Mitropolia Moldovei şi Bucovinei trimite maicile antiecumeniste de la Văratec… în staţiune

Joi, 26 ianuarie, conducerea Mănăstirii Văratec a luat, în cadrul unui consiliu duhovnicesc, decizia de a sancţiona cele treisprezece maici antiecumeniste care se opun sinodului din Creta cu dezbrăcarea de însemnele monahale şi cu excluderea din mănăstire. În urma apariţiei în presa online a ştirii referitoare la acest eveniment şi a impactului pe care aceasta l-a avut în rândul credincioşilor ortodocşi (articolul de pe ortodoxinfo.ro, de exemplu, a avut 20.310 de citiri în doar trei zile de la publicarea ştirii), care şi-au exprimat stupefacţia faţă de această decizie şi sprijinul faţă de maicile pedepsite pentru că ţin cu tărie dreapta credinţă, Exarhatul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a emis o adresă către maici, pe care le-a prezentat-o pe data de 28 ianuarie părintele exarh al Mitropoliei, arhimandritul Nichifor Horia, împreună cu maica stareţă a mănăstirii Văratec, care, la rândul său, şi-a manifestat surprinderea că relatarea de presă despre consiliul duhovnicesc a apărut în presa electronică la doar câteva ore după desfăşurarea acestuia.

Într-o atmosferă conciliantă, diferită de cea din celelalte întâlniri la care maicile au fost invitate pentru a da socoteală pentru poziţia lor, oficialul mitropolitan a prezentat “oferta” Exarhatului, cuprinsă în adresa pe care le-a înmânat-o maicilor (n.n. din imaginile de mai sus).

Documentul ia notă “cu durere şi mâhnire” de “atitudinea de îndepărtare de comuniunea de rugăciune” cu obştea Mănăstirii Văratec, însă evită să spună o vorbă despre motivul acestei pretinse îndepărtări: participarea la erezia ecume-nistă a ierarhului locului, prin semnarea documentelor sinodului din Creta. În discuţia cu părintele exarh, maicile au abordat această temă, arătând că, pentru a elimina efectele, trebuie tratată cauza problemei, participarea ierarhului la erezia din Creta, precizând că, atunci când ierarhul va retragerea susţinerea sa faţă de documentele eretice ale acelui sinod, ele vor reveni imediat în comuniunea liturgică şi în ascultarea canonică pe care o datorează în cadrul obştei.

Într-un stil care deja a devenit propriu argumentărilor bisericeşti oficiale pe tema sinodului din Creta, este invocat canonul 80 Trulan, pentru a justifica “ruperea comuniunii canonice şi liturgice cu Eparhia” de către maici, ca urmare a neparticipării în trei duminici la rând la biserică. Interpretarea dată de MMB acestui canon ignoră câteva aspecte fundamentale, care le exonerează pe cele 13 maici de orice prevedere a canonului invocat:

1. Canonul 80 Trulan nu prevede ca monahul, laicul sau clericul să frecventeze anumită biserică (parohială, de mănăstire etc.), ci impune obligativitatea de a merge măcar o dată la trei săptămâni la slujbele bisericeşti.

2. Cele treisprezece maici au fost împiedicate să participe la slujbele oficiate în cadrul mănăstirii Văratec de o “neputinţă evidentă” (situaţie în care prevederile canonului nu le sancţionează): pomenirea la slujbe a ierarhului părtaş la erezia ecumenistă. Practica neparticipării la sfintele slujbe acolo unde sunt pomeniţi ierarhii părtaşi la erezie este consemnată de Tradiţia Bisericii Ortodoxe. Sfântul Gherman cel Nou al Constantinopolului, de exemplu, îi sfătuia în 1229 pe ortodocşii din Cipru:

   “Fugiţi cu grăbire, depărtându-vă de preoţii care s-au plecat stăpânirii latine. Să nu vă adunaţi cu ei în biserică, nici să primiţi din mâinile lor vreo binecuvântare. Fiindcă este mai bine să vă rugaţi singuri în casele voastre lui Dumnezeu, decât să vă adunaţi în biserică dimpreună cu slugarnicii latinocugetători”¹.

3. De luni de zile, cele treisprezece maici participă cu osârdie la fiecare slujbă bisericească ţinută în această perioadă, despre acest lucru putând depune mărturie cel puţin 400-500 de oameni din comunitatea în care merg la biserică, care le văd în fiecare sărbătoare la slujbe şi se bucură de buna-cuviinţă, de smerenia, bunătatea şi hărnicia acestor vieţuitoare întru Hristos, ce fac cinste oriunde se duc mănăstirii din care provin şi nu merită să fie astfel răsplătite pentru conduita lor.

