2:14 pm - vineri, 28 aprilie, 2017

UPDATE – Omilia teologului Mihai-Silviu Chirilă pentru sinaxa din 4 aprilie: Biserica Ortodoxă Română împotriva ecumenismului şi a pseudosinodului din Creta

7749 vizualizări 29 comentarii https://goo.gl/tZ3Ro7
de teolog Mihai-Silviu Chirilă

UPDATE: textul de culoare roșie a fost adăugat în uma recomandărilor dvs.
OrtodoxINFO publică în premieră textul omiliei care va fi citită de teologul Mihai-Silviu Chirilă la sinaxa din 4 aprilie, lansându-vă invitația să citiți cu atenție textul și dacă aveți propuneri să le scrieți la rubrica de comentarii. Ele vor ajunge în atenția dl. teolog Chirilă, care va ține cont de ele în expunerea de la acea sinaxă. Vă mulțumim!

Înaltpreasfinţiile Voastre, Preasfinţiile Voastre,
Preacuvioşiile Voastre, Preacucerniciile Voastre,
Distinşi Domni Profesori,
Fraţi şi surori întru Hristos,

Dintre ideologiile care au apărut în lume în secolul XX, poate cea mai periculoasă este globalizarea, planul de inspiraţie francmasonică ce vizează desfiinţarea graniţelor statale, culturale, economice, lingvistice şi religioase şi contopirea întregii umanităţi într-o entitate unică, planetară, cu o conducere politică, economică şi religioasă unică. Din punct de vedere spiritual, acest construct este periculos pentru că, pe de o parte, pare a fi o reluare a planului de sfidare a lui Dumnezeu descris în episodul Turnului Babel din prima carte a Sfintei Scripturi (Facerea 11), iar pe de altă parte, pare a pregăti popoarele pentru episodul final al istoriei umanităţii, venirea lui antihrist.

Globalizarea este rezultatul direct al descreştinării societăţii occidentale, produsă ca urmare a căderii din har a Bisericii Apusului, prin ruperea sa de Sfânta Biserică Ortodoxă a Răsăritului, la mijlocul secolului al XI-lea, şi a căderilor succesive în diferite erezii şi filosofii anticreştine în secolele ce au urmat: papismul, umanismul, protestantismul, iluminismul, evoluţionismul, secularismul, ateismul, comunismul, capitalismul, consumerismul, new-agismul şi altele. Omul european apostat, dominat de un spirit luciferianist, care promovează răzvrătirea de tip demonic împotriva lui Dumnezeu, a căutat transpunerea în viaţa sa a unor promisiuni eshatologice ale Bisericii, într-o formă pervertită, dezbrăcată de orice caracter spiritual. Aşa se face că aşteptarea eshatologică a Împărăţiei cereşti a fost caricaturizată în încercarea de realizare a paradisului terestru, prin mijloace tehnologice, într-o societate distopică, dominată de un iubirism lumesc, ce încearcă, la rândul său, să imite iubirea creştină, liantul Trupului lui Hristos, Biserica, adunarea celor ortodocşi, care, după modelul vieţuirii treimice, trăiesc în comuniune de iubire unii cu alţii şi cu Dumnezeu.

Pentru că globalismul nu se poate realiza decât prin crearea unui stat planetar, a unei economii planetare şi a unei religii planetare, sub aspect religios a apărut în lume ecumenismul. Nevoia de a avea o religie mondială, într-o lume a scepticismului religios şi a agnosticismului radical, poate fi înţeleasă doar prin prisma scopului final al globalizării: pregătirea lumii pentru venirea lui antihrist. Dacă acesta ar veni într-o lume cu desăvârşire ateistă, cine l-ar mai recunoaşte ca dumnezeu şi l-ar mai venera ca atare? O religie mondială contrafăcută, în care în locul Adevărului coexistă diferite “adevăruri” produse de mintea căzută a omului, poate crea liantul pseudospiritual care să îi aducă pe toţi cei ce s-au lepădat de Dumnezeu în situaţia de a accepta domnia antihristică.

O definire simplă a ecumenismului, dintr-o perspectivă mai mult politică decât religioasă, ne-ar ilustra faptul că acesta este o încercare de unire a tuturor religiilor lumii într-una singură, care să slujească scopului declarat politic al “unificării umanităţii”. Din punct de vedere teologic, ecumenismul este o erezie eclesiologică ce postulează ideea sincretistă că toate religiile sunt părţi ale aceleiaşi revelaţii divine, pe care o divinitate nedefinită clar a dat-o umanităţii, pentru ca aceasta să progreseze spre autoperfecţionarea spirituală. Dogma ecumenistă a “acceptării celui de lângă tine” postulează o religie universală produsă dintr-o unire federativă a tuturor religiilor existente, care să funcţioneze după principiul relativizării adevărului de credinţă până la dispariţia sa totală din conştiinţa umană.

Ecumenismul aplicat la nivel creştin poate fi definit ca o erezie eclesiologică creată cu scopul de a produce unirea tuturor creştinilor într-o entitate religioasă, care să aibă la bază o doctrină rezultată din coexistenţa, în baza principiului minimalismului dogmatic şi neutralităţii eclesiologice, a tuturor ideologiilor eretice ale membrelor mişcării ecumeniste, puternic ajustate nevoilor ideologice ale noii lumi pe care globalizarea o pregăteşte.

Din această perspectivă trebuie privită mişcarea ecumenistă şi organul său executiv, Consiliul Mondial al Bisericilor, şi trebuie înţeles scopul declarat al CMB de realizare a unităţii văzute a creştinilor. Nu trebuie uitat că în spatele organizaţiilor ecumeniste se află aceiaşi ideologi care construiesc şi piaţa economică planetară comună şi Noua Ordine Mondială politică planetară.

Sub aspect istoric, Consiliul Mondial al Bisericilor a apărut la mijlocul secolului trecut, în anul 1948, când în oraşul Amsterdam a avut loc prima Adunare Generală, care a motivat apariţia acestei organizaţii planetare prin nevoia de a “da o mărturie creştină comună” popoarelor necreştine. Alcătuit din foarte multe comunităţi protestante, CMB şi-a păstrat până în ziua de astăzi aspectul de federaţie protestantă şi, în ciuda neutralităţii eclesiologice postulate de către Declaraţia de la Toronto, ratificată şi de către Sinodul din Creta anul trecut, a îmbrăţişat o viziune eclesiologică protestantă despre ce fel de “refacere a unităţii creştinilor” se urmăreşte prin demersul ecumenist. Ca să cităm opinia a cinci episcopi greci, care au protestat faţă de ultimele evoluţii eclesiologice ale CMB, de la cea mai recentă Adunare Generală, de la Busan, 2013, “la consiliul mondial al bisericilor, sau mai bine zis al ereziilor, care s-a întrunit la Busan… a fost formulată dogma protestantă despre unitatea eclesiologică nevăzută a Bisericii, care ar fi, chipurile, «multidogmatică»”1..

Definit du percepţia impactului său asupra conştiinţei bisericeşti ortodoxe, ecumenismul are două direcţii: una teologică, ce urmăreşte o unire sincretistă la nivelul doctrinelor teologice, prin practicarea minimalismului dogmatic, a relativizării importanţei dogmelor ortodoxe ale Bisericii, transmise prin revelaţie divină, cugetare a Sfinţilor Părinţi şi formulare a Sfintelor Sinoade, prin considerarea lor, încă din vremea Adunării Generale de la Porto Alegre, 2006, ca simple “tradiţii”, “varietăţi ale expresiei evanghelice” şi punerea lor pe acelaşi plan axiologic cu învăţăturile eretice, iar cealaltă direcţie, practică, ce constă în nivelarea conştiinţei teologice ortodoxe prin împreună-lucrarea, împotriva Sfintelor Canoane ale Bisericii, între ortodocşi şi eretici, cu scopul de a crea impresia că trăirea unui fel superficial de comuniune intercreştină la nivel strict uman este mai importantă decât trăirea în adevăr în cadrul strict delimitat de graniţele dogmatice ale Bisericii Ortodoxe.

Cele două direcţii amintite mai sus sunt reflectate atât în organizarea CMB, cât şi în principiile eclesiologice cuprinse în Declaraţia de la Toronto, din 1950. Sub aspect organizatoric, CMB este alcătuit dintr-o comisie dogmatică, numită Credinţă şi Constituţie, şi dintr-una “diaconală”, numită Viaţă şi Ordine, iar sub aspectul principiilor trasate de Declaraţia de la Toronto, realizarea convergenţei teologice este surprinsă de Premisa IV.6, Bisericile membre ale Consiliului sunt dispuse să se consulte pentru a încerca să afle de la Domnul Iisus Hristos ce mărturisire doreşte ca ele să facă lumii în numele Său”, care postulează împreuna-mărturisire între ortodocşi şi eretici, iar nivelarea conştiinţei teologice prin împreună lucrarea cu ereticii este surprinsă de Premisa IV.7: “O mai profundă colaborare între membrele Consiliului înseamnă şi faptul că bisericile membre trebuie să recunoască solidaritatea reciprocă, să-şi dea ajutorul una alteia în caz de nevoie şi să se abţină de la acţiuni incompatibile cu dragostea frăţească”.

În ciuda deciziei luate de către Bisericile Ortodoxe participante la Conferinţa Ortodoxă de la Moscova din 1948 de a nu participa la Mişcarea Ecumenică şi la prima Adunare Generală de la Amsterdam a CMB, cu ocazia celei de-a treia Adunări Generale, de la New Delhi, din 1961, cele mai multe dintre Bisericile Ortodoxe au aderat la acest club religios protestant, cu rezultate pe care le simţim în viaţa bisericească ortodoxă până în zilele noastre. În anul 1961 a aderat la CMB şi Biserica Ortodoxă Română.

Pentru a înţelege lupta împotriva ecumenismului şi a sinodului din Creta din România, se cuvine să facem câteva referiri la implicaţiile participării la ecumenism a Bisericii Ortodoxe din ţara noastră.

