HOTĂRÂRE a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie: ACTUL DE SFINȚIRE a Mănăstirii NU REPREZINTĂ un mod de dobândire al DREPTULUI DE PROPRIETATE

Iun 21, 2017 8902 7 goo.gl/aUDRtK

http://turism-panaci.ro/wp-content/uploads/2013/09/IMG_8614-1024×682.jpg

Complexul monahal de la Catrinari-Panaci revine în proprietatea familiei Acatrinei şi a asociaţilor. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a desfiinţat hotărârile anterioare date de instanţele sucevene în favoarea BOR – Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Judecătorii de la instanţa supremă au apreciat că „actul de sfinţire” nu reprezintă un mod de dobândire al dreptului de proprietate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ)  a admis recursul înaintat de Asociaţia Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi Naşterea Maicii Domnului Catrinari împotriva deciziei luate în urmă cu un an, pe 30 iunie 2016, de Curtea de Apel Suceava, în procesul cu Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

Arhiepiscopia a preluat în proprietate, fără acordul asociaţiei mai sus amintite, complexul religios din localitatea suceveană Catrinari, construit de membrii asociaţiei, cu bani proprii ori împrumuntaţi din bancă.

Avocaţii apărători ai Asociaţiei au pus la dispoziţie motivarea deciziei Curţii Supreme. Obiectul litigiului ce datează din 2011 viza acţiunea formulată de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, care solicita „constatarea dreptului de proprietate” al Bisericii Ortodoxe Române asupra suprafeţelor de teren, cu construcţiile administrative şi social-culturale, precum şi al bunurilor mobile, al odoarelor şi al veşmintelor bisericeşti, al cărţilor de ritual, al icoanelor şi al obiectelor preţioase, înscrise în lista de inventariere, toate aceste bunuri făcând parte din patrimoniul unei organizaţii neguvernamentale de drept privat – Asociaţia Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi Naşterea Maicii Domnului Catrinari.

Instanţele sucevene – Tribunalul şi ulterior, Curtea de Apel – au  dispus prin hotărâri date în anul 2015 respectiv 2016, constatarea „dreptului de proprietate” al  Bisericii Ortodoxe Române respectivelor bunuri  şi radierea din Cartea Funciară a dreptului de proprietate înscris pentru terenul şi construcţiile aflate în patrimoniul Asociaţiei Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi Naşterea Maicii Domnului Catrinari.

ÎCCJ a constatat că deciziile instanţelor sucevene erau rezultatul interpretării greşite  a prevederilor legale incidente în cauză, cu privire la încălcarea dreptului de proprietate al unei persoane juridice de drept privat, garantat de art.24 din Constituţie, a prevederilor legale care reglementează calitatea procesuală pasivă şi principiul neretroactivităţii legii civile; la prevederile legale cuprinse în Statutul BOR, a prevederilor legale privind la modul şi cazurile de dobândire cu titlu de „lege” a bunurilor de către BOR; a prevederilor legale referitoare la regimul juridic al bunurilor dobândite prin acte translative de drept de proprietate, respectiv prin faptul construirii unui imobil cu destinaţia de lăcaş de cult, cu accesoriile aferente;  a prevederilor legale care reglementează cauza contractului de dare în plată.

Scurtul istoric al litigiului

Asociaţia Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi Naşterea Maicii Domnului s-a înfiinţat conform OG nr.26/2000 în 2007, în scopul, printre altele, de a construi un complex social-religios şi de a desfăşura activităţi umanitare, cum ar fi înfiinţarea unui cămin de bătrâni şi a unui cămin pentru copii orfani şi activităţi cultural-religioase, prin înfiinţarea de centre de studii (istorice, religioase şi de relaţii cu străinii ortodocşi de pretutindeni etc.), conform cu obiectul de activitate şi cu hotărârile adoptate de Adunarea Generală a Asociaţiei.

În anul 2009, complexul monahal al asociaţiei era ridicat, avea toate dotările necesare (alimentare cu apă, alimentare cu energie, încălzire centrală), iar corpul administrativ era dotat cu toate obiectele de mobilier necesare funcţionării, moment în care Arhiepiscopia a început să emită pretenţii asupra acestei investiţii.

La data de 27 iunie 2010 Arhiepiscopia impune abuziv intrarea în patrimoniul BOR a întregului complex monahal în baza unui Act de sfinţire a localului pentru Biserica cu Hramul Adormirea Maicii Domnului din Catrinari, comuna Panaci, când pe terenul care nu era proprietatea BOR un sobor de preoţi a sfinţit, fără acceptul proprietarilor, un loc pentru ridicarea unui paraclis.

Actul de sfinţire a locului pentru Biserica cu Hramul Adormirea Maicii Domnului din Catrinari consemnează că pe data de 27 iunie 2010 s-a sfinţit locul pentru Biserica cu Hramul Adormirea Maicii Domnului – Catrinari – de către Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, încât prin acest act complexul monahal a intrat în patrimoniul BOR şi în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor împreună cu terenul şi clădirile din jurul Bisericii, conform unor articole din statul  BOR.