“Starea de schismă” în care MMB consideră că s-ar afla maicile din cauza neparticipării lor la slujbele ţinute la Văratec este argumentată, la fel de neconvingător, şi prin două citate din opera Sfântului Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare, cu totul rupte de contextul în care sunt aplicate.

Citatul din Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte despre schismă produsă pe orice altă temă decât erezia, iar cei ce îl folosesc ignoră faptul că nepomenirea ierarhului pentru părtăşia sa la erezie nu este schismă, ci apărare a Bisericii de schismă şi erezie (conform canonului 15 I-II Constantinopol), adevăr pe care Sfântul Ioan îl susţine în scrierile sale, în care povăţuieşte: “De episcopul eretic fugi, fugi, fugi ca de un şarpe”.

Pasajul din opera Sfântului Vasile se referă la ascultarea monahului faţă de superiorul din mănăstire în toate activităţile spirituale specifice ale monahului, care îl ajută în urcuşul pe scara virtuţilor (sunt citate cumpătarea şi toată osteneală trupească). Poate cineva crede însă că Sfântul Vasile se referă aici la ascultarea necondiţionată a monahului faţă de cel părtaş la erezie, în condiţiile în care, în altă parte, Sfântul sfătuia: “De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti”²; “Se cuvine ascultătorilor cuvântului celor ce sunt învăţaţi cu Scripturile să cerce cu socoteală dreaptă acele care le zic dascălii şi arhiereii; şi câte sunt unite cu Scripturile să le primească, iară câte sunt neunite să le lepede; şi despre aceia care rămân întru învăţăturile străine să se întoarcă dinspre ei”³ (s.n.)?

Nu putem să nu constatăm cu părere de rău că, asemeni tuturor documentelor oficiale emise de MMB pe această temă, şi acesta argumentează pornind de la ideea că în Creta nu s-a produs nicio erezie şi niciun derapaj de la dreapta credinţă şi că ierarhul locului nu are nicio părtăşie cu vreo erezie oarecare.

Partea cea mai surprinzătoare a adresei Exarhatului este propunerea finală ca maicile să se mute pentru 60 de zile… în staţiunea Bălţăteşti, clădirea de acolo aparţinând Arhiepiscopiei Iaşilor, unde li se asigură cazare, masă, rugăciune şi cele necesare traiului pentru o perioadă de 60 de zile.

Această propunere uimitoare pare a fi determinată de faptul că MMB a înţeles că izgonind maicile din mănăstire în miezul iernii încalcă prevederile articolului 896 din Codul de Procedură Civilă, riscând o chemare în judecată şi oprobriul public. Contraoferta de a le duce într-o staţiune balneoclimaterică timp de 60 de zile pare o încercare de a contrabalansa impresia creată prin decizia de alungare din mănăstire în plină iarnă, dar poate şi înţeleasă şi ca o strategie prin care MMB ar putea încerca să se conformeze într-un fel prevederii din Codul de Procedură Civilă, care cere ca cel evacuat să aibă o locuinţă în care să locuiască la momentul evacuării, pentru a putea fi scos din locuinţa în litigiu pe perioada 1 decembrie – 1 martie. Este posibil ca în cazul unui refuz din partea maicilor de a accepta să meargă în staţiune, MMB să se considere îndreptăţită, şi legal, şi moral, să continue evacuarea propusă iniţial, pe motiv că li s-a asigurat o altă locuinţă în momentul evacuării, dar au refuzat-o. Aceste strategii exced însă prevederilor articolului din Codul de Procedură Civilă, riscând să nu fie favorabile, în ochii justiţiei, celor ce ar putea încerca să le folosească.

Necunoscutele acestei propuneri sunt:

1. De ce insistă MMB să le scoată pe maici de la Văratec pentru a le caza într-o staţiune şi de ce nu le lasă încă 60 de zile în casele lor din mănăstire?
2. Când începe derularea perioadei de 60 de zile, pusă la dispoziţie de generoasa ofertă a MMB, din momentul primirii comunicatului respectiv sau din momentul acceptării ofertei?

Până în acest moment, cele treisprezece maici au refuzat oferta de a se muta la staţiune şi au decis să părăsească mănăstirea atunci când vor considera de cuviinţă, iar dacă o vor face, să se ducă acolo unde le va îndruma bunul Dumnezeu.

Maicile mulţumesc tuturor credincioşilor ortodocşi care şi-au manifestat sprijinul faţă de încercările grele prin care trec şi îi asigură că îi poartă mereu în rugăciunile lor.