STUDIU șocant: Autizarea copilului prin televizor

Feb 17, 2017 16092 42 goo.gl/xerXOp
de Marius-Teodor Zamfir - Expert psiholog

Studiu privind impactul mediului virtual asupra copilului mic (0-2 ani)

Argumentare

În ultimii 5 ani se întâmplă un fenomen îngrijorător. La peste 90% din cazurile de copii cu vârste cuprinse între 2-3 ani, diagnosticaţi de medicii neuropsihiatrii cu tulburări din spectrul autist, majoritatea specialiştilor din domeniu, asociază ca şi factor agravant sau declanşator al acestor tulburări, vizionarea excesivă a programelor TV sau a altor forme de realitate virtuală (calculator, telefon mobil, tabletă). Este vorba în special de cazurile în care vizionarea TV reprezintă în medie peste 4-5 ore/zi, şi în unele situaţii chiar peste 10 ore/zi, la copiii cu vârsta cuprinsă intre 0-2 ani. Dacă aparent 5 ore pe zi de vizionare ar trebui “să nu fie” un fapt îngrijorător1., în cazul copiilor şi mai ales al copiilor mici de 0-2 ani, consumul TV este foarte dăunător, ajungându-se în marea majoritate a cazurilor în care cei mici au fost lăsaţi în medie peste 5 ore/zi în faţa mediilor virtuale, la diagnostice de întârziere în dezvoltarea psiho motrica, întârziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului, tulburare de opoziţie şi/sau comportament, şi mai grav de ADHD sau chiar de autism.

Eu personal sunt coordonatorul unui centru pentru copii cu autism, lucrez cu copii cu TSA din anul 2005 şi coordonez echipe de intervenţie terapeutică la domiciliu din anul 2007. În toată această perioadă am întocmit program de intervenţie şi am urmărit direct, evoluţia la peste 150 de copii cu autism.

Acum aproximativ 5 ani de zile am observat o dinamică foarte diferită a ritmului de recuperare a copiilor cu TSA cu care lucram și care aveau diagnostic și de la medicul neuropsihiatru de autism. Mai precis aceştia prezentau îmbunătăţiri spectaculoase (faţă de cazurile anterioare) odată cu începerea programului de recuperare, pe toate ariile de dezvoltare.

Iniţial am crezut că datorită experienţei mele acumulate în elaborarea şi implementarea programelor de intervenţie psiho-comportamentală, au această evoluţie. Chiar în aceea perioadă am lucrat la o meta-analiză, având ca scop identificarea potenţialelor cauze ale TSA, concretizată în lucrarea „Efectele civilizaţiei moderne şi ale mediului inconjurator – cauze ale autismului şi ale tulburărilor comorbide”, pe care am prezentat-o în Conferinţă Naţională „Omul din spatele autismului”, 1-2 octombrie 2011 Focşani” şi Conferinţa “Autism, speranţe şi rezultat”, 14-15 octombrie 2011 Bucureşti. Unul din punctele dezbătute în această analiză era şi influenţa Tv-ului asupra dezvoltării copilului.

Analizând mai amănunţit anamnezele am identificat un punct comun al acestor copii care se recuperau mult mai rapid. Este vorba despre un consum, in medie, de peste 4-5 ore/zi de mediu virtual (TV, tabletă, telefon, etc) în perioada 0-2 ani. Un alt fapt interesant, este că majoritatea acestor copii, la finalizarea procesului terapeutic, nu mai prezentau elemente disfuncţionale, pe niciuna din ariile de dezvoltare, putând fi integraţi în învăţământul de masă, funcţional, şi fără a avea nevoie de ajutor de specialitate. Un al aspect important, a fost sa observ evolutia copiilor ai caror parinti au eliminat sau nu mediul virtual, au inceput sau nu procesul terapeutic de specialitate, fiecare caz cu dinamica si specificul lui. Am avut chiar cateva cazuri, in care copii care au inceput terapia intre 1,5 – 2 ani, in 3-4 luni de terapie au „devenit”, copii tipici, dar numai dacă parintii au ascultat toate recomandarile specialistilor. Dar si cazuri de copii ai caror părinti nu au inceput terapia si care au prezentat doar mici imbunătătiri si doar dacă au eliminat consumul de mediu virtual.

Eu personal în ultimii 5 ani de zile aproape că nu am mai avut copii nou diagnosticaţi, care să nu prezinte în anamneză acest element (consum excesiv de mediu virtual în primii 2 ani de viaţă). Fenomenul este uşor de verificat printr-un chestionar care ar putea fi aplicat în clinicile de psihiatrie infantilă.
Având în vedere experienţa acumulată în recuperarea copiilor cu autism, există diferenţe majore între copiii cu autism „clasic” şi copiii autizati prin vizionarea TV (cu toate că aparent toate evaluările şi testele psihologice iniţiale confirmă acelaşi diagnostic în ambele cazuri). Acest lucru se evidenţiază în cadrul procesului de recuperare.

În cazul autismului clasic, dacă procesul terapeutic începe precoce (la 2-3 ani), recuperarea se realizează în timp – aproximativ 2-4 ani sau chiar toată viaţa, cu program de terapie individuală de minim 6-8 ore/zi şi procent de integrare în învăţământul de masă puţin peste 50%. În multe cazuri, cu toate aceste intervenţii intensive, copii vor mai prezenta anumite sechele pentru toată viaţa.

