In 2011, Razvan Codrescu posta pe blogul sau articolul “ORTODOCŞI ADEVĂRAŢI?”. Text aparut si in revista Lumea credintei, anul IX, nr. 9/98, septembrie 2011, pp. 52-53. I-am facut o scurta analiza la acea vreme:
RAZVAN CODRESCU ataca furibund pe toti cei anti cip, anti masonerie, anti ecumenism …
In 2013 parea ca isi mai revenise oleaca:
Azi insa, si-a modificat un pic materialul din 2011 si l-a pus pe facebook:
https://www.facebook.com/codrescu.razvan/posts/1462608640426539
Iata-l:
ORTODOCŞI ADEVĂRAŢI?
Există în lumea românească postcomunistă o categorie de credincioşi vociferant ortodocşi – nici foarte mulţi, dar nici prea puţini – care au pretenţia că numai ei reprezintă cu adevărat Ortodoxia şi că, în afara ortodoxiei (lor), toată lumea e hărăzită pierzaniei, de la Răsărit pînă la Apus. Aceşti pretinși „ortodocşi adevăraţi” fac cît de multă gălăgie pot, cu un discurs întotdeauna radical şi violent – pe internet, în publicaţii şi la televiziuni de mîna doua, în conferinţe şi marşuri publice. Biserica însăşi ai impresia că nu-i mai încape…
Dar cine-s „ortodocşii adevăraţi”? Ei da, bună întrebare!
Păi… cei care au tăria să strige: „Ortodoxie sau moarte!”; cei care trăiesc cu certitudinea nezdruncinată că numai ei au Biserică, Taine, Har, Martiri, Sfinţenie şi Mîntuire, celelalte sute de milioane de pretinşi „creştini” fiind carnea de tun a răzbunării divine; cei care pot să jure că Fiara este deja în lume (de vreme ce am început să fim însemnaţi cu semnul ei: 666/codurile de bare/cipurile biometrice), netezind sub nasul nostru calea lui Antihrist; cei care n-au nici o îndoială că „Grădina Maicii Domnului” nu e Athos-ul, ci România, şi că poporul român e buricul pămîntului şi adevăratul înaintemergător al lui Hristos (prin Zalmoxis şi Deceneu); cei care ştiu că marele nostru poet Mihai Eminescu, cel asasinat – poate n-aveaţi habar?! – de odioasa conspiraţie universală antiromânească (şi implicit antiortodoxă), e „Sfînt de Pămînt”, iar ei umblă să strîngă semnături pentru trecerea lui oficială în calendarul bisericesc; cei care văd roşu în faţa ochilor cînd aud de „Occident/Apus”, „ecumenism”, „dialog”, „elite intelectuale”, „cultură”, „civilizaţie”, „universalitate”; cei care se simt şi în somn şi se proclamă patetic victime perpetue ale „jidănimii”, „masoneriei”, „papistăşismului”, „globalismului”, dar niciodată ale panslavismului ortodox, sau ale diversiunilor securistice de acasă, sau ale propriei lor ignoranţe, duplicităţi morale, nevrednicii, inerţii sau sterilităţi; cei care divinizează „închiderea” în sine şi diabolizează orice „deschidere”, socotind-o aprioric preambul garantat al pierzaniei. Într-un cuvînt, cei care se cred şi se declară – ca sectanții – singurii puri şi îndreptăţiţi dinaintea lui Dumnezeu, în virtutea unei tradiţii impersonale care ar trebui să ţină locul virtuţilor curente şi să se sustragă oricărei dinamici creatoare.
Aşa-zisa „Ortodoxie adevărată” de astăzi e, altfel spus, încremenirea deliberată în proiectul unei tradiţii pe care o invocă întruna, dar pe care n-o mai onorează (pentru că, pe de o parte, n-o mai poate percepe în toată complexitatea ei, iar, pe de altă parte, nu mai e în stare s-o facă efectiv lucrătoare, capabilă de îmbogăţire şi de primenire). Probabil că niciodată în istorie nu s-a mai chivernisit atît de jalnic o asemenea imensă şi nepreţuită moştenire spirituală.
