SIMONIA

Faptele Apostolilor 8: 13, 18- 23:

13. Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip. Şi văzând semnele şi minunile mari ce se făceau, era uimit. (…)
18. Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani,
19. Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.
20. Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani.
21. Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.”

22. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale, 

23. Căci întru amărăciunea fierii şi întru legătura nedreptăţii te văd că eşti. 

Iata si ce aflam din SIMONIA:
1783. – Simonia este pacatul vanzarii de cele sfinte pe bani, pe daruri materiale sau angajamente de influenta sociala sau politica, indeosebi a hirotoniei si a altor demnitati bisericesti pentru care pacat cel ce hirotoniseste si cel ce se hirotoniseste precum si cel ce a mijlocit sub diferite forme de vanzare vor avea o grea osanda asemenea cu cea data de Sfantul Petru lui Simon Vrajitorul: “Banii tai sa fie cu tine intru pierzarea iadului (F. Apostolilor 8, 20) fiindca banul este o unitate de masura pentru cele materiale si nu pentru cele spirituale. Preotimea nu este o functiune, ci o misiune jertfelnica dupa exemplul Domnului Iisus, a Sf. Apostoli, a Sf. Parinti si mucenici pe sangele carora s-a intemeiat Biserica si prin ea se imparte gratis harul sfintilor, a Sfantului Duh care nu se poate vinde pe bani. “In dar ati luat in dar dati” (Matei 10, 8; Apost. 29; IV ec. 2; VI ec. 2; VI ec. 22, 23; VII ec. 4, 5, 15, 19; Laod. 12, Sard. 2; Sf.Vasile 90; V. Hirotonia).

1784. -”Pacat de moarte este atunci cand cel ce pacatuieste ramane nepocait. Dar si mai rau decat aceasta este cand cineva calca adevarurile dreptei credinte si slujeste mai mult lui Mamona decat sa asculte de Dumnezeu, netinand seama de asezamintele lor canonice. Dumnezeu nu este intru unii ca acestia, daca nu se smeresc si se indreapta din pacatul lor caci unii ca acestia si mai mult trebuie sa se apropie de Dumnezeu si cu inima infranta sa ceara iertare de pacate si sa nu se mai laude cu donatii nelegiuite caci Domnul este aproape numai de cei cu inima smerita (Ps. 33,19). Deci cei ce se lauda ca prin donatii de aur (catre Biserica sau manastire) au capatat favoare de a fi pusi in slujba Bisericii si bizuindu-se mai departe pe acest obicei pacatos, care instraineaza (pe cel ce se bizuie pe el) de la Dumnezeu si de la toata vrednicia preotiei si prin acest mijloc cu atitudinea nerusinata pe fata si cu cuvinte de ocara defaima pe colegii lor care au fost alesi de Duhul Sfant pentru viata lor evlavioasa si au fost pusi in slujba Bisericii, fara a face donatie de aur; pe acesti defaimatori trebuie sa stea in treapta cea mai de pe urma din tagma lor. Daca nu se vor indrepta sa fie supusi canonisirilor. Iar daca cineva va face astfel de donatii la hirotonie sa se procedeze cu ei potrivit cu canonul 29 apostolic care zice: Daca vreun episcop, prezbiter sau diacon a ajuns la aceasta demnitate prin bani sa se cateriseasca, atat dansul cat si cel care l-a hirotonisit si sa se taie desavarsit de la impartasirea Bisericii, ca pe Simon Magul, de mine Petru. De asemenea si in canonul 2 al Sf. Parinti din, Calcedon care zice: “Daca vreun episcop ar savarsi hirotonia pe bani si ar vinde harul, care nu se poate vinde si ar hirotonisi pe bani episcopi, horepiscop, prezbiter, diacon sau alt oarecare cleric, sau ar promova pe bani econom, avocat bisericesc, sau in orice fel de treapta pentru castig marsav si daca se dovedeste ca a facut aceasta sa se primejduiasca din treapta sa. Cel hirotonisit sa nu aiba nici un folos din hirotonia sau rangul dobandit prin negot, ci sa ramana strain de slujba sau rangul pe care l-a dobandit cu bani. Iar daca cineva a fost mijlocitor in astfel de treburi murdare sau nelegiuite, acela daca este cleric sa se cateriseasca, iar daca este laic sau monah sa se anatematiseasca”. -VII ec 5.

