[…]
Importanţa ctitoririi unui muzeu pentru istoria locului
Toţi cei prezenţi s-au deplasat spre locul unde s-a desfăşurat cel mai important eveniment al zilei, inaugurarea Muzeului „Casa Vlădicăi“. Acest obiectiv etnografic reprezintă forma restaurată şi reamenajată a casei ţărăneşti originale care a aparţinut părinţilor trupeşti ai Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, după numele lor: Neculai şi Anica Giosanu, descendenţi ai unor familii înstărite, care-şi trag obârşia din răzeşi muşatini, aşezaţi pe aceste plaiuri mioritice ale Ţarii de Jos de peste cinci sute de ani. Cei prezenţi au fost întâmpinaţi cu pâine şi sare la intrarea în curtea ce înconjoară edificiul muzeal. A urmat inaugurarea muzeului, iar după ce s-a dat citire hrisovului ce consemnează ctitorirea edificiului, a fost oficiată slujba de sfinţire. Cu acest prilej, s-a subliniat importanţa ctitoririi unui astfel de muzeu pentru istoria locului şi valoarea lui pentru tezaurul spiritual şi cultural judeţean. În contextul secularist contemporan, când geografia aşezărilor rurale suferă mutaţii majore, un astfel de edificiu poate rămâne ca o amprentă de românitate, ca o oază de linişte cu iz tradiţional care să dea mărturie peste timp generaţiilor viitoare despre modul autentic în care răzeşii acestor locuri au ştiut să trăiască. După oficierea slujbei şi rostirea alocuţiunilor, oaspeţii au fost invitaţi să viziteze „Casa Vlădicăi“, pentru a se bucura de atmosfera creată de exponate şi pentru a lua parte la lansarea volumului „Poeme“, ce îl are ca autor pe Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim. Invitată pentru a vorbi despre acest volum a fost prof. dr. Mihaela Elena Băltoi, care a realizat o recenzie a volumului, dând glas unor poeme scrise de Înaltpreasfinţia Sa, inspirate din Evangheliile care se citesc în cadrul sfintelor liturghii din duminici şi sărbători. A urmat turul ghidat al casei, iar la final au fost oferite invitaţilor plachete cu imaginea Muzeului „Casa Vlădicăi“. Totodată, invitaţilor le-au fost oferite diplome de onoare, în semn de recunoştinţă pentru participarea la eveniment.
Câteva elemente referitoare la “Casa Vlădicăi”
Casa originală care a aparţinut părinţilor Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim şi care a fost inaugurată ca muzeu etnografic a fost construită în anul 1948, după modelul caselor tradiţionale, din lemn şi pământ, acoperite cu şindrilă. Ulterior, ea a fost uşor modificată, potrivit nevoilor şi a numărului de copii care s-au adăugat familiei de-a lungul anilor. Acest edificiu etnografic reprezintă, de fapt, împlinirea dorinţei testamentare a domnului Nicolae Giosanu, care în data de 19 ianuarie 2014, cu două zile înainte de a fi chemat de Dumnezeu la veşnicele locaşuri, a scris un testament în care a consemnat cum trebuie împărţită agoniseala lui de o viaţă, a încredinţat casa fiului său Ilie (Arhiepiscopul Ioachim), precizând totodată şi faptul ca într-însa să fie amenajat un muzeu al familiei. În consultare cu fraţii şi surorile, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim a creionat ideea amenajării unui muzeu etnografic care să cuprindă obiecte şi tot felul de acareturi, care să exprime tradiţiile populare ale zonei, să vorbească de la sine despre etnogeneza neamului nostru creştin-ortodox, să fie gazdă ospitalieră şi generoasă pentru multă lume. Deschisă publicului, “Casa Vlădicăi” are amenajate în camerele ei colecţii muzeistice pe teme diferite, după cum urmează: Muzeul etnografic „Neculai Giosanu“, Salonul personalităţilor bisericeşti din comuna Stăniţa (colecţie de fotografii, veşminte, obiecte de cult, talismane, cărţi, icoane etc., care au aparţinut unor persoane originare din această comună, ajunse în diferite ranguri ecleziastice).
