Comitetul pentru Prevenirea Torturii, raport după o vizită inopinată în România – supraaglomerare, rele tratamente, personal insuficient / Pacienţi agitaţi, inclusiv copii, legaţi de paturi sau calorifere

Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT) a publicat, joi, un raport după ce a făcut, în septembrie 2022, o vizită inopinată în mai multe spitale de psihiatrie din România, dar şi în câteva centre rezidenţiale.  Raportul face referire la supraaglomerare şi personal insuficient, la cazare în condiţii uneori improprii, dar şi la personal care abuzează pacienţii, fizic sau verbal. Farmacoterapia este utilizată la scară largă, la fel legarea de pat sau de calorifere a pacienţilor agitaţi, chiar şi a copiilor. În centrele rezidenţiale condiţiile au fost, în general, bune, dar cei mai mulţi rezidenţi sunt consideraţi, de facto, lipsiţi de libertate.

Delegaţia CPT a vizitat, în septembrie 2022, spitalele de psihiatrie din Bălăceanca, Botoşani, Obregia (Bucureşti) şi Socola (Iaşi). De asemenea, a vizitat pentru prima dată Centrele de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică de la Costâna şi Sasca Mică, Centrul de Recuperare şi Reabilitare pentru Persoane cu Dizabilităţi de la Păstrăveni şi Centrul de Îngrijire şi Asistenţă de la Mirceşti.

”Autorităţile române recunosc faptul că este necesară o reformă fundamentală a sistemului de sănătate mintală pentru a se îndepărta de îngrijirea instituţională şi a se trece de la aceasta la înfiinţarea de servicii de sănătate mintală în comunitate care să ofere structuri adecvate de sprijin social”, se arată în raport.

Potrivit documentului, ”constatările vizitei din 2022 confirmă urgenţa de a acţiona pentru a garanta că toate persoanele din instituţiile psihiatrice beneficiază de condiţii de viaţă decente şi de un tratament adecvat pentru tulburările lor psihice”.

Potrivit documentului citat, ”în toate spitalele vizitate, pacienţii au vorbit în mod pozitiv despre personal, în special despre personalul de îngrijire”.

”Cu toate acestea, în toate spitalele vizitate, cu excepţia Obregia, au fost consemnate cazuri de presupuse rele tratamente şi abuzuri verbale din partea personalului. În special în secţia bărbaţi din cadrul Clinicii de Psihiatrie Botoşani, delegaţia a primit numeroase acuzaţii de rele tratamente aplicate pacienţilor (loviuri cu pumnii, palmele, împingere şi strigăte) de către personalul auxiliar”, se mai arată ăn raport.

Potrivit documentului, ”pentru a pune capăt relelor tratamente este nevoie de măsuri de îmbunătăţire a formării personalului auxiliar, de creştere a efectivelor de personal din secţie şi de reducerea supraaglomerării”.

Condiţiile de trai diferă de la unitate la unitatre, a stabilit delegaţia, dar, ”autorităţile române trebuie să pună în aplicare un program de renovare pentru a ajuta spitalul să reconfigureze saloanele astfel încât fiecare să nu găzduiască mai mult de patru pacienţi”.

”În Secţia 1 a Clinicii de Psihiatrie Botoşani, starea generală de igienă ar trebui îmbunătăţită, iar instalaţiile sanitare modernizate. În mod cumulativ, tratamentul pacienţilor din Salonul 1 al Secţiei 1 ar putea fi considerat, în opinia CPT, drept inuman şi degradant. CPT reiterează faptul că posibilitatea de a fi în aer liber, de preferinţă într-o zonă verde plăcută, are un impact benefic asupra bunăstării şi recuperării pacienţilor şi ar trebui să fie un drept pentru fiecare pacient”, se mai arată în raport.

Potrivit specialiştilor, ”obiectivul ar trebui să fie ca toţi pacienţii să beneficieze de acces neîngrădit la aer liber în timpul zilei, cu excepţia cazului în care activităţile de tratament necesită prezenţa lor în secţie”.

”În niciunul dintre spitalele vizitate nu s-a întâmplat acest lucru”, arată raportul.

Potrivit documentului citat, tratamentul în secţiile Acuţi din spitalele vizitate a fost bazat în principal pe farmacoterapie şi ar trebui luate măsuri pentru a extinde gama de activităţi psihosociale şi de terapie ocupaţională oferite pacienţilor.

