NE-AU LEPĂDAT ARHIEREII?
Ne-au lepădat arhiereii
Şi-au reuşit să ne-nvrăjbească !
Şi-au luat părtaşe caprele, iar mieii
Se pregătesc înspre apus ca să-i jertfească !
Engolpion şi mitră noi le-am dat–
POPORUL,care vrednici i-a crezut !
La ceas de strâmtorare ne-au lăsat
Din vrednicie în trădare au căzut !
De noi că nu le pasă—ne uimim
Şi nu-nţelegem cu ce le-am greşit !?!
De spaimă îns-aproape ne-ngrozim :
Pe faţă mint, cu cap descoperit !
Le plânge turma şi se risipeşte,
Jelim după o binecuvântare !
Hristos Se-ntreabă-n vreme ce priveşte :
– „De ce şi cum,pe cât M-au vândut ,oare ?!”
Că au greşit…e omeneşte-o vreme !
De-ntoarcere e loc şi de iertare !
Dar de Hristos nu pare că s-ar teme
Şi merg tot înainte, spre pierzare !
Străjeri Ortodoxiei nu mai sunt ,
Cu cei străini slujesc, tocmai cu cine !?!
Îşi amărăsc şi întristează Duhul Sfânt
Şi fac binele rău şi răul – bine !
– Sunteţi ai noştri, cei de-odinioară ?
Părinţi sfinţiţi, fără de pată ?
Ori numai hainele şi cele din afară
Au mai rămas din ce eraţi odată ?!?
Atât de mult v-am fost iubit, Părinţi,
Şi-atâta bine ne-aţi făcut şi voi !…
Un pic de mai era…vă credeam Sfinţi !
Dar măştile-au căzut –şi-i vai de noi !
Nici chipurile nu mai sunt la fel :
Eraţi frumoşi , dar v-aţi întunecat !
Păreaţi icoană-n braţe cu un miel !!!
Vicleanul însă…v-a desfigurat !
Oaie nătângă sunt (şi-i bine aşa !)
Poate de-aceea nu pot înţelege
Cum de-aţi putut potrivnic a schimba
Din lege de-aţi făcut fărădelege !
Ori ne-aţi minţit meseriaş, la greu !
Nimic din ce spuneaţi – nu aţi crezut !
Ori v-aţi îndepărtat de Dumnezeu
Şi duhul rău v-a prins şi aţi căzut !
– Şi totuşi , vă iubim, vă aşteptăm
Spre ortodocşi să vă întoarceţi faţa !
Lupta cea dreaptă împreună s-o luptăm
În ADEVĂR, că doar în EL e viaţa !
Să putrezească al discordiei vechi măr !
Lăsaţi străinii cu-ale lor dileme !
Fiţi doar ai noştri , dar în ADEVĂR !
Avem nevoie de păstori de ceva vreme !
Redeveniţi Părinţii care-aţi fost ,
De lupii cei vicleni – vă depărtaţi !
Nu vor să se întoarcă, n-are rost
Să credeţi c-ar dori să fim iar fraţi !
prof. Paraschiva Radoi
E vremea lui ”scapă cine poate!”
N-au fost profețite oare toate semnele-astea?
Ba da!
Inițial, de când cu Sinodul din Creta, plus înainte-lepădările din BOR încurajate de Ăla de Deal cu săptămânile din iarnă, de împreună-urăciune-”rugăciune”, m-au disperat un pic dar mi-au venit profețiile brusc în minte și m-am liniștit!
Ciudate vremuri. Dar și în vremea Sfântului Iaon Gura-de-aur era greu, ca zicea sfantul: „de nimic nu mie așa de frică ca de episcopi”.
Doamne ajută