1785. -”Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hrislos cand a incredintat sfintilor Sai ucenici propovaduirea evangheliei si i-a trimis pe ei invatatori oamenilor din toata lumea, le-a poruncit in chip hotarat ca darul ce l-au primit de la El si ei in dar sa-l dea oamenilor, necastigand pentru el arama sau argint sau aur sau in general vreo alta avere materiala sau pamanteasca fiindca rasplata harurilor ceresti si duhovnicesti nu sunt cele pamantesti si pieritoare. Porunca aceasta a dat-o nu numai acelora, ci prin ei si noua, pe care ne-au invrednicit a intra in treapta si locul lor. Si trebuie ca precum atunci aceia, asa si noi acum sa o pastram si sa o observam riguros si sa nu nascocim prin sofisme si nebunii, nici sa nu ne aruncam in situatii primejdioase. “In dar”, zice “ati luat, iar in dar sa dati. Sa nu castigati nici arama, nici argint, nici aur la cingatoarele voastre” (Matei 10, 8, 9). Simplu si lamurit este cuvantul acestei porunci neavand nimic indoielnic, nici imposibil (de indeplinit) nici avand trebuinta de talmacire sofistica”. -Ghenadie, Enciclica (459) -1.

1786. -”De la Mine ati primit demnitatea preotiei, zice: daca mi-ati dat mie ceva pentru aceasta, ori mic, ori mare si daca aceasta s-a vandut din partea Mea, vindeti-o si voi altora; iar daca ati primit-o in dar, dati-o si voi in dar. Ce este mai lamurit decat porunca aceasta? Ce este mai de folos celor ce i se supun? Cu adevarat, vai de acei ce inteleg sa castige dand lui Dumnezeu, ori sa-l dea pentru bani, caci dupa cele spuse de Sfantul Petru unii ca acestia dau prilejul pentru venin de amaraciune si pentru impreunarea cu nedreptatea, cuprinsi fiind de lacomia lor de argint. Drept aceea, de acord cu aceasta lege a Domnului si canonul dat in aceasta privinta al cuviosilor si fericitilor parinti de la sfantul si marele sinod ecumenic in Calcedon, ne spune noua lamurit astfel prin aceste cuvinte”. -Ghenadie Enc. -2.

1787. -”Daca vreun episcop ar savarsi hirotonia pentru bani si ar face obiect de vanzare harul care nu se vinde si ar hirotoni pe bani episcop sau horepiscop sau prezbiter sau diacon sau pe altcineva din cei care se numara in cler, ori ar promova pentru bani economi sau edict sau paramonari sau pe oricare din canon pentru marsav castig si daca se dovedeste ca a facut aceasta, sa se primejduiasca din treapta sa. Si cel hirotonisit sa nu aiba nici un folos din hirotonia sau promovarea cea din negot; ci sa fie strain de demnitatea sau functiunea pe care a dobandit-o pentru bani. Iar daca cineva a fost mijlocitor in astfel de afaceri urite si ilegale acela daca ar fi cleric sa cada din treapta sa, iar daca este laic sau monah sa se anatematiseasca”. -Ghenadie Enc.-3.

1788. -”Prea bune si foarte drept cinstitoare sunt poruncile canonului Sfintilor Parinti care resping si anuleaza tot atacul satanicesc si tocita apucatura diabolica indreptata impotriva dandui duhovnicesc; caci cu nici un chip nu se admite ca promovarea hirotoniei sa se faca sau sa se primeasca pentru bani, nici de cel ce o savarseste, nici de cel ce primeste promovarea hirotoniei. Dar nu permite a se da bani nici inainte, nici in timpul hirotoniei nici, dupa timpul hirotoniei, nici in insasi timpul hirotoniei deoarece cu desavarsire s-a oprit mituirea pentru acest lucru”. -Ghenadic Enc. 4.

