşi Domnul ne atrage luarea-aminte şi zice: «Mulţi vor veni în numele Meu spunând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi vor înşela.» După cum el nu e Hristos, chiar dacă înşeală cu numele, la fel nu poate fi creştin cine nu rămâne în Evanghelia lui Hristos şi a adevăratei credinţe” [221; 444].

Sinodul de la Laodiceea a dat acest canon care se găseşte în Cârma Bisericii numită Pidalion : «Nici un creştin nu se cuvine să părăsească pe martirii lui Hristos şi să se ducă la pseudomartiri, adică la ai ereticilor sau la cei ce mai înainte au fost eretici; căci aceştia sunt străini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dânşii să fie anatema. »(Laodiceea canon 34)

De aici se vede clar că înafara Bisericii Creştin Ortodoxe, nu numai că nu este posibilă mântuirea, dar nici martiriul pentru Hristos.

A muri înafara Bisericii pentru o concepţie eretică despre Hristos nu îţi poate da cununa martirilor, pentru că, Sfântul Pavel spune că cel care nu se luptă după reguli nu primeşte Cununa, chiar dacă luptă. (II Timotei, 2,5)

Canonul de la Laodiceea este întărit de toate canoanele Bisericii care vorbesc despre interzicerea părtăşiei cu ereticii.

Sfântul Ciprian de Cartagina spune că «Înafara Bisericii nu există mântuire» şi această afirmaţie nu a fost negată de conştiinţa Bisericii, ci întărită de Sfântul Ignatie Briancianinov care exprimă şi rezumă învăţătura Bisericii într-o scrisoare adresată unei creştine care se scandaliza la ideea că neortodocşii nu se mântuiesc :

«Un singur lucru bun ne e necesar pentru mântuire: credinţa; dar credinţa ca lucrare. Prin credinţă şi numai prin credinţă putem intra în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul Tainelor pe care ni le-a dăruit El. În deşert dar, şi cu păcat cugetaţi şi ziceţi că oamenii buni dintre păgâni şi mahomedani se vor mântui, adică vor intra în comuniune cu Dumnezeu!…

Nu!… Biserică a recunoscut întotdeauna că există un singur mijloc de mântuire: Răscumpărătorul! Ea a recunoscut că cele mai mari virtuţi ale firii căzute pogoară la iad. Dacă drepţii adevăratei Biserici şi făcătorii de minuni, care credeau în Răscumpărătorul ce urma să vină, se pogorau în iad, cum vă închipuiţi că păgânii şi mahomedanii şi ateii, care nu au cunoscut şi nu au crezut în Răscumpărător vor căpăta mântuirea, numai pentru că ei vi se par dumneavoastră drăguţi şi buni, când mântuirea nu se obţine decât printr-un singur, vă repet, un singur mijloc, şi acesta este credinţa în Răscumpărătorul.» (Volumul IV, Propovedanii ascetice şi scrisori către mireni).

Toţi sunt chemaţi la credinţa în Hristos şi la mântuire, dar puţini sunt aceia care vin şi primesc roadele Jertfei de pe Cruce a lui Hristos.

Sfântul Iustin Popovici pune foarte bine în lumină umanismul, sau gândirea după om, în contradicţie cu gândirea în Duhul lui Dumnezeu. Oare suntem noi mai buni ca Dumnezeu, Care «atât de mult a iubit lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine care crede în El să nu piară ci să aibă Viaţă Veşnică» (Ioan, 3, 16) ? Sfântul Pavel spune că înţelepciunea şi dreptatea lumii acesteia este ca o cârpă lepădată înaintea lui Dumnezeu. De aceea viermele umanismului european şi umanismul în general este o îndepărtare de Dumnezeu. Papa Ioan Paul al II-lea a fost un umanist prin excelenţă şi acest veac este asociat cu umanismul, luptătorii pentru dreptate socială (Mahatma Gandi sau Maica Tereza de Calcuta, Ioan Paul) sunt văzuţi ca mântuitori sociali, care sunt puşi în locul lui Hristos, reactivând pelagianismul.

Sfânta Scriptură vorbeşte de un singur mod de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, şi anume credinţa în Hristos şi comuniunea cu El.

Această comuniune se realizează faptic prin Taina Sfântului Botez în Biserica cea Una Sfântă, Catholicească şi Apostolică, adică Biserica Ortodoxă.