Manualele de istorie a Bisericii Ortodoxe Române spun despre patriarhul Iustinian Marina, în timpul căruia s-a produs aderarea Bisericii Ortodoxe Române la CMB, că “a îndrumat îndeaproape participarea Bisericii noastre la toate acţiunile desfăşurate în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, Consiliului Bisericilor Europene etc. În ţară a contribuit la promovarea «ecumenismului local». În felul acesta, prin toate realizările sale, patriarhul Iustinian rămâne în istorie ca o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii, ca un militant de seamă pe tărâm ecumenic2. Poate nu întâmplător, Patriarhia Română, promotoare în zilele noastre a “ecumenismului lucid”, a declarat anul acesta an omagial al Patriarhului Iustinian Marina.

Aceeaşi viziune triumfalistă o au manualele de istorie a Bisericii Române, care au format timp de generaţii întregi preoţi, care, la rândul lor, au dus ideologia ecumenistă învăţată în şcoală până în cele mai îndepărtate cătune ale ţării, şi în privinţa participării BOR la mişcarea ecumenistă de-a lungul deceniilor. Citez câteva paragrafe relevante: “Biserica Ortodoxă Română a luat parte la toate acţiunile desfăşurate în cadrul Consiliului Ecumenic. […] Toate aceste contacte… au dus nu numai la promovarea ecumenismului. […] Între toate aceste 14 Biserici şi culte3 [recunoscute legal în România – n.n.] a existat un climat ecumenist şi de colaborare. […] În felul acesta, s-a creat în România un veritabil «ecumenism local» […]”4.

Există opinia, acceptată de mulţi teologi, că participarea Bisericii Ortodoxe Române la mişcarea ecumenistă ar fi ajutat Biserica noastră să supravieţuiască în perioada de represiune comunistă, pentru că ar fi deschis-o spre colaborarea cu confesiunile occidentale, care, la rândul lor, ar fi făcut presiuni asupra regimului comunist să slăbească persecuţia creştinismului în ţară. Cu toate acestea, în 1989, la Moscova, în cadrul întâlnirii Comitetului Central al Consiliului European al Bisericilor, delegaţia română a criticat acest for internaţional pentru că nu a denunţat încălcările drepturilor omului din România, preferând o politică a “diplomaţiei tăcerii”, critică asumată de organismul ecumenist internaţional5.

Ecumenismul local”, văzut ca o formă de convieţuire religioasă paşnică între diferite confesiuni ale căror doctrine sunt divergente, a fost propovăduit intens unui popor care, în decursul istoriei sale, nu a înregistrat nici măcar o singură dispută religioasă sângeroasă importantă. Sub masca necesităţii păstrării unei păci sociale, existente în România prin tradiţie istorică oricum, s-a acreditat ideea ecumenistă că nu există deosebiri fundamentale între populaţia majoritară ortodoxă şi celelalte confesiuni că “Dumnezeu este acelaşi”, că “ne închinăm unui singur Dumnezeu cu toţi”, concepţii ce au slăbit conştiinţa dogmatică ortodoxă a populaţiei până într-atât încât pentru mulţi dintre români idealul propus de CMB a ajuns să fie perceput ca o aspiraţie absolut normală, împlinind cuvintele medicului grec Alexandros Kalomiros, care explică faptul că cei ce visează unirea creştinilor în maniera în care o predică ecumenismul au o viziune utopistă strict umană, pe care o atribuie lui Hristos.

Cea mai gravă consecinţă a “ecumenismului local” a fost judecarea în 2008 a doi ierarhi pentru intercomuniune euharistică, respectiv liturgică cu greco-catolicii. Cei doi au fost iertaţi6 de către Sfântul Sinod pentru pocăinţă. Unul dintre ei a promulgat în luna martie 2017 caterisirea unui preot care a întrerupt pomenirea sa pentru participarea la erezia din Creta.

Mentalitatea ecumenistă a fost, în România, dublată de propaganda globalistă, care a predicat agresiv necesitatea abandonării valorilor naţionale şi a însuşirii valorilor cosmopolite pe care se întemeiază Noua Ordine Mondială. Din această simbioză a rezultat un etos nou, profund străin spiritului ortodox şi naţional, care a produs, la un moment dat, o culpabilizare a Bisericii Ortodoxe, văzută ca factor reacţionar pe calea integrării politice şi religioase europene.

Pentru a se apăra de aceste acuzaţii, autorităţile eclesiale române au simţit nevoia să se adapteze noilor mentalităţi. La nivelul liturgic, cărţile de cult au fost “epurate” de rugăciuni, imnuri sau chiar ritualuri care nu sunt în consonanţă cu gândirea corectă politic a omului european (au fost modificate şi edulcorate în spirit ecumenist rugăciunile de primire la Ortodoxie a ereticilor şi schismaticilor şi ale necreştinilor, au fost scoase unele imnuri din slujbele pascale, pentru a nu ofensa unele sensibilităţi, a fost eliminat Sinodiconul din Duminica Ortodoxiei, pentru a nu mai aminti românilor că în afara Bisericii există numai eretici şi schisme, nu “fraţi creştini”, a fost abandonată chiar şi citirea Molitvelor Sfântului Vasile).

La nivel omiletic, predicile rostite din faţa altarului reflectă mai mult mentalitatea ecumenistă decât rigurozitatea dogmatică şi morală ortodoxă: se fac concesii mari căderilor morale ale lumii, în detrimentul preceptelor canonice ale Bisericii; există opinia, din ce în ce mai larg răspândită în rândul teologilor, că sfintele canoane sunt perimate sau că ele se referă la o situaţie endemică, existentă în secolele în care au fost scrise, dar fără niciun corespondent în realitatea contemporană; odată cu această idee îşi face loc în cugetarea teologică şi viziunea eretică postpatristică; s-au abandonat predicile în care se face distincţie dogmatică între învăţăturile ortodoxe şi cele ale ereticilor; se fac din ce în ce mai dese referiri la “biserica soră” romano-catolică şi la “fraţii noştri creştini”.

În şcolile teologice se predă ecumenismul ca materie, alături de misiologie, iar elevii şi studenţii teologi sunt pregătiţi de noua mentalitate pentru a convieţui din punct de vedere dogmatic şi moral cu erezia în cei mai buni termeni. Un aspect foarte neliniştitor al învăţământului teologic românesc îl reprezintă pregătirea teologilor de elită români, dintre care se recrutează ierarhia ţării, în universităţi catolice şi protestante, de unde se întorc cu o mentalitate ecumenistă solid formată şi cu o conştiinţă ortodoxă foarte slăbită. Puţine, şi cu atât mai remarcabile, sunt cazurile de teologi educaţi în Occidentul eretic care să fi revenit în sânul Bisericii Ortodoxe Române mai întăriţi în credinţă decât au plecat.

În faţa acestei contaminări lente cu ecumenism, poporul credincios a avut o reacţie de respingere, mai ales acolo unde a avut duhovnici buni, proveniţi din marile mănăstiri ale ţării. Poporul credincios şi duhovnicii mari au fost principalii factori de opoziţie faţă de pătrunderea ecumenismului în fibra Bisericii Ortodoxe Române. Părinţi precum Sfântul Ioan Iacov de la Neamţ, Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Ilie Cleopa, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, profesorul academician preot Dumitru Stăniloae şi mulţi alţii au contestat participarea Ortodoxiei la mişcarea ecumenistă, scoţând în evidenţă pericolele pe care le reprezintă aceasta pentru curăţia învăţăturii ortodoxe şi pentru mântuirea poporului credincios. Rămân de notorietate cuvintele profesorului Stăniloae: “Sunt de acord cu părintele Iustin Popovici că ecumenismul este panerezie sau Ecumenismul este produsul masoneriei; iarăşi vor să relativizeze credinţa adevărată. […] Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă nu sunt Biserici surori. Nu există decât un singur Trup, deci o singură Biserică. Noţiunea de biserici surori este improprie7.

Odată cu ieşirea României din dictatura comunistă însă şi cu aderarea sa la Uniunea Europeană s-a produs o alienare spirituală a multor români, pe fundalul unei propagande mondialiste extrem de agresive, mai ales prin intermediul mass-media, a deschiderii aşa-zisei “pieţe religioase de idei”, a unei slabe catehizări a laicatului şi a mentalităţii ecumeniste a unora dintre slujitorii altarului. Astfel, s-a ajuns ca numărul celor care au rămas fideli tradiţiei ortodoxe să scadă dramatic, în contextul în care şi marii duhovnici au început să treacă la Domnul unul câte unul.

În perioada postcomunistă, un rol important în lupta contra ecumenismului l-au avut şi conferinţele ţinute în România de mari personalităţi teologice ale Bisericii greceşti. În anul 2010, la Constanţa s-a desfăşurat o conferinţă extraordinară numită Învăţătura sfântului Grigorie Palama pentru lumea contemporană, la care au conferenţiat părintele Gheorghe Metallinos şi profesorul Dimitrios Tselenghidis. În anul 2013, o suită de conferinţe pe tema ecumenismului a susţinut şi părintele Theodoros Zisis, urmată apoi, în 2014, de cinci omilii pe tema ecumenismului intercreştin şi interreligios şi a masonerie, susţinute de căte Înaltpreasfinţia Sa Serafim, Mitropolitul Pireului. Conferinţele au fost organizate de către Arhiepiscopia Tomisului, în colaborare cu Părintele Matei Vulcănescu.

Aceasta este realitatea spirituală, creionată sumar, pe fundalul căreia a survenit sinodul din Creta şi deciziile sale. Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a fost alcătuită din 25 de ierarhi care au votat în unanimitate documentele sinodului cretan, fără nici măcar o opoziţie. Relatările din cadrul sinodului spun că au existat dezbateri aprinse, că delegaţia română şi-a adus o contribuţie substanţială la formularea documentelor, după unii participanţi, ar fi ţinut piept partidei radicale ecumeniste, reprezentate în sinod de Mitropolitul Pergamului Ioannis Zizioulas. Cert este însă că în cele din urmă, din motive necunoscute publicului larg, întreaga delegaţie română a fost de acord cu formularea documentelor sinodului, pe care le-a semnat fără rezervă.

La întoarcerea în România, sinodul a fost prezentat ca o mare victorie a teologiei române, care a demonstrat forţa sa în lupta contra ecumenismului, prin teologii care au participat la sinod şi care au avut contribuţii apreciate de toţi ca foarte valoroase. Despre consecinţele teologice ale documentelor s-a păstrat o tăcere deplină la nivelul parohiilor şi al informării pliromei Bisericii.