Curtea Supremă  precizează că la data evenimentului indicat ca fiind translativ de proprietate în favoarea Arhiepiscopiei, respectiv la data sfinţirii din 7 octombrie 2007,  actul normativ invocat nu era în vigoare, acesta fiind adoptat ulterior, în anul 2008.

Fără să aştepte soluţionarea recursului în faţa ÎCCJ, Arhiepiscopia a procedat la intabularea „provizorie” a dreptului de proprietate, în baza deciziilor instanţelor sucevene, care au fost anulate, zilele trecute, de instanţa supremă.

Motivarea deciziei ÎCCJ

Magistaţii Curţii Supreme au stabilit că un anumit cult religios nu-şi poate apropria orice bun în considerarea prevederilor propriului statut, încălcând ordinea  juridică a statului, doar pentru că printr-un act normativ a obţinut calitatea de cult recunoscut de stat.

Statul doar a stabilit că în măsura în care ele au intrat legal în patrimoniul unui cult ( în baza unui titlu legal), nu mai pot face obiectul revendicării ulterioare.

Modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra edificiului bunurilor recurentei Asociaţiei Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi Naşterea Maicii Domnului Catrinari a fost acela al  „operaţiunii sfinţirii”, act material care nu este reglementat de nicio prevedere legală – laică.

Biserica nu poate substitui prin operaţiuni materiale – gen act de sfinţire – ordinea juridică normativă a statului, în favoarea recunoaşterii de către justiţie a unor reguli interne, cu efecte în patrimoniul unor persoane private.

Libertatea religioasă se poate exercita şi în cadrul asociaţiilor religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din cel puţin 300 de persoane, cetăţeni români sau rezidenţi în România, care se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase.

Prin adoptarea H.G. nr. 53/2008 privind Statutul BOR BOR apreciază eronat că s-a recunoscut şi un regim juridic aparte de dobândire a dreptului de proprietate, derogatoriu de la dreptul comun. Actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea internă a Bisericii Ortodoxe Române nu putea produce efecte în patrimoniul asociaţiei pârâte-recurente, care nu este laic subordonată structurilor BOR, ci se constituie ca o persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ sau patrimonial, apolitică, creată şi organizată de particulari.

Bunurile „revendicate” de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor au fost edificate într-o perioadă în care organizarea şi funcţionarea BOR nu era reglementată prin Statutul aprobat conform H.G. nr. 53/2008, ci prin Statutul aprobat conform Decretului nr. 233/1949 – care nu reglementa „sfinţirea” ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate.

Acest din urmă act normativ dispune expres că averea  fundaţiunilor şi asociaţiunilor, care au personalitate juridică, este proprietatea acestora şi se administrează de Biserică în limita şi în condiţiunile actelor constitutive şi conform dispoziţiunilor acestui statut.

S-a arătat eronat de instanţele sucevene de fond şi apel că lăcaşul de cult este destinat cultului religios şi că prin sfinţirea lui a dobândit caracterul de bun sacru, inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil, caracter în virtutea căruia „nu este permis nici unei persoane fizice sau juridice, cu excepţia persoanei juridice corespunzătoare din ierarhia bisericească, să deţină vreun drept de proprietate asupra unui astfel de imobil, independent de provenienţa fondurilor băneşti”, „persoanele fizice sau juridice care au contribuit la edificarea lăcaşului de cult neputând avea decât calitatea de ctitori, iar nu de proprietari/coproprietari”.

Ca atare, un anumit cult religios nu-şi poate apropria orice bun în considerarea prevederilor propriului statut, încălcând ordinea juridică a statului, doar pentru că printr-un act normativ a obţinut calitatea de cult recunoscut de stat.

 

Ți-a plăcut acest articol? Te rugăm să ne susții, făcând o mică donație pentru menținerea acestui portal.

Ne mai puteți sprijini și în alte modalități! Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
7 Comentarii la “HOTĂRÂRE a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie: ACTUL DE SFINȚIRE a Mănăstirii NU REPREZINTĂ un mod de dobândire al DREPTULUI DE PROPRIETATE”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. Ionut
    # 21 iunie 2017 at 10:54

    Pare o mare victorie, dar nu e.
    S-au judecat BOR si o asociatie ortodoxa in instantele statului secular, ceea ce este dureros.
    Nu poti sa-ti faci manastire personala. Daca zidesti manastire, o daruiesti Bisericii. Pe de alta parte, daca esti cleric, nu socotesti Biserica a fi propria ta mosie, ci a lui Hristos.
    Ori e dragoste si fratietate, ori nu e. Si fara dragoste si fratietate nu poti nici sa zidesti, nici sa sfintesti o manastire.