Cînd îţi dă mult, Dumnezeu îţi şi cere mult. Ei bine, din multul care ni s-ar cere (daruri duhovniceşti, eroism moral, erudiţie, vrednicie creatoare, unitate internă, zel misionar etc.), „Ortodoxia adevărată” nu mai reuşeşte să realizeze decît un fel de gălăgie oţărîtă şi acefală, o habotnicie sterilă şi suspicioasă, în care Dumnezeu Însuşi devine un simplu pretext legitimant al unei „excelenţe” iluzorii (de parcă excelenţa s-ar transmite prin codul genetic şi n-ar fi rezultat al unei vrednicii mereu reînnoite), cu care ne hrănim complexele şi puţinătatea istorică. Incapabili de o Ortodoxie seniorială – vie, creatoare, generoasă, senină şi destresată –, nu facem, în ultimă analiză, decît să compromitem sistematic în ochii lumii, printr-o mare parte a actualilor ei „purtători de cuvînt”, o tradiţie care ea însăşi n-are nici o vină că a încăput pe mîini atît de rudimentare.
Avînd în covîrşitoare majoritate cam între 30 şi 60 de ani, „ortodocşii adevăraţi” de azi, „cîini de pază” ai unei moşteniri fetișizate, dar aproape nevalorificate, „negri în cerul gurii”, sfertodocţi şi agramaţi, culcaţi pe urechea unei „spiritualităţi” care nu se vede şi nu se poate măsura, şi care nu transpare mai deloc din elementaritatea manifestărilor lor publice, nu se pot recomanda cu nimic măreţ şi memorabil: n-au dat probe de clarvedere, n-au făcut minuni cu rugăciunea, n-au scris cărţi referenţiale, n-au înălţat monumente de artă creştină, n-au coagulat organizaţii creştine viabile şi care să conteze efectiv în ordinea cetăţii, n-au cucerit lumea largă prin Ortodoxie. Poate că n-ar fi așa de grav să nu știe greceşte sau slavoneşte (limbile clasice ale Ortodoxiei), dar şi româneşte se exprimă greu, stau prost şi cu cultura generală, şi cu performanţele profesionale, şi cu bunele maniere, ba uneori şi cu cei „şapte ani de acasă”.
Specialitatea ultraortodocşilor mioritici e mai degrabă vrajba şi tărăboiul. Mai nou, nu sînt în frondă numai cu necreştinii sau cu creştinii de alte confesiuni, ci şi cu structurile instituţionale şi ierarhice ale propriei Biserici, a cărei unitate şi autoritate nu fac decît să o sape din interior, cu premeditare sau fără. Marii adversari suspecţi ai lor (şi, se înţelege, ai Ortodoxiei trădate dinăuntru) devin tot mai mult Patriarhul, Sinodul, teologii universitari care nu le cîntă în strună, ca să nu mai vorbesc de intelectualii creştini care îndrăznesc să nu le agreeze troglodeala belicoasă şi panicardă. Şi fiecare e gata, la o adică, să adopte pe cont propriu formula (ilogică şi agramată, pusă abuziv pe seama vrednicului de pomenire părinte Arsenie Papacioc): „Singur Ortodoxia”! Cît a trăit părintele Dumitru Stăniloae – unicul mare teolog pe care l-a dat Ortodoxia românească „de două ori milenară”! – au încercat, spre a se legitima în nimicnicia lor, să se cocoaţe pe spinarea lui, apoi au forţat spinările tuturor marilor duhovnici din garda veche, dar de-acum nu se mai pot sui decît unii în spinarea altora, cu efecte groase de Stani şi Brani „trăitori” (căci cine ar putea să le conteste lor… „trăirile”?!). Ortodoxia aceasta pretins „trăitoare”, mai presus de orice probe concrete, nu mai e nici cea a marilor sihaştri ascetici, nici cea a vizionarilor Duhului care minunau mulţimile, nici cea a sfinţeniei tobă de carte şi cu gură de aur, ci una care, săracă de orice fapte şi înfăptuiri ilustre, se pune „strategic” (ca să nu zic altfel) sub regimul valorilor neverificabile şi necuantificabile, al ipoteticului şi al inefabilului. „Ortodoxul adevărat” n-o avea el puteri tămăduitoare, nici prea multă carte, nici prea mult har al vorbirii, nici prea multă virtute organizatorică, nici cine ştie ce vocaţie martirică, nici vreun talent sau vreo dexteritate aparte, dar are o trăire – mamă-mamă! Ce mai, spiritualitate pură! Te şi miri că umblă în loc să zboare!
