X

MASACRUL din 21-22 septembrie 1939 / Unul dintre cele mai odioase acte de terorism ale Statului Român / 252 de persoane au fost ucise fără judecată si trupurile expuse pe strada / Elevii erau dusi in mod organizat sa le vada

de null

Imagini pentru asasinarea lui armand calinescu

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost asasinaţi mişeleşte, fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui călău Carol al II-lea, 252 de legionari.  În zorii zilei de 22 septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat, iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile. Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi! Prigoana împotriva legionarilor a continuat cu sălbăticie până în toamna anului 1940, când regele Mihai a proclamat Statul Naţional Legionar.

Pretextul masacrului

Pretextul acestui pogrom, care a distrus o bună parte a elitei Mişcării, a fost pedepsirea premierului Armand Călinescu în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă legionară. Acesta a fost împuşcat pentru responsabilitatea sa în asasinarea banditească, prin strangulare, a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, şi a Nicadorilor şi Decemvirilor, din ordinul lui Carol al II-lea.

Călinescu a fost membru în Partidul Național Țărănesc şi a fost ales deputat în parlament între 1926 și 1937. Atitudinea sa obsesivă față de legionari a produs căderea guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcția de Ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie cu șeful unei puteri străine”. Poartă responsabilitatea comenzii asasinării ilegale şi barbare a liderilor legionari arestaţi, inclusiv a lui Codreanu, în 30 noiembrie 1938. În decembrie acelaşi an, este membru fondator al partidului regal, Frontul Renașterii Naționale. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește Prim Ministru al României. Este pedepsit pentru crimele sale de echipa legionară denumită “Răzbunătorii“, condusă de Miti Dumitrescu.

După pedepsirea lui Călinescu, “Răzbunătorii” au intrat în clădirea Radioului, au intrat in direct, anunţând “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Poliţiei, fiind omorâţi a doua zi în locul atacului.

Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii

În 1940, când Miscarea Legionarã a venit la guvernare, ziua de 22 Septembrie a fost proclamatã Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii iar cei peste 80 de fruntasi legionari asasinati în lagãrele de concentrare de la Vaslui, Miercurea Ciuc si Râmnicu Sãrat au fost dezgropati din cimitirele lagãrelor si înhumati crestineste în cimitirul Mãnãstirii Predeal, în cadrul unei mari solemnitãti la care au participat Fabricius, Ministrul Germaniei, si Ghigi, Ministrul Italiei.

În cimitirul Mãnãstirii “Sf. Nicolae” din Predeal odihnesc rãmãsitele elitei legionare, între care Gheorghe Clime, Alexandru Cantacuzino, Nicolae Totu, Alexandru Christian-Tell, Gheorghe Furdui , Bãnica Dobre, Mihail Polihroniade, Paul Craja, Gheorghe Istrate, Ion Banea, Iordache Nicoarã, Ion Belgea, Victor Gârniceanu, ca si cenusa celor incinerati de autoritãtile asasine la crematoriul din Capitalã: Vasile Christescu, Nicoleta Nicolescu, Victor Dragomirescu, grupul Nadoleanu si grupul Miti Dumitrescu.

Dupã instaurarea comunismului, cimitirul legionar de la Predeal a fost profanat de noile autoritãti atee, troitele ridicate în memoria eroilor distruse, crucile arse si pângãrite.

LISTA LEGIONARILOR ASASINAȚI ÎN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939

Reclame

NOTĂ OrtodoxINFO

Iata si detalii despre trei astfel de crime. Doi impuscati si unul ars de viu in crematoriu …

22 septembrie: Martiriul elevului Florea Găman din Slatina (1939)

,,Am luat parte la parastasul de un an al lui Florea Găman, elev de liceu, în vârstă de 16 ani şi jumătate, asasinat în noaptea de 21-22 septembrie 1939 în oraşul Slatina. Mi-am amintit scena asasinării lui. În după amiaza zilei de 21 septembrie 1939, un agent de poliţie îl ridică de acasă, din mijlocul familiei. Nimeni nu se alarmează. Cine ar putea socoti drept vinovat un copil. Elev de liceu şi fiul unei familii respectată în oraş. Este dus în beciul chesturii de poliţie, unde curând sunt aduşi aproape 10 legionari găsiţi tot aşa la întâmplare. Spre seară vin ordine de la Bucureşti să fie asasinaţi, unul din oraş şi doi din judeţ… Cei arestaţi stăteau tăcuţi şi îngrijoraţi laolaltă. Uşa se deschide şi şeful poliţiei alege cu privirea victima ce trebuie să cadă. Ce groaznice momente trebuie să fi trăit aceştia ştiind că alegerea atârnă de impresia subiectivă a unei priviri! Soarta şi răutatea omenească a ales pe Florea Găman. Era un copil chipeş, voinic, cu faţa luminoasă şi atâta viaţă trăia în el! Îngrijora pe cei ce-şi apărau prin crimă propriile păcate.

