X

Anii în care românii au MURIT de FOAME. Sovieticii i-au transformat pe basarabeni în canibali, iar autorităţile române şi-au bătut joc de ţăranii flămânzi

În istoria cunoscută a României au existat două episoade marcate de o foamete cumplită. Anii războiului au dus la o accenturare a sărăciei, la încetarea sau împuţinarea producţiei agricole. Pentru a supravieţui, oamenii au fost capabili de acte cumplite – crime, jafuri, chiar şi consumul de cadavre

Războiul, în sine o calamitate, a avut consecinţe devastatoare mai ales asupra populaţiei civile. Efectele celor două războaie mondiale au fost ample şi au provocat nenumărate drame naţionale. Foametea a fost una dintre cele mai cumplite consecinţe ale războiului. Sute de mii de oameni care altădată arau ogoarele şi produceau hrană, au fost luaţi pe front, ucişi sau schilodiţi în tranşee.

Sute de mii de hectare de teren arabil au fost răscolite de obuze, tancuri şi trupe aflate în mişcare. Întregi suprafeţe cultivate au fost distruse de fria războiului. Tocmai de aceea apariţia foametei nu a fost o surpriză. Rămasă fără hrană, în special populaţia rurală, se stingea în suferinţă. De notorietate au fost episoadele de foamete din Europa belică şi post-belică. Inclusiv România a fost atinsă de acest flagel, care transforma oamenii fie în cadavre, fie în criminali sau canibali.

Copiii omorâţi de foamete şi oameni transformaţi în canibali

Primul mare episod, cunoscut, de foamete a izbucnit pe teritoriul României în anii grei ai Primului Război Mondial. Un conflict armat de uzură, în care România a îndurat cumplit. În prima parte, aproape desfiinţată ca stat, România a reuşit să supravieţuiască pe teritoriul Moldovei datorită eroismului soldaţilor. Consecinţele mizeriei, a distrugerii câmpurilor agricole şi a mobilizării în armată a celei mai importante forţe productive în agricultură, ţărani, nu s-au lăsat mult timp aşteptate. Pe lângă epidemiile de tifos eczantematic care decimau taberele militare şi populaţia, în sudu Moldovei s-a instalat foametea. O foamete cumplită.

Pe lângă sutele de mii de hectare rămase nelucrate de ţăranii transformaţi în soldaţi, seceta din 1916 a lovit şi ea cumplit, lăsând regiuni întregi fără pic de hrană. Foametea bântuia în toată Moldova, dar cel mai cumplit chinuia populaţia pe linia frontului în judeţele sudice ale Moldovei, precum Vasluiul şi Galaţiul. Nici Tulcea sau Brăila în zonele învecinate nu o duceau mai bine. Populaţia din mediul rural murea pe capete. Cei mai afectaţi erau bineînţeles copiii şi bătrânii. Un raport trimis de autorităţile locale din judeţele Galaţi, Covurlui, Tecuci şi Tutova, Ministerului Sănătăţii indică faptul că în sudul Moldovei în anul 1917, au murit aproximativ 70% dintre copii nou-născuţi. Îi secera foametea dar şi bolile aferente. O adevărată catastrofă demografică.

Mai mult decât atât în acelaşi raport se aminteşte că sătencele disperate că nu au cu ce-şi hrănii pruncii, îi ucid cu bună ştiinţă. Se bănuieşte că din cauza foametei, oamenii au început să practice canibalismul. „Cadavrul unei tinere femei decedată din cauza bombardamentului a fost găsit parţial descărnat. Cei din casă au spus că părţile lipsă au fost mâncate de câinii de pripas, însă pe trup existau tăieturi precise ce se păreau a fi făcute de mână omenească”, se arată în acelaşi document, citat într-un articol pentru ziarul ”Adevărul„, scris de jurnalistul Costel Crângan.

Autorităţile combăteau foametea cu speculă şi rechiziţii

Culmea deşi rapoartele indicau o adevărată tragedie în sudul Moldovei, în special, autorităţile s-au dovedit incapabile să gestioneze situaţia sau au dat dovadă de cinism şi au profitat de această dramă. Aşa cum eşecul campaniilor din anul 1916 s-au datorat incompetenţei militare şi politice, aşa şi efectele foametei din 1917 au fost amplificate de o incompetenţă administrativă. În loc să fie ajutaţi, ţăranii decimaţi de foamete au fost pur şi simplu împovăraţi cu rechiziţii. Mai precis armata a făcut rechiziţii pentru efortul de război, inclusiv din aceste zone, luându-le oamenilor şi ultimele rezerve şi vite.