În cazul copiilor autizati de privitul excesiv la TV, recuperarea se realizează în aprox. 6-18 luni, cu program de terapie individuală de minim 2-4 ore/zi şi cu procent de integrare în învăţământul de masă peste 90%. În majoritatea cazurilor neexistând alte sechele la finalizarea procesului terapeutic, dar numai dacă procesul terapeutic începe precoce (la 2, maxim 3 ani).

Asta deoarece, în cazul copiilor cu autism “clasic” afectarea neurologică este gravă şi presupune o distrugere ireversibilă a anumitor zone ale sistemului neurologic, mai precis distrugerea legăturilor dintre neuroni (sinapse, axoni, dentrite). Majoritatea cazurilor sunt datorate intoxicaţiilor cu metale grele (mercur, aluminiu, plumb) sau de infecţi la nivelul creierului (meningita, encefalită), toate acestea combinate si cu diverse deficienţe genetice, neurologice, imunitare.

În cazul copiilor autizati de privitul la TV este vorba de o nedezvoltare corespunzătoare a sistemului neurologic, datorită lipsei de stimulare psiho motrica, senzorială, afectivă si psihosocială. Deci în acest caz nu este vorba de o distrugere a legăturilor neurologice, ci de inexistenţa lor sau de o reformatare a acestor legături, datorită unei stimulări necorespunzătoare. În majoritatea timpului, copilul primeşte doar anumite senzaţii (vizuale sau/şi auditive) provenite dintr-un mediu virtual, neexistând posibilitatea să coreleze aceste senzaţii vizuale şi auditive cu celelalte tipuri de senzaţii; vestibulare2, tactile, de miros, de gust, neputând astfel să se dezvolte corespunzător. La un astfel de copil, dacă nu se intervine precoce (înainte de 2-3 ani), problemele acestea se vor accentua din ce în ce mai mult, se crează rupturi între senzaţii şi percepţii, accentuându-se comportamentele din spectrul autist, recuperarea realizându-se astfel din ce în ce mai greu, şi cu costuri mai mari.

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și bani. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Ne mai puteți sprijini și în alte modalități! Click pentru detalii.
articole asemănătoare
42 Comentarii la “STUDIU șocant: Autizarea copilului prin televizor”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:34

    Legat de SUBIECT, mi se pare LA OBIECT,

    ”Efectele internetului şi a televiziunii asupra minţii umane”, ținută de Biofizicianul VIRGILIUL GHEORGHE:

    https://www.youtube.com/watch?t=13&v=hfB87vm4cCI

    D-ul profesor VIRGILIU GHEORGHE: E cam deranjant să ţin tehnologia asta în mână (spune de microfon)…mă uitam aşa în sală la prezenţă şi mă gîndeam că sunt şi din Biserică, o parte îi ştiu, altă parte ştiu dar nu fac, iar tinerii care se vor confrunta cu această problemă sunt foarte, foarte puţini, tot din sfera aceasta a Bisericii, ceilalţi parcă sunt condamnaţi să n-o apere şi să sufere de pe urma acestor lucruri; când am publicat cartea „Pornografia, maladia secolului 21” nişte cunscuţi mi-au spus: „măi, de ce ai pus acolo o faţă de copil plângînd pe copertă? Nu-i bine să laşi pe alţii să se gîndească la atacurile pedofile!”

    Nici nu m-am gîndit la asta, pentru mine, copilul de pe copertă arată sufletul chinuit al fiecăruia dintre copiii, adolescenţii, adulţii zilelor noastre care au trecut prin ani de zile prin telenovele, fantezii sexuale, jocuri pe calculator, reţele de socializare, izolare, desfrînare, pornografie, perversiuni…o viaţă lipsită de sens, care începe din ce în ce mai mult să dominie alcoolul şi drogurile, sexul ocazional şi ca să susţină nivelul de excitaţie suficient prin diversitatea şi noutatea perversiunilor.

    Este o viaţă în care tinerii, din ce în ce mai mult se trezesc singuri şi obosiţi, obosiţi nu ca după o zi de muncă ci, epuizaţi, îmbătrîniţi într-o asemenea măsură în care numai au chef să trăiască ziua care vine….depresia şi deznădejdea, bat la porţile sufletului şi tentativele de sinucidere îşi sporesc ponderea în fiecare an!

    Iar alaltăieri citeam o statistică din Anglia, unde zicea că în ultima vreme a crescut cu 16% rata sinuciderilor la adolescenţii din Anglia. Aceştia sunt victimele, acesta este copilul pentru că indiferent de vârstă, păstrăm înăuntrul sufletului nostru un copil, un copil care este asuprit de alegerile noastre greşite. Nu este asuprit de altcineva să ştiţi, de alegerile greşite! Dacă alegerile ar fi altele, el s-ar bucura!

    Azi aşa, măine aşa, pînă când se transformă, se caricaturizează chipul, şi numai au chip! N-aţi văzut oameni astăzi, au din ce în ce mai puţin feţe umane! (tare de tot, are dreptate!).

    Tot mai mult patimile se întipăresc şi chiar mă gândeam azi ducându-mă pe undeva…nişte peşteri vechi din Orheiul Vechi şi mă gândeam cum trăiau oamenii atunci şi cum trăiesc oamenii acum!