A fost luat, mai curând smuls, din mijlocul camarazilor săi şi dus de şeful gardienilor în pădurea Strahareţ, de la marginea oraşului. Ajunşi aici i s-a spus să caute un alt legionar într-un tufiş. Florea Găman a cerut să fie împuşcat imediat şi să nu mai fie chinuit. Gura gardianului s-a umplut de acel binecunoscut rânjet profesional. Nu după mult a fost omorât cu câteva gloanţe de revolver. La câteva ore după plecarea gardienilor, Florea Găman s-a trezit la viaţă. Dumnezeu nu voia să primească un suflet de copil. Nevinovăţia lui îi cerea să mai trăiască. Cu sângele ţâşnind pe gură şi pe unde îi mai intrase gloanţele, s-a târât până la marginea oraşului. Aici s-au adunat oameni mulţi în jurul lui, mai multe femei miloase l-au luat şi l-au dus la spital. Aici medicii au vrut să-i oprească hemoragia, însă poliţia aflând, au venit şi l-au luat ca să-l expună publicului în curtea spitalului. Astfel a murit copilandrul Florea Găman.

Familia a venit să îi ia trupul fără viaţă. Cu multă greutate au putut să-l ia. Poliţia n-a mai avut ce să facă: familia era numeroasă şi lucrurile se petreceau la spital. A doua zi, Florea Găman a fost înmormântat în cimitirul oraşului. Preotul a adus binecuvântarea lui Dumnezeu. Lacrimile unui tată, a unei mame şi a unei surori, în veci nemângâiaţi, au udat sicriul care l-a acoperit.

Noaptea ce a venit după înmormântare, strigoii au ieşit la vânătoare de suflete. Omorâseră trupul, dar sufletul încă trăia. Poliţiştii care l-au ucis în ajun nu puteau dormi, chinuiţi de gândul că acolo, în mormânt, îi priveşte un nevinovat. Şi în miez de noapte au venit la cimitir. Au dezgropat mortul. L-au suit într-o trăsură, s-au dus la malul Oltului şi l-au aruncat, cu un bolovan legat de gât, în apă. Au gândit că, în fundul râului, nu va mai sta mult şi, de această dată, familia şi oameni nu vor mai şti nimic. Dar după câteva zile, râul a scos la mal trupul. Câţiva ţărani l-au recunoscut. S-au dus la d-l Găman – tatăl şi i-au spus. Acesta a venit şi şi-a găsit copilul umflat de apă şi mâncat de peşti”.

Ucigaşii martiriul Florea cu suflet de crin n-au dat socoteală nimănui. Astfel de două ori martir, a fost înmormântat încă o dată.

Iată numai o parte din crimele săvârşite asupra unor oameni nevinovaţi pentru simplul fapt că erau creştini practicanţi şi legionari. Cu nimic mai prejos nu sunt aceştia decât martirii din închisorile comuniste. Cei care judecă şi critică Mişcarea Legionară pentru „crimele” săvârşite, să citească mai întâi despre crimele săvârşite împotriva ei şi apoi să judece.

Cine e fără păcat…

[1] Ultimii martiri, după: Aristide Lefa, Pentru cunoaşterea adevărului. Cine au fost victimele de la Jilava, Bucureşti, 2000.

sursa: “Martiri si marturisitori romani din secolul XX” – Fabian Seiche

22 septembrie : Martiriul comandantei legionare Elena Bagdad

La 22 septembrie 1939 Elena Bagdad, grav bolnavă în sanatoriul TBC Bârnova, suferindă de opt luni, fu smulsă din patul de suferinţă şi dusă pe şoseaua Bârnova – Iaşi şi executată. Ajunsă în acel loc, îngenunche şi ridică o rugăciune către Dumnezeu. I se dădu ordin să se întoarcă cu spatele.

– De ce? întrebă ea.

– Ca să vă executăm.

Atunci toată se revoltă.

– Cum credeţi că unei legionare îi este frică de moarte? Să mă împuşcaţi din faţă, drept în inimă. Trageţi şi să nu vă tremure mâna.

Dar mâna jandarmului a tremurat. Cinci gloanţe nu o doborâră.

– Ce Dumnezeu, nu sunteţi în stare să trageţi? Vreţi să vă arăt eu cum se trage?

Plutonierul S., o brută care îi făcuse multe necazuri, luă arma şi o ucide cu trei gloanţe, stingând în pieptul ei strigătul: „Trăiască Legiunea şi Căpitanul!”.

Ucisă mişeleşte, fu lăsată să moară pe şosea. Un pădurar o găseşte odihnindu-şi capul pe un braţ. La vederea fecioarei adormită în Domnul, se închină şi fugi. Fu îngropată noaptea, ghemuită, mai mult în picioare, la locul zis „Lotul Dumbrava”. În timpul nopţii câinii scurmară ţărâna. Dimineaţa ţăranii puseră pământ deasupra, ca să-i acopere creştetul capului. Bolnavii de la sanatoriu au numit-o „Sfânta Domnişoară prigonită”.

