Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. (Ioan 17:3)
Un preot ortodox din zilele noastre om cu evlavie adevărată şi frică de Dumnezeu, ţinând cuvânt de învăţătură le-a pus tuturor credincioşilor din Biserică această minunată şi plină de tâlc întrebare, sub o formă patericală:
La poarta Raiului sosise un preot ortodox mutat de curând la cele veşnice fiind întâmpinat, cum altfel, de către o Persoană Cerească. Aceasta l-a întrebat cine este şi ce-a făcut pe pământ? Acela a răspuns, dându-şi numele de botez, că a fost preot ortodox, şi a slujit Altarului toată viaţa sa.
– „L-ai cunoscut pe Hristos?” – a fost următoarea întrebare.
Iar preotul a răspuns că L-a cunoscut bine, slujindu-L zilnic Domnului Iisus Hristos, căci doar El este Arhiereul Suprem.
– Bine, treci deoparte şi aşteaptă, i s-a spus.
La fel s-au petrecut lucrurile cu un arhiereu ortodox, cu un preot catolic, cu un pastor protestant, cu un cardinal anglican ş.a.m.d., fiecare mărturisind că L-a cunoscut bine pe Hristos, Logosul întrupat în istorie, toţi fiind însă îndemnaţi să treacă deoparte…
Şi iată, se prezintă în poarta Raiului şi o bătrânică, la vreo nouăzeci de ani, văduvă, mamă, bunică şi străbunică a mai multor copii, nepoţi şi strănepoţi, crescuţi în frica de Dumnezeu.
– „Cine eşti?” – a fost întrebată.
Iar bătrânica a răspuns, închinându-se, că este tuşa Dumitra, dintr-un cătun de munte, şi că terminându-i-se aţa pe mosor, a trebuit să-şi părăsească odăiţa ei plină de icoane şi cu candele neadormite, mirosind totdeauna a tămâie…
– L-ai cunoscut pe Hristos? – a fost cercetată şi tuşa Dumitra, iar bătrânica, făcând metanie mare, a răspuns plină de bucurie:
– D-apoi cum să nu Te recunosc, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Păstorul Cel Bun, Care m-ai întâmpinat acum şi pe mine, păcătoasa, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Iubiţi părinţi, fraţi şi surori întru Hristos Domnul, poate că fiind tot mai târziu, în Cer şi pre pământ, ar trebui să ne punem cu toţii această întrebare hotărâtoare: vorbim despre Hristos, scriem despre Hristos, luptăm în numele lui Hristos, Îl mărturisim pe Hristos, trăim numai din Milostivirea lui Hristos, dar Îl recunoaştem noi oare imediat, precum bătrânica noastră cea înţeleaptă şi evlavioasă, pe Hristos, împăratul şi Dumnezeul nostru, Păstorul Cel Bun, sau stăm deoparte de Dânsul încă de aici, căci nu L-am cunoscut nicicând în inimile noastre, slăvindu-L doar cu buzele?
Să nu fie la nimeni, să nu fie, o asemenea amarnică înşelare, de la vlădică şi până la opincă. Doamne, dă-ne nouă să Te cunoaştem şi recunoaştem întotdeauna, numai în duh şi adevăr. Amin. Amin. Amin.
de Dr. Ioan Gându, publicat în revista Credinţa ortodoxă, decembrie 2016, pag. 14