În aceste condiţii, rămîne mare lucru să fii ortodox (cum, din fericire, mai sînt încă mulţi pe lume), dar devine foarte riscant să fii „ortodox adevărat”. Iar Ortodoxia, în tîrziul ei istoric, de nimic nu suferă mai tare decît de atîta „adevăr” fără întrupare şi de atîta „dreptate” cîtă are… dar nu i se mai dă.”
Răzvan CODRESCU
Sa analizam cateva fragmente.
Asadar:
“Există în lumea românească postcomunistă o categorie de credincioşi vociferant ortodocşi – nici foarte mulţi, dar nici prea puţini – care au pretenţia că numai ei reprezintă cu adevărat Ortodoxia şi că, în afara ortodoxiei (lor), toată lumea e hărăzită pierzaniei, de la Răsărit pînă la Apus. Aceşti pretinși „ortodocşi adevăraţi” fac cît de multă gălăgie pot, cu un discurs întotdeauna radical şi violent – pe internet, în publicaţii şi la televiziuni de mîna doua, în conferinţe şi marşuri publice. Biserica însăşi ai impresia că nu-i mai încape…”
Cu textul din 2013, chiar Razvan Codrescu era incadrabil in categoria pusa acum de el intre ghilimele: „ortodocşi adevăraţi”.
Dupa aceasta scurta introducere, continua cu un adevarat ghiveci ca raspuns la intrebarea tot de el pusa: “Dar cine-s „ortodocşii adevăraţi”?
Si-l consider ghiveci, deoarece baga in discutie teme care nu sunt din filmul asta cu traditionalisti. Precum:
“cei care n-au nici o îndoială că „Grădina Maicii Domnului” nu e Athos-ul, ci România, şi că poporul român e buricul pămîntului şi adevăratul înaintemergător al lui Hristos (prin Zalmoxis şi Deceneu);”
Astea nu noi le zicem, ci habaucii cu mintea plina de idei new age:
O teorie toxica: IISUS A FOST DAC … / GEORGE VALAH, un ratacit
Alta:
“cei care ştiu că marele nostru poet Mihai Eminescu, cel asasinat – poate n-aveaţi habar?! – de odioasa conspiraţie universală antiromânească (şi implicit antiortodoxă), e „Sfînt de Pămînt”, iar ei umblă să strîngă semnături pentru trecerea lui oficială în calendarul bisericesc;”
Pai Mihai Eminescu chiar a fost asasinat:
Ba mai mult, aborda subiecte similare:
Evident insa ca Codrescu nu e de acord cu cele scrise de marele jurnalist (care n-a fost doar mare poet) in secolul XIX, caci daca ar fi de acord, atunci nu ne-ar mai ataca pe noi. Si e la fel de evident ca nu crede nici ca ar fi fost asasinat. Mai rau e insa ca nu se opreste aici, ci baga ceva ce iar nu-i din filmul cu real traditionalisti, anume ca noi vrem sa fie canonizat.
De ce toate aceste bagari? Pentru a discredita temele abordate de traditionalistii ortodocsi nationalisti, prezentate de Razvan Codrescu astfel:
“cei care trăiesc cu certitudinea nezdruncinată că numai ei au Biserică, Taine, Har, Martiri, Sfinţenie şi Mîntuire, celelalte sute de milioane de pretinşi „creştini” fiind carnea de tun a răzbunării divine;”
Noi nu zicem asa ceva. Noi nu ne-am facut biserica, noi ne straduim sa ramanem in Biserica.
