Pe masura ce avanseaza timpul, devin din ce in ce mai convins ca nu regele Mihai l-a alungat pe ex-principele Nicolae, din sanul familei sale, nu bunicul si-a renegat nepotul, nu regelui i se datoreaza scandalul de tip cancan, inscenat intr-o familie de rang inalt.
Nu era regele omul care sa patroneze conflicte in casa unde si-a impus sobrietatea si nobletea morala care l-au caracterizat totdeauna. Iar, daca totusi conflictele apar, cred ca altcineva mai putin nobil si poate cu sangele mai mult rosu decat albastru manipuleaza fitilele si scapara scanteile.
Cu o rabdare demna de descendenta sa regala, nepotul a acceptat umilinta, ajunsa la paroxism atunci cand celor mai apropiate rude ale sale li s-a parut normal sa spele la politie rufele murdare dintr-o familie regala si nu s-au sfiit sa se puna de-a curmezisul atunci cand nepotul a dorit sa-si ia adio de la bunicul muribund.
Acum insa paharul rabdarii s-a umplut. Iata ca tanarul print renegat (sau nu?) isi angajeaza un avocat, hotarat sa obtina reintegrarea in familia regala, iar dupa spusele avocatului chiar “sa revendice ceea ce ii apartine de fapt”.
Ce-i apartine altceva decat titlurile simbolice? Printul – caci, in conditiile conflictului, nu am motive sa-l numesc altfel – este hotarat sa-si revendice titlurile dinastice de care a fost deposedat in august 2015, intr-un mod mai mult decat neclar.
Are vreo sansa? In opinia mea, il ajuta trei mari atuuri si imi permit sa ma opresc, pe rand, la fiecare din ele.
Primul atu este formal: documentul prin care familia pretinde ca regele l-ar fi excus din familie nu i-a fost transmis in original, iar avocatul printului insinueaza ca asemenea document ar putea nici sa nu existe.
In fond, cine altul trebuia sa intre in posesia lui, decat numai cel caruia i-a fost destinat, cel asupra caruia se revarsa efectele actului? Cu ce drept ar detine acest document si l-ar pastra ascuns in propriul safe vreuna din matusi, un unchi prin alianta, un functionar al Casei Regale sau chiar propria mama a celui indreptatit?
Faptul ca nu i-a fost remis – si nici macar aratat – documentul in original confirma banuiala avocatului privind inexistenta lui.
In august 2015, regele era deja grav bolnav. De atunci, nu a mai fost vazut de nimeni in afara familiei, a medicilor si a celor doua maicute care l-au ingrijit.
Este firesc sa ne intrebam: oare in acea stare, regele mai avea puterea fizica necesara ca sa redacteze un document atat de sever si puterea morala sa reverse atata inversunare asupra iubitului sau nepot, incat sa-l inlature din familie?
Poate spune cineva ca, parasindu-l puterile fizice, regele a dictat cuiva apropiat decizia sa. A dictat? O asemenea varianta mi se pare a fi cea mai buna confirmare a presupunerii avocatului despre faptul ca documentul original nu exista.
Al doilea atu este de fond: atasamentul si caldele sentimente dintre bunic si nepot sunt binecunoscute. La orice aparitie publica in tara, regele nu pregeta sa se asigure de prezenta nepotului in preajma sa, ca si cum ar spune: priviti-l, el este os domnesc!
Este de inteles atasamentul fata de nepot al regelui; fara indoiala si-a dorit din totdeauna un fiu, dar Domnul nu i-a daruit decat cinci fiice.
Mi se pare de neconceput ca regele sa treaca brusc peste spiritul sau tolerant si, devenind dintr-o data neindurator cu indragitul nepot, sa-i transmita prin terti o necrutatoare hotarare, capabila sa deschida cumplita prapastie dintre nepot bunic.
Al treilea atu este mai delicat, dar nu-l pot omite. Presa semnaleaza ca, inaintea acestui conflict, succesiunea monarhica prevedea urmatoarea ordine: regele Mihai, principesa Margareta, principele Nicolae, consortul ei Radu Duda. Dupa excluderea principelui Nicolae, ne pomenim cu un fel de Duda-Voda pe locul trei. Si intreb retoric: cine ar avea de profitat din aceasta situatie bizara?
Intuitia imi spune ca opinia publica a sesizat mai demult acest detaliu, coplesindu-l pe print cu simpatia sa. Evenimentele au ajuns in presa straina, care si ea insista asupra neobisnuitei charisme a tanarului victimizat.