La sfârşitul lunii octombrie s-a desfăşurat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prilej cu care s-a luat notă de contribuţia delegaţiei române la sinod, adică s-au acceptat documentele aşa cum sunt şi aşa cum şi cerea articolul 13 al Regulamentului de organizare a sinodului din Creta, fără a se interveni cumva asupra lor, s-a formulat concluzia că “Sfântul şi Marele Sinod nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice, ci a mărturisit faptul că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos8. S-a luat act de faptul că textele pot fi „explicitate, nuanţate sau dezvoltate”de un viitor sinod mare şi sfânt. S-a mai precizat că explicitarea acestor documente şi redactarea altora noi nu trebuie să se facă sub presiunea timpului, ci atunci când va exista un consens ortodox.

În limba greacă, expresiile deciziei sinodale au fost traduse de aşa natură, încât Biserica Greacă a înţeles că Biserica Ortodoxă Română a recomandat explicitarea, corectarea şi schimbarea altor teme la un alt sinod9. Varianta în limba română nu vorbeşte nicăieri de corectarea textelor sau de schimbarea altor teme.

În luna decembrie a anului trecut, ca reacţie la întreruperea pomenirii de către unii preoţi şi ieromonahi din întreaga ţară şi a nemaiparticipării multor credincioşi la slujbele unde sunt pomeniţi ierarhii participanţi la sinodul din Creta, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a emis un comunicat în care se declară adeptul ecumenismului lucid. Citez textul: “Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o dogmă nouă de credinţă, ci o atitudine spirituală de dialog şi cooperare între creştini10. Comunicatul afirmă şi că ecumenismul nu a fost niciodată condamnat ca panerezie de către un sinod ortodox canonic.

Niciunul dintre ierarhii români nu a făcut opinie separată faţă de cele două comunicate, prin care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a receptat textele sinodului din Creta ca ortodoxe şi s-a declarat adeptul ecumenismului lucid.

Începând din luna august 2016, după discuţii cu ierarhii participanţi în Creta, în urma unor memorii în care aceştia erau rugaţi să se dezică de sinodul eretic, la care autorii nu au primit niciun răspuns pozitiv, în jur de 30 de preoţi din toate provinciile ţării au întrerupt pomenirea ierarhilor lor, îndemnându-i şi pe credincioşi să ia poziţie faţă de sinod.

În conformitate cu canoanele 31 apostolic şi 15 I-II, scopul nepomenirii nu este ruperea legăturii cu Sfânta Biserică, nici judecarea şi condamnarea episcopului de către cei ce nu îl mai pomenesc, pentru că acesta s-a condamnat pe sine prin părtăşie la erezie şi va fi judecat de către un sinod, care va lua măsurile canonice în ceea ce îl priveşte. Întreruperea pomenirii înseamnă îngrădirea de persoana episcopului care învaţă eretic şi determinarea unei reacţii la nivelul întregii Sfinte Biserici Ortodoxe, care să condamne erezia creată şi pe cei ce o propovăduiesc, chiar şi prin intermediul unui sinod endemic, la care să participe cel puţin doi ierarhi şi mulţi preoţi, mari duhovnici, diaconi, monahi, monahii şi credincioşi, ca etapă premergătoare întrunirii unui mare sinod panortodox sau ecumenic. Cei ce se îngrădesc prin nepomenire rămân în comuniune cu toţi cei din Biserica Ortodoxă care mărturisesc adevărul ortodox şi nu sunt, la rândul lor, părtaşi ereziei ecumeniste legiferate în Creta, rămân în comuniune cu Bisericile şi episcopii care au luat deja atitudine contra sinodului, cum ar fi Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă Georgiană, Biserica Ortodoxă Antiohiană, cu toţi episcopii ortodocşi care s-au pronunţat şi în timpul sinodului cretan, prin refuzul de a semna documentele, şi după aceea împotriva ereziei acelui sinod, chiar dacă, din diferite motive, nu au întrerupt încă comuniunea cu episcopii părtaşi la erezie şi cu sinoadele care au acceptat-o în unanimitate (cum e şi cazul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române).

Urmând îndemnurilor sfântului Teodor Studitul, care recomanda, în Epistola către Navcratie11, ca pe preotul care pomeneşte de frică ierarhul eretic să îl chemi la binecuvântarea mesei, dar să nu iei Sfintele Taine din mâna sa, şi pe cele ale sfântului Gherman al II-lea al Constantinopolului, care recomanda creştinilor ciprioţi ca mai curând să se roage acasă decât să stea în comuniune cu preoţii latinofroni, cei mai mulţi dintre credincioşii ortodocşi care au dorit să ia poziţia ortodoxă faţă de Creta au preferat să îi urmeze pe preoţii nepomenitori sau să se roage acasă, până când reuşesc să ajungă la preoţii nepomenitori, decât să continue să frecventeze bisericile unde slujesc preoţi pomenitori ai ierarhilor părtaşi la erezie.

Prin această atitudine, credincioşii mărturisesc că Harul lui Dumnezeu nu este despărţit de Persoana lui Iisus Hristos Domnul, că Duhul Sfânt este Duhul Adevărului şi nu poate sta acolo unde nu este Adevărul, adică Hristos şi Dogma Sa dreaptă. Cei ce gândesc scolastic, despărţind Harul de Persoana lui Hristos, cad în marea greşeală de a nu cerceta credinţa episcopului şi a preoţilor lui, văzând harul ca pe ceva magic, fără legătură cu credinţa episcopului şi a preoţilor lui. Prin Taine ne unim cu Hristos, care e Persoana vie în relaţie cu noi. Dacă minţim, prin erezie, în legătură cu Hristos şi învăţătura Sa, ce relaţie putem avea cu El? Din acest motiv, există pericolul ca unii antiecumenişti să gândească în chip papistaş, varlaamist, o relaţie cu un har impersonal, şi nu cu Hristos Cel Viu.

Cei mai mulţi dintre credincioşii români care s-au poziţionat faţă de sinodul din Creta sunt de opinie că frecventarea bisericilor unde sunt pomeniţi ierarhii părtaşi la erezie nu este acceptabilă, preferând să meargă sute de kilometri pentru a găsi o biserică în care aceştia nu sunt pomeniţi. Urmând îndemnului Sfântului Teodor Studitul, care spune: “dacă preotul pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are o vieţuire fericită, chiar dacă este ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtăşanie [pe care o dă el – n.n.]”12, credincioşii români nu acceptă ideea de a merge la preoţi care pomenesc ierarhii ecumenişti, dar au în general o cugetare ortodoxă, deoarece cred că nu poate exista cugetare ortodoxă şi părtăşie la erezie în acelaşi timp. Este dezavuată şi ideea că episcopii români care nu au participat direct în Creta şi nu au semnat acolo documentele nu ar fi părtaşi la erezia ecumenistă a sinodului respectiv, întrucât niciunul dintre ei nu a denunţat până acum public erezia şi sinodul, nici nu a făcut opinie separată în sinodul local faţă de acestea, aşa cum recomandă Sfântul Teodor Studitul, în aceeaşi epistolă către Navcratie, în care spune că se poate lua, prin iconomie, împărtăşanie de la un preot care pomeneşte episcopul care “nu a fost la sinodul adulter şi îl numeşte adunătură mincinoasă” (s.n.), “numai el [preotul – n.n.] să nu liturghisească împreună cu ereticii. Că nu este nimic de vreme ce îl pomeneşte pe episcopul ortodox, chiar dacă acela de frică îl pomeneşte pe mitropolitul său eretic”13.

Din acest pasaj al Sfântului Teodor vedem că în aprecierea părtăşiei la erezie atenţia trebuie îndreptată înspre credinţa ortodoxă a episcopului direct din eparhia în care trăieşte creştinul, aşa cum el o mărturiseşte în luările de poziţie publice faţă de sinodul eretic din Creta, chiar dacă rămâne încă în comuniune cu mitropoliţi sau patriarhi eretici. Întreruperea completă a pomenirii mitropolitului sau patriarhului eretici ai acelui episcop devine o necesitate în momentul în care aceştia sunt condamnaţi nominal pentru erezie de către un sinod ortodox.

Un rol deosebit de important în clarificarea unor detalii legate de lupta care se duce la nivelul întregii Biserici Române contra sinodului din Creta şi în evitarea unor derapaje posibile în astfel de situaţii l-au avut conferinţele Părinţilor Aghioriţi, membrii delegaţiei conduse de către Gheron Sava Lavriotul, căruia ortodocşii români antiecumenişti îi poartă profund respect şi recunoştinţă.

Preoţii, teologii şi credincioşii au adresat Sfântului Sinod şi ierarhilor în parte diferite petiţii, în care îşi expuneau obiecţiile faţă de sinodul din Creta, pe care îl consideră eretic. Sintetizând obiecţiile faţă de documentele sinodului din Creta, putem spune că opozanţii acestuia din România îl consideră eretic din următoarele motive:

  1. Nu a statornicit hotar între Ortodoxie şi erezie, a şters hotarul statornicit de către sinoadele mai vechi ale Bisericii, nu a condamnat nicio erezie, nicio cugetare omenească contrară învăţăturii lui Hristos, acceptându-le pe toate ca partenere de “dialog” ecumenic.

  2. S-a desfăşurat după principii care nu ţin seama de egalitatea în har a episcopilor, deoarece mulţi episcopi nu au avut drept de vot; sistemul de luare a deciziilor a fost conceput în aşa fel încât să existe siguranţa că orice încercare de apărare a Ortodoxiei nu va anula deciziile care urmau a se lua. De aceea, sinodul are un caracter clericalist, creând un sistem papal, condus de cei zece patriarhi prezenţi, singuri cu putere de decizie, în timp ce ceilalţi sunt simpli spectatori, ceea ce face ca această cădere să fie mai gravă decât a papismului însuşi.

  3. A anulat dreptul Bisericilor Locale de a aproba sau respinge acest sinod, acestea putând, potrivit art. 13 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a Sfântului şi Marelui Sinod, să aducă la cunoştinţă credincioşilor deciziile luate, care au autoritate panortodoxă, fără a exista prevederi referitoare la vreo dezbatere, revizuire sau anulare a acestora de către sinoadele locale.

  4. A legiferat participarea Bisericii Ortodoxe la panerezia eclesiologică propovăduită de către Mişcarea Ecumenică, ratificând ecumenismul ca doctrină oficială a Bisericii.