1789. -”Totusi fiindca acum, desi acestea sunt oprite lamurit, s-au vadit unii din Biserica galalenilor, care dispretuiesc si calca din cauza lacomiei rusinoase si a iubirii de argint aceste porunci mantuitoare si morale, am socotit si noi ca este bine a le reinnoi iarasi pe acestea impreuna cu sfantul sinod care se tine intru aceasta cetate imparateasca, Roma noua, pentru ca fara de nici o nascocire si fara de niciun pretext si fara de niciun sofism sa taiem cu desavarsire acest obicei nelegiuit si urat, care nu stiu cum a intrat in prea sfintele Biserici, pentru ca intr-adevar, fara de carciumarie si curata facandu-se glasuirea de catre arhiereii cei ce hirotonisesc sa vina de sus harul Sfantului Duh; deoarece acum facand ei pentru bani promovarea si lucrand fara curatenie cu mana, nu stiu daca vine asupra celui ce se prohiriseste potrivit glasului evangheliei, ci mai vartos de nu se restrange harul (Domnului) Duhului Sfant”. -Ghenadie Enc.5.

1790. -”Deci, sa stii, ca oricine va fi vadit de una ca aceasta, ori episcop, ori horepiscop, ori periodeut, ori prezbiler, ori diacon, ori oricare altul din diaconi, ori oricare altul din canon ori laic, prin hotararea comuna a arhiereilor si cu vot obstesc se va osandi, dupa cum si canonul Sfintilor Parinti de mai inainte zice: ca trebuie ca harul sa fie har si cu nici un chip sa nu se mijloceasca argintul in privinta lui. Asadar, sa fie si lepadat si strain de orice demnitate ieraticeasca si slujba si supus blestemului anatemii atat cel ce crede ca-l va castiga pe acesta cu bani, cat si cel ce fagaduieste sa-l dea acestora pe bani, ori cleric ori mirean de ar fi de s-ar dovedi ori nu s-ar dovedi ca a facut aceasta; caci nu se pot impaca intru sine cele neimpacate si nici mamona sa conlucreze cu Dumnezeu sau ca cei ce slujesc aceluia sa slujeasca si lui Dumnezeu; si aceasta este hotararea neingaduita a Domnului; “Nu poti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona” (Matei 6, 24). Punandu-se cu tarie increderea in aceasta si supunandu-te acestora, impreuna cu Cel ce le-a spus acestea am dat hotararea impotriva acelora ce comit astfel de nelegiuiri”. -Ghenadie Enc.5.

1791. -”Deci si sfintenia ta (ca episcop eparhiot al Romei) sa se ingrijeasca procedandu-se cu toata prevederea ca toate ca acestea, prin scrisori sa se difuzeze lamurit atat episcopilor vicari cat si periodeutilor celor supusi tie, cat si tuturor celorlalti; pentru ca toti crestinii intr-un duh si intr-un suflet adunandu-se strans laolalta impotriva vrajmasului comun sa putem taia cu ajutorul lui Dumnezeu radacina lacomiei de bani sadita de acela intru noi impreuna cu toate ramurile rautatilor ei. Salutam intreaga comunitate de frati intru Hristos de la tine. Fii sanatos intru Domnul, roaga-te pentru noi de Dumnezeu preaiubitule frate”. – Ghenadie Encic.469, 7.