    Avea Sf.Maxim Mărturisitorul o vorbă că atunci cînd oamenii îmbătrînesc, ajung să trăiască ca şerpii, se mănâncă unii pe alţii. Am văzut odata undeva un şarpe cum îl mînca pe altul…pur şi simplu îl înghite, nici nu-ţi vine să crezi, având aproape aceeaşi dimensiune.

    Cum de-a ajuns lumea, aici?
    În primul rând aceste mijloace care vin foarte generos în întâmpinarea noastră privind noile tehnologii, sunt foarte seducătoare.
    Pe om îl prinde încet, încet, oferindu-i minimă plăcere.
    Pentru fiecare are pacheţelul de care are nevoie sau la care este sensibil, cu fundiţă: deschide, gustă…azi aşa, mâine aşa, problema e că dau dependenţă foarte repede.
    Mijloacele-acestea, dau dependenţă rapid.

    Şi apare un efect pe care un mare cercetător, din punctul meu de vedere cel mai mare cercetător din domeniul teoriei comunicării, declara/observa încă din anii 1980 referitor la tehnologie că „orice mijloc care prelungeşte o putere umană, o amputează”.

    Ca exemplu avem automobilul.
    Cu cît mergi mai mult cu el, cu atîta muşchi tăi se atrofiază mai mult; spatele nu te mai ţine, nu mai mergi pe propriile picioare; el te face să mergi repede, dar ţi-amputează puterea locomotoare.

    Hainele! Cei care se îmbracă gros, cu cît te-mbraci mai gros, cu atât devii mai friguros la un moment dat pentru că nu-ţi mai funcţionează sistemul de termoreglare.

  2. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:34

    Deci, omul care inventează o tehnologie, trebuie să-şi pună problema ce anume îi amputează acea tehnologie pentru că orice tehnologie EXTINDE O PUTERE ŞI O AMPUTEAZĂ ÎN ACELAŞI TIMP!

    Tehnologiile-astea comunicaţionale, presupunînd că plecăm de la telefonul, televizor, internet, calculator…ele ce fac?

    Ce-apelează? APELEAZĂ FUNCŢIILE COGNITIVE în sensul că ne prelungesc vederea, ne prelungesc imaginaţia, ne prelungesc gândirea, ne prelungesc memoria…ei, şi-n măsura în care îmi prelungesc lucrurile acestea, mi le-amputeaza!

    De exemplu, de la apariţia calculatorului de buzunar, tinerii şi oamenii numai ştiu să faca-nmulţiri, nici cu 2 cifre, unii nici cu o cifra!
    Imediat…8×9, scoate calculatorul! În vremea noastră nu era aşa ceva de gîndit.

    Acesta este exemplu cel mai simplu, însă gândiţi-vă ce se întâmpla cu internetul…vorbeam zilele trecute, nu ştiu dacă cu cineva din sală…cu Vlad sau cu altcineva, că el este zona care este depozitată memoria noastră, ştim că acolo undeva se află tot.

    Tendinta, care este? Numai reţine…eu ştiu că am un folder undeva, un lucru…numai îmi bat capul să-l mai reţin.
    Înainte toţi reţineau pentru că ştiau ca a 2-a oară s-ar putea să nu mai audă.
    Am păţit odată mergând să fac un interviu undeva, şi nu eram atent, foarte atent, pentru că ştiam ca se înregistrează pe aparate.
    Şi când am ieşit, constatasem că nu se înregistrase nimic.
    Şi practic am pierdut tot.

    Deci problema este aceea că noi, nu ne dăm seama că în măsura în care aceste tehnologii pătrund în viaţa noastră, produc modificări în gândirea noastră, în simţirea noastră, şi dacă vreţi – apar modificări la nivel neuropsihologic, la nivel psihologic şi la nivel organic şi fiziologic. Pentru că creierul, dictează TOT.

    Adrian ne scria…mi-a făcut bucuria să facă o prefaţă la volumul „Pornografia” , doctor şi membru la câteva academii din Europa şi-n lume, a scris nişte cărţi despre informaţie şi-anume – cu cât e mai multă informaţie şi cu cât informaţia este mai dezorganizată, cu atât riscurile ca omul să se îmbolnăvească de-o boală gravă cum este cancerul, cresc!

    Deci, există o legatură foarte strânsă între ce se întâmplă în capul nostru şi ce se întâmplă în organismul nostru.
    Că dacă te-ntristezi, nu-ţi mai funcţionează ficatul bine, inima nu mai merge aşa cum trebuie!
    Nu spune aşa românul…a murit de inimă rea!
    Sau s-ambolnăvit de ficat…deci, sunt tot felul de vorbe care subliniază acest lucru.

    Voi încerca să vorbesc la rugămintea Pr.Viorel şi-a celor care m-au invitat, să spun cîteva cuvinte despre efectele televiziunii, internetului din pct.de vedere al tehnologiei, dar şi din pct.de vedere al mesajelor.

    Sunt diferite ca efect, dar pe undeva se întâlnesc.
    Şi să închei cu pornografia pentru că iniţial, Iulian mă chemase să susţin o conferinţă pe tema pornografiei, care e o temă de mare actualitate…ea este ca incendiu care arde la ora aceasta minţile oamenilor, a tot mai mulţi…sute, mii, milioane, zeci de milioane, sute de milioane şi promite să se extindă în întreaga lume!