  5. A ratificat Constituţia CMB şi Declaraţia de la Toronto ca izvoare de drept bisericesc ortodox, în ciuda faptului că aceste documente au un conţinut eretic.

  6. A anulat mărturisirea că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Apostolească şi Sobornicească, prin faptul că a ratificat premisa din Declaraţia de la Toronto care spune că “din includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” (premisa IV.2), ceea ce înseamnă că sinodul din Creta şi-a impropriat teoria “bisericilor nedepline”, pe de o parte, şi a acceptat, pe de alta, faptul că partenerii de dialog protestanţi şi catolici din CMB nu sunt obligaţi, la rândul lor, să vadă Biserica Ortodoxă nici măcar ca fiind Biserică în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului, cu atât mai puţin să recunoască faptul că “Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească”, invalidând orice şansă a Bisericii Ortodoxe de a-şi face prezent mesajul mântuitor în rândul ereticilor şi schismaticilor, principiu misionar pe care îl proclamă cu atâta emfază, ca argumentare a participării la CMB.

  7. Prin acceptarea principiului conform căruia “nicio membră CMB nu este obligată să-şi modifice eclesiologia”, sinodul din Creta a invalidat toată activitatea sa presupus misionară în cadrul CMB. Sub masca unei pretinse neutralităţi a CMB, a acceptat realitatea că acesta se îndreaptă spre scopul său final, propus în Constituţie, prin intermediul transformării diferenţei dogmatice esenţiale între ortodoxie şi cacodoxie într-o “tradiţie locală”, o aşa-zisă “varietate de expresie evanghelică”, cum a fost numită la Porto Alegre. Este greu de înţeles de ce şi-a schimbat Biserica Ortodoxă eclesiologia în Creta, de vreme ce principiul ecumenist spune că nu era obligată să o facă.

  8. Prin ratificarea premisei III.2 din Declaraţia de la Toronto, sinodul cretan a admis că Biserica Ortodoxă participă într-o organizaţie al cărei scop este un contact viu între biserici… studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii (art. 19). Să înţelegem că CMB lucrează pentru realizarea unităţii Bisericii Ortodoxe? Oare Biserica Ortodoxă nu este deja unitară şi are nevoie de CMB ca să-i asigure unitatea?

  9. Articolul 19 al Documentului 6 ratifică toate premisele eclesiologice eretice ale Declaraţiei de la Toronto.

  10. Acceptarea “denumirii istorice de biserici şi confesiuni eterodoxe” este în consens cu spiritul Declaraţiei de la Toronto, în care membrele CMB se recunosc ca având diferite niveluri de bisericitate, potrivit teoriei eretice a “bisericilor nedepline”, de origine protestantă, rafinată de Conciliul II Vatican, preluată de mitropolitul Ioannis Zizioulas şi introdusă în cugetarea Bisericii de către sinodul din Creta, prin formulările Declaraţiei de la Toronto, care consideră că există creştini extra muros [în afara zidurilor Bisericii] şi chiar ecclesia extra ecclesiam [Biserică în afara Bisericii], contrazicând afirmaţia sfântului Ciprian al Cartaginei: extra Ecclesiae nulla salus [„în afara Bisericii nu există mântuire”].

  11. Ratificarea Constituţiei CMB statuează principiul minimalismului dogmatic, care este fundamental în realizarea constructului sincretist propus de CMB.

  12. Art. 22 al documentului despre relaţiile Bisericii cu lumea creştină pare a fi făcut special pentru a pedepsi pe cei ce se opun, din interiorul Bisericii, ecumenismului. El exclude de la procesul receptării hotărârilor sinodului pliroma Bisericii, prin faptul că cei ce s-ar opune deciziilor acestui sinod sunt catalogaţi apriori ca duşmani ai unităţii Bisericii şi schismatici.

  13. În documentul referitor la relaţia Bisericii Ortodoxe cu restul lumii se face elogiul ecologiei, care este o armă ideologică a religiei panteiste New-Age.

  14. Documentul legat de „Sfânta Taină a Căsătoriei şi impedimentele la aceasta”, prevederea de la II.5.ii deschide calea acceptării prin iconomie a căsătoriei mixte, între ortodocşi şi heterodocşi, şi, prin urmare, legiferează ecumenismul la nivelul familiei.

  15. Prevederea potrivit căreia pentru Biserică impedimentele la căsătorie ale legii civile sunt la fel de importante ca şi cele ale Bisericii deschide calea (auto)obligării Bisericii de a oficia căsătorii” homosexuale sau măcar de a le accepta existenţa unor astfel de “căsătorii” la nivel civil.

  16. Documentul referitor la importanţa postului lasă la latitudinea Bisericilor locale aplicarea iconomiei referitoare la ţinerea postului (art. 7-8), ceea ce afectează practica unitară a Bisericii în acest domeniu şi relativizează importanţa şi severitatea sfintelor posturi.

Acestor obiecţii pertinente li s-a răspuns într-o manieră neteologică, ce a evidenţiat lipsa de argumente a celor ce au fost chemaţi să dea socoteală pentru acceptarea ereziei eclesiologice a ecumenismului în Biserică. Până în acest moment, niciun ierarh dintre cei ce s-au confruntat cu nepomenirea din partea preoţilor şi credincioşilor nu a recunoscut oficial că eclesiologia sinodului din Creta este eretică sau că acele documente trebuie retrase din uz. Ignorându-se dreptul pliromei Bisericii de a invalida hotărârile eretice ale unui sinod, ierarhii români insistă asupra ideii că doar un nou “sfânt şi mare sinod” are dreptul să judece greşelile unui sinod anterior, nu poporul dreptcredincios sau clerul. Pentru a argumenta această idee s-a folosit chiar o comparaţie blasfematoare între sinodul al II-lea ecumenic şi primul sinod ecumenic, dând să se înţeleagă că cel de-al doilea ar fi corectat greşelile celui dintâi, în ciuda canonului 1 de la al doilea sinod, care întăreşte toate hotărârile de la primul sinod.

Cei care apără poziţia oficială a ierarhiei aduc diferite argumente împotriva întreruperii pomenirii ierarhului. Se spune că nu s-a schimbat nimic în viaţa Bisericii şi că nimeni nu este obligat să mărturisească doctrinele din Creta, uitându-se că preotul este delegatul în teritoriu al ierarhului şi că prin pomenire el mărturiseşte aceeaşi învăţătură cu ierarhul său. Se argumentează că pomenirea trebuie întreruptă doar atunci când se va impune împreună slujirea cu ereticii sau “potirul comun”, deturnându-se sensul canonul 15 I-II, care recomandă întreruperea pomenirii în momentul în care ierarhul este auzit predicând cuvânt eretic, nu doar în clipa în care va definitiva părtăşia la erezie prin intercomuniune.

Există opinia că ecumenismul nu a fost condamnat de niciun sinod, neţinându-se seama că învăţăturile ecumeniste sunt reluări ale unor erezii şi practici condamnate de către sinoadele ecumenice şi că ecumenismul a fost condamnat de către Sinoadele unor Biserici locale, de către ierarhi ai Bisericii şi de către sfinţi ai secolului XX.

În anul 1982, erezia ecumenistă a fost condamnată de către Sinodul Bisericii Ruse din afara Rusiei (ROCOR), iar condamnarea a fost acceptată de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, deoarece condiţia principală care s-a pus atunci când s-a realizat unirea ROCOR cu Biserica Rusă a fost ca toate hotărârile ROCOR să fie recunoscute.

La data de 8 octombrie 1998, ecumenismul a fost condamnat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe a Georgiei, care nu acceptă nici deciziile sinodului din Creta.

În anul 1948, ecumenismul a fost condamnat de către cele nouă Biserici autocefale prezente la Conferinţa Bisericilor Ortodoxe de la Moscova.

Ecumenismul a fost condamnat de către Sfântul ierarh Serafim Sobolev, sfântul cuvios Iustin Popovici, părintele Serafim Alexiev, sfântul Augustinos Kandiotis, sfântul Paisie Aghioritul, cuviosul Dionisie de la Colciu, de mari duhovnici ai Ortodoxiei precum Justin Pârvu, Arsenie Papacioc, Iulian Prodromitul, Efrem din Arizona etc.

Pseudosinodul din Creta a fost criticat şi condamnat de Rezoluţia de la Chişinău, semnată de părintele Theodoros Zisis şi de către domnul profesor Dimitrios Tselenghidis şi de mulţi părinţi, de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare, de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Georgiene, de preoţi, monahi, monahii şi mireni din toată lumea, de către Sinaxa din Volos, de către Sinaxa din Sfântul Munte, a părinţilor şi pustnicilor de la chilii, mănăstiri şi schituri.

Ereziile de confesiune protestantă prezente în CMB sunt condamnate de către sinoadele ecumenice care au dat anatemei monofizismul, iconoclasmul, considerarea Fecioarei Maria ca născătoare de om, nu Născătoare de Dumnezeu, blasfemiile la adresa sfintei Cruci, a sfintelor moaşte, iar papismul este condamnat de către sinodul al II-lea ecumenic, care a dat anatemei ereziile pnevmatomahe, de către sinoadele ecumenice ale Sfântului Fotie şi Sfântului Grigorie Palama, care au condamnat Filioque şi doctrina despre energiile create. Ideile referitoare la existenţa Bisericii în afara Bisericii Ortodoxe sunt contrare articolului din Simbolul credinţei, proclamat de către sinodul al II-lea ecumenic, care a statornicit că există o singură Biserică, iar acea Biserică este ortodoxă. Colaborarea cu ereticii în orice domeniu este interzisă de sfintele canoane şi de cugetarea Sfinţilor Părinţi (canoanele 10, 45 apostolic, 32, 33, 37 Laodiceea). Recunoaşterea unor taine ereticilor este interzisă de sfintele canoane sub pedeapsa caterisirii preotului şi afurisirii mirenilor (canoanele 45, 46, 64, 68 apostolice). Sfântul Ciprian al Cartaginei, în canonul emis de sinodul din 256 spune, în contextul discutării tainelor la eretici: “apărătorii ereticilor sunt datori sau să schimbe întrebarea, sau să apere adevărul, dacă nu cumva să le atribuie şi biserică celor despre care susţin că au botez14. Exact acest lucru l-a făcut sinodul din Creta.