Ziarele locale ale vremii spuneau că ţăranii au ajuns să-şi dorească să fie ocupaţi de nemţi, numai să scape de aceste rechiziţii. Mai mult decât atât, cererea Primăriei Galaţi, de a lăsa oamenii să pescuiască din iazurile proprietate a statului, tocmai pentru a supravieţui a fost exploatată în mod inuman de Ministerul Agriculturii. Oamenii înfometaţi puteau să pescuiască pentru a-şi salva copii, dar bineînţeles doar contra cost. În mod firesc, crimele şi jafurile s-au înmulţit considerabil. Bande de înfometaţi, jefuiau de la acei care aveau mai mult. Nu se dădeau în lături de la crimă dacă întâlneau opoziţie.

Pârjolul din 46 în Moldova

După al doilea război mondial în 1946, cum era de aştepat, România, o ţară beligerantă, aflată deja sub în sfera de influenţă sovietică, a avut de suferit. Pe lângă sovietizarea ţării, bolile şi dezastrul demografic produs de război, foametea şi-a arătat şi ea colţii. Moldova a fost cea mai afectată. Pe lângă lipsa acută de forţă de muncă şi câmpuri devastate de război, seceta a început să facă ravagii. În vara lui 1946 au fost înregistrate temeperaturi record, ziarele vremii consemnând şi temperaturi de 61 de grade Celsius la umbră. În acste condiţii recoltele de grâu şi porumb au fost complet distruse. Oamenii în special din mediul rural au fost lăsaţi să flămânzească. Pâinea era dată cu porţia, inclusiv apa era raţionalizată iar vitele mureau de foame în grajduri complicând şi mai mult situaţia. În Moldova au apărut trenurile foametei, oameni fără nicio sursă de hrană, mergând inclusiv pe vagoane încărcate către regiunile agricole din sudul ţării, pentru a se salva.

Acolo însă situaţia era aproape la fel de grea. Deopotrivă ţăranii şi orăşenii din mahalale mureau de foame. ” Seceta comportă jale în sufletele şi colibele ţărăneşti. Dacă parte din orăşeni au asigurată pâinea, mahalalele şi satele suferă cumplit şi mor literalmente de foame„, se arăta în ziarul România Liberă din vara acelui an. Fântânile şi izvoarele au secat masiv iar ziarele vremii spuneau că până şi pădurile au început să se usuce. Autorităţile au căutat sprijin la noii parteneri de la est, mai ales presa propagandistică a vremii relatând că URSS a trimis românilor pentru a supravieţui peste 2000 de vagoane cu cereale. Situaţia s-a redresat abia în 1947, când practic a început să plouă.

Jaful care i-a făcut pe basarabeni să moară de foame

Foametea care a bântuit România în vara lui 1946 a fost uşoară faţă de marele dezastru din Basarabia acelui an. Ocupată de sovietici în baza pactului Ribbentrop-Molotov chiar la începutul celui de-al doilea război mondial, Basarabia a fost intregrată în URSS. A fost supusă inclusiv sistemului de taxare sovietic şi cerinţelor de productivitate şi sprijinire a trupelor ruseşti. În 1946, Basarabia însă nu mai reuşea să facă faţă acestor cerinţe. Taxarea execesivă, rechiziţiile coroborate cu seceta masivă şi distrugerea câmpurilor agricole a dus la o adevărată catastrofă. „Ceea ce a provocat şi întreţinut foametea a fost aşa numita postavcă(asemănătoare şi totuşi diferită de regimul cotelor obligatorii din România, introdus la 26 iunie 1947), adică predarea obligatorie la stat a producţiei agricole în cantităţi şi în termeni fixaţi arbitrat de autorităţi, care nu ţineau cont de situaţia anului agricol sau de capacităţile economice ale gospodăriilor ţărăneşti.