1792. -”In multe feluri si in multe chipuri, din Evanghelii de la Apostoli si de la Parinti ne invatam ca la ceremonialul de sfintire a hirotoniei sa nu ne stapaneasca lacomia de bani, sa nu luam aur si argint si sa nu ne insusim ceva strain la hirotonia vreunei persoane, precum vom arata prin dovezile citate in cele urmatoare atat din Scripturile de Dumnezeu inspirate, cat si din invataturile patristice. Caci cei ce-si pun mainile sunt slujitori ai Duhului Sfant iar nu vanzatori ai Duhului Sfant; deoarece cei ce au primit autorizatia aceasta prin cuvantul Domnului au vestit ca ei in dar au primit harul Duhului Sfant, in dar sa-l dea celor ce il primesc de la dansii. Iar daca cineva se va dovedi ca pe aur l-a cumparat pe acesta, pe unul ca acesta il declara lepadat de tagma ieraticeasca. Caci desi cu numele a fost primit intre clerici dar in realitate, prin fapta cuvantul lor minte “caci nimeni nu poate sluji lui Dumezeu si lui Mamona” precum ne-am invatat din evanghelii (Matei 6, 24). Si deoarece am auzit pe Dumnezeu graind prin prooroci: “Preoti, graiti in inima Ierusalimului” (Isaia 40, 2) si iarasi amenintand si graind: “Paznicul de va vedea ca vin razboinicii si nu va semnala cu trambita si poporul nu se va pazi si venind dusmanii vor pierde suflete, sangele il vor cere din mana paznicului” (Ezcchiel 36, 6), temandu-ne sa nu fim osanditi si dojeniti din cauza tacerii, vestim tuturor mai intai statatorilor Bisericilor noastre, ca, cu indrazneala sa zicem dupa dumnezeiescul Apostol: “Curati suntem de sangele” (F. A. 20, 26) celor ce calca oranduirile canonice si mult mai vartos de ale acelor care au hirotonit pentru bani, pe care dumnezeiescul Apostol Petru al carui scaun l-ai mostenit chiar sfintia ta i-a osandit ca pe Simion Vrajitorul; din cauza aceasta nu ne sfiim sa vestim adevarul, pastrand cu sfintenie cele transmise noua prin canoane de la Sf. Apostoli si de la slavitii nostri parinti si ne scarbim daca s-a calcat de cineva unele ca acestea”. -Tarasie, Encic. (787).

1793. -”Deci frateasca si venerabila noastra arhierie (Adrian al Romei) care legal si dupa voia lui Dumnezeu administreaza sfanta slujba ieraticeasca sa se bucure de o mare cinste. Ca marele si intaiul arhiereu Hristos Dumnezeul nostru a zis prin proorocul: “Viu sunt Eu si voi slavi pe cei ce Ma slavesc” (Imp. 2,30). Caci stii bine barbate al doririlor Duhului, ca aproape mai de suportat este eresul nelegiuit al lui Macedonie si al celor cu dansul impreuna luptatori impotriva Duhului Sfant barfind ca Sfanlul Duh este o creatura si rob a lui Dumnezeu si al Tatalui, pe cand acesti simoniaci il fac rob lorusi. Caci care stapan vinde ceea ce are, daca vrea sau pe rob sau pe altceva ce are; asijderea si cel ce cumpara, vrand sa fie stapan pe ceea ce cumpara, le castiga cu pret, de argint. Astfel, cei ce fac acest comert nelegiuit injosesc pe Duhul Sfant pacatuind la fel cu cei ce hulesc ca Hristos prin Belzebut scoate dracii; sau ca sa spun mai exact se aseamana cu Iuda vanzatorul care a vandut pe Hristos pe pret de argint, de Dumnezeu ucigasilor iudei”. -Tarasie, Enc. 2.

1794. –Deci, precum intr-adevar Duhul Sfant este de o fiinta cu Hristos Dumnezeul nostru, este pe deplin lamurit ca cei ce vand pe Duhul Sfant vor fi partasi cu cei ce au vandut pe Hristos. Iar daca nu este cu putinta sa-L poata vinde, atunci este limpede ca harul Sfantului Duh, adica sfintenia preotiei nu este intru dansii; si nici nu au primit-o si nici nu o pot avea, caci ar trebui sa-si aminteasca pe Sfantul Petru care a zis catre Simon: “Tu nu ai nici parte, nici soarta, intru acest cuvant al hirotoniei, ca inima ta este necurata inaintea lui Dumnezeu” (Fapt. 8, 21). -Tarasie Enc. 3.