Conform teologiei sfântului apostol Pavel, ecumenismul s-a condamnat pe sine în ochii lui Dumnezeu încă din momentul în care a apărut: “Ştiind că unul ca acesta [omul eretic – n.n.] s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3,11). Pe acelaşi fir al argumentării pauline, sfintele sinoade locale canonice ale Bisericii Ortodoxe aveau obligaţia ca “de omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3,10), nu să negocieze cu el la nesfârşit o cale de compromis între Adevărul lui Dumnezeu şi erezia oamenilor. În aproape un secol de participare ortodoxă la ecumenism, întâia şi a doua mustrare ar fi trebuit să se fi produs de mult.

Toţi ierarhii şi consistoriile care au judecat până în acest moment cazurile unor preoţi care au întrerupt pomenirea au negat sau manipulat valabilitatea şi aplicabilitatea canoanelor 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol, dându-le interpretări cu totul diferite de semnificaţia reală a acestora, pierzându-se în argumentări neconvingătoare ce urmăresc să demonstreze că nu se îndeplinesc condiţiile cerute de acele canoane pentru întreruperea pomenirii. Procedând astfel împotriva canoanelor invocate, consistoriile şi ierarhii respectivi i-au acuzat pe preoţii nepomenitori de schismă, de neascultare faţă de ierarhie şi de contrazicerea poziţiei oficiale a Bisericii, caterisindu-i, în cadrul unor mascarade juridice în care cuvântul de apărare al preoţilor respectivi, documentat şi foarte pertinent, nu a contat în niciun fel.

Distinsă audienţă,

Lupta împotriva sinodului din Creta în România are câteva caracteristici care o deosebesc de acţiunile din toate celelalte ţări ortodoxe surori:

  1. Este cea mai viguroasă reacţie faţă de sinodul din Creta din partea pliromei ortodoxe.

  2. Este cel mai puternic reprimată de către autorităţile eclesiale.

  3. Se desfăşoară în condiţiile în care în România nu există nici măcar un singur arhiereu care să se dezică de sinodul din Creta.

Pe cât de răspândit este ecumenismul în rândul ierarhiei şi al clerului ortodox român pe atât de energică a fost reacţia populară faţă de acesta. Chiar dacă, din motivele invocate mai sus, majoritatea populaţiei ortodoxe din România încă nu a înţeles pericolul ecumenismului şi al oficializării sale prin sinodul din Creta, preoţii şi credincioşii care au decis să ia atitudine sunt determinaţi să apere dreapta credinţă cu orice preţ.

Până în prezent există cinci preoţi deja caterisiţi pe nedrept pentru oprirea pomenirii, patru dintre ei, părintele Cosmin Tripon, părintele Ciprian Staicu, părintele Ioan Miron şi părintele Onisim Banu, în provincia vestică Transilvania, unde populaţia ortodoxă a fost obligată de situaţia istorică să convieţuiască timp de secole cu cei de alte credinţe, iar tradiţia ecumenistă este foarte puternică în rândul ierarhilor, şi unul în sudul ţării, părintele Claudiu Buză. Preoţii nepomenitori din Moldova îşi aşteaptă procesul, în care şansele ca sentinţa să fie alta decât caterisirea sunt minime, deoarece consistoriile sunt puse într-o situaţie imposibilă: orice absolvire de acuza de schismă pentru nepomenire a preoţilor judecaţi ar însemna acuzarea propriilor ierarhi, care le-au trimis cauzele spre judecată, de părtăşie la erezie, deoarece s-ar admite că întreruperea pomenirii s-a făcut conform canoanelor 31 apostolic şi 15 I-II, din motivele invocate de acele canoane. Pentru că acest lucru i-ar pune pe cei ce judecă procesele în situaţia de a fi trimişi ei înşişi în faţa consistoriilor, este de aşteptat ca toţi preoţii acuzaţi să fie caterisiţi. Chiar astăzi se judecă la Mitropolia Moldovei cazul Părintelui Pamvo Jugănaru, egumenul Schitului Rădeni, care a creat în Schitul său un adevărat centru de luptă contra ecumenismului.

Situaţia va deveni din ce în ce mai dificilă pe măsură ce preoţii caterisiţi nu vor mai putea sluji în bisericile de unde vor fi scoşi după caterisire. Va trebui ca ei să găsească locuri în care să poată sluji, case particulare, biserici clădite pe proprietăţi private etc. În acest moment, mulţi dintre ei şi credincioşii care îi urmează slujesc în paraclise private sau în spaţii amenajate special pe proprietăţi private.

Pe lângă persecutarea preoţilor, au fost izgonite din mănăstiri maici care au întrerupt participarea la slujbele unde sunt pomeniţi ierarhii, înregistrându-se chiar cazul unei eleve seminariste eminente care a trebuit să se transfere, deoarece refuză să participe la slujbele preoţilor pomenitori.

La rândul lor, credincioşii care îi urmează pe preoţii nepomenitori sunt supuşi oprobriului public, în primul rând de către preoţii din parohiile din care s-au retras, fiind acuzaţi că au devenit stilişti, sectanţi sau chiar romano-catolici.

Prin intermediul unei puternice propagande desfăşurate prin protopopiate contra celor ce contestă sinodul din Creta, ierarhia, care nu dă niciun semn de renunţare la erezia cretană, îi pregăteşte pe preoţii şi pe credincioşii care nu au întrerupt pomenirea pentru a percepe deciziile pe care le va lua această sinaxă şi cele ce se vor mai desfăşura ca fiind necanonice şi nelegitime, amestecuri în treburile interne ale Bisericii Ortodoxe Române. La rândul lor, foarte mulţi dintre preoţii care nu au întrerupt pomenirea s-au statornicit oarecumva în ideea că ascultarea necondiţionată faţă de episcop este mai importantă decât apărarea adevărului de credinţă.

În rândul preoţilor şi credincioşilor români apărători ai Ortodoxiei împotriva sinodului eretic din Creta există o mare aşteptare de la această sinaxă şi de la cea programată a se desfăşura la Kiev. Sceptici că situaţia din România s-ar mai putea schimba considerabil, cel puţin în ceea ce îi priveşte pe arhiereii participanţi la sinodul eretic de anul trecut, preoţii şi credincioşii nepomenitori români aşteaptă ca sinaxele antiecumeniste ce se desfăşoară acum să anatemizeze mai mult decât învăţătura eretică din Creta, pentru a se da cu adevărat un semnal de trezire celorlalţi ortodocşi, care nu înţeleg încă cât de gravă este situaţia. Există aşteptarea ca anatema să îi cuprindă şi pe cei care au creat ecumenismul, identificaţi de citatul redat mai sus din gândirea părintelui Dumitru Stăniloae, ca parte a sistemului mai larg de înrobire a umanităţii în planul Noii Ordini Mondiale. Altminteri, odată cu eliminarea ecumenismului de pe scena istoriei, aceia vor crea pur şi simplu altă ideologie care să îi ia locul, după modelul politic prin care comunismul socialist a fost înlocuit cu unul capitalist şi consumerist, mult mai subtil şi mai periculos.

De asemenea, există aşteptarea ca, pe lângă tema ecumenismului, sinaxele să dea răspunsurile pe care au refuzat să le ofere cei prezenţi anul trecut în sinodul din Creta.

În Duminica Ortodoxiei, în toate bisericile preoţilor nepomenitori s-au citit anatemele, conform tradiţiei, inclusiv anatemele date învăţăturilor acceptate de sinodul din Creta:

Textelor celor eretice ale ecumenistului pseudo-sinod din Creta din iunie 2016, numit “Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe şi celor ce le primesc şi le pun în practică, texte care:

consfinţesc aşa zisa “restaurare a unităţii creştinilor” şi denumirea istorică de biserici pentru eretici;

 – consfinţesc Constituţia aşa zisului Consiliu Mondial al Bisericilor ca bază a dialogului cu ereticii – minimalismul dogmatic;

 – consfinţesc Declaraţia de la Toronto care afirmă că există membri ai Bisericii în afara zidurilor Bisericii Ortodoxe şi că Biserica lui Hristos este mai mult decât confesiunea fiecărui membru al aşa zisului “Consiliu Mondial al Bisericilor” în parte;

   – consfinţesc căsătoriile mixte (cu eretici) printr-o falsă iconomie;

   – consfintesc conceptul lui Ionannis Ziziulas despre “persoana umană”:

Anatema!

Vă mulţumesc, în numele tuturor preoţilor şi credincioşilor români luptători împotriva ecumenismului, pentru ocazia de a vă adresa aceste cuvinte.

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

1 https://graiulortodox.wordpress.com/tag/declaratia-de-unitate-new-delhi/
2 Prof. Pr. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române
, vol. III, EIBMBOR, Bucureşti, 1994, p. 486.
3 A se remarca expresia
“Biserici şi culte”, care prefaţează decizia din Creta încă din anul 1994, anul editării manualului de istorie a BOR.
4
Prof. Pr. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., pp. 521-523.
5
http://www.obinfonet.ro/docs/nmr/nmrex/datex/Biserica%20Ortodoxa%20si%20Ecumenismul%20azi.htm.
6
http://www.greco-catolica.org/a393-decizia-oficiala-a-sinodului-bor-ips-nicolae-corneanu-si-ps-sofronie-drincec-au-fost-iertati.aspx.
7 “Schimbarea la Faţă”, nr. 2, luna 11/1997, p. 8; Omagiu memoriei părintelui Dumitru Stăniloaie
, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1994, p. 93.
8
http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/.
9
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/12/surprize-traducere-cu-cantec-ips.html.
10
http://basilica.ro/comunicat-orice-lamurire-privind-credinta-trebuie-facuta-in-comuniune-bisericeasca-nu-in-dezbinare/.
11 Sfântul Teodor Studitul, Epistola către Navcratie, în Dreapta credinţă în Scrierile Sfinţilor Părinţi,
vol. 1, Editura Sofia, 2006.
12 Sfântul Teodor Studitul, op. cit.
, p. 59.
13 Ibidem
, pp. 59-60.
14 Arhid. pr. prof. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii, f.e., Sibiu, 2005, p. 200.