“cei care pot să jure că Fiara este deja în lume (de vreme ce am început să fim însemnaţi cu semnul ei: 666/codurile de bare/cipurile biometrice), netezind sub nasul nostru calea lui Antihrist;”
Noi nu juram, nici despre fiara si nici despre altceva. Vorbim insa despre sinistrul angrenaj documente cu cip – eGuvernare – internetul obiectelor – disparitia banilor cash. Iar asta au facut-o si altii mai mari ca noi, unii dintre ei cu mult timp inaintea noastra:
“cei care văd roşu în faţa ochilor cînd aud de „Occident/Apus”, „ecumenism”, „dialog”, „elite intelectuale”, „cultură”, „civilizaţie”, „universalitate”;”
Aici iar face un ghiveci si insira termeni fara a-i defini clar, intr-un soi de alta incercare de a discredita antiecumenismul. Sa-i reamintim insa ce spuneau cei mai mari ca noi:
Dumitru Staniloae (1903–1993):
„Eu nu prea sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpului nostru! Eu il socotesc produsul masoneriei. Iara relativizeaza adevarul, credinta adevarata. De ce sa mai stau cu ei, care au facut femeile preoti, care nu se mai casatoresc, homosexualii in America si cu Anglia …„
Gheorghe Calciu Dumitreasa:
„Miscarea ecumenica este o actiune pe care au initiat-o, ca sa spun asa, curentele care incearca nivelarea religiilor, nivelarea popoarelor, o actiune pe care masoneria o incearca de multa vreme. Eu sunt impotriva masoneriei, impotriva ecumenismului, il socot cea mai mare erezie a secolului nostru! Cred ca cel mai bine este sa fim foarte prudenti cu ecumenismul, care incearca nivelarea credintelor, nivelarea spirituala la nivelul cel mai de jos si distrugerea specificului ortodoxiei!„
Arsenie Papacioc:
„Pai sunt impotriva ecumenismului! Asta discutam. Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism? Ce parere aveti despre secte si biserica catolica? Sunt anatematizati, asta este! Nu le garantam mantuirea, nu putem! Si Sfintii Parinti, Sinoade intregi, considera ca acestea sunt erezii! Si o erezie anatematizata nu putem sa consideram ca este o mantuire!„
Ilie Cleopa:
„Noi ortodocsii suntem putini, dar suntem biserica intreaga! Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici. Nimic, absolut nimic! Biserica noastra o credem si o intelegem intreaga. Are toate dogmele drepte, toata traditia veche apostolica si soborniceasca a Sfintilor Parinti. Si are toate canoanele, are toata traditia liturgica, canonica, dogmatica si istorica. Tot ce ne trebuie avem in Biserica noastra! Este biserica care a mers pas cu pas dupa traditia evanghelica, si apostolica si soborniceasca pana in ziua de azi„
Cat despre celelalte insirate de Razvan Codrescu, la ce se refera cand zice „Occident/Apus”? Dar „dialog”? Dialog pe ce tema? Ce-i aia „elite intelectuale” – „cultură” – „civilizaţie”? Friedrich Nietsche? Compozitorii celebri? Voltaire, Schopenhauer? Sau ai “nostri” C. A. Rosetti, Spiru Haret, Mihail Kogălniceanu? Ca la cei precum Nicolae Paulescu sau Nicolae Iorga sigur nu se refera, caci si ei aveau un discurs similar cu al nostru:
NICOLAE IORGA: HOHENZOLLERN sunt EVREI. Asta ar explica multe despre “Casa Regala” a Romaniei
“cei care se simt şi în somn şi se proclamă patetic victime perpetue ale „jidănimii”, „masoneriei”, „papistăşismului”, „globalismului”, dar niciodată ale panslavismului ortodox, sau ale diversiunilor securistice de acasă, sau ale propriei lor ignoranţe, duplicităţi morale, nevrednicii, inerţii sau sterilităţi;”
Cand “panslavismul ortodox” va fi papusarul edificarii GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE, il vom combate intens, deocamdata insa nu e decat o unealta, aidoma majoritatii Ierarhilor BOR:
Cat despre “diversiunile securistice de acasă”, securitatea asta a cui o fi? Si cum de isi permite sa ne acuze ca nu scriem niciodata despre ea?