Mântuitorul îi spune lui Nicodim: «de nu se va naşte cineva de Sus, nu va putea vedea Împărăţia lui Dumnezeu» (Ioan 3,3) şi apoi subliniază mai clar:

«Amin, amin grăiesc ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu» (Ioan 3, 5)

Porunca Mântuitorului către Apostolii Săi dar şi către noi toţi creştinii ortodocşi este: “Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.” (Marcu 16:15-16)

Tâlharul de pe Cruce a fost primul om care a ajuns în Rai, pentru că a mărturisit pe Hristos, şi s-a pocăit, s-a spovedit la Hristos. Talharul a ajuns in Rai, așa cum au ajuns toti drepții Vechiului Testament mai apoi. Duhul Sfant nu se pogorâse la Cincizecime si nu era încă intemeiată Biserica, deci nu se putea boteza talharul, la fel cum nu se puteau boteza Drepții din iad, care au fost luati de Hristos in Rai.
Tot Botez este si- Botezul Sângelui atunci cand cineva moare pentru Hristos.
Dar Botezul sângelui este valabil atunci când un păgân sau eretic lepădându-se de păgânism sau de erezia sa, mărturiseşte pe Hristosul Ortodox şi este martirizat pentru aceasta.

Cineva care moare în comuniune cu un hristos mincinos nu poate intra în Împărăţia Cerurilor.

Cunoaştem în mod excepţional Botezul dorinţei – pentru catehumenii care credeau în Hristos şi în Biserică Lui şi nu au apucat să primească botezul.

Dacă mântuirea însemnă comuniunea cu Hristos, aşa cum am văzut, însemnă că în momentul în care intri în comuniune cu Acesta intri în comuniune şi cu toţi cei care sunt “conectaţi” la Hristos – cu toţi prietenii Lui – care sunt atât cei vii cât şi cei adormiţi, sfinţii. Aceasta se numeşte Biserica. Deci în momentul în care intri în comuniune cu Hristos intri şi în Biserica Lui.

Hristos nu poate fi mincinos şi anume nu poate să I se descopere unuia cu sfinţii Săi, cu icoane, cu Sfintele Taine, cu ierarhia bisericească şi cu sfintele dogme şi canoane, iar altuia să I se descopere fără Taine, fără icoane, fără sfinţi, fără ierarhia bisericească şi fără sfintele dogme. Deci toţi care intra în comuniune cu Hristos nu pot avea crezuri diferite, ci toţi vor avea acelaş Crez.

Fiind acelas Hristos, El îl va îndemna pe cel căruia I S-a descoperit să intre în Biserica Lui descoperindu-i Taina Mântuirii în Sfântul Botez, în preoţie, în Sfânta Împărtăşanie şi în acelaş Crez în El.

Cine spune că e în comuniune cu Hristos dar nu se închină la icoane şi nu are preoţie şi nu crede ortodox, de fapt nu e în comuniune cu Hristos, ci e în înşelare, doar crede că e în comuniune, de fapt e în comuniune cu demonii care se prefac în îngeri de lumină şi chiar imită pe Hristos.

Dacă Hristos văzând inima unui iehovist, papistaş, penticostal, sau păgân I se va descoperi în chip tainic, îl va îndemna să părăsească eresul sau păgânătatea şi îl va conduce la Biserica Ortodoxă.

Ca exemplu avem cazul sutaşului Corneliu din Faptele Apostolilor, care era om drept şi bun, milostiv, cu multe virtuţi, dar toate nemântuitoare.

De aceea Duhul Sfânt a venit la el şi a grăit cu dânsul îndemnându-l să meargă la apostolul Petru ca să fie botezat, deci să intre în comuniune cu Hristos şi cu Biserica Lui.

Prin aceasta vedem că Dumnezeu este nepărtinitor şi nu lasă pe nimeni în bezna morţii, dar în acelaş timp cei care rămân înafara Bisericii Ortodoxe – în opoziţie cu kakodocsii (rău slăvitorii, cei care blasfemiază în felul acesta pe Duhul Sfânt) nu se bucură de roadele Jertfei de pe Cruce a lui Hristos. Pentru ei Hristos este ca şi cum nu ar fi venit şi ca şi cum nu ne-a mântuit, ei trăind exact ca în perioada Vechiului Testament, în «umbra morţii» sufleteşti, aşteptându-i la sfârşit iadul.

