Comentand interviul dat de mine lui Danion, cititorul Ciprian intreaba, la rubrica de comentarii a articolului Cei ce striga se imputineaza. Numarul celor ce-i aud se mareste?:
@saccsiv
– spui la un moment dat ca necuratul poate sa citeasca gandurile pacatosilor, eu stiam, din ce am citit (Razboi intru Cuvant, Pr. Arsenie Boca), ca doar poate genera ganduri, pacatosi suntem cu totii… Unde as putea gasi mai in detalui informatia aceasta?
Iata si raspunsul meu:
Ciprian
Iata ce scrie in carte:
Acuma, sunt câteva chestii care mi s-au înfipt în cap ca nişte piroane. Unul din ele este faptul că am citit în Pateric, dar şi în Vieţile Sfinţilor faptul că dracul, unul din lucrurile pe care nu le poate face, este de a citi gândul. Gândul îl citeşte Dumnezeu, îngerii, deci ce e de la Dumnezeu. Dracul n-are cum.
Dracul nu poate citi gândurile celor credincioşi. Păcătoşilor le poate citi. De asta sunt atâţia vrăjitori şi falşi mistici care spun oamenilor ce gândesc…
Ciprian, ceea ce este scris cu italice sunt vorbele lui Danion.
Comentariu saccsiv:
Mi s-a parut o tema interesanta pentru un articol de sine statator, asa ca dialogul il pusesem la “de facut” si poate ar fi stat oaleaca acolo … Dar bunul Dumnezeu a lucrat si cititorul Marturiseste mi-a amintit, intr-un comentariu la un cu totul alt articol, de Cu durere si dragoste pentru omul contemporan de Cuv. Paisie Aghioratul, din care citez:
– Parinte, aghiuta stie ce avem in inima noastra ?
– Asta ar mai lipsi, sa stie si inimile ! Numai Dumnezeu este cunoscator de inimi si numai oamenilor lui Dumnezeu le descopera uneori Dumnezeu – pentru binele nostru – ce avem in inimile noastre. Aghiuta stie vicleniile si rautatile ce le sadeste in madularele omului; nu stie gandurile noastre cele bune. Numai din experienta pricepe unele lucruri, dar si in acestea de cele mai multe ori greseste. Si daca Dumnezeu n-ar ingadui sa le priceapa nici pe acestea, mereu ar gresi in toate, deoarece diavolul este intunecat; vizibilitate zero !!! Nu stie de pilda, un gand bun de al nostru. Daca am vreun gand rau, pe acela il stie pentru ca el insusi il sadeste. Daca eu vreau sa merg sa fac o fapta buna undeva, sa mantuiesc un om, diavolul nu stie asta. Cand insa acela ii insufla cuiva un gand si-i spune: „Du-te si mantuieste pe cutare om !” – si il va broda in acelasi timp si cu mandrie, atunci stie gandul acesta. Prin faptul ca omul primeste mandria, da cale libera ispitei. Lucrurile sunt foarte fine. Va aduceti aminte de intamplarea cu Avva Macarie ? (Nota: Vezi Pateric, Avva Macarie, 3, pp. 130-131, Alba Iulia, 1990) Odata l-a intalnit pe diavolul ce se intorcea din pustia cea mai apropiata, unde a fost ca sa ispiteasca pe frati; acela i-a spus: Toti fratii s-au salbaticit impotriva mea, afara numai de unul care e prietenul meu si ma asculta si cand ma vede se invarte ca un titirez”. „Cine e fratele acela ?” – l-a intrebat avva Macarie. „Teopempt se numeste”, i-a raspuns acela. Merge Cuviosul si-l afla pe fratele. A reusit sa-l faca sa-i descopere gandurile lui si l-a ajutat. Cand l-a reintalnit pe diavol l-a intrebat despre frati, iar acela i-a raspuns: „Toti sunt foarte salbatici impotriva mea. Si ceea ce e mai rau e ca si cel ce imi era prieten, nu stiu cum s-a facut de s-a schimbat acum si este si mai salbatic decat toti !”. N-a stiut ca a mers avva Macarie si l-a adus pe fratele la prochimen, pentru ca avva Macarie a lucrat cu smerenie, din dragoste, si nu a avut diavolul parte la gandul lui. Daca avva Macarie s-ar fi mandrit, ar fi alungat harul lui Dumnezeu si diavolul ar fi avut dreptul lui. Atunci ar fi stiut asta, pentru ca el i-ar fi brodat mandria.