Cine sunt STAPANII reali ai SRI-ului? Cu ce se ocupa SRI-ul de fapt? Pe cine apara si de cine?
PE FATA: SRI si EVREI despre cum in Parlament NU TREBUIE sa ajunga NATIONALISTI …
Tinand cont de toate cele de mai sus, tocmai el s-a trezit sa vorbeasca despre “ignoranţe, duplicităţi morale, nevrednicii, inerţii sau sterilităţi”?
Alta:
“cei care divinizează „închiderea” în sine şi diabolizează orice „deschidere”, socotind-o aprioric preambul garantat al pierzaniei.”
Ce-i aia deschidere? Deschidere spre ce? Ceva ca la Consiliul Mondial al Bisericilor?
O deschidere precum cea a trustului Basilica?
- GRAV: Ziarul Lumina rataceste credinciosii cu traditia Ramakrishna …
- ADAM A FOST UN MAIMUTOI? Ziarul Lumina promoveaza evolutionismul
- Ziarul Lumina promoveaza casatoriile mixte …
- Ziarul Lumina il elogiaza pe „sfantul” catolic Ieronim Emiliani. PROMOVAREA „SFINTILOR” ERETICI ARE UN SCOP …
- Ziarul LUMINA elogiaza sminteala HARRY POTTER …
- Ziarul LUMINA il elogiaza pe Bogdan Petriceicu Hasdeu. Dar acesta a fost un fervent practicant al SPIRITISMULUI …
- Guy de Maupassant, elogiat in ziarul Lumina
- Elogiu adus REVOLUTIEI FRANCEZE la TRINITAS TV …
In textul lui Razvan Codrescu urmeaza un bla bla fara fundament, intins pe cateva paragrafe, peste care sarim pentru a ajunge la:
“Avînd în covîrşitoare majoritate cam între 30 şi 60 de ani, „ortodocşii adevăraţi” de azi, „cîini de pază” ai unei moşteniri fetișizate, dar aproape nevalorificate, „negri în cerul gurii”, sfertodocţi şi agramaţi, culcaţi pe urechea unei „spiritualităţi” care nu se vede şi nu se poate măsura, şi care nu transpare mai deloc din elementaritatea manifestărilor lor publice, nu se pot recomanda cu nimic măreţ şi memorabil: n-au dat probe de clarvedere, n-au făcut minuni cu rugăciunea, n-au scris cărţi referenţiale, n-au înălţat monumente de artă creştină, n-au coagulat organizaţii creştine viabile şi care să conteze efectiv în ordinea cetăţii, n-au cucerit lumea largă prin Ortodoxie. Poate că n-ar fi așa de grav să nu știe greceşte sau slavoneşte (limbile clasice ale Ortodoxiei), dar şi româneşte se exprimă greu, stau prost şi cu cultura generală, şi cu performanţele profesionale, şi cu bunele maniere, ba uneori şi cu cei „şapte ani de acasă”.”
In textul din 2011 ne zicea ca majoritatea dintre noi avem intre “20 şi 50 de ani”. Adica, trecand sase ani de atunci, a facut si el o aritmetica simpla si atat i-a dat acum: “între 30 şi 60 de ani”. Doar ca nu-i asa. Intr-adevar, cei de atunci au mai imbatranit cu sase ani, care nu sunt zece, dar intervalul oricum e incorect. In primul rand pentru ca noi eram si suntem pe aceeasi linie cu absolut toti marii duhovnici: anti cip, anti ecumenism si anti tot restul. Care mari duhovnici nu erau numeric multi, dar erau toti si toti aveau spre sau peste 90 de ani. Apoi, pe an ce trece, se mai tot trezesc tineri. Ar fi uluit sa afle cat de multi s-au trezit prin blogurile noastre in ultimii sase ani, astfel incat mare parte a celor blamati de el au actualmente sub 30 de ani.