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare


29 Comentarii la “UPDATE – Omilia teologului Mihai-Silviu Chirilă pentru sinaxa din 4 aprilie: Biserica Ortodoxă Română împotriva ecumenismului şi a pseudosinodului din Creta”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. utzu
    # 30 martie 2017 at 15:47

    Vă mulţumesc pentru strădania dvs în apărarea dreptei credinţe! Domnul să ne ierte pe toţi, să ne izbăvească de patimi, pe fraţii care s-au făcut părtaşi ereziei să îi vindece şi să ni-i întoarcă sănătoşi în credinţă, iar dvs vă doresc inimă uşoară, dragoste şi îndelungă răbdare în calea pe care aţi deschis-o nouă celor mai slabi şi mici. Găsesc textul dvs scris bine, limpede şi cuprinzător. Sfânta Cuvioasă Parascheva să vă însoţească în Grecia şi pretutindeni. Iertaţi-mă. Doamne, ajută!

  2. mirela
    # 30 martie 2017 at 16:13

    Eu nu ma pricep la canoane ,in afara de cel care condamna erezia , canonul 15 , nu ma pricep la dogme pt ca eu nu am studiat teologia ,dar toata scrierea cred ca este OK .M-as bucura daca ati scrie un articol pa merginea a ce s-a intamplat la Creta , dar folosind termini mai pe intelesul pleromei , astfel ca atunci cand ii voi citi unei babute de la tara sa inteleaga si eu sa-i pot explica mai usor ,

  3. mirela
    # 30 martie 2017 at 16:17

    Ar fi binevenite niste pliante , in care sa se faca rezumatul cu ce s-a intamplat la creta , dar sa fie pe intelesul pleromei , altfel nu avem cum sa informam populatia , stiind ca la avon preotii le spun numai minciuni

  4. Maria
    # 30 martie 2017 at 19:58

    Felicitari ptr toata stradania dumnealui, este un mare aparator al dreptei credinte!As dori sa transmita ca noi, mirenii care am dorit sa nu mai fim in comuniune cu erezia, dorim sa se ceara si
    anatemizarea iearahilor care au participat la Creta dar si a celor ce au acceptat Creta la sinodul din 29 oct 2016, nu doar anatemizarea ecumenismului!Dumnezeu sa va ajute!

  5. Maxymos
    # 30 martie 2017 at 21:24

    E foarte bine compusă omilia.Succes la Conferință!Sinaxa din Kiev pe când?(nu știam de ea)

  6. Nistor Cristian
    # 31 martie 2017 at 0:38

    Buna ziua, sunt impotriva ecumenismului si sunt impotriva sinodului din Creta si impotriva pomenirii celor ce au participat la acest sinod. Am o intrebare si astept raspuns pe mail. Cunoasteti prin judetul Constanta vreo biserica unde slujesc preoti nepomenitori???? Doresc sa merg la o biserica unde nu este acceptat ecumenismul. Nu condamn pe nimeni, dar nici nu vreau sa fiu partas la propagarea ereziei ecumeniste in lume. Mailul meu: [email protected], astept raspuns. Multumesc

  7. elena
    # 31 martie 2017 at 10:04

    Si eu caut preoti neecumenisti in Craiova.

  8. Emil Baciu
    # 1 aprilie 2017 at 0:01

    Frate Mihai,

    Dumnezeu sa va rasplateasca necontenita stradanie in folosul Sfintei Ortodoxii, aratand poporului erezia ecumensimului cea pierzatoare de suflete -si institutionalizata in BOR dupa Creta-, dar si ratacirile mai vechi sau mai noi, din care amintesc arsenismul si compania. De asemenea spijinul acordat preotilor nepomenitori, sa vi-l socoteasca Domnul.

    Textul propus spre dezbatare este foarte bine argumentat, iar cu ingaduinta dumneavoastra as dori sa propun :

    1.Daca nu in text, macar intr-o nota de final sa aratati mai pe larg de ce papismul este sub anatema Sfintelor Sinoade II, VIII si IX ;

    2.Intrucat Sinodul B.O.R. afirma ca ecumenismul nu a fost condamnat de catre nici o Biserica canonica, ar fi de dorit sa aratati ca ROCOR nu a fost in aceasta situatie;

    3. Si cel mai important pentru mine: mi-as dori foarte mult, ca macar prin cateva cuvinte sa atingeti prin omilia ce o veti prezenta lumii intregi, si drama colosala rezultata in Ortodoxie in urma avortului si a folosirii „anticonceptionalelor” ! La noi in Tara cifra oficiala (in statistica M. Sanatatii) se apropie de 24.000.000 de prunci ucisi prin avort, insa prin folosirea „contraceptivelor” (care in fapt sunt avortive) numarul este de cel putin 3-4 ori mai mare (a se vedea brosura pr. N. Tanase- Avortul si „anticonceptionalele”).

    In anul 1960 s-a introdus „pilula”, si in scurt timp popoarele Vestului „s-au atrofiat” spre disparitie. Astazi populatiile majoritare ale Europei provin din alte parti ale lumii, in special din tarile arabe. In timp ce pe usile caselor locuite de musulmani poti vedea iesind grumuri de copii zburdalnici si tineri galagiosi, pe cele locuite de asa zisii crestini vestici, dar si ale „ortodocsilor” ies in general caini si pisici. Famiile noastre fac 1-2 copii, cu putine exceptii, sau deloc. Astfel primii, pe buna dreptate, sunt majoritari in gradinite, scoli, facultati, parcuri, locuri de joaca, de agrement, autobuz,metrou, etc., iar pentru dragostea lor fata de prunci ii stimez si-i apreciez, in timp ce spre partea noastra am un mare, mare regret.
    Bietii de noi, popor inselat, abandonat de pastori si condus de iude politice, urmam parca un indemn satanic:”Ucideti, desfranati, distrati-va, destrabalati-va, beti, mancati, faceti turism- dar nu copii, si asa va voi inlocui usor, „ortodocsilor” cu alte natii care nu-l cunosc pe Hristos si care ma vor primi pe mine, prin antihrist!”
    Ne asteapta chinuri vesnice mai mari decat ale paganilor, care iata, au dragoste fata de viata zamislita, in timp ce noi ne batem in piept ca suntem ortodocsi, mergem la biserica cu prezervativul in buzunar, cu pilula in poseta si cu spirala infipta in trompa, ne „spovedim” si ne Impartasim des, in timp ce se avorteaza inconstient chiar in timpul slujbelor (pr. N. Tanase). Zamislirea, „explozia de lumina” se produce, pilula si steriletul doar impiedica fatul sa se lipeasca de uter spre a-si construi casa, placenta, si astfel este eliminat in cateva zile. (Iar Onan, care se ferea sa zamisleasca Tamarei, a fost ucis de Ingerul Domnului pentru acest pacat.)

    Conform raportului ieroschimonahului Nicolai, cercetatori rusi au stabilit ca prin „contraceptive” sunt ucisi 5 copii pe an, iar cu spirala 8: https://www.youtube.com/watch?v=PU0aojitx00

    Insa, la noi pare sa nu fie considerat pacat, atata timp cat clerul naste prunci ca mirenii, cu mici exceptii.

    Cred ca „anticonceptionalele” si avorturile reprezinta cea mai puternica si marsava arma a sionist-masoneriei impotriva Bisericii si as dori sa amintiti de drama pruncilor nenascuti de catre ortodocsi, care este drama noastra de aici si din vesnicie, caci in asemenea conditii cum ne-am putea mantui, atata timp cat ne ucidem necontenit sfintii, ierarhii, geniile, viitorul ?!

    Sloganul liderilor musulmani : ” Prin burtile femeilor noastre vom cuceri Europa !”, astazi a devenit realitate- care ne va afecta si pe noi fara tagada si intarziere, daca vom continua sa ne inchinam zeului moloh. Dumnezeu sa-i lumineze pe musulmani sa cunoasca Dreapta Credinta, caci noi suntem asemenea fariseilor care l-au rastignit pe Domnul Iisus, ba chiar mai rai, insa ne vom lua plata. Doamne, daruieste-ne pocainta ! Iertati va rog,

    Doamne miluieste-ne !

  9. preot Matei Vulcanescu
    # 2 aprilie 2017 at 0:30

    Am observat adaugirile de mare forta teologica ale domnului Mihai Silviu Chirila in textul Domniei Sale! Felicitari!
    Tin sa afirm ca aceast Simpozion Interortodox nu se adreseaza si nu e format numai din nepomenitori.

    Parintele Anghelos Anghelakopulos( conferentiar) este preot pomenitor al ierarhului sau canonic.
    Din Romania, parintele Ciprian Staicu a fost ucenic la doctorat al Parintelui Theodoros Zisis, iar Teologul Mihai Slilviu Chirila s-a remarcat in ultimul timp ca un excelent ganditor al teologiei patristice.
    Ne-am bucura daca la aceasta conferinta, la partea de dezbateri ar participa si parintele Mihai Andrei Aldea, si Marian Maricaru si parintele Eftimie Mitra, Danion Vasile(scriitor si editorde carte ortodoxa), parintele Dragos Bahrim, oameni care au o contributie mare in lupta impotriva ereziilor eclesiologice promovate in ultimul timp prin Bisericile Locale Ortodoxe.

    Cu entuziasm duhovnicesc pentru un Simpozion al autenticitatii,

    preot Matei Vulcanescu

  10. STOP RFID ( Viorel Ghica )
    # 2 aprilie 2017 at 11:15

    Propun ca la aceasta conferinta problema actelor cu cip sa fie tratata ca si dogma, asa cum este tratata si problema ecumenismului. Sa se ia in considerare remarca pr. Justin Parvu, insuflata de Duhul Sfant, si anume ca ,,preotul care are acte cu cip este cazut TOTAL din har”.

  11. Silvestru Sterie
    # 2 aprilie 2017 at 14:53

    MĂRTURISIRE

    Toate (lucrurile bune cu adevărat), cu dragoste să le facem.
    Tot ceea ce facem, să facem cu dragoste.
    Să nu facem niciun lucru rău nimănui, nici celor care au aprobat aceste idei rele din Creta, nici celor care mărturisesc aceste idei rele, dar mustrarea să o facem, mărturisirea să o facem, numai Adevărul să mărturisim, fără frică. Mă adresez tuturor,așa la general, fără să judec pe nimeni. Nu mă
    adresez unei persoane anume. Nu vreau să judec pe nimeni, pentru că nu
    cunosc pe nimeni cum este în clipa aceasta, chiar dacă cineva a făcut
    rele în trecut nu știu dacă le mai are acum, deoarece în clipa aceasta
    poate deja s-a hotărât să nu le mai facă, dar trebuie să-mi fac
    datoria și să arăt cu dragoste tuturor relele pe care trebie să nu le
    mai facă nimeni în viitor, începând cu clipa de față. De aceea mă
    adresez tuturor, așa la general:

    Drepți, în fața Adevărului!

