FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA = SCOALA DE EREZIE / Mărturia unui student

Motto:          „…, mirenii trebuie să iasă la mărturisit.                                                        Eu, la vârsta voastră, înfundam închisorile.                                                                          Acum e rândul vostru”[1]

Introducere                                                                       

Din mila Bunului Dumnezeu Treimic, mijlocirea Preasfintei Stăpâne, Sfântului Ierarh Nicolae cât și a Sfinților din temnițele comuniste la care manifest o adâncă evlavie, Sfinții Valeriu Gafencu, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Constantin Oprișan, Ilie Lăcătușu și alții, voi încerca să prezint în următoarele rânduri mărturia personală privind dreapta credință în vremurile noastre.

Numele meu este Bucur Valentin și în calitate de membru al Bisericii Ortodoxe Române, fiind botezat ortodox, am căutat de-a lungul vieții până în prezent, să înțeleg care este menirea omului pe pământ. După mai multe căutări personale, am înțeles că țelul omului în timpul vieții este să fie în prezența continuă [2] cu Creatorul său, Dumnezeu. Această prezență continuă are ca finalitate obținerea veșniciei pregătite de Dumnezeu oamenilor, de la întemeierea lumii[3].

Ajungând în situația de a dori să înțeleg mai multe privind cunoașterea despre Dumnezeu, m-am înscris la Facultatea de Teologie ortodoxă “Justinian Patriarhul” din București, în urmă cu trei ani. În cadrul acestei instituții de învățământ superior de teologie ortodoxă, găseam potrivit să întâlnesc mediul propice de a avea acces la informații pur ortodoxe, care să îmi dea un imbold pentru a mă apropia mai mult de Dumnezeu și de poruncile Lui atât de necesare și tămăduitoare [4] pentru sufletul omenesc.

Chiar din primul an de studiu, din păcate, am pierdut entuziasmul de a întâlni mediul potrivit, descris mai sus. Materialele puse la dispoziție de către profesori și seminariști studenților sunt profund afectate de prezența unei abordări apusene a oricărei chestiuni teologice descrise, lucru care în definitiv, nu poate să aducă în lumină, îndrumarea reală a studentului de a pune început bun[5] după cum spunea părintele arhimadrit Ilie Cleopa.

Textul pus spre studiu în multe dintre cărțile prezente în biblioteca facultății cât și abordarea multor elemente cheie ce țin de aprofundarea studiului teologic ortodox în cadrul cursurilor și seminariilor depășeau, în mod regulat și nu sporadic, spațiul răsăritean, trecând în cel apusean atât de dăunător formării teologilor ortodocși de ieri, de azi și de mâine. Aduc aici ca întărire la afimatia mea anterioară, un cuvânt al părintelui Ioannis Romanidis care trasează cât se poate de corect situația materialelor ortodoxe aflate în școlile noastre de profil din țară și nu numai: „Există felurite manuale de dogmatică ale teologilor contemporani ortodocși la care nu se observă metoda patristică de interpretare a dogmelor, ceea ce înseamnă că astfel de manuale nu interpretează corect scopul dogmelor. <<Luați orice manual de dogmatică de pe vremuri al teologilor ruși, greci sau români, și o să vedeți că modul lor de teologhisire nu este cel patristic. De mirare să ajungă vreodată cineva la îndumnezeire citind manualele acestea de dogmatică. Nici măcar la luminare.>>”[6]

Din păcate în facultate am auzit cu urechile mele, spre exemplu că Francisc de Assisi (1181-1182, Italia) este sfânt. O asemenea afirmație repetată de câteva ori în cadrul cursurilor, este de o gravitate deosebită, o hulă la adresa Duhului Sfânt. Dacă se ajunge a se afirma că acest Francisc a atins sfințenia în timpul vieții, cât și după, este limpede că se poate ajunge și la concluzia eronată și hulitoare, că în apus ar mai exista taine valide și deci Mângâietorul[7], adică Duhul Sfânt ar fi lucrător chiar și după Schisma din 1054, în Occident.

Promovarea valorilor intelectuale europene, cât și deschiderea către studiul teologic în spațiul occidental prin obținerea de burse de studiu în facultățile de teologie apusene, este starea de fapt care planează în aer și stă pe buzele majorității cadrelor didactice universitare din facultate.