E drept, se mai exprima ei si “agramat”, dar oare majoritatea cititorilor revistelor si blogurilor ecumeniste si pro cip nu sunt si ei la fel de “agramati”? De ce se compara el cu majoritatea simplilor comentatori? Nu e corect. Un comentariu nu-i un articol. E un comentariu. El si prietenul sau Capsali oare se exprima stralucit in comentariile lor? Lamuriti-va va rog si singuri:
IULIAN CAPSALI despre parintele JUSTIN PARVU si CIPURI
De ce nu face el o comparatie cu comentatorii care uneori scriu si articole?
Sau cu cei precum teologul Mihai-Silviu Chirila?
Nu suntem “negri in cerul gurii”, iar daca chiar vrea sa vada astfel de personaje, sa-i citeasca pe cei din grupul Capsali, de exemplu:
Candidatul IULIAN CAPSALI, Institutul Cultural Roman, ortodoxia si democratia
Cica, “n-au dat probe de clarvedere, n-au făcut minuni cu rugăciunea”. Se refera desigur la noi cei cu bloguri si conferinte. Dar el a facut asa ceva? Dar cei asemenea lui? De ce compara iar mere cu pere? De ce nu compara marii duhovnici (care sunt in tabara noastra) cu preotii ecumenisti si pro cip care sunt in tabara sa? Marii duhovnici chiar au dat astfel de probe. Ai lor insa ce-au dat?
Mai zice el: “n-au scris cărţi referenţiale”. Pai cand te ocupi tot timpul de bloguri, cand sa mai scrii si carti? Dar spre disperarea sa, il anuntam ca vor apare si carti.
“n-au coagulat organizaţii creştine viabile şi care să conteze efectiv în ordinea cetăţii, n-au cucerit lumea largă prin Ortodoxie.”.
Organizatii n-am coagulat, dar cele cateva bloguri au tinut piept unor legiuni de site-uri, portaluri si trusturi media anti Ortodoxe, new age, ecumeniste, pro cip, etc. Iar multumita bunului Dumnezeu, grupul asta minuscul de bloguri traditionaliste a trezit si indrumat pe calea Bisericii cu mult mai multi decat aiuristicele organizatii aflate sub umbrela Ierarhilor ecumenisti si pro cip.
Si incheiem cu doua fragmente din penultimul paragraf:
“Specialitatea ultraortodocşilor mioritici e mai degrabă vrajba şi tărăboiul. Mai nou, nu sînt în frondă numai cu necreştinii sau cu creştinii de alte confesiuni”.
De ce a ales cuvantul “fronda”? Din motive personale, zicem noi, de exemplu, ca necrestinii nu se mantuiesc? Nu din motive personale zicem astfel, ci noi doar spunem si altora cele ce au fost spuse inca demult de Sfintii Parinti. Si ce-i aia “creştini de alte confesiuni”? Ce-a inteles Razvan Codrescu din Sinoadele din vechime? Ca s-au adunat ca sa se stranga din motive personale? Ca sunt mai multe Biserici si Bisericute pe Pamant?
Mai zice el ca suntem in fronda
“şi cu structurile instituţionale şi ierarhice ale propriei Biserici, a cărei unitate şi autoritate nu fac decît să o sape din interior, cu premeditare sau fără. Marii adversari suspecţi ai lor (şi, se înţelege, ai Ortodoxiei trădate dinăuntru) devin tot mai mult Patriarhul, Sinodul, teologii universitari care nu le cîntă în strună, ca să nu mai vorbesc de intelectualii creştini care îndrăznesc să nu le agreeze troglodeala belicoasă şi panicardă.”
Pentru el, ecumenismul de la Sinodul din Creta e o treaba buna. Noi suntem panicarzi.
“Cît a trăit părintele Dumitru Stăniloae – unicul mare teolog pe care l-a dat Ortodoxia românească „de două ori milenară”! – au încercat, spre a se legitima în nimicnicia lor, să se cocoaţe pe spinarea lui, apoi au forţat spinările tuturor marilor duhovnici din garda veche, dar de-acum nu se mai pot sui decît unii în spinarea altora, cu efecte groase de Stani şi Brani „trăitori” (căci cine ar putea să le conteste lor… „trăirile”?!)”