    E un subiect care mie nu-mi face mare plăcere, n-am văzut pornografie la viaţa mea, sunt dintr-o generaţie mai veche, cînd nu existau la televiziuni, video, șamd…iar când au apărut astea, n-am mai avut timp s-o facem…dau Slavă lui Dumnezeu dar a trebuit să studiez, să citesc o grămadă de studii pe această temă ca să pot scrie această carte, constatând c-a devenit una din marile drame ale zilelor noastre.

  3. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:35

    În primul rând când oamenii se uita la televizor sau se uită la un ecran, au impresia ca „dom’le am văzut asta, azi am văzut-o, mâine am uitat-o, mai aflu şi eu ceva şi mă relaxez, am venit obosit de la serviciu, şi ce vrei să fac?

    Ajung la 6 – 6 jumătate de la serivciu, mă uit la televizor o ora, doua….sau stau pe calculator sau mai citesc nu ştiu ce…cei duhovniceşti intră pe site-rile ortodoxe, cei neduhovniceşti intră pe firme sau nu ştiu ce….șamd”.

    Problema este că, nu ne dăm seama că timpul pe care-l petrecem acolo, mai cu seamă cînd copilaşii sunt micuţi…este un timp care ne formează creierul. Creierul omului este foarte maleabil; între 1 şi 3 ani işi triplează greutatea, prin formarea de sinapse.

    Şi creşte greutatea lui până la 21 de ani.
    La 21 de ani are greutate maximă, deci nr. maxim de sinapse să zicem….realizat!
    Este un fel de dezvoltare a creierului dar, la 21 de ani însă, începe să-i scadă greutatea, de aceea bătrînii încep să uite…li se distrug reţelele neuronale, li de distrug tot timpul.

    M-am întâlnit cu directorul unei clinici din Germania, clinică de bătrâni, deci un fel de azil…şi spunea că acolo, e plin!
    După 60 şi ceva de ani – 70, Alzheimeru-i mănîncă!
    Şi, era faţă-n faţă cu un bătrîn care avea 95 de ani, bătrînul Dionisie din Sf.Munte Athos, sunt cărţi la hangar….care la 95 de ani era mai treaz decît noi!
    Şi spunea că nu înţelege lucrul acesta!
    Ei, bine…cum la el nu funcţionează?
    În momentul în care tu activezi creierul, el îşi dezvoltă reţele; orice activitate, dezvoltă!

    Să vă uitaţi – e ca şi cum l-ai hrăni!
    Creierul se hrăneşte prin ACTIVITATE, NU PRIN HIPER-ACTIVITATE!
    Deci, nu mai mult decît trebuie să-i dai….nu trebuie să stai tot timpul într-o agitaţie ca să-ţi dezvolti sinapsele ci, în ritmurile de care e nevoie, ca să fii tot timpul cu mintea activă!

    Şi-atuncea, normal că această degenerare neuronală, este încetinită.
    Iar la bătrâneţe, o blochezi, în sensul că tot timpul construieşti şi reuşeşti să ţii ritmul cu stricăciunea.
    Însă, în momentul în care stai în faţa televizorului, creierul nu funcţionează ci, dimpotrivă!

    Este puternic stimulat, hiper-stimulat pe anumite zone şi inhibat pe alte zone şi-atuncea se distrug mai repede neuronii.
    De aceea astăzi, s-a extins şi se va extinde într-un grad nemai-întâlnit în istorie, Alzheimerul.
    Veţi vedea bătrâni, nici măcar atât de bătrâni, cu probleme mari cognitive. Voi reveni asupra acestui subiect.

    Deci, creierul învaţă, absolut orice experienţă avem noi, ne dezvoltă nişte reţele neuronale.
    Când veţi pleca în seara asta de-aici, îl veţi avea puţin diferit decât atunci când aţi intrat în această sală, aproape orice experienţă!

    Cu cât experienţa este mai intensă emoţional, cu cât experienţa este mai extinsă asociativ în viaţa noastră personală, cu atâta ea va lăsa urme mai adânci.
    Înţelegeţi? Poate fi o traumă care să se petreacă într-un minut şi să lase urme pentru o viaţă întreagă – o traumă, petrecută într-un minut.
    Deci, nu contează numai expunerea ci, intensitatea.

    Ei bine, copiii sunt mult mai sensibili decât adulţii; la copii încă nu s-au dezvoltat reţelele acestea, ele sunt în curs de dezvoltare.
    Şi, ca să se dezvolte, au nevoie de stimulare!
    Stimularea înseamnă:
    1. afectivitate
    2. relaţie prin cuvânt
    3. muzică
    4. mişcare
    5. inserare senzorială în mediu
    6. contact cu natura, şi restul proceselor cognitive.
    Aceasta înseamnă o stimulare de care are nevoie creierul nostru, pentru că aşa e făcut el genetic.

  4. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:35

    În momentul însă, în care îl pui în faţa unui ecran, INDIFERENT CE ECRAN…acel ecran nu-l stimulează în mod normal, natural…în sensul că atunci când stăm în faţa unui ecran, există tendinţa creierului de a reduce activitatea corticală, o mare parte din ariile corticale.
    De ce o reduce?
    Pentru că creierul este supraîncărcat informaţional.