    Mulțumim Lui Dumnezeu și tuturor celor prin care Dumnezeu a
    lucrat, pentru toate și pentru că ne-a spus, și care sunt toate ideile
    bune pe care este bine să le primim în gând, în minte și pe care este
    bine să le punem în practică prin vorbe bune și prin fapte bune, și
    care sunt toate ideile rele pe care nu este bine să le primim în gând,
    în minte și pe care nu este bine să le punem în practică prin vorbe
    rele și prin fapte rele. Idei rele, sunt toate ideile rele, sunt toate ideile care pornesc de la diavol. Așa sunt și ideile rele din Creta (ideile rele aprobate în Creta), sunt idei rele; sunt idei care contrazic ideile bune, ideile ortodoxe (unele din aceste idei ortodoxe sunt menționate chiar în documente); sunt idei care sunt împotriva ideilor ortodoxe, împotriva Adevărului, împotriva
    Duhului Sfânt, împotriva Lui Dumnezeu. În Creta, nu s-au aprobat idei
    ortodoxe de la un capăt până la celălalt capăt al documentelor, ci s-a
    aprobat contrazicerea ideilor ortodoxe de către idei eretice, s-au
    aprobat idei eretice, s-a aprobat erezia ereziilor, s-a aprobat lupta
    împotriva Adevărului, împotriva Duhului Sfânt, împotriva Lui Dumnezeu.
    Toată lumea să stea drepți în fața Adevărului, să nu miște în fața
    Adevărului, să primească Adevărul dacă vor să fie fericiți și să se
    lepede de satana și de toate lucrurile lui; să se lepede de tot ce este
    rău, și de gânduri rele și de idei rele și de vorbe rele și de fapte
    rele, inclusiv de numărul diavolului 666 și de cârdășia la
    rele(„unire”, „prietenie”) și de ecumenism.Să luăm aminte, să stăm cu
    frică, să stăm drepți în fața Adevărului, să facem voia Lui Dumnezeu,
    ca să fim și fericiți cu adevărat și liberi cu adevărat. Un om cu o
    conștiință încărcată de rele (unul sau mai multe rele), nu este nici
    liber cu adevărat pentru că are conștiința încărcată de rele, are
    conștiința neeliberată de rele și nu are libertate adevărată și nu
    este nici fericit cu adevărat pentru că îl mustră conștiința
    permanent. Numai un om care vrea și s-a hotărât să facă permanent voia
    Lui Dumnezeu primește putere de la Dumnezeu ca să nu mai facă rele și
    este și liber cu adevărat, are și libertate adevărată, are și fericire
    adevărată, deoarece are nădejde foarte mare de mântuire și nu-i mai
    trebuie nimic altceva, pentru că are tot ce-i trebuie. Doar lucrurile care sunt așa cum spune învățătura Sfintei Biserici Ortodoxe, sunt lucruri bune cu adevărat și este bine să le facem cu dragoste, este bine să le facem așa cum spune învățătura Sfintei Biserici Ortodoxe. Lucrurile bune (lucrurile care sunt bune cu adevărat) este bine să le facem. Este un lucru bun (lucru bun cu adevărat) întreruperea pomenirii? Niciodată, un lucru cu adevărat bun n-a dus și nu va duce la ceva rău. Să nu facem niciun lucru rău nimănui, nici celor care au aprobat aceste idei rele, nici celor care mărturisesc aceste idei rele, dar mustrarea să o facem, mărturisirea să o facem, numai Adevărul să mărturisim, fără frică. Celor care vor să dea învățături de credință ortodoxă altora și care nu cunosc credința ortodoxă (tuturor acestora , indiferent cine ar fi ei), să le spunem să nu învețe greșit pe oameni, să le spunem că este bine să învețe ei mai înainte de a da învățături altora, să le spunem că este bine mai întâi să se străduie cu adevărat, cu hotărâre 100% și cu voință 100%, ca să și cunoască credința ortodoxă și ca să și trăiască așa cum spune Sfânta Biserică Ortodoxă.
    Doar creștinii ortodoxi cu adevărat vor fi fericiți cu adevărat și în această viață, pentru că doar ei vor avea și nădejde de mântuire foarte mare și conștiința liberă de rele și libertate adevărată și pentru că doar ei vor avea și tot ceea ce vor și din punct de vedere material deoarece doar ei sunt cu adevărat mulțumiți cu ceea ce au și doar ei folosesc toată averea doar pentru a face tot binele, tuturor; și vor fi fericiți cu adevărat și în viața veșnică, dar numai dacă vor fi găsiți în clipa morții fără păcate (fără niciun păcat, fără rele), spovediți și împărtășiți.
    Toată lumea să asculte doar de Dumnezeu și bineînțeles de toți oamenii care spun exact ceea ce a spus Dumnezeu, deci să asculte de episcopi, preoți, diaconi, stareți, părinți, frați, șefi, prieteni, etc.., dar numai dacă aceștia spun exact ceea ce a spus Dumnezeu.

    Silvestru
    Sterie
    Telefon: 0733975725 [email protected]

  12. HiT-mann
    # 2 aprilie 2017 at 20:42

    Dragi frati intru Hristos,
    am citit cu atentie Omelia fratelui nostru teolog Mihai Chirila si o gasesc foarte bine structurata si inchegata in jurul situatiei create in urma evenimentului din Creta. Sa ne rugam Domnului ca aceasta sinaxa din Aprilie 2017 sa nu fie in duhul grijii de multe si a grairii in desert. Se prea poate sa nu vedem padurea din cauza copacilor.
    SUNTEM IN RATACIRE FRATILOR DE APROAPE 100 de ani !!! Suntem papisti cu acte in regula caci suntem in comuniune cu papa grgor si nu cu Sfintii Parinti. Suntem cele 5 fecioare ne-bune care curvim, bem si ne desfatam cu cele lumesti cu 13 zile inainte de Nunta Mirelui de la miezul noptii. si asta pt ca acest plan bine calculat al puilor de naparca, au reusit sa treaca peste vorbele Sf Calinic de la Cernica: eu cu oamenii ce fac faradelegea nu voi sta la masa cu ei!… Secta cea mare a BoR este acum arondata papismului care este ani-Hrist jidov. Sfinti din noua secta a BoR nu prea se mai fac, caci Domnul Dumnezeu nu prea place astfel de rataciri neo-papiste. Daca, astazi avem minunea Luminii de la Inviere, Norul de pe Tabor la schimbarea la fata si Intoarcerea Iordanului la Boboteaza pe calendarul Iulian, adica cel de comuniune cu Sf Vasile, Ioan-Gura de Aur Nicolae Grigore si toti sfintii lui Dumnezeu cei bine placuti si alesi Lui, noi de ce sa ramanem in afara Bisericii cele Una!??? din mandrie oare sau prostie, adica ascultare si frica de conducatorul lumii acestea!!
    Sa ne orientam eforturile nu spre a corecta greselile ereticilor ci sa iesim noi din erezie.
    Cat despre planeta-planetar-global… lasam de dorit: Pamantul este plat fratilor, este o farfurie cu capac… in vorbe lumesti! iar nasa este in ivrit inselaciune adica studiourile cinematografice de manipulare a oamenilor, care a avut ca prim director managerul de la Holliwood… cred ca cine vrea sa stea in adevar poate sa caute si sa afle starea de lucruri.

    Dumnezeu sa ne lunineze cu harul sau si sa ne ingradeasca de toata ratacirea cea pierzatoare de suflet!
    Doamne Ajuta,
    ionut

  13. s.d.
    # 2 aprilie 2017 at 23:05

    Doamne ajută!

    Fotografia de mai jos îl arată pe Patriarhul Antiohiei, la Sfînta Liturghie, ascultînd cu atenţie predica invitatului său, „confratele” musulman, aliniat, deci, întru totul cu deciziile „sinodale” luate în… absenţa acestuia. Cerîndu-mi iertare, sugerez refrazarea, în virtutea acribiei.

    http://indobserver.blogspot.gr/2017/01/blog-post_86.html

    „Cei ce se îngrădesc prin nepomenire rămân în comuniune cu toţi cei din Biserica Ortodoxă care mărturisesc adevărul ortodox şi nu sunt, la rândul lor, părtaşi ereziei ecumeniste legiferate în Creta, rămân în comuniune cu Bisericile şi episcopii care au luat deja atitudine contra sinodului, cum ar fi Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă Georgiană, Biserica Ortodoxă Antiohiană, cu toţi episcopii ortodocşi care s-au pronunţat şi în timpul sinodului cretan, prin refuzul de a semna documentele, şi după aceea împotriva ereziei acelui sinod, chiar dacă, din diferite motive, nu au întrerupt încă comuniunea cu episcopii părtaşi la erezie şi cu sinoadele care au acceptat-o în unanimitate (cum e şi cazul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române).”

  14. partenie
    # 3 aprilie 2017 at 0:23

    Am alcătuit câteva propoziţii ca replică la cei vor să facă sinod în Aprilie. Dacă vreţi le daţi și la alţii… 

    Făcând sinod și anatematisind ecumenismul, antiecumeniștii se anatematisesc pe ei înșiși, care sunt botezaţi și hirotoniţi de ecumeniști. Marea lor problemă este că fie și crezând că ecumenismul e erezie, nu se pot convinge că ecumeniștii nu au taine. Unde s’au mai pomenit eretici cu har? Unde s’a mai pomenit ca ereticii, în cazul nostru ecumeniștii, să persiste în eres, dar în același timp să fie și în Biserică?
    Dacă tot vor să facă ceva bun, îi invităm să taie cangrena de la rădăcină. Primul pas de încadrare în ecumenism a fost schimbarea calendarului. Înșiși promotorii de frunte ai ecumenismului spun asta. Așadar, anatematisindu’i pe ecumeniști, vor anatematisi tot ce înseamnă biserică oficială de la schimbare până în prezent, cu toate lucrările ei, inclusiv botezurile prin stropire. Din 1924 încoace, botezurile prin afundare s’au împuţinat din ce în ce mai mult, iar cele prin stropire s’au înmulţit, astfel încât la ora actuală din 7 preoţi, 5 botează prin stropire. Așadar, avem de-a face cu o mare de oameni nebotezaţi.
    În consecinţă, lepădându-se de ecumenism, se leapădă de propriile presupuse surse de har, de așa-zisul lor botez și de așa-zisa lor hirotonie, iar nelepădându’l, rămân în eres.
    Vor să spele trupul, dar hainele să nu le schimbe. Dacă vrei să devii om nou, te lepezi de tot, speli și trupul și schimbi și hainele….