Minte de nauc. Pai acei mari duhovnici au fost cu totii anti ecumenisti, anti cip si tot restul. Ce spinare viseaza? Noi urmam indemnurilor lor. El pe cine urmeaza? S-au mutat marii duhovnici la Domnul. Si ce daca? Gata, au luat cu ei si invataturile iar noi ne suim unii in spinarea altora?
Cititi va rog si:
- Erorile lui VIRGILIU GHEORGHE din articolul său “SE VREA O “PRIMAVARĂ” A ORTODOXIEI” publicat în revista FAMILIA ORTODOXĂ
- GHIVECIUL din capul lui IULIAN CAPSALI
- VIDEO: Cumplit de smintitoare emisiune a realizatorului RAZVAN BUCUROIU avandu-i ca invitati pe RAZVAN CODRESCU, ADRIAN PAPAHAGI, RADU PREDA SI CLAUDIU TARZIU. Elogiu SUE, minciuni despre crestinismul UE, nerecunoasterea activitatii masoneriei, negarea existentei unor grupari ce planuiesc instaurarea guvernului mondial …
Cred ca efortul de analiza secventiala a articolului este nejustificat. Pe fond Razvan Codrescu are dreptate cand spune ca:
„Există în lumea românească postcomunistă o categorie de credincioşi vociferant ortodocşi – nici foarte mulţi, dar nici prea puţini – care au pretenţia că numai ei reprezintă cu adevărat Ortodoxia şi că, în afara ortodoxiei (lor), toată lumea e hărăzită pierzaniei, de la Răsărit pînă la Apus. Aceşti pretinși „ortodocşi adevăraţi” fac cît de multă gălăgie pot, cu un discurs întotdeauna radical şi violent – pe internet, în publicaţii şi la televiziuni de mîna doua, în conferinţe şi marşuri publice. Biserica însăşi ai impresia că nu-i mai încape…”
Din pacate este o realitate faptul ca pe ORICARE ortodox l-ai asculta iti da impresia ca de fapt el este cel care da ora exacta in ortodoxie. Trist, dar adevarat. Evident ca acesta este un duh de inselare si, vai, cat de des il intalnim peste tot.
Am ajuns sa ne uram intre noi si sa nu mai comunicam unii cu altii. Ne-am faramitat in mii si mii de bucatele si suntem din ce in ce mai aproape de vremurile in care se poate spune ca nu va mai exista carare intre frati.
Practic, pe baza de etichete, se refuza apriori dialogul intre frati. De exemplu, pe bloguri sunt lasati sa vorbeasca „prietenii” chiar daca spun prostii iar „dusmanii” sunt eliminati chiar daca au puncte de vedere corecte.
Acest mod este antiortodox (pretinsi ortodocsi dupa cum bine ii denumeste Codrescu). Ii judecam pe oameni in locul lui Dumnezeu si-i anihilam in loc sa incurajam o cultura a dialogului care este singura ce ne poate duce la Adevar. Iar aici nu ma refer la faptul ca trebuie sa te separi de eretic daca nu se indreapta dupa prima sau a doua mustrare ci la noi care ne straduim, fiecare dupa putere, sa ramanem in Biserica lui Hristos.
Chiar si articolul de fata este un exemplu de cum nu trebuie sa ne raportam unii la altii. Eu nu as vedea neaparat un dusman in Razvan Codrescu. Republicarea unui text mai vechi arata mai degraba un semnal de alarma din partea sa. El are un cuvant de spus in spatiul ordodox si este o persoana care chiar a facut multe. De ce sa ne separam cand am putea mai degraba sa ne unim? Este el cumva un ecumenist convins si avem incredintarea ca nu mai poate fi recuperat? Din contra as putea spune. De ca sa-l ai de dusman si nu ca prieten? Intreb si eu.