    Niciodată în experienţa noastră cotidiană n-avem parte de transformări, schimbări care se petrec cu viteza luminii; ei bine, pe micul ecran, schimbările se fac cu viteza luminii!
    Creierul le percepe ca pe nişte agresori, are sentimentul c-a fost agresat.

    Ei bine, el reduce în primul rând activitatea corticală, adică trece într-un ritm alfa.
    Sunt vreo trei, patru tipuri de ritmuri corticale în funcţionarea creierului nostru:
    1. Beta – 30, 40 Hz şi mai sus,
    2. Alfa între 8 şi 13 Hz,
    3. Teta de la 8 până pe la 5 Hz şi
    4. sub 5 Hz – undele Delta care induc somnul profund.

    Deci, în funcţie de tipul de activitate pe care o ai tu, aşa funcţionează creierul tău.
    Eu am nădejdea că nimeni n-o să coboare prea mult în seara asta activitatea, trecând la somn uşor. 

    Deci, undele alfa sunt undele care apar în general stările hipnotice dar apar şi-n stările în care vizionăm televizorul, când stăm cu ochii pe ecran – televizor, internet, ce-o fi!

    Deci, creierul este inhibat şi-atuncea, creierul se învaţă cu acel ritm pentru că dacă copilul a stat multe ore în perioada copilăriei; cu cât stă mai mult, cu atât îi va place mai mult şi va rămâne în acest ritm.
    Îi va place ritmul ăsta: este ritmul distracţiei, este ritmul băuturii, ritmul drogurilor, ritmul visării cu ochii deschişi, ritmul desfrânării, ritmul care omul nu activează, nu gândeşte ci, se distrează!
    S-a creat o cultură în care omul se distrează, nu gândesc, stau şi se distrează!

    Asta e prima problemă, faptul că noi ne educăm copiii prin ecran, cu acest tip de activitate, de non-activitate.

    A doua problemă este acea că emisferele noastre nu funcţionează normal pe parcursul vizionării…încă o data – indiferent ce vizionăm, şi dacă te uiţi la un concert simfonic, emisfera stângă este cea care-şi reduce foarte mult activitatea pentru că acolo se procesează mai ales limbajul, deci cuvântul, sintaxa, matematica, gramatica, analiza, gândirea activă…ei, de astea nu ai nevoie când te uiţi la televizor şi sunt inhibate, şi-atuncea NU se dezvoltă; aşa o să vedeţi la noua generaţie că nu au tendinţa de a gândi activ, de a gândi logic, de a se exprima, de a dezvolta propoziţii sintactice…nici nu vă daţi seama ce importanţă are cuvântul în viaţa şi-n gândirea unui om.

    Noi gândim în funcţie de vocabularul şi de posibilităţile noastre de a dezvolta, de a construi fraze care au sens atât sintactic, cât şi semantic. Deci, cu cât cuvintele au adâncime mai mare semantică, deci câmpul semantic mai mare, cu cât construcţiile sunt mai complexe, cu atât gândirea noastră este/devine mai profundă.

    Din păcate, la copiii crescuţi cu foarte mult televizor şi cu foarte puţin cuvânt, nu mai pot să articuleze şi-o să vedeţi că este invadată limba de stereotipii.
    Cuvinte de genul înjurăturilor, nu ştiu care sunt pe-aicea prin Basarabia mai des întâlnite (naşpa)…pe vremea noastră nu erau atât de multe, acuma au invadat limba modernă.
    Şi limbajul sărăceşte.
    S-au făcut studii şi s-a constatat că tinerii folosesc 100, 150 – 200 de cuvinte, nu mai mult!

  5. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:36

    Din cauză că aceste cuvinte apar în mesajele pe care ei le percep.

    Sărăceşte gândirea…veţi spune „Şi..?!”
    Vreau să vă spun că cele mai mari satisfacţii pe care le are omul, le are din faptul că poate să exprime nişte stări sufleteşti (super spus….şi adevărat!). Dacă nu şi le poate exprima, rămâne cu o anumită frustrare.
    Dacă nu şi le poate exprima, nici nu şi le poate dezvolta…reţineţi ideea! Deci, noi in momentul când ne exprimăm – dezvoltăm, este un proces foarte complex, asociat.

    Emisfera stângă, din păcate, nu se dezvoltă normal la noua generaţie datorită vizionării; cu cât este începută mai devreme vizionarea, cu atât afecţiunile-s mai mari.
    V-am zis: copiii care stau, între 1 şi 3 ani pentru că este perioada de maximă conectivitate corticală…între 1 şi 3 ani, copiii respectivi riscă un uşor autism….uşor sau mai mare, în funcţie de numărul de ore petrecut în faţa televizorului.

    Cunosc copil care-a stat de la 1 an de zile: până în 2 ani, 3 ani…dacă Societatea americană de pediatrie care, cum să vă zic că acolo…dacă faci o greşeala te execută mass-media şi organele judecătoreşti…spune că mai mult de jumătate’, până la 2 ani să nu laşi copilul DELOC, DECI SĂ NU VADĂ ECRANUL!

    Şi noi îi luăm şi-i punem la 6 luni şi pe urmă vrem s-avem nişte genii în casă şi n-o să mai avem genii, o să avem nişte handicapaţi.
    Încet, încet, creierul se strică; ietaţi-mă că sunt atât de dur dar, din păcate mulţi părinţi nu înţeleg, oricât le-ai spune şi-şi distrug copiii şi pe urmă vin şi spun „N-am ştiu!”