22 septembrie: Martiriul comandantului legionar Victor Dragomirescu (Bucureşti, 1939)

Era închis la Văcăreşti. Directorul închisorii primeşte ordin de la Prefectură să-l ţină la dispoziţie. Într-o maşină deschisă, sosesc câţiva agenţi conduşi de comisarul Al. Davidescu. Victor este ridicat şi dus spre oraş. La jumătatea drumului, conformându-se unui ordin, comisarul Davidescu îl strânge de gât. Maşina şi-a continuat drumul spre crematoriu; aici cuptorul era încins, pregătit. Trupul celui ucis este aşezat în coşciugul de azbest pentru a fi aruncat în cuptor. Dar în clipa aceea, Victor Dragomirescu revenit la viaţă, deschide ochii. Ura care încleştase degetele comisarului pe gâtul martirului nu reuşise să-l omoare de tot. Dar ura era nesfârşită în sufletul canaliei. Comisarul împinge în cuptor cu piciorul sicriul în care era un om viu. Nelămurirea din ochii lui Victor se stinge apoi în zvârcolirea flăcărilor. A fost ars de viu întocmai ca un martir de altădată al creştinătăţii. Unul din prietenii săi apropiaţi închis şi el la Văcăreşti scrie despre el:

„Ne făcusem mătăniile dis de dimineaţă, atât eu cât şi Dl. C-dant, în faţa icoanei din salon… Cu mijlocul înţepenit încă de la accident [după declanşarea prigoanei din 1938, Victor încercase să se refugieze în Polonia cu ajutorul unui avion. Datorită unei defecţiuni tehnice a motorului, avionul s-a prăbuşit, iar el cu pilotul au suferit grave leziuni interne, capturaţi imediat după prăbuşire, torturaţi zile întregi de agenţii poliţiei şi ţinuţi fără nici o asistenţă medicală], se putea mişca greu, în dureri, şi îl ajutam atât cât îmi erau puterile. Cu toată suferinţa pe care o îndura, prima sa grijă dimineaţa era să-şi facă rugăciunea. Se ruga în genunchi, cu mâinile împreunate la corp, iar când termina, închinându-se larg, scotea un oftat uşor, rostind: „Ajută-i Doamne pe robii Tăi!”. Era un moment profund şi solemn, ochii îi străluceau mistic a îndurare şi plecăciune în faţa voinţei Celui de Sus, după care, păşind încet, se întorcea la patul pe care nu-l părăsea ziua întreagă…”

La crematoriu (unul din martorii oculari declară):

„Să mi se fi părut? Am halucinaţii! – mi-am zis. L-am urcat în gura cuptorului, gata să-l împingem înăuntru când, aud vocea neputincioasă a lui Dragomirescu:

– Măi oameni buni, mă ardeţi de viu măi?!

Era cât pe-aci să scap coşciugul din mâini. Am început instinctiv să tremur.

– E viu…, l-aţi auzit?! E viu!… Hai să-l scoatem d-aici…

Mecanicul cuptoarelor, un om gras şi mărunţel, auzise şi el. Se depărtase câţiva paşi înapoi şi izbucni dând din cap:

– Eu aici nu mă bag domn-agent… Omu’ ăsta e viu… L-am auzit şi eu. Nu mă bag… Sunteţi nebuni?!

– Împinge-l înăuntru! – s-a răstit „Barbu” la „Stoicu”. Să terminăm odată…

– Ce faceţi fraţilor!? Doamne…, fraţilor, măi oameni, mă auziţi?

…Am raportat, iar la plecare, Dl. Prefect ne-a felicitat, întinzându-ne fiecăruia câte un plic. Era preţul pentru omorârea lui Dragomirescu: 7 zile de concediu şi 5.000 de lei de persoană… Nu m-am atins de ei nici până astăzi. Îi am în acelaşi plic roşu care mi-a fost dat, la fundul cufărului de haine”.

Aşa şi-a încheiat declaraţiile şoferul maşinii: Victor Dragomirescu a fost ars de viu, iar cenuşa aruncată pe locul viran de la Groapă, între bălării şi gunoaie…

sursa: “Martiri si marturisitori romani din secolul XX” – Fabian Seiche

 

Cititi va rog si:

MARTIRIUL LEGIONAREI NICOLETA NICOLESCU – torturata, violata si apoi arsa de vie la crematoriul din Bucuresti

Cum „isi faceau legionarii de cap” in anii 30 …

ZIUA REGALITATII / Nicolae Iorga: HOHENZOLLERN sunt EVREI / Casa de Hohenzollern ESTE O SOLUTIE benefica pentru ROMANIA?

 

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
1 2Pagina următoare

6 comentarii

  1. ca la noi la NIMENI in secolul 20…institutiile de forta armata/jandarmerie ..pe rand eroi si asasini (incepand de la rascoala din 1907 inabusita in sange) trecand prin eroismul dovedit in doua razboaie mondiale prigoana legionarilor, prigoana comunista a”deceniului negru” “revolutia din 89” actualmente “armata de profesionisti” standard NATO. ce va urma se stie…

  2. “Unul dintre cele mai odioase acte de terorism ale Statului Român”
    titlu inexact: Unul dintre cele mai odioase acte de terorism ale CASEI REGALE HOHENTZOLERN-SIGMARINGEN !

Dă-i un răspuns lui paul Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button