1795. -”Caci daca demnitatea preotiei se vinde, apoi de prisos este lor petrecerea vietii intru cinste, cat si conduita intru curatenie si virtute. Apoi dupa dansii de prisos este si Pavel, dumnezeiescul Apostol, care invata ca se cuvine episcopului sa fie fara prihana, intreg la minte, cuviincios, invatator, infranat, treaz, tinandu-se de cuvantul credincios al invataturii, ca sa poata aduce mangaierea prin invatatura cea sanatoasa si a mustra cu demnitate pe cei ce se impotrivesc (Tim. 3.2). Deci toate acestea sunt departe de cel ce vinde si cumpara preotia”. -Tarasie Enc. 4.

1796. -”Prin urmatoarele dovezi, culese din cartile sfinte, se dovedeste pe deplin cum ca este cu totul strain de preotie oricine da sau primeste (mita) in oricare timp sau inainte de hirotonie sau dupa hirotonie, caci a lua este oricand luare de mita. Dar si toate promovarile eclesiastice se opresc a se da pentru bani”. -Tarasie, Enc. 5.

1797. -”Canonul al 29-lea al Sfintilor Apostoli: “Daca vreun episcop prin bani a ajuns la demnitatea aceasta mare, ori prezbiter, ori diacon sa se cateriseasca atat dansul cat si cel ce l-a hirotonit si sa se taie desavarsit si de la impartasire, ca Simon Magul prin mine Petru”. -Tarasie Ec. 6.

1798. -Din Faptele Apostolilor: “Si vazand Simon ca Duhul Sfant se da prin punerea mainilor apostolilor, le-a adus bani zicand: Dati-mi si mie puterea aceasta, ca pe oricare voi pune mainile sa primeasca Duhul Sfant. Dar Petru a zis catre el: argintul tau sa fie intru pieire cu tine, caci ai socotit ca darul lui Dumnezeu se castiga pe bani. Tu n-ai parte nici soarta intru cuvantul acesta; pentru ca inima ta nu este dreapta inaintea lui Dumnezeu. Drept aceea pocaieste-te de aceasta rautate a ta si te roaga lui Dumnezeu, doar ti se va ierta cugetul cel viclean al inimii tale; pentru ca este otravit cu rautatea si ai cazut in cursele cele nedrepte ale pierzarii”. -(Fapte 8,18-23). -Tarasie Enc.7.

1799. -Din a treia a imparatilor: “Si dupa intamplarea aceasta nu s-a intors Ieroboam de la rautatea sa si iarasi a facut din poporul de rand preoti pentru inaltimile idolesti; cel ce vrea sa fie preot ii umplea mana lui cu bani si se facea preot inaltimilor. Si s-a socotit aceasta spre pacat casei lui Ieroboam si spre pieire si stingerea neamului sau de pe fata pamantului”. -(c. 13, 33-34). Tarasie Enc. 8.

1800. -Din a patra a imparatilor (5, 15-27) in rezumat: “Elisei a refuzat sa primeasca ceva de la Neeman Sirianul dar ucenicul sau Gheezi pe furis, i-a cerut bani de la Neeman si astfel, Elisei l-a blestemat, zicandu-i: “Ai luat argintul si hainele sa cumperi cu ei gradini si maslinisuri si vii si oi si boi si slugi si slujnice? Si lepra lui Neeman se va lipi de tine si de sumanta ta in veac si a iesit de la fata lui lepros ca zapada”. -Tarasie Enc. 9.