Imaginea casei părinteşti, păstrată în amintirea membrilor familiei
Coordonarea lucrărilor acestui obiectiv cultural a fost încredinţată arhimandritului Pimen Costea, stavroforei Iosefina Giosanu, stareţa Mănăstirii Văratec, şi Elenei Baltag Kuzmanovic, consilier eparhial al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Fondurile de reabilitare a acestui obiectiv au fost alocate de Consiliul Judeţean Neamţ şi au fost chivernisite judicios prin Consiliul Local al comunei Stăniţa. „În ciuda greutăţilor şi a timpurilor neprielnice şi nestatornice, casa aceasta a fost întotdeauna un loc de pace şi linişte, de evlavie şi credinţă, de bunăstare şi bună înţelegere, de iubire creştinească şi concordie civică. Atunci când am fost rânduiţi de Dumnezeu să plecăm la rosturile noastre în lume, fiecare membru al familiei a păstrat în minte imaginea casei părinteşti, ca pe un smerit Betleem al copilăriei noastre, luând în tolba sufletului o amintire care a constituit paradisul din care nu ne-a putut izgoni nimeni, indiferent unde pronia lui Dumnezeu ne-a îndreptat paşii. Casa aceasta nu a fost încuiată şi niciodată abandonată. A rămas totdeauna ca un «cort al mărturiei» şi al reconcilierii în care cei care i-au dat viabilitate au păstrat spiritul tradiţiilor româneşti şi al filoxeniei hristice“, a spus IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim.
(Pr. Valentin Băltoi)
În anul 2007, pe 5 septembrie, cu ocazia celei de-a treia Adunări Ecumenice Europene din Sibiu, Maica Iosefina Giosanu a fost distinsă cu distincţia “Trandafirul argintiu al Sfântului Nicolae”1, “ca semn al recunoştinţei pentru mărturia neobosită la unitatea Bisericii lui Hristos”2, aşa cum citim în laudatio în limba română şi în cea în limba germană. Această distincţie răsplăteşte o viaţă întreagă în slujba ecumenismului, lucru subliniat şi de către prezentarea maicii stareţe pe siteul Institutului de Studii Ecumenice al Universităţii din Fribourg, unde putem citi că aceasta “a stabilit contacte ecumenice încă din timpul studenţiei”3.
Siteul Institutului din Fribourg ne spune că, cu ocazia primirii premiului, stareţa Iosefina Giosanu a mulţumit vizibil mişcată şi a dat asigurări că va invita pe toate maicile să se roage pentru “unitatea Bisericii din Răsărit şi Apus”4.
Cititi va rog mai multe la:
Cititi va rog si:
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Forma gramaticală corecta este: a surorii sale. „A sorei sale” face referire la alt înțeles al cuvântului sora, cel de cadru medical, nu ca grad de rudenie
În municipiul Roman alături de frățiori https://youtu.be/mEkmK_CDTK0
Pt Violeta Dumitrescu, te rog nu mai veni să ne dai lecții de gramatica, păstreazale pt tine, nu ne interesează elevisme și gramatisme din astea asa, ce ați mai place ție și unora că tine sa ascundeți gunoiul sub preș, văd că putoarea ereziei nu va mai miroase raspindita de clanul josanu și al acoliților
NOTĂ OrtodoxInfo
În anul 2007, pe 5 septembrie, cu ocazia celei de-a treia Adunări Ecumenice Europene din Sibiu, Maica Iosefina Giosanu a fost distinsă cu distincţia “Trandafirul argintiu al Sfântului Nicolae”, “ca semn al recunoştinţei pentru mărturia neobosită la unitatea Bisericii lui Hristos”, aşa cum citim în laudatio în limba română şi în cea în limba germană. Această distincţie răsplăteşte o viaţă întreagă în slujba ecumenismului, lucru subliniat şi de către prezentarea maicii stareţe pe siteul Institutului de Studii Ecumenice al Universităţii din Fribourg, unde putem citi că aceasta “a stabilit contacte ecumenice încă din timpul studenţiei”
Siteul Institutului din Fribourg ne spune că, cu ocazia primirii premiului, stareţa Iosefina Giosanu a mulţumit vizibil mişcată şi a dat asigurări că va invita pe toate maicile să se roage pentru “unitatea Bisericii din Răsărit şi Apus”
Aici link-ul in original pt cei care mai au indoieli.
http://www.unifr.ch/iso/de/projekte/silberne-rose/preistraeger/iosefina
Ăștia își ridică singuri statui și case memoriale. 😀 Mai au puțin și se și autocanonizeaza.
Pe lângă asta, un episcop aşa-zis ortodox promovează talismane. Halal!
Totul se face cu fast la ecumenistii eretici vorba parintelui Ieronim.