– Daca omul ar spune un gand bun de al sau undeva, diavolul l-ar putea asculta si sa-l ispiteasca dupa aceea ?
– Cum sa-l auda daca acela nu are „diavol” ? Daca insa l-ar spune ca sa se mandreasca, ar intra ispita la mijloc. Adica daca exista o predispozitie catre mandrie si cineva spune cu mandrie: „Voi merge sa-l mantuiesc pe acesta”, diavolul intra la mijioc si atunci stie gandul nostru. Insa daca actioneaza smerit, din dragoste, nu il stie. E nevoie de atentie. Lucrurile sunt foarte subtiri. De aceea Parintii spun ca viata duhovniceasca este „stiinta stiintelor”.
Asadar, dracul nu poate citi gandurile, dar e maestru in a transmite “ganduri” pe care bietul omul le crede ale sale. Cu atat mai mult daca apare mandria …
Vietile Sfintilor, Patericul si multe ale scrieri ale Sfintilor Parinti si marilor duhovnici le citisem pe vremea cand nu intrasem inca pentru prima data pe internet. O parte din ele in puscarie, imprumutate de la preotul penitenciarului, restul cand m-am eliberat, dar tot imprumutate. Retinusem invataturile citite, dar nu mai stiam cine si cand le-a spus, asa ca n-am prea putut sa-l contrazic pe Danion cu informatii clare: cutare Sfant a zis in cutare loc ca e asa si nu altfel …
Acum de exemplu imi amintesc de o istorie din Vietile Sfintilor, pe care n-am gasit-o la o cautare google, dar consider ca este utila articolului de fata. Nu-mi aduc aminte amanuntele, insa daca cineva o stie, rog sa dea detalii.
Un parinte avea un ucenic pe care la un moment dat il tot vizita un inger ce parea foarte luminos si care ii arata tot soiul de minunatii si care ii dezvaluia o gramada de mistere despre cum e facuta lumea asta mare.
Dupa o vreme, ucenicul a inceput sa renunte la a se mai ruga, a face matanii, a citi si il tot asculta indelung pe acel inger.
Parintele nu stia de acele vizite, dar a observat oarece schimbari la tanar si luandu-l cu binisorul, l-a facut sa se destainuie. Si a inceput tanarul cu multa exaltare sa-i tot povesteasca si se arata extrem de bucuros de vrednicia lui, cum ca bunul Dumnezeu i-a trimis un inger sa-l invete lucruri extraordinare.
Atunci parintele l-a determinat sa accepte o incercare prin care sa afle amandoi daca este intr-adevar inger sau drac. Si explicandu-i ca diavolul nu poate citi gandurile, l-a invatat ca la prima ocazie sa-l intrebe pe vizitator la ce anume s-a gandit parintele staruitor la momentul X al zilei Y.
Cand a venit “ingerul”, tanarul i-a cerut precum stabilise cu parintele sau. Dar vizitatorul a tot schimbat vorba si a inceput a-i arata lucruri si mai minunate decat pana atunci. Tanarul insa nu s-a lasat amagit si i-a spus-o in fata: esti drac. Atunci acela i s-a aratat in toata hidosenia lui, infiorandu-l cumplit.
Nu mai stiu cum s-a terminat istoria, dar ideea e cat se poate de clara …
Experimentați vă rog.Ia începeți și blestemați dracii în gîndurile voastre,și veți afla în foarte scurt timp dacă v-au cunoscut sau nu gîndul,de asemenea,testații și cu o momeală,cu un gînd bun.