Ziarul britanic Metro apreciaza ca “In Romania, el (Nicolae – n. red) este inca foarte apreciat pentru ca traieste printre oameni si are o imagine atragatoare. Unii l-au comparat pe el si pe logodnica lui, Alina-Maria Binder, cu printul Harry si Meghan Markle”.
La randul sau, istoricul american Marlene Eilers Koenig comenta ca “Nicolae a devenit foarte popular. Dar au existat multe semne ca ceilalti membri ai familiei i-au urat popularitatea printre romani”.
Marturisesc ca si eu simt o anumita simpatie fata de nepotul regelui, dar faptul ca isi angajeaza un avocat care sa-l repuna in drepturi ma pune in incurcatura. Cum spuneam si la incpeut, ma intreb: care drepturi?
Cele dinastice sunt simbolice. Cele civile, patrimoniale, nu par sa existe. Mostenirea le revine celor cinci fiice. In plus, principele lasa de inteles ca nu este interesat in vreo mostenire.
Dar daca avocatul va fi destul de abil ca sa demonstreze dreptul la o mostenire morala, nepatrimoniala, ii prevad principelui Nicolae o popularitate capabila s-o depaseasca chiar si pe cea a custodelui Coroanei, ca sa nu mai vorbesc de consortul acesteia.
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Eu am ajuns la o concluzie interesanta, dupa ce am urmarit campaniile electorale din care au iesit castigatori Iohannis, Trump si Macron. Anume ca o metoda buna de a “ghici” viitorul castigator al simpatiei majoritatii populare sau al unor alegeri e sa vezi care sunt principalele impresii pe care mass media cu potenta financiara (aici includ si blogurile din reteaua lor si chiar presa “alternativa”, adica opozitia controlata) incearca sa le introduca mai subtil sau mai agresiv in creierul alegatorilor in privinta optiunilor de conducatori. Cum mainstream media e controlata de cei care fac jocurile la cel mai inalt nivel, stiind ca nimic nu apare pe canalele lor decat in forma aprobata pana la cele mai mici detalii (si asta include chiar si titlurile absolut ridicole, greselile gramaticale si de exprimare sau logica dezlanata), daca reusesti sa identifici portavocile lor, poti afla si care e raspunsul emotional si comportamental pe care vor sa-l obtina in randul populatiei. Nu ceea ce obtin in mod real de la public, ci ceea intentioneaza sa obtina. Asta ne spune care sunt alesii lor.
In cazul printului Nicolae e de obsevat un mare efort al mediei oficiale de a-l scoate in evidenta in diferite moduri care, prin juxtapunerea lor, au potentialul sa genereze multa simpatie pentru print. Nu stiu cum e persoana care se ascunde in spatele aparentelor, fiindca nu l-am cunoscut personal. Poate fi un om de foarte buna calitate. Dar ma ingrijoreaza felul in care media incearca sa ni-l arunce in brate, stiut fiind faptul ca atunci cand cineva le ameninta cu adevarat interesele, creatorii si propagatorii de stiri sunt capabili sa blocheze cuiva orice fel de acces la public sau sa-l sfasie de viu, avand grija ca persoana respectiva sa aiba parte de toata ura colectiva posibila si sa nu mai aiba vreo sansa de reabilitare.
E important de vazut care e rezultanta actiunilor mediei oficiale, nu doar actiunile separate. In cazul regelui Mihai, de exemplu, desi au existat destule atacuri in presa, unele absolut zdrobitoare, rezultanta perceptiva a fost ca regele Mihai este totusi, mai ales acum dupa moarte, un personaj care merita respectat si chiar canonizat. In cazul principelui Nicolae, desi au aparut in presa stiri care singure ar fi putut sa ii sifoneze serios imaginea (scandalul cu copilul din flori, comportamentul agresiv la usa regelui, in Elvetia), au fost bine echilibrate de altele, care le pun pe primele intr-o lumina chiar pozitiva. Ce vrea media ca publicul sa inteleaga in final e ca principele Nicolae e o victima (noi, romanii, avem o mare simpatie pentru victime), o persoana acuzata pe nedrept de comportament imoral, ostracizata pe nedrept de propria familie chiar si in zilele de doliu, dezinteresat material, fara pretentii materiale fata de aceasta tara. Care, chiar daca hotaraste sa se lupte intr-o zi pentru drepturile sale, o face din iubire de tara si pentru a le da romanilor o optiune mai buna decat ce au la indemana acum. Nu spun ca nu ar putea fi asa, dar ma ingrijoreaza simpatia asta a mediei in care eu nu am mare incredere, pentru Nicolae. Ce sa mai zic de simpatia motorului Google! Nu mai stiu care sunt algoritmii in ultima vreme dar ii sunt foarte favorabili principelui Nicolae. O cautare pe Imagini pentru “Nicolae” incepe sa afiseze fotografii cu printul deja dupa primele 23 de fotografii, fiind depasit doar de imaginile Sfantului Nicolae, ale lui Nicolae Ceausescu, Nicolae Grigorescu, Nicolae Paulescu, printului Nicolae (fratele regelui Mihai), Nicolae Testemițanu, Nicolae Stroe si, chiar mai surprinzator pentru mine, Serban Nicolae.