Lipsa de interes de a organiza în mod aplicat metode de învățare, de formare a studentului în cadrul disciplinei de practică liturgică prin materiale și spații dedicate mediului didactic, promovarea dialogului cu apusenii de dragul afirmării credinței ortodoxe și teologhisirii la nivel înalt cât și la nivel academic, prezentarea din gura profesorilor a “calugarilor” din apus  (ordinul benedictinilor, franciscanilor, dominicanilor, iezuiților etc) afirmând despre ei că au o “stare duhovniceasca” similară cu cea a ortodocșilor, dar manifestată altfel, ne dă de înțeles că ecumenismul este coloana vertebrală a teologiei impuse spre studiu în cadrul acestei facultăți, ecumenism care a fost prezentat în fața studenților de către un părinte profesor doctor în teologie ortodoxă ca fiind doar un “clișeu”.

 Înainte și după așa numitul “sinod” din Creta – 2016 în FTOUB

            Cu câteva luni înainte de a începe sinodul tâlhăresc din Creta, în facultate s-a ținut o conferință unde s-au prezentat beneficiile organizării “sinodului” cretan cât și temele propuse în prealabil care vor fi dezbătute la Kolimbari. La această conferință nu s-a discutat în mod real nimic concret despre validitatea din punct de vedere ortodox a temelor respective, ceea ce a indus de la bun început convingerea că temele sunt profund ortodoxe. Orice luare de cuvânt din partea participanților, care era contrară față de opinia oficială a organizatorilor conferinței (părinți profesori, decanat, invitați speciali din afară), era imediat apostrofată și bagatelizată, dusă spre banal și glumă cu scopul discreditării persoanei reacționare. Conferința s-a vrut a fi o metodă de real succes, prin manipulare, în a promova ecumenismul cu perdea în mod special livrat studenților din facultate, care erau prezenți în număr mare printre participanții pasivi.

Întrucât în luna iunie 2016 a avut loc în Creta, așa-numitul ”Sfant și Mare Sinod Panortodox”, sinod care s-a dovedit a fi, din păcate, dăunător pentru Biserica noastră Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, am hotărât ca începând cu semestrul 2 anul 3, să nu mai particip la programul liturgic organizat în cadrul facultății.

Am hotărât aceasta constatând caracterului tâlhăresc al acestui „Sinod”. Afirm astfel, cu tărie, în urma observării hotărârilor finale neortodoxe ale documentelor de la Kolimbari, că acest „sinod” a oficializat în fapt ecumenismul, compromițând hotărârile din Sfintele Sinoade Ecumenice, dizolvând sinodalitatea ortodoxă, acceptând „căsătoriile mixte”, denumirea ”istorică” de ”biserici” ereziilor, poziția de membru în cadrul Consiliului Mondial al bisericilor pe mai departe, necondamnând nicio erezie contemporană, lăsând să participe ca ”observatori”, eretici condamnați deja de aceleași Sfinte Sinoade Ecumenice etc.

Atâta timp cât și delegația BOR a semnat, din păcate, în unanimitate documentele „sinodului”, eu nu am mai putut participa la Sfînta Liturghie unde se pomenește numele Ierarhului semnatar cretan. Și aceasta deoarece preotul care slujește, pomenind ierarhul semnatar, arată că este de același cuget cu ierarhul respectiv, care la Creta a semnat pentru legalizarea pan-ereziei ecumenismului, așa cum este numită această erezie de către Sfântul Justin Popovici.[8]

În calitate de membru al Bisericii Ortodoxe Române și student în cadrul facultății mai sus numite, nu mai pot participa la slujbele unde este pomenit ierarhul ecumenist, pentru că prin simpla mea prezență dau mărturie că sunt în același cuget de mărturisire a credinței cu preotul pomenitor în condițiile deja prezentate.

În urma neparticipării mele la slujbe, am acumulat absențe doar la programul liturgic, așadar apoi nefiindu-mi permis să întru în sesiunea de examene din vară, am acumulat pe nedrept și restanțe.

În data de 18 iunie am fost prezent în Municipiul Botoșani, la Sinaxa națională a clericilor, monahilor și credincioșilor ortodocși care au întrerupt comuniunea cu ierarhii adepți ai pseudosinodului din Creta, având ca temă de dezbatere Mărturisirea Dreptei Credințe împotriva ecumenismului promovat de pseudosinodul din Creta.[9]

La sfârșitul sinaxei a fost prezentată o rezoluție cu care am fost în totalitate de acord și în consecință am semnat-o. În urma participării mele la această Sinaxă, care a fost filmată integral și postată pe youtube.com, o fotografie cu mine a apărut pe pagina de socializare a grupului de studenți din anul universitar în curs, din care făceam parte ca student. Fotografia cu comentariu calomnios la adresa mea a fost postată de către un student responsabil de an. Atunci am înțeles că am fost „luat în vizor” chiar de către conducerea facultății.