    • Adi
      # 21 iunie 2017 at 16:29

      Si daca acum ierarhii iubesc mai mult pe sectari decat pe ortodocsi si ii dau pe ortodocsi afara in drum, abuziv, nu se cuvine sa faca omul ceva? E ca si cum faci o icoana cu dragoste, sau o achizitionezi din banii tai, o aduci la biserica si preotu ti-o smulge din mana si zice „Asta rămane la noi!”. Numai acest gest imi indica faptul ca acel preot nu e ortodox de fapt, ortodocsii nu fac astfel de abuzuri decat in caz izolat datorita patimilor omenesti, pacatelor personale, insa acum aceste abuzuri au devenit la nivel de institutie, ceea ce arata ca acei „functionari bisericesti” nu sunt ortodocsi ori sunt patimasi in bloc ceea ce e iar un idicator ca de ei trebuie sa fugi. Ei in loc sa ajute poporul ca sunt atatia oameni necajiti ce au nevoie de bani de operatii, cheltuieli mari, si ei invat sume exorbitante iar daca ar avea dragostea lui Hristos in inimi s-ar focaliza doar pe nevoile credinciosilor si ar sta toata ziua sa vada ce nevoi au si cum se pot rezolva daca se pot rezolva, insa ei vin si aduna, aduna, aduna; iar mai nou iti iau si casa, te arunca in drum, te calomniaza, pt ce, pt ca gandesti si vezi ce se intampla, ori ei au nevoie de prosti si orbi ca sa-i exploateze. Ce vremuri am ajuns.

    • Preotul Tudor
      # 21 iunie 2017 at 22:00

      – Sfanta Impartasanie este in Sfanta Biserica si Sfanta Biserica in Sfanta Impartasanie
      – Sfanta Impartasanie este Trupul real al lui Hristos 
      – Trupul lui Hristos este Sfanta Biserica 
      – Sfanta Biserica sunt botezatii neeretici, botezati in Dreapta Credinta Dumnezeiasca, Ortodoxa, mirunsi si impartasiti
      – Toti crestinii botezati si neeretici, prin botez se imbraca in Hristos 
      – Hristos la randul Sau, este imbracat cu toate trupurile botezatilor impartasiti si neeretici, pentru ca in ei se afla Trupul si Sangele Sau 
      – Hristos este in agonie cu Trupul Sau pana in clipa Parusiei, pana in momentul in care are sa vina ca Infricosator Judecator, pentru ca toate durerile din trupurile crestinilor sunt dureri resimtite si de El
      – Orice sange varsat dintr-un botezat neeretic, este Sangele lui Hristos
      – Hristos este cu noi, botezatii neeretici, pana la Sfarsitul Veacurilor, si prin Duhul Sau Cel Sfant, dar si prin trupurile botezatilor neeretici, adica prin Sfanta Impartasanie care este in noi
      – Trupul lui Hristos ramane mistic si dumnezeieste si in trupurile raposate ale botezatilor neeretici
      – Botezatul care devine eretic, nu mai face parte din Trupul lui Hristos, ci devine mladita rupta in afara Vitei-Hristos 
      – Paganii nu sunt parte din Trupul lui Hristos, si deci nu sunt parte nici din Sfanta Sa Biserica 
      – Sfanta Biserica are un singur Cap, pe Hristos Insusi, iar restul madularelor Trupului Sau sunt botezatii neeretici
      – Hristos ramane in botezatii impartasiti, atata timp cat acestia nu devin eretici
      – Crestini sunt doar botezatii neeretici: mireni, monahi, diaconi, preoti si arhierei
      – Oricine este in afara Bisericii Sfinte Ortodoxe, nu este botezat, miruns sau impartasit, pentru ca Hristos are doar o Biserica Sfanta, si doar in Aceasta savarseste lucrarile Sale Dumnezeiesti
      – Paganii au Chipul lui Dumnezeu dar nu au posibilitatea asemanarii cu El, adica nu sunt neam cu El
      – Niciun eretic ce a murit in erezie nu are sa vada in veci mantuirea lui Hristos
      – Orice fiinta omeneasca ce lauda vreo erezie sau pe eretici, devine una cu erezia
      – Pe pamant, nimeni nu administreaza harul preotiei, afara de arhiereul ortodox neeretic si preotul ortodox neeretic, si nimeni nu administreaza Sfanta Impartasanie in afara celor doi slujitori

  2. Preotul Tudor
    # 21 iunie 2017 at 22:01

    http://about-true.simplesite.com/

    • Preotul Tudor
      # 21 iunie 2017 at 22:02

      http://about-true.simplesite.com/

    • Preotul Tudor
      # 21 iunie 2017 at 22:27

      Da, Doamne, o ciuma-n toti ierarhii
      In toti cei care vor sa Te distruga
      In toti cei care vor sa nimiceasca
      Toata Invatatura Cea Dumnezeiasca

      Da, Doamne, o molima in iude
      Caci vor sa destrameze si sa-ngroape
      A Ta Biserica Dumnezeiasca
      Si vor ca totul sa satanizeze

      Sa nu-i lasi, Doamne, sa nu-i lasi Tu acestea
      Sa iesi din noi crestinii Tai umili
      Si sa-i lovesti cu Palma Ta cat Cerul
      Sa-i uiti in veac si sa nu-i pomenesti !

  3. Ionut
    # 22 iunie 2017 at 8:27

    Problemele astea au aparut o data cu „sinodul” din Creta. Trebuie sa amintim si comportamentul unor pomenitori impotriva nepomenitorilor (acte de violenta verbala si fizica).

Scrie un comentariu

8 0 0 0