Nu este oare atat de evident modul in care vrajmasul ii divizeaza pe cei care lupta pentru pastrarea Dreptei Credinte pe linia Sf Parinti? In loc sa se uneasca si sa militeze impreuna pentru Adevar ajung sa se vrajmaseasca pe la colturi pentru nuante, pareri, detalii si alte prostioare izvorate dintr-o gandire patimasa. Ajung astfel sa nu mai vada padurea din cauza copacilor.
Suntem cu totii oameni patimasi. Ne-ar folosi mai mult sa recunoastem asta, sa ne smerim unii in fata altora si sa cerem impreuna ajutorul Domnului ca sa ne lumineze si sa ne intareasca in lupta cea buna.
Hristos in mijlocul nostru!
Asa functioneaza socialistii: injura religia si oamenii religiosi, iar ceilalti socialisti ii aplauda si ii felicita pentru noua lor contributie la binele umanitatii (niste injuraturi).
pentru cine este interesat, ieri au fost praznuiti Sfintii Mitropoliti Iorest si Sava, rasfoitI-le macar acatistul, macar la intamplare, un icos si un condac, oricare, si vedeti si voi ce ierarhi am avut, ce insemna pentru ei, Cinstea de a fi ierarh, ce pret au platit…….poate reusiti sa faceti vreo paralela ceva……
Vietile si faptele unor astfel de Oameni sa vorbesca penrtru noi in vremurile astea….restul e…..PLEAVA AMESTECATA CU PULBERE……
Oricum, acesta (Razvan Codrescu) nu-i ortodox adevarat. N-are treaba cu Ortodoxia. Pentru el ortodoxia este din lumea aceasta. El nu cauta cele de sus, ci cele de jos, pamantesti, o ortodoxie pamanteasca. Nu pierdeti timpul cu el.
Rămâne totuși de neînțăles cum un asemenea pretins intelectual poate arăta, în marginile unui articol, ce furtună și ce putere au patimile într-un asemenea suflet tulburat. Noi,creștinii il avem model și arhetip pe Hristos care ne-a învațat să folosim blândețea ,înfrânarea,răbdarea folosind puterea exemplului bun,dragostea, care pe toate le crede ,pe toate le rabdă,pe toate le nădăjduiește.Dacă tot știe să judece ,de ce nu arată că e capabil de asemenea virtuți?
Putem să ne rugăm pentru dânsul să se mai liniștească. Sfinții vor fi cei care vor judeca lumea!
” Veacul nostru ni-l umplura saltimbancii si irozii” – M Eminescu
bai Stan ! nu vezi că Răzvan Codrescu e un limbarici mincinos care nu suferă Adevărul Ortodoxiei ca și tine !?
Iti multumesc pentru observatie. Tocmai mi-ai intarit cu un exemplu comentariul meu. O dovada vie ca a disparut si minimul respect dintre oameni. Ce sa mai vorbim de bun simt, fratie, dialog, nejudecare si, chiar, Dreapta Credinta. Apropo, tu stiai ca oamenii sunt liberi sa o aleaga sau sa o respinga? Si crezi ca astfel de manifestari talibanice sunt de natura sa le intareasca celorlalti impresia ca Hristos se afla inlauntrul celor drept credinciosi?
Stan
Sfantul Ioan Botezatorul (Matei 3-7) adresandu’se fariseilor si sadicheilor din vremea lui cu apelativul „pui de naparci” este doar un exemplu de limbaj „talibanic” in Sfanta Scriptura (dupa logica ta), nu? adica voi „umanistii” si falsi iubiristi” atacati (ad hominem) in haita iar victimile voastre sa intoarca la infinit obrazul..eii, noi suntem nevrrdnici si pacatosi si nu avem decat 2 obraji de intors dupa care sa va asteptati la niste replici pe masura, pricepi? acu te las ca oricum ai cutia craniana dereticata ?? &?
Ps
Tocmai ca R Codrescu NU merge pe linia Sintilor Parinti (ca daca ar merge ar fi ‘taliban’ ? ) ci pe carari pline de maracini si hartoape asta i hiba..