”Deficienţele în ceea ce priveşte resursele de personal subminează grav îngrijirea acordată pacienţilor şi încercările de a oferi activităţi şi, după cum a constatat delegaţia, pot duce la situaţii cu risc ridicat, în ciuda eforturilor reale ale personalului de serviciu (…) În toate cele patru spitale vizitate, principala măsură de imobilizare la care s-a recurs a fost imobilizarea la pat a unui pacient agitat”, se mai arată în documentul citat.

CPT consideră că sunt necesare o serie de măsuri pentru a îmbunătăţi garanţiile legate de aplicarea acestei măsuri.

”În ceea ce priveşte copiii internaţi în centrele de psihiatrie, ar trebui să se pună capăt măsurii de imobilizare forţată la pat, cu chingi, a copiilor agitaţi. În paralel, autorităţile române ar trebui să se asigure că personalul este instruit în domeniul tehnicilor de contenţionare mecanică şi că secţiile pentru copii dispun de camere de calmare. La modul general, pacienţii nu trebuie să fie niciodată implicaţi în imobilizarea unui alt pacient”, mai afirmă membrii delegaţiei, precizând, însă, că acest lucru nu se întâmplă în realitate. Raportul face, de asemenea, referire la faptul că  ”este necesar să se consolideze garanţiile care reglementează consimţământul la tratament în spital”.

”La Spitalul de Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri, CPT a constatat că pacienţii nu primeau îngrijire şi tratament adecvat.  La momentul vizitei delegaţiei, 452 de pacienţi erau cazaţi în 390 de paturi, în timp ce spitalul avea o capacitate oficială de 251 de paturi. În toate saloanele erau înghesuite paturi, iar în secţia de internare, o cameră de 24 m2 găzduia 18 pacienţi în nouă paturi. Condiţiile oferite persoanelor cu tulburări mintale şi dizabilităţi intelectuale, constatate de CPT în acest spital, pot fi considerate ca fiind asimilabile unui tratament inuman şi degradant”, se mai arată în documnentul citat.

Raportul menţionează că delegaţia a primit numeroase acuzaţii din partea pacienţilor care afirmau că, uneori, infirmierii îi împingeau, îi pălmuiau şi îi loveau pentru infracţiuni minore sau accidente, sau ca parte a unei intervenţii de imobilizare sau ca pedeapsă în încercarea de a controla pacienţii în secţiile adesea periculoase, agitate şi cu personal insuficient.

”Pentru a pune capăt relelor tratamente este nevoie de măsuri pentru a creşte în mod semnificativ numărul de personal din secţii, care să fie instruit şi supravegheat în mod corespunzător, şi măsuri pentru a reduce supraaglomerarea pacienţilor. Necesităţile de tratament şi de siguranţă ale pacienţilor cu dizabilităţi intelectuale ar trebui revizuite, iar aceşti pacienţi nu ar mai trebui să fie cazaţi împreună cu pacienţii cu tulburări psihice”, au mai notat membrii delegaţiei.

”În mai multe secţii, pacienţii cu dizabilităţi de învăţare erau legaţi de pat sau de un obiect fix, cum ar fi un calorifer din sala de mese, aproape zilnic. Trebuie să se pună în aplicare o politică şi o abordare cuprinzătoare în ceea ce priveşte imobilizarea, supravegherea şi controlul necesare, ţinând cont de recomandările CPT”, se mai arată în raport.

În ceea ce priveşte centrele rezidenţiale, delegaţia notează că nu a primit nicio acuzaţie şi nu a găsit niciun alt indiciu de rele tratamente aplicate deliberat rezidenţilor de către personalul din centrele rezidenţiale vizitate.

Personalul, însă, nu este pregătit corespunzător.

”Deşi toţi rezidenţii erau consideraţi în mod oficial ca fiind admişi voluntar, doar câţiva dintre ei puteau părăsi centrele pe cont propriu, fără a fi însoţiţi de un membru al personalului sau de o persoană autorizată (cum ar fi un membru al familiei sau un tutore). În plus, niciunul dintre rezidenţii din cele patru centre vizitate nu era liber să părăsească instituţia, în mod permanent, de bunăvoie. În opinia CPT, aceşti rezidenţi ar trebui să fie priviţi ca fiind privaţi de facto de libertate”, se mai arată în raport.

Potrivit reprezentanţilor organismului, ”autorităţile române ar trebui să instituie un cadru juridic clar şi cuprinzător care să reglementeze plasamentul şi şederea rezidenţilor în centrele rezidenţiale (inclusiv situaţiile în care orice restricţii impuse pot echivala cu o privare de facto de libertate)”.