Unii aduc ca argument împotriva învăţăturii Bisericii Ortodoxe cu privire la mântuire, pe care am expus-o mai sus, aşa numita vedenie a Sfântului Nifon al Constantianei, dar nimeni nu a demonstrat autenticitatea şi nici continuitatea patristică a acestei «vedenii» care afirmă că erau şi păgâni în Rai, dar erau orbi, nu aveau vedere. Chiar dacă această vedenie ar fi adevărată tot nu putem trage concluzia că aceşti păgâni erau în Rai, pentru că Împărăţia cerurilor însemnă în primul rând vedere duhovnicească, vederea Luminii Necreate, lipsa vederii însemnând de fapt iad.

De vina esti cand iti omori constiinta…in momentul cand pt un credincios se naste o intrebare in constiinta lui cu privire la credinta ( lucru care se intampla in zilele noastre, ecumenismul) , si nu cauta sa afle adevarul cu orice pret, ci prefera comoditatea, si isi adoarme constiinta….este vinovat! …eu cred ca asa este logic, nu trebuie sa filozofezi ca sa-ti dai seama de lucrul asta.
Si mai este un lucru la fel de important pt un credincios care pretide ca este ortodox. Sa cugete la legea lui Dumnezeu, la dogmele pe care ni le-a lasat prin sf parinti, si pe vreme de pace si pe vreme de razboi. In momentul cand pretinzi ca te-ai indragostit de o persoana, lumeste vb, esti interesat sa vezi cei place, cum poti sa-i fi pe plac. Cu atat mai mult un credincios trebuie sa faca acest lucru pt Dumnezeu…nu trebuie sa astepte sa il urneasca cineva cu macaraua ca sa afle cele placute Lui…mai ales cand cineva vrea sa-I pateze imaginea (ecumenismul).
Daca vrei sa dobandesti pe Dumnezeu, esti atent in toate detaliile, nu esti superficial, si esti dator sa cauti adevarul pana la cel mai mic detaliu…detaliu pe care sf parinti ni l-au pus pe tava, cu pretul vieti lor.
Ori daca noi crestinii, venim si spunem, nu am stiut!…eu unul cred ca pt asta vom fi vinovati… pt ca nu am cautat..pt ca nu am fost interesati!
Invatatura a fost lasata pt toate categoriile de oameni…doar trebuie sa fim dispusi spre Adevar.
Asta ne spun sf parinti ca vrea Dumnezeu de la noi , sa ne deschidem inima spre Adevar.
Totul se petrece inlauntru nostru , dupa cum ne spune Domnul nostru Iisus Hristos!
Fiecare primeste in functie de dorinta lui.
Pe Dumnezeu nu o sa poti sa-L pacalesti si sa-I spui ca ti-ai dorit f mult sa cunosti voia Lui, dar nu ai avut posibilitatea ……pt ca ai fost un caldicel.
Este parerea mea.

Cred

Am transcris o parte din materialul video, ce mi s-a parut mai important. Unele fraze le-am urmarit in greceste.

Min. 5:00: Putem să întrerupem pomenirea acelui Patriarh, Mitropolit sau episcop care propovăduiește erezia cu capul descoperit

Min. 12:53: Traducerea corectă a canonului este „nu au desconsiderat episcopi, ci pseudo-episcopi și pseudo-învățători”. Traducerea românească poate induce în eroare prin folosirea expresiei: „au condamnat”.

Min.  13:11: S-au silit să izbăvească Biserica de schismele care sunt provocate de cei ce propovăduiesc erezia. Cei care propovăduiesc erezia, aceștia sunt cei ce fac schismă în Biserică. Cel care întrerupe pomenirea celui care propovăduiește erezia nu doar că nu face schismă, ci, dimpotrivă, izbăvește Biserica de schisme.