    2 Corinteni capitolul 6:

    14. Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?
    15. Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?

    17. De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.

    Pe de altă parte, afirmă că mateiștii au taine. Păi dacă mateiștii au taine, Îl au și pe Hristos, au și Biserica; iar dacă au, înseamnă că ecumeniștii NU au și nu au avut încă de când sunt ecumeniști, pentru că au pierdut Harul prin eres sau prin comuniune cu ereticii.

  15. partenie
    # 3 aprilie 2017 at 0:48

    De ce Calendarul Iulian (stil vechi) este cel bisericesc și nu cel gregorian (stil nou)?
    Pentru că biserica Ortodoxă l-a folosit de 16 veacuri și astfel este parte a Sfintei Tradiții;
    Pentru că pe baza acestui Calendar Sinodul I Icumenic a așezat data Paștilor și a hotărât ca sărbătoarea aceasta să se miște între 22 Martie și 25 aprilie;
    Pentru că calendarul nou este osândit de atâtea Siboade Pan-Ortodoxe și locale (vezi mai jos);
    Pentru că prin Enciclicele lor, la 1593 Patriarhii Ieremia al Constantinopolului, Sofronie al Ierusalimului și Silvestru al Alexandriei și la 1848 Antim al Constantinopolului, Ierotei al Alexandriei, Metodie al Antiohiei și Chiril al Ierusalimului supun la înfricoșate anateme pe cei care vor primi vreo schimbare;
    Pentru că introducerea calendarului nou a fost dechiderea căii prin care a intrat în Biserica Ortodoxă ecumemenismul, cel mai subtil și mai înfricoșat dușman al creștinismului.

    Sinoade care au condamnat celendarul grigorian papistășesc (stil nou):

    Sinodul Pan-Ortodox de la Constantinopol, condus de Patriarhul Ieremia (1583);
    Sinodul Pan-Ortodox de la Constantinopol, condus de Patriarhul Ieremia (1587);
    Sinodul Pan-Ortodox de la Constantinopol, condus de Patriarhul Ieremia (1593);
    Sinodul local al Ierusalimului, condus de Patriarhul Dositei (1670);
    Sinodul local al Constantinopolului, condus de Patriarhul Agatanghel (1827);
    Sinodul local al Constantinopolului, condus de Patriarhul Antim (1895);
    Sinodul local al Constantinopolului, condus de Patriarhul Ioachim (1902);
    Sinodul local al Ierusalimului, condus de Patriarhul Damian (1903);
    Sinodul local al Petrogradului, condus de mitropolitul Macarie (1903);
    Sinodul local al României, condus de Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian (1903);
    Sinodul local al Eladei, condus de Arhiepiscopul Teoclit (1903);
    Sinodul local al Constantinopolului, condus de Patriarhul Ioachim (1904);
    Sinodul local al Alexandriei, condus de Patriarhul Fotie (1924);
    Sinodul local al Antiohiei, condus de Patriarhul Grigorie (1924);
    Sinodul local al Ierusalimului, condus de Patriarhul Damian (1924).

Trackbacks/Pingbacks
  1. OMILIA care va fi citita de teologul MIHAI-SILVIU CHIRILA (din partea PLEROMEI Bisericii Ortodoxe Romane) la SINAXA DIN GRECIA din 4 aprilie | Saccsiv - Weblog - 30 martie 2017

    […] OrtodoxINFO publică în premieră textul omiliei care va fi citită de teologul Mihai-Silviu Chirilă la sinaxa din 4 aprilie, lansându-vă invitația să citiți cu atenție textul și dacă aveți propuneri să le scrieți la rubrica de comentarii. Ele vor ajunge în atenția dl. teolog Chirilă, care va ține cont de ele în expunerea de la acea sinaxă. Vă mulțumim! […]

  2. Omilia teologului Mihai-Silviu Chirilă pentru sinaxa din 4 aprilie: Biserica Ortodoxă Română împotriva ecumenismului şi a pseudosinodului din Creta – Ortodoxia mărturisitoare - 31 martie 2017

    […] Sub aspect istoric, Consiliul Mondial al Bisericilor a apărut la mijlocul secolului trecut, în anul 1948, când în oraşul Amsterdam a avut loc prima Adunare Generală, care a motivat apariţia acestei organizaţii planetare prin nevoia de a “da o mărturie creştină comună” popoarelor necreştine. Alcătuit din foarte multe comunităţi protestante, CMB şi-a păstrat până în ziua de astăzi aspectul de federaţie protestantă şi, în ciuda neutralităţii eclesiologice postulate de către Declaraţia de la Toronto, ratificată şi de către Sinodul din Creta anul trecut, a îmbrăţişat o viziune eclesiologică protestantă despre ce fel de “refacere a unităţii creştinilor” se urmăreşte prin demersul ecumenist. Ca să cităm opinia a cinci episcopi greci, care au protestat faţă de ultimele evoluţii eclesiologice ale CMB, de la cea mai recentă Adunare Generală, de la Busan, 2013, “la consiliul mondial al bisericilor, sau mai bine zis al ereziilor, care s-a întrunit la Busan… a fost formulată dogma protestantă despre unitatea eclesiologică nevăzută a Bisericii, care ar fi, chipurile, «multidogmatică»”1.. […]

  3. Omilia teologului Mihai-Silviu Chirilă pentru sinaxa din 4 aprilie: Biserica Ortodoxă Română împotriva ecumenismului şi a pseudosinodului din Creta – Ortodoxia mărturisitoare - 31 martie 2017

    […] Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos”8. S-a luat act de faptul că textele pot fi „explicitate, nuanţate sau dezvoltate”de un viitor […]

  4. Omilia teologului Mihai-Silviu Chirilă pentru sinaxa din 4 aprilie: Biserica Ortodoxă Română împotriva ecumenismului şi a pseudosinodului din Creta – Ortodoxia mărturisitoare - 31 martie 2017

    […] 9# http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/12/surprize-traducere-cu-cantec-ips.html 10# […]

  5. Omilia teologului Mihai-Silviu Chirilă pentru sinaxa din 4 aprilie: Biserica Ortodoxă Română împotriva ecumenismului şi a pseudosinodului din Creta – Ortodoxia mărturisitoare - 31 martie 2017

    […] ca o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii, ca un militant de seamă pe tărâm ecumenic”2. Poate nu întâmplător, Patriarhia Română, promotoare în zilele noastre a “ecumenismului […]

  6. Omilia teologului Mihai-Silviu Chirilă pentru sinaxa din 4 aprilie: Biserica Ortodoxă Română împotriva ecumenismului şi a pseudosinodului din Creta – Ortodoxia mărturisitoare - 31 martie 2017

    […] adevărul, dacă nu cumva să le atribuie şi biserică celor despre care susţin că au botez”11. Exact acest lucru l-a făcut sinodul din […]

  7. Omilia teologului Mihai-Silviu Chirilă pentru sinaxa din 4 aprilie: Biserica Ortodoxă Română împotriva ecumenismului şi a pseudosinodului din Creta – Ortodoxia mărturisitoare - 31 martie 2017

    […] 11# Arhid. pr. prof. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii, f.e., Sibiu, […]

  8. Cuvântarea teologului Mihai-Silviu Chirilă, care va fi citită la Sinaxa Ortodoxă din Grecia, pe 4 aprilie – Daniel Vla – Ortodoxie, Țară, Românism - 1 aprilie 2017

    […] Preiau de pe ortodoxinfo.ro […]

  9. Omilia teologului Mihai-Silviu Chirila in limba rusa | Saccsiv - Weblog - 8 aprilie 2017

    […] UPDATE – Omilia teologului Mihai-Silviu Chirilă pentru sinaxa din 4 aprilie: Biserica Ortodoxă R… […]

  10. Omilia românilor, scrisă de teologul Mihai-Silviu Chirilă, este considerată de greci o punte de legătură între linia părinților aghioriți și cea a pr. prof. Theodoros Zisis - OrtodoxINFO - 8 aprilie 2017

    […] Omilia prezentată la Sinaxa din 4 aprilie de către teologul Mihai-Silviu Chirilă. este apreciată de greci și de ruși pentru că prezintă linia pe care merge mișcarea antiecumenistă din România. Site-ul părintelui Nicolae Manolis, cel care a întrerupt pomenirea ierarhului cretan, publică omilia românilor în limba greacă cu menținea că este pe linia părintelui Zisis. Grecii găsesc similitudini cu linia părintelui Zisis, în ciuda faptului că teologul român e clar contra frecventării pomenitorilor și împotriva considerării ca fiind ortodox a episcopului care deși nu a semnat în Creta, nu denunță sinodul ca fiind eretic. Prin aceasta, omilia românilor face să coincidă întru totul cu linia aghiorită, dar totodată este o punte de legătură și de împăcare între cele două părți: părinții aghioriți și grupul de preoți din jurul pr. prof. Theodoros Zisis. […]

  11. RAZVAN CODRESCU ataca furibund pe toti cei anti cip, anti masonerie, anti ecumenism … - OrtodoxINFO - 25 aprilie 2017

    […] UPDATE – Omilia teologului Mihai-Silviu Chirilă pentru sinaxa din 4 aprilie: Biserica Ortodoxă R… […]

  12. RAZVAN CODRESCU izbeste din nou | Saccsiv - Weblog - 25 aprilie 2017

    […] UPDATE – Omilia teologului Mihai-Silviu Chirilă pentru sinaxa din 4 aprilie: Biserica Ortodoxă R… […]

Scrie un comentariu