    Am cunoscut oameni, copii veniţi la mine cu autism, copii care porniseră bine la un an şi care la 2 ani numai ştiau să vorbească.
    În Bucureşti este o asociaţie (un prieten o conduce) şi are o grămadă de cazuri, tot timpul are câte 20-30 de cazuri de copii cu autism declanşat din vizionare.

    De multe ori, totul se petrece în primii ani de viaţă, în primele luni de viaţă, când creierul este foarte sensibil la experienţă…tu punându-l în contact cu ecranul, îl hipnotizezi acolo (adică în faţa televizorului sau a calculatorului) că sunt stimuli puternici şi-l hipnotizează şi creierul i se strică (arată cu mâna cum se strânge) şi, în loc să-l dezvolte, îl micşorează, nu-l dezvoltă suficient, neuronii mor, sinapsele nu se construiesc, pe urmă este vorba cortexului prefrontal.

    Este partea din faţă a creierului unde se prelucrează zic, informaţia de la nivel superior, este centrul executiv al creierului nostru.
    Aici se procesează atenţia, motivaţia, concentrarea, iniţiativa, organizarea, planificarea…cam tot ce înseamnă proces general care face pe om să fie om…să poată controla un proces, să poată gândi ceva, să se poată adapta unei situaţii noi, să poată muncii pe termen lung…ei bine, acest cortex nu se dezvoltă normal din cauza vizionării.

    Dacă mai sunt şi jocuri pe calculator, mai este şi pornografie, s-a terminat complet, adică devine o mare problemă şi că vezi copilul sau adolescentul nu se poate concentra, orice-ai face…n-are atenţie! Atenţia este cel mai mare important lucru!

    DACĂ N-AI ATENŢIE, NU POŢI SĂ FACI NIMIC…nici o rugăciune nu poţi să faci, dacă n-ai atenţie!
    Poate la rugăciune, trebuie cea mai multă atenţie…dar nu poţi să faci nimic! Vedeţi că-i angajezi pe oameni să facă ceva şi nu pot să facă.
    Apoi motivaţia – şi asta este o funcţie procesată!

    MOTIVAŢIA ESTE CEA CARE TE FACE SĂ LUPŢI, TE FACE SĂ DOREŞTI!
    Îi vezi pe tineri că nu mai vor nimic, că sunt mămăligi, legume!

    Se plictisesc grozav…zic: „M-am plictisit! Ce plictiseală!” În vremea noastră noi nu cunşteam termenul de plictiseală; eu niciodată, nici acum nu-l cunosc, nu-mi amintesc totuşi la vârsta aia cineva dintre colegii mei, să se fi plictsit!

    Noi, tot timpul aveam ceva de făcut şi de gândit şi de simţit.
    🙂
    Azi, copiii se plictisesc.

  6. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:36

    De ce se plictisesc?
    Pentru că le sunt afectate major, sistemele motivaţionale.
    Pe urmă, planificarea, organizarea se vor plăti din ce în ce mai bine de către managerii de proiect pentru că numai găseşti oamenii care să poată urmări un proces, nici nu-i mai ajută creierul!

    Eu d-aia, nu ştiu, aş vrea să vă fac să înţelegeţi că aicea sunteţi puţini…250 de oameni, maxim 300 dacă sunteţi…spuneţi altora: TRĂIM ÎNTR-O SOCIETATE CARE NE DUŞMĂNEŞTE care NE VA DISTRUGE FAMILIA, NE VA DISTRUGE CASA, NE VA DISTRUGE VIAŢA!
    Dacă noi nu facem tot ce se poate, ca noi înşine să fim puternici să rezistăm, suntem pierduţi!
    Şi-aşa avem destui duşmani…să nu ne fim noi înşine duşmani!
    Spuneţi-le copiilor, încercaţi cumva să-i convingeti….atâta timp cât ei nu vin într-o astfel de discuţie, nu ştiu cum o să reuşiti…e foarte greu!

    Dar să facem tot ceea ce depinde de noi.
    Să le spunem oamenilor…şi mai cu seamă copiii noştri, să-i salvăm măcar pe ei! Acestea sunt doar câteva dintre efectele televizorului fiindcă, fiind foarte vastă discuţia din seara aceasta, eu am să vorbesc în jur de 45 de minute, o oră şi pe urmă vă las să puneţi întrebări.
    Nu ştiu dacă pe bileţele sau din sală, cum le faceţi aicea, bileţele foarte bine…şi vă gândiţi la întrebări dinainte, ca să fie dialog!
    De multe ori dialogul este mai incitant…sunt întrebările Dvs!

    Ce-au constatat cercetătorii germani?
    Apare aşa-zisa nouă generaţie, numită DEMENŢA DIGITALĂ în sensul că aceste transformări care se produc cu creierul copilului, al omului…îi afectează major funcţiile cognitive.

    Îi afectează major pentru că pe partea stângă a creierului se distruge materia cenuşie şi materia albă; sunt studii care arată că se distruge materia cenuşie şi materia albă!
    Deci, să nu aveţi pretenţii de la copii să fie geniali, că ei numai au cu ce să fie geniali!