Min. 13:38: Vom dezbate în mai multe ședințe acest canon pentru că s-a făcut o harababură în jurul acestui canon. și trebuie să vă spun că această harababură există. Pentru că fiecare spune orice vrea; v-am spus deja. Cu trei ani în urmă – și mă simt vinovat de aceasta – Bătrânul Gavriil, bine cunoscutul Bătrân din Sfîntul Munte, mi-a spus: „Toți s-au pierdut.. unul spune una, altul spune alta/ părinte Teodor, te rog, uită-te la acest canon, ia ce spune fiecare și fă un studiu pentru noi, scrie ceva care să ne spună ce spune acest canon și cine are dreptate în privința lui. Are dreptate Starețul Epifanie Teodoropulos, care interpretează acest canon într-un fel? Are dreptate Ieromonahul vechi-calendarist Teodorit, care s-a opus viziunii Părintelui Epifanie? Are dreptate Părintele Eftimie Trikamina, care a scris o carte pe tema asta? Are dreptate Ieromonahul Vasilios Papadakis, care a scris un lung… O întreagă ceată a scris, toți oferind o interpretare a acestui canon. Stai jos, Părinte Teodor, și scrie un studiu, să vedem în final ce trebuie să facem. Avem probleme în Biserică. Nu vrem să facem o greșeală.” Dar, pentru că am fost foarte ocupat ultimul an jumătate- doi ani cu Sinodul, n-am avut timp să mă ocup de această chestiune. Dar m-am uitat încolo și încoace și am decis să folosesc cursurile acestea ca arunc o privire peste toată bibliografia din nou și asupra textelor. Vom privi textele împreună și ne vom uita la viziunile de bază ale acestor Părinți, Starețul Epifanie Teodoropulos, care a murit, un cleric foarte școlit și virtuos, Bătrânul Ieromonah Teodorit, un monah zelotist aghiorit, care s-a dus la vechi-calendariști, care este un monah foarte învățat, care cunoștea foarte bine sfintele canoane, și alți mulți contemporani care au scris despre asta – au existat conferințe dedicate acestei teme. … Vă voi citit două texte a doi Mitropoliți care au întrerupt pomenirea în trecut ca să vedeți cum au abordat ei această problemă. Ei invocă acest canon. Ascultați ce spun despre întreruperea pomenirii. Cei doi arhierei au întrerupt pomenirea lui Atenagora în 1970.  Ne referim la vrednicul de pomenire Mitropoliții Ambozie al Elefteropolei, care a fost primul care a întrerupt pomenirea lui Atenagora pe baza acestui canon, și, de asemenea, Mitropolitul Augustin Candioti, care a urmat calea Mitropolitului de Elefteropole. Amândoi au fost urmați de vrednicul de pomenire Mitropolitul Pavlos de Paramythia și de aproape întreg Sfântul Munte. Între 1969 și 1972/3 tot Sfântul Munte, împreună cu Părintele Paisie, au întrerupt pomenirea lui Atenagora.

Min. 17:38: Cum poate cineva să nu fie întristat de monahii aghioriți de astăzi? Atunci ei au întrerupt pomenirea pentru breșe și căderi mai mici. Ascultați ce spune telegrama istorică a Mitropolitului Ambrozie de Elefteropole. Scrie către Sinod, care nu a cutezat să-l pedepsească. Astăzi ei încearcă să ne înfricoșeze, spunând: „Dacă întrerupeți pomenirea, vă vom caterisi; veți fi schismatici; vom lua măsuri împotriva voastră!” De ce nu i-ați caterisit pe aceștia? Pentru că nu exista temei canonic să facă asta.

Min. 24:07: Din declarația Mitr. Ambrozie: „Voi reîncepe cu precauție pomenirea din nou după ce el renunță la manifestările sale neortodoxe sau se dovedește că este acuzat pe nedrept că ar fi sugerat că ereziile de inspirație satanică despre primatul și infailibilitatea papale, amândouă distructive pentru temelia credinței ortodoxe, reprezintă simple obiceiuri bisericești, și nu diferențe substanțiale”.

Min. 28:00: Din declarația Mitr. Augustin de întrerupere a pomenirii: „După cum observă Pr. Epifanie Teodoropulos, pomenirea Patriarhului la dumnezeiasca Liturghie: Între cei dintâi pomenește, Doamne… dăruiește-i… șamd nu este o confirmare a acestor lucruri (a ereziilor personale ale Patriarhului), exprimă o rugăciune ca Domnul să dea Episcopului sau Patriarhului pacea sufletului, sănătate trupească, bună reputație și să învețe ceea ce este ortodox în orice caz. Unul din argumentele împotriva întreruperii pomenirii – Augustin prezintă întâi aici acest argument – este că, atunci când spunem la dumnezeiasca Liturghie: Între cei dintâi pomenește, Doamne, pe Arhiepiscopul sau Patriarhul Antim sau Atenagora. Dăruiește-i să slujească Sfânta Biserică în pace. Păzește-l întreg, cinstit și sănătos întru mulți ani, acel ‘dăruiește-i’ este o urare. Nu spunem că drept învață cuvântul adevărului, ci cerem lui Dumnezeu ca el să învețe drept cuvântul adevărului. Ne rugăm ca el SĂ învețe drept cuvântul adevărului. Așadar, nu-l prezentăm ca pe unul care drept învață cuvântul adevărului, spune el. Aceasta este corect. Dar în alte două momente îl prezentăm ca și cum drept învață cuvântul adevărului. La Vohodul Mare, când vine episcopul și spune: Pentru Patriarhul nostru Atenagora, pentru Patriarhul nostru Bartolomeu și pentru Sfântul nostru Sinod, care drept învață cuvântul adevărului”. Acolo spune că învață drept cuvântul adevărului. Acolo trebuie întreruptă cu siguranță în aceste cazuri.