Dimpotrivă directivele organelor superioare de partid (n.r. sovietice) şi de stat stabileau că rechiziţiile se făceau „neatârnat de ceea cât s-a semănat de fapt” şi că, mai mult decât atât,produsele agricole trebuiau să fie „predate în avans”, adică cu depăşirea cotelor stabilite de aşa-zisul plan de colectări obligatorii.”, scria Ion Ţurcanu în lucrarea sa ”Istoria românilor: cu o privire mai largă asupra culturii„. În aceste condiţi, odată cu apariţia secetei, s-a produs dezastrul. În Basarabia în perioada 1946-1947, s-a murit efectiv de foame.

Oameii mâncau doar borhot şi lobodă, iar cohorte de oameni flămânzi cerşeau pe unde apucau. „jaful practicat de autorităţile sovietice în Basarabia a adus asupra populaţiei de aici o foamete cum nu mai fusese niciodată în istoria acestui pământ. La începutul lunii iunie 1946, conducerea de partid a judeţului Bălţi, constata că în toate raioanele şi satele judeţului, foarte multă lume nu avea niciun fel de hrană, se alimenta cu borhot şi lobodă, şi mulţi copi, ai căror părinţi muriseră de foame, umblau de la casă la casă, din sat în sat, cerşind şi hrănindu-se cu buruieni„, scria Ion Ţurcanu în aceeaşi lucrare.

Canibalism în Basarabia

Oamenii se hrăneau deja cu ce apucau. Inclusiv cu animale moarte, şobolani şi chiar paie. Disperaţi din cauza foametei, oamenii îşi pierdeau minţile şi au început să practice canibalismul. La început oamenii mâncau cadavrele, apoi treceau sistematic la crime pentru a-şi procura hrană. ”Primele cazuri de canibalism, semnalate de autorităţi în mai multe sate din judeţul Bălţi, datează de la începutul lunii iunie 1946, ceea ce este o dovada sigură că foametea se declanşase mult mai devreme.

În anul următor, canibalismul se răspândise atât de mult încât se impusese ca o preocupare specială a organelor de partid şi de stat.(….)De-a dreptul înfiorătoare sunt numeroasele cazuri de omoruri în scopuri canibalice sau de consum de cadavre umane„, preciza Ion Ţurcanu. Moartea secera din cauza foametei. Statisticile vremii arată că numai din cauza distrofiei cauzate de foamete mureau câte 5-6000 de oameni, iar în intervalul 1946-1947, se estimează că au murit din cauza foametei nu mai puţin de 250.000 de basarabeni.

NOTĂ OrtodoxINFO

Cititi va rog si:

INFOMETAREA (1946-1947) …

Categorii
Basarabia
cuvinte cheie

Articole asemănătoare

2 comentarii

  1. Aici reflecta cum va fi pe vremea antihristului in cei 42 de luni cat acesta va fi în prim plan, căci este specificat și lipsa ploii în vremea lui

  2. Un medic concediat de la Spitalul de Pneumoftiziologie din Sanpetru, dr. Horia Ionut Leoveanu, a facut dezvaluiri socante despre modul in care sunt tratati bolnavii, teroarea sub care lucreaza personalul si abuzurile care se fac. -Cadavrele erau tinute intr-o camera dezafectata a sectiei de la parter, timp mai multe zile, pacientii erau tratati numai de TBC, chiar daca aveau si alte afectiuni, iar externarile se faceau preferential-, spune Leoveanu. Acestea sunt insa doar o parte din neregulile descrise de Ionut Leoveanu.

    Medicul Horia Ionut Leoveanu a fost angajat la Spitalul TBC din Sanpetru in iunie 2000. Nu este pneumolog, dar are specializare in medicina generala. Sustine ca medicul Gheorghe Lupu l-a impiedicat sa-si faca meseria. -Am fost efectiv sechestrat in cabinet. Nu puteam examina nici un bolnav si nici sa fac vreo mentiune in fisa. Am observat apoi neregulile la medicamente. Pacientii primeau doar tratament pentru TBC. Daca aveau si alte afectiuni, nu erau tratati. Medicul Lupu ridica din sertare medicatia primita de bolnavi pentru alte afectiuni-, sustine dr. Leoveanu.