Am impresia ca se face un joc foarte abil de pacalire a romanilor, folosindu-se diverse tehnici de manipulare, in care printul e folosit cu sau fara stiinta lui. Poate ca Nicolae chiar ar merita o sansa dar eu o sa privesc optiunea asta cu multa suspiciune, atata timp cat media cumparata e in spatele lui.
Asa este. Cu siguranta mass media nu sustine pe cine nu primeste “ok” sau/si “koser” de la conducere. Nici eu nu il cunosc personal pe printul Nicolae. Totusi conform proverbului “spune-mi cu cine te-mprietenesti ca sa-ti spun cine esti” care in politica ia forma “spune-mi cine te sustine ca sa-ti spun in ce tabara esti” pot spune cu siguranta ca printul Nicolae este doar un cal troian pentru neamul nostru romanesc.
Printr-un un exercitiu simplu de logica, putem observa clar reaua intentie in incercarea de a reintra in drepturi, precum si victimizarea construita pentru a justifica acest proces.
Daca intr-adevar printul ar fi fost victima camarilei din casa regala, in momentul in care a fost indepartat:
– fara voia regelui – sau in urma
– dezinformarii regelui de catre camarila sa in august 2015
cel mai normal si logic gest ar fi fost sa lupte atunci pentru adevar, pentru nevinovatia sa. Atunci cand regale era in viata si ar fi fost singurul in masura sa indrepte lucrurile.
In schimb, printul Nicolae a tacut, a acceptat decizia, a asteptat sa moara regele iar acum cand regele nu mai poate confirma, s-a trezit ca a fost o victima, ca de fapt regele il iubea nespus, dar ticalosii din jurul regelui au pus la cale acest plan diabolic de indepartare a sa. Poveste cusuta cu ata alba din cap si pana in picioare.
Papusarii observa ca nu mai exista incredere in clasa politica. Asadar, conform planului, din cand in cand mai schimba pionii, mai aduc carne proaspata de marioneta. Astfel reusesc injectarea maselor de oameni cu un nou sentiment de speranta cu privire la viitor. Dupa prabusirea lui Johannis in sondaje, se cauta urmatoarea “speranta” a romanilor.
“Toate-s vechi si noua toate.”
Ca intr-un joc de sah, mi se pare ca familia regala e inconjurata de nebuni. Cred ca regele Mihai a stiut tot timpul ca e supravegheat de securisti si s-a prins in jocul lor, cu speranta ca, la un moment dat, va gasi o portita prin care sa intoarca lucrurile in favoarea sa.
Cred ca masura de a-l indeparta din linia de succesiune la tron pe Nicolae a fost absolut justificata, avand in vedere comportamentul acestuia (si faptul ca i-a cerut tinerei respective sa renunte la sarcina). Dar exista si posibilitatea sa-si recunoasca si sa-si indrepte (slava Domnului!) greseala.
Mai cred ca regele Mihai l-a sfatuit sa aiba grija cum se comporta, fiind inconjurat de hiene, insa el a muscat “momeala”.
Este foarte interesanta si ascensiunea actualei logodnice a lui Nicolae.
Cred totusi ca Nicolae are o sansa daca a invatat ceva din propriile greseli si din istoria Romaniei si isi pune nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu.
S-ar parea ca familia regala (mai precis toate ramurile care au sansa de a accede la tron) este inconjurata de securisti ca nu cumva sa piarda controlul asupra tarii – pe care vedem cu totii in ce situatie au adus-o.