1801. -Din comentariul Stiutului Vasile la Isaia in rezumat: “Legea evangheliei si daturile ei nu se aseamana cu vorbaria descantatorilor a caror minciuni amagitoare sunt platite cu bani, ci darurile evangheliei sunt adevaruri si ele se dau in dar spre a fi date in dar: “in dar ati luat, in dar sa dati” (Matei 10, 8). Simon si-a atras pierzarea, voind sa cumpere ce nu se poate vinde (Fapte 8,20) singura plata pentru dar este multumirea (Ps. 115, 3) caci un singur dar se poate da pentru dar: Pastrarea cu vrednicie a darului primit-Tarasie-Enc. 10. s

1802. -Din scrisoarea aceluiasi catre episcopii cei de sub el ca sa nu se hirotoniseasca pentru bani: “Ei socotesc ca nu pacatuiesc daca nu iau indata, ci iau dupa hirotonisire; dar a lua este a lua oricand. Va indemn ca acest venit sau mai bine zis aceasta introducere spre gheena sa o lepadati si sa nu va faceti nevrednici de savarsirea sfintelor taine, spurcandu-va mainile cu astfel de venituri (canon 90)”. -Tarasie Enc. 11.

1803. – Din viata Sfantului Ioan Gura de Aur in rezumat: in urma procesului… Sinodul a hotarat ca cei hirotonisiti cu mita sa ceara inapoi aurul dat episcopului Anton de la urmasii lui, iar ei sa aiba dreptul a se impartasi in altar fara a mai putea sluji cele preotesti, ca nu candva iertandu-le aceasta mita sa se inradacineze iudaicescul sau egiptenescul obicei de a vinde si a cumpara preotia. Fiindca se spune cum ca ticalosul si mincinosul patriarh al iudeilor, in fiecare an schimba pe sefii sinagogilor ca sa adune argint. Asemenea lui facea si marele preot al egiptenilor potrivit cu spusa proorocului: “Preotii lui propovaduiau pentru bani si proorocii lor pentru argint prooroceau” (Miheea 5, li). -Tarasie Enc. 12.

1804. -Din canoanele celor 630 de sfinti parinti intruniti la Calcedon: “Daca vreun episcop ar savarsi hirotonia pentru bani si ar face obiect de vanzare harul care nu se vinde si ar hirotoni pe bani episcop sau horepiscop sau prezbiter sau diacon sau pe altcineva, pe cei ce se numara intre clerici, ori ar promova pentru bani econom sau codic sau paramonar sau pe oricare din canon pentru marsav castig si daca se dovedeste ca a facut aceasta sa se primejduiasca pentru treapta sa; si cel hirotonit sa nu aiba niciun folos din hirotonie sau promovarea cea din negot si sa fie strain de demnitatea sau de functiunea pe care a dobandit-o pentru bani. Iar daca cineva a fost mijlocitor in astfel de afaceri urate si ilegale acela daca ar fi cleric sa cada din treapta sa, iar de este laic sau monah sa se anatematiseasca”. -(IV ec. 2). -Tarasie 13.

1805. -Dupa ce citeaza Enciclica lui Ghenadie (1789 si VI ec. 22) incheie astfel: -”Toti sa auzim acestea si sa le bagam in urechi nu numai arhiereii, ci si toti clericii precum si toti mirenii care locuiesc in lume. Deci, se cuvine ca noi sa luam aminte cu prisosinta la cele auzite ca nu cumva sa alunecam pe alaturi (Evr. 2, l) caci nu cu argint sau cu aur care se strica am fost rascumparati din vietuirea decazuta lasata ca mostenire de la stramosi, ci prin cinstit sangele lui Hristos Celui nevinovat si neintinat ca un miel. Astfel, invatindu-ne pe noi, barbate sfinte, sa urmam poruncilor din Scriptura si celor evanghelice si apostolicesti, canonicesti si parintesti ca sa implinim cu fapta ceea ce gura noastra invata. Ridica-te la inaltimea mareata, inalta glasul tau intru taria credintei; mergi, paseste intru nadejde; vesteste cu indrazneala iubirii de adevar pentru ca sa se desfiinteze si sa piara punerea mainilor pentru bani, precum si orice nedreptate si carciumarie simoniaca”. -Tarasie, Patr. C-pol. (787) Enciclica.