    CA SĂ FII GENIAL TREBUIE SĂ AI ÎN PRIMUL RÂND, CREIER!

    Şi primii, cei mai importanţi sunt părinţii.
    Deci, acest om a scris o carte, a făcut 3 facultăţi în acelaşi timp fiind un tip genial dar, n-au tradus-o în engleză, e numai în germană; „Digital demment” se numeşte, în care vorbeşte numai despre această problemă.
    Avem, vom fi o generaţie bolnavă de demenţă digitală, deci cu afecţiuni majore ale funcţiilor cognitive: atenţie, concentrare, motivaţie, memorie, orientare, programare, planificare, iniţiativă, curiozitate, șamd….tot ce poate să însemne funcţie cognitivă, nu mai funcţionează cum trebuie, şcolile sunt în cădere liberă!

    Veţi vedea că educaţia va fi din ce în ce mai slabă şi cei care patronează educaţia, n-au niciun interes ca copiii să fie mai deştepţi.
    Au interes de generaţii formate din indivizi pe care să-i poată controla uşor!

    Chiar de curând am văzut că sunt mitinguri în Franţa unde vor să reducă nivelul de educaţie şi copii ies, cerând să nu-l reducă.
    Deci veţi fi martori la ce?
    Două lucruri:

    1. înscrierea copiilor de la vârste din ce în ce mai mici, în sistemele instituţionale de la 2 la 3 ani, cum se petrece acum în Anglia şi în anumite ţări din Europa.

    2. Aceste şcoli NU vor fi şcoli pentru ca să pregătească abilităţile mentale, nici pe oameni…vor pregăti nişte indivizi obedienţi sistemelor, pentru că vor fi cursuri de educaţie sexuală, de educaţie civică, adică civismul pe care-l doresc, şamd…credeţi-mă, nu este departe! O să vedeţi, o s-apucaţi…e-o problemă de ani!

    Deci, d-aia vă zic – apăraţi-vă cât puteţi singuri, că n-o să aibă cine să vă apere! Iar cei mai mari duşmani sunt aceste tehnologii care, pătrund foaarte…cum să spun, foarte gingaş în viaţa noastră.
    Spunea autorul cărţii că televiziunea este URIAŞUL TIMID…pătrunde cu timiditate şi încet, încet pune stăpânire pe noi şi devine un uriaş care ne asupreşte de la un moment la altul!

  7. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:36

    Să spunem câteva cuvinte şi despre INTERNTET.
    Este o mare posibilitate şi o mare ofertă să poţi găsi orice informaţie, dar cercetătorii constată că oamenii nu prea caută informaţii, nu devin oameni de ştiinţă uitându-se pe internet ci, tot cu cartea în mână.
    Internetul provoacă foarte mult în a vedea ceea ce e rudit cu mediul aceasta: imagini!
    Imagini, povestiri, naraţiune, şamd…şi are câteva funcţii, n-o să discut prea mult, doar două spun: multi-taskingul şi superlink-ul.
    Adică are o capacitate în a te trimite în altă parte, dar te face să faci două-trei lucruri în acelaşi timp.

    Adică, s-a făcut un studiu cu studenţii: unii scriau pe foaie, iar alţii erau cu laptop-ul şi scriau (sau pe tabletă). Şi îi urmăreau…erau sub control cei care aveau internetul. Ce s-a constatat – că-n timpul cursului aceştia trimiteau mail-uri, intrau pe magazine virtuale, se uitau la tot felul de nimicuri, intrau pe reţelele de socializare şi comunicau, aşa e mediul acesta!

    În acest sens, apare un fel de disipare a atenţiei şi se constată următorul lucru: atunci când noi, ne concentrăm asupra unui proces…cum vă concentraţi Dvs. la ce vă vorbesc eu acuma, funcţionează într-un anumit fel creierul nostru şi informaţia este procesată în hipocampus, iar atunci când ne concentrăm la 3 lucruri deodată – mă ascultaţi pe mine, o dată, mai vorbiţi la telefon sau scrieţi un mesaj pe telefon, mai vă uitaţi să vedeţi dacă aţi primit mail-ul, mai nu ştiu ce…informaţia este prelucrată în altă zonă a creierului care funcţionează diferit, se va învăţa să lucreze diferit de-acum înainte.

    Deci, atâta timp cât nu va avea acest mijloc în mână (arată hârtia A4) ci tableta sau smarthphone-ul….I-AŢI TERMINAT ATENTIA!
    Vreţi să aveţi un copil cu atenţie scăzută şi lipsit de motivaţii?
    Cumpăraţi-i o tabletă sau un smartphone! Nu este „reţetă” mai bună…

    Pe mine dacă mă întrebaţi pe un bilet „cum să fie copilul meu mai prost..”, cumparaţi-i o tabletă sau un smarthphone pentru că dacă telefonul este smartphone, adică e deştept, „smart”, copilul va fi mai prost ca el, aşa spune autorul cărţii…e deştept pentru el, numai are nevoie să fie deştept, are tableta care să-l facă deştept.
    Ai o tabletă şi ştii tot, dar tu nu mai ai voie să ştii nimic tu însuţi!
    Fără tabletă, eşti disperat!

