Perioada post decembristă a dus la apariţia a noi obiceiuri şi sărbători în peisajul cotidian autohton. Sub influenţa sufocantă a snobismului şi a omniprezentului aspect comercial, a apărut în vieţile noastre un nou personaj simbolic – Iepurele de Paşti. Bunicii şi părinţii noştri nu l-au apucat, cum nu au apucat nici sărbătorile cu sens pierdut astăzi ale Halloween-ului, Sfântului Valentin sau mai nou, Black Friday-ului. În spatele iepurelui rătăcit pe lângă coşul cu ouă roşii, pasca şi cozonacul pascal, stau multe poveşti adevărate, simboluri neaşteptate, mitologii captivante, precum şi un mamifer rozător cel puţin interesant.
Primiţi cu rozătorul de Paşte?
Spre deosebire de sărbători precum Halloween-ul (în formă actuală), zilele de 8 martie, 1 mai, 1 iunie, Black Friday, Sfântul Valentin şi altele, iepurele de Paşti nu se constituie deloc în vreo invenţie modernă. Asocierea iepurilor cu momentul sosirii primăverii şi trezirii forţelor fertilizatoare ale naturii, a fost făcută încă din prioada neoliticului, când primii oameni au observat fără îndoială comportamentul nupţial al iepurilor, precum şi prolificitatea aparte a acestui rozător.
În vestul Europei iepurele ca simbol al primăverii datează din timpul celţilor, fiind asociat cu festivalul pre-creştin al zeiţei Eostre sau Estre din care provine termenul de Easter, transferat sărbătorii Paştelui odată cu pătrunderea creştinismului. Zeiţa Estre era venerată inclusiv de anglo-saxoni şi germanici în rolul ei de divinitate a primăverii şi fertilităţii. În plus, autori antici clasici precum Pliniu ce Bătrân, Plutarh, Aelian sau Philostratus credeau cu tărie că iepurii sunt cu toţii hermafrodiţi (!).
Ideea că iepurele se poate reproduce fără contact sexual nu le-a scăpat nici primilor creştini vestici care au făcut imediat o asociere absolut aberantă şi fără temei între iepuri şi Fecioara Maria. Astfel , iepurii au pătruns în noua religie creştină. Tendinţa s-a păstrat şi ulterior în plin Ev Mediu, când iepurii au fost pictaţi alături de Fecioara cu Pruncul din multe manuscrise, cărţi şi miniaturi.
A fost pe undeva asociat şi cu Sfânta Treime prin motivul simbolic şi stilizat al celor trei iepuri, prezent pe frontispiciile multor clădiri vechi din spaţiul anglo-saxon.
Cei care aveau să stabilească tradiţia şi simbolistica iepurelui „pascal”, au fost imigranţii germani de rit protestant care au sosit în Statele Unite în secolul 18. Iepurele ca vestitor al Paştelui, era des întâlnit în folclorul german, după cum atestă şi o serie de scrieri din jurul anului 1500. Liberi de orice constrângeri de oridin religios, coloniştii germani s-au stabilit iniţial în teritoriul deţinut de coloniştii olandezi, teritoriu care mai târziu a devenit statul american Pennsylvania.
Pentru a le face propriilor copii o viaţă cât mai uşoară şi a le facilita tranziţia într-o lume complet nouă, coloniştii germani şi-au adus poveştile şi obiceiurile cu ei. Astfel a devenit celebru iepurele de Paşti denumit iniţial Osterhase, Hase desemnând iepurele de câmp din folclorul nordic.
Conform legendelor străvechi, doar copii cei buni, ascultători şi cuminţi primeau cadouri sub forma ouălelor vopsite înaintea sărbătorii Învierii. Primele dulciuri în formă de iepuri dăruite copiilor încântaţi, erau alcătuite din zahăr brut sau halviţă amestecată cu migdale. Tot coloniştii germani au fost cei care au inventat iepurii de ciocolată atâ de populari şi apreciaţi în prezent de către toţi copiii din lume.
O veche povestioară germană pentru copii relatează despre Iisus Hristos care ar fi avut un iepuraş drept animal de companie. Animăluţul se ataşase de Mântuitor şi-l urma pretudindeni mai fidel decât orice căţel. Iepurele L-a aşteptat trist în Gădina Ghetsimani în răstimpul celor 3 zile în care Mântuitorul a coborât la Iad pentru a elibera sufletele damnaţilor. Când iepurele era în culmea tristeţii, Mântuitorul a înviat a treia zi şi a trecut prin grădină pentru a-şi reîntâlni prietenul fidel. În acel moment, Apostolii au descoperit în grădină multe flori colorate şi frumos mirositoare, fiecare împodobită în centru cu imaginea unui iepure, ca un semn al răbdării şi speranţei acestui mic animal.
În afara miturilor germane de inspiraţie creştină, Fraţii Grimm amintesc despre numeroase poveşti care provin din legendele cu trimitere la zeiţa Ostara din panteonul germanicilor continentali.