    Acuzat de omor

    -Am avut un pacient pe nume Andreuca. Suferea de hipertensiune. I-am prescris medicamente pentru aceasta boala. Medicul Lupu a sistat tratamentul dupa trei zile. Starea pacientului s-a inrautatit. Medicul Lupu i-a prescris Furosemid, dar a fost prea tarziu. Bolnavul a facut un accident cerebral. A fost transferat la Neurologie, unde a decedat-, continua medicul Leoveanu. Cazurile sociale nu prezentau interes pentru Spitalul TBC. -Medicul Lupu a refuzat sa efectueze controale pacientilor considerati cazuri sociale. Spunea ca oricum mor si ce conteaza un tigan in minus. Aceste cazuri mi se repartizau mie. Am fost nevoit sa apelez la colegii de alte specialiatti pentru a transfera acesti bolnavi la alte unitati spitalicesti pentru a primi tratament-, spune medicul concediat.

    Morga in salon

    O alta problema strigatoare la cer, afirma medicul Leoveanu, se refera la cazurile terminale sau la pacientii decedati care nu aveau acte de identitate. -Cadavrele era tinute intr-o camera dezafectata a sectiei de la parter, timp de mai multe zile. Am vazut cu groaza cum un om slab ca batul se umfla ca un balon. Ca sa nu mai vorbim de miros si de focarul de infectie-.

    Personalul, redus la tacere

    Medicul spune ca intreg personalul este terorizat. -Toata lumea tace, desi multi stiu ce se intampla. Angajatii au fost obligati sa plateasca din banii lor costul examenului periodic. Proviziile de iarna ale medicului Lupu erau facute de bucataresele spitalului. De multe ori a luat muncitorii de la spital ca sa-i construiasca lui casa. Isi crestea porcii cu resturile de alimente de la spital. Prin tot spitalul se plimbau caini. Am fost la un pas sa iau paduchi. Spitalul a primit o amenda substantiala de la Sanepid, bani care au fost imputati personalului. Fiecarui angajat i s-au retinut din salariu 150.000 – 200.000 de lei-, a mai spus medicul.

    Externari preferentiale

    Spitalul din Sanpetru nu mai are de doi ani o ambulanta proprie. -Bolnavii isi duceau analizele cu masina personala. Si externarile se faceau preferenaial. Daca un bolnav era descoperit in stare de ebrietate, trebuia sa-l externezi. Mergeau apoi la medicul Lupu in dispensar, dadeau ceva si erau din nou internati. Medicul Lupu a efectuat mai multe garzi decat este legal. I-a obligat pe unii dintre colegi sa i le cedeze. Astfel putea lua doua salarii, desi incalca legea-, a mai spus medicul.

    Frig in saloane

    Desi exista o dispozitie de la Casa de Asigurari de Sanatate, bolnavii au fost lasati sa tremure de frig. -CNAS a dispus furnizarea de caldura de la inceputul lunii noiembrie, dar centrala termica a spitalului a fost pornita abia in 15 noiembrie, cu regim redus peste noapte. Bolnavii au inceput sa se planga, deoarece tuberculosii au mare nevoie de caldura. Cand am fost de garda, am cerut fochistului sa porneasca centrala pentru ca in saloane erau doar 17 grade-, povesteste medicul. Conducerea nu a facut nimic. Conducerea spitalului nu a luat nici o masura de remediere a problemelor. -L-am informat pe directorul Ciobanu, dar stia care este situatia. Mi-a spus ca asa este omul, nu are ce face. Apoi mi-a prezentat actul de concediere si mi-a spus ca de la 1 martie nu mai lucrez acolo-, afirma dr. Leoveanu.

    Scuze prin acuze

    Dr. Gheorghe Lupu spune ca intreaga poveste este o razbunare a dr. Leoveanu. -Din cauza lui am primit amenda de la DSP. A facut o sesizare si au venit in control chiar cand s-a terminat micul dejun si mesele nu erau inca sterse. Este adevarat ca amenda a fost platita din banii celor vinovati pentru asta-, a declarat ieri dr. Lupu.

    In privinta camerei mortuare, Dr. Lupu spune ca aceasta este dezinfectata dupa ce cadavrele sunt ridicate. Cat despre porcii despre care vorbea dr. Leoveanu, seful sectiei spune ca acestia sunt ai unor angajati care locuiesc in fostele cladiri ale spitalului. -Oamenii si-au facut gospodarie si isi mai cresc animale-, a explicat dr. Lupu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și resurse financiare. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!