„Apoi, am plasat chiar mai multe lumânări decât înainte de-a lungul tranşeului nostru de un kilometru, precum şi pomi de Crăciun. Britanicii şi-au exprimat bucuria lor prin aplauze. Ca majoritatea oamenilor, mi-am petrecut toată noaptea treaz. A fost o minunată, dar oarecum rece noapte”, arăta locotenentul german Kurt Zemisch.
În presa vremii s-a menţionat faptul că militarii s-au înţeles rapid pentru a respecta aceasta importantă sărbătoare creştină. Pe lângă faptul că au oprit focul, soldaţii din ambele tabere s-au deplasat în zona neutră unde s-au felicitat. În plus, ei şi-au făcut şi cadouri constând în alimente, băuturi alcoolice şi ţigări. Astfel de întâlniri au avut loc şi pe frontul de est între austrieci şi ruşi.
„Cred că am văzut una din cele mai extraordinare privelişti ce i-a fost dată unui om să vadă. Urma să deschidem focul asupra lor, când am văzut că nu aveau puşti, aşa că unul din oamenii noştri a ieşit să îi întâmpine şi în cam două minute pământul dintre cele două linii de tranşee roia cu oameni şi ofiţeri ai ambelor părţi, dând mâna şi urându-şi reciproc un Crăciun fericit”, a povestit şi sublocotenentul britanic Dougan Chater.
Soldaţii au cântat împreună şi au băut în jurul focului. Aceştia au jucat şi mai multe partide de fotbal. Superiorii lor s-au împotrivit acestor manifestări pentru că se temeau ca pe viitor să nu afecteze activitatea pe front a subordonaţilor. Militarii au încercat să repete această pace temporară de Paşti 1915, iar de Crăciunul din 1915 ele s-au repetat dar la o scară mult mai mică. În anul 1916, de Crăciun nu a mai avut loc nici un fel de fraternizare.
Soldaţii germani au jucat fotbal cu cei englezi şi francezi. FOTO www.independent.co.uk
„Ce privelişte, grupuri de germani şi britanici de-a lungul întregii lungimi a frontului. Din întuneric puteam auzi râsete sau vedea chibrituri aprinse, un german aprinzând ţigara unui scoţian şi invers, făcând schimb cu ele sau cu alte suveniruri. Acolo unde nu puteau vorbi limba, se făceau înţeleşi prin semne şi toată lumea s-ar fi părut că se împaca bine”, transmitea caporalul John Ferguson, într-o scrisoare trimisă familiei.
Armistiţiul de Crăciun a durat până în jurul Anului Nou. La aceste evenimente au luat parte nu doar soldaţi ci şi ofiţeri. Deşi superiorii le dădeau ordine să reia atacurile, ele erau ignorate de către militari.
„Un lucru cu totul deosebit s-a întâmplat. Unii germani au ieşit cu mâinile ridicate şi au început să-şi ia unii dintre răniţii lor, aşa că am ieşit şi noi imediat din tranşeele noastre şi am început de asemenea să ne aducem şi răniţii noştri. Germanii apoi ne-au făcut semn şi o parte din noi ne-am îndreptat spre ei şi am vorbit cu ei, ne-au ajutat să ne îngropăm morţii. Acest lucru a durat toată dimineaţa şi am vorbit cu mai mulţi dintre aceştia şi trebuie să spun că păreau oameni formidabili”, povestea şi locotenentul Geoffrey Heinekey.
Armistiţiul a încetat înainte de Anul Nou, când căpitanul James Dunn a tras trei focuri de armă în aer, iar germanii au răspuns cu două focuri. Mulţi soldaţi au fost atunci ameninţaţi că vor fi executaţi, deoarece refuzau să se întoarcă pe front. În cele din urmă, luptele au fost reluate între cele două părţi, luând sfârşit totul în 1918.