Min. 30:00: „Anumite fapte ale Patriarhului reprezintă încălcări ale sfintelor canoane, care, dacă se dovedesc adevărate, conduc la caterisirea lui. Dar cine-l va caterisi? În cazul clericilor, organul competent este Sinodul. În cazul Patriarhului Ecumenic, este Ierarhia Bisericii Ortodoxe.” Aici face o greșeală. Nu este Ierarhia, ci Sinodul Patriarhal. „Din păcate, nu a fost adus în fața lui niciodată și, astfel, a rămas pe scaunul său.”

Min. 30:51: Nu a citit îndeaproape canonul încă. Mai jos, după ce l-a citit, face același lucru ca Ambrozie, care cunoștea bine canoanele.

Min. 31:21: Un cleric care s-a abătut de la ortodoxie poate fi considerat caterisit potențial până când să fie condamnat de un Sinod, dar este caterisit de fapt după o sentință sinodală. Sf. Nicodim Aghioritul spune acest lucru.

Min. 31:56:„În acest caz, de vreme ce propovăduiește învățături neortodoxe cu capul descoperit…” E vorba de Atenagora; Bartolomeu de zece ori mai tare. „…nu are nevoie să fi fost caterisit de instanța potrivită bisericească; este caterisit automat în conformitate cu canonul 15 al Sinodului I-II.” Prin urmare, nu trebuie să avem comuniune cu oricine propovăduiește o erezie chiar înainte de a fi fost ei cercetați de un sinod. Aici Candiotis vorbește foarte precis. Caterisirea vine automat. Nu este nevoie de un Sinod ca să-l caterisească. Este deja caterisit când propovăduiește o erezie, după canonul 15 al Sinodului I-II.

Min. 33:47: „Nu am aplicat încă acest canon nu pentru că mi-e frică – de multe ori mi-am riscat scaunul de dragul aplicării sfintelor canoane…” Aceasta a fost în anii Juntei. „În orice caz, în timp ce sunt înclinat să-l aplic, tremur…” Asta arată cât de serioasă este problema. „…tremur și mă cutremur în fața responsabilității pe care o poartă cineva în fața lui Dumnezeu și a oamenilor când își asumă o faptă care va trimite unde de șoc în Biserica Ortodoxă.” Normal trebuie să-l aplic, dar tremur și mă cutremur deoarece, dacă întrerup pomenirea, va provoca un cutremur în Biserica Ortodoxă. „Așa că cercetez și adâncesc problema…” Asta facem și noi. „Așa că cercetez și adâncesc problema mai îndeaproape și aștept vocea conștiinței care să mă convingă că a sosit vremea.”

Min. 36:18: În martie 1970 spune: „Sunt de acord cu decizia Mitr. Ambozie de Elefteropole de a întrerupe pomenirea Patriarhului Atenagora pe seama declarațiilor recente cu privire la Potriul comun, primat, infailibilitate și Filioque”.

Min. 40:57: Ascultați asta: „Faptul că Sfântul Sinod nu a luat măsuri împotriva noastră în ciuda presiunii puse asupra lui…” Astăzi ne amenință. Au caterisit pe câțiva deja vara asta. Unde le este mintea? Ne amenință acum. „…arată că recunoaște la bază corectitudinea acțiunilor noastre. Mai mult, îi oferim un serviciu măreț Patriarhiei de vreme ce pune frână Patriarhului care înclină spre o unire inoportună cu papistașii.”

@Elena – asa este cum spui – Pr. Zisis a interupt pomenirea in Duminica Ortodoxiei, numai ca materialul a fost filmat cu ceva vreme inainte.