Din motive personale nu am putut să mă prezint la multe din examenele organizate în sesiunea de restanțe din această toamnă, ajungând astfel să fiu chiar și exmatriculat. Însă, înainte de a se termina sesiunea de restanțe, am avut o conversație scrisă cu persoană care postase poză de la Botoșani, și care mi-a confirmat că prodecanul știe despre participarea mea la Sinaxa în cauză. Asta explică și de ce nu am primit nicio notă la singurul examen din sesiunea de restanțe la care totuși m-am prezentat.

În consecință am depus o plângere la registratura Facultății de Teologie Ortodoxă din București, care am adresat-o părintelui profesor decan. În această plângere solicit lămurirea situației mele, și găsirea unei soluții de demarare a îngrădirii împotriva ecumenismului și din rândul părinților profesori.

Lucrul cel mai trist este însă starea de tăcere uniformizată la nivelul studențimii și mai ales a  corpului profesoral abilitat să înțeleagă gravitatea fără precedent ca intensitate, a situației la nivel ecumenic a adoptării ecumenismului, cu sau fără perdea, în Biserica cea Una.

Luând atitudine împotriva ecumenismului în calitate de membru al Bisericii Ortodoxe Române și student în cadrul facultătii mai sus numite din București, declar că din anul 3 de facultate am ales ca preot duhovnic unul dintre preoții nepomenitori din țară, participând la slujbele oficiate de el în casele oamenilor care au același cuget de îngrădire față de erezia ecumenismului, neseparandu-se de BOR, ci doar delimitandu-se de erezia propovăduită de către Ierarhii semnatari a documentelor de la Kolimbari.

Preotul meu duhovnic nepomenitor împreună cu celalți părinți de același cuget de dreaptă credință cu el, s-a angajat în lupta împotriva ereziei prezente în Biserica Ortodoxă, asumându-și riscurile inerente prin mărturisirea Adevărului cu scopul de a nu periclita mântuirea sufletelor fiilor duhovnicești cât și a sufletului personal, și de a trage un semn de alarmă în duh patristic, scripturistic și canonic că ecumenismul acceptat și legalizat la Creta reprezintă compromisul total față de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, lucru care duce la osândirea veșnică a celor care îl acceptă și adoptă.

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, Preasfintei Stăpâne, Sfântului Ierarh Nicolae cât și a Sfinților din temnițele comuniste am scris aceste rânduri încercând din poziția mea de student, să aduc o mărturisire de credință ortodoxă în apărarea Adevărului care este Hristos, și în fața Căruia nu sunt vrednic din cauza păcatelor personale.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Data

29.10.2017

Valentin Bucur

Responsabilul de an despre colegul lui, Valentin Bucur: „Dacă tot nu a intrat în sesiune… măcar să participe la conferințe împotriva Bisericii”

[1] Citat din Sfântul Părinte Iustin Pârvu apărut în cartea “Din temniţe spre Sinaxare” (Egumenița, 2008), pag 33

[2] Arhim. Arsenie Papacioc, Singur ortodoxia (Bucureşti: Sophia, 2008), pag 5

[3] Biblia sau Sfînta Scriptură, Bucureşti, Ed. EIBMBOR, 2001), Ev. dupa Matei(25,34)

[4] Ierotheos, Mitropolitul Nafpaktosului, după cuvintele Pr. Ioannis Romanidis, Dogmatica Empirică, vol. 1 (DOXOLOGIA, 2014), pag. 110

[5] „Mânca-v-ar Raiul!”: în memoria Părintelui Cleopa. (Ed, Mănăstirea Sihăstria, 2004), pag. 8

[6] Ierotheos, Mitropolitul Nafpaktosului, dupa cuvintele Pr. Ioannis Romanidis, Dogmatica Empirica, pag. 133

[7] Biblia sau Sfînta Scriptură, Ioan (14: 16,26)

[8] Sf. Justin Popovici, Biserica Ortodoxa si Ecumenismul (Manastirea Sfintii Arhangheli – Petru Voda, 2002), pag 109

[9] „Sinaxa nationala de la Botosani 2017”