    Pe urmă, reţelele de socializare.
    Să spun două cuvinte şi despre ele.
    Ne aduc atâta bucurie, atâta alinare, ne fac să comunicăm cu oameni de peste tot, din lumea întreagă şi din ce în ce mai puţin cu acela de lângă noi…

    Deci, prima problemă fundamentală este aceea că socializarea pe internet este altceva cu socializarea în lumea reală.
    Una este să te întâlneşti cu un om şi să dai mâna, să-l simţi, să pui mâna pe el, să-l priveşti în ochi, şi alta este să-i trimiţi un mesaj pe facebook….

    Zilele trecute chiar îmi spunea cineva despre această problemă că într-un context anume (era psiholog omul acela) s-a pus problema importanţei socializării şi nişte tineri din sală spuneau „ Da, dar noi pe facebook, nu socializăm?”
    Nu înţelegeau nimic.
    Comunicarea, socializarea joacă un rol esenţial în dezvoltare personalităţii umane. Esenţial!
    Noi suntem fiinţe sociale, comunicative, trebuie să comunicăm…şi nu numai să ne comunicăm prostii, să ne comunicăm pe noi, acesta e cel mai important lucru, noi comunicăm prin mesaj; de multe ori oamenii îmi vorbesc aiureli dar de fapt, din toate aiurerile-alea, ei vor să comunice ceva din ei, înţelegeţi?

    Din păcate, pe reţelele de socializare comunicarea aceasta scade foarte mult în calitatea ei şi oamenii se izolează tot mai mult în aceste mijloace care oferă reţele de prieteni…100, 200, 300, 500…ştiu eu la cât poate să ajungă… dar în lumea reală ei n-au niciunul sau unul singur şi acela slab unde la rândul lui, are prieten tot pe facebook.
    Plus că nu e o comunicare faţă către faţă!
    Înc-o dată – noi nu de dăm seama într-o comunicare faţă către faţă, omul foloseşte 3 tipuri de semne: este limbajul trupului, sunt sensurile cuvintelor, pe urmă sunt construcţiile pe care le facem.

  8. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:37

    Din păcate, limbajul trupului lipseşte în orice comunicare pe internet.
    Şi-atunci scade, se sărăceşte capacitatea oamenilor de a comunica, de a comunica personal.

    Se constată, constată psihologia că noile generaţii, tinerii nu mai ştiu să comunice cu un om, cu o persoană, o persoană de aceeaşi vârstă sau de altă vârstă.

    Plus că este şi un alt efect: creşte nivelul de depresie şi nivelul de narcisism. Pentru că pe reţelele de socializare tu apari frumos şi minunat, dacă ai poze în care arăţi bine, altfel….e foarte tristă imaginea ta.
    Şi-atunci omul începe să se concentreze mai mult asupra imaginii sa pe care o creează celorlalţi, decât asupra propriilor trăiri şi sentimente pe care le are.

    Dar cine are nevoie de sentimente?! El are nevoie de imagine, tare!
    Când intri în cursa-aceasta, ai sentimentul că ceilalţi sunt fericiţi, iar tu care-ţi cunoşti viaţa ta personală, care e tot mai sărăcită pentru că dacă tu nu mai ai timp ca să trăieşti, ci doar ca să te fotografiezi, metaforic vorbind…te simţi tot mai deprimat, creşte nivelul de depresie.

    Pe urmă, toată atenţia noastră începe să se concentreze asupra mediului în care noi arătăm, modul în care ne formăm imaginea.
    E multă şi mutată atenţia de pe interiorul conştiinţei noastre, pe exterior; ne vedem întotdeauna cu ochiul celui din faţă, cum „dau” sau cum apar, în imaginea-aceasta.

    Se produce şi-o modalitate de percepţie la nivelul creierului; încă-o dată…nu este lucrul cel mai bun care se poate întâmpla şi, din păcate, cu cât vedeţi că societatea-aceasta se globalizează, cu cât informaţia creşte, cu cât oamenii se izolează tot mai mult, explodează aceste reţele de socializare şi tinerii devin captivi, devin prizonieri lor…şi tot mai greu se pot elibera de ele! Câţi de-aicea vor găsi forţa de a se elibera de acele reţele? Nu poţi să renunţi aşa uşor.

    Două tipuri de mesaje domină lumea televizorului, indiferent dacă este calculator sau televizor: unul este mesajul violent şi altul este mesajul erotic, pentru că astea captivează cel mai mult atenţia omului. Jocurile pe calculator le au pe-amândouă, în special pe cea cu violenţă.

    Fetele nu-s aşa expuse la joc; ele sunt cu telenovelele, cu socializări, cu comunicări d-astea…nu prea sunt cu violenţa pentru că niciodata femeia n-a fost atrasă spre violenţă, ea a stat acasă şi şi-a văzut de gospodăria ei, iar bărbatul se duceea să se bată şi-atunci bărbatul are această tensiune de a apăra, de a lupta…şi şi-o epuizează în jocurile pe calculator. 🙂

    Aceştia….de mici, devin mari luptători cu duşmani virtuali.
    Problema este că niciodată în istorie până-acuma, un om n-a omorât atâţia oameni într-un timp atât de scurt, nici măcar în bătăliile cele mai distrugătoare.
    Gândiţi-vă câţi omoară un copil cu-o puşcă-n mână, într-o zi/calculator…câţi omoară/minut!

    Veţi spune…e un joc! Nu e chiar aşa…pentru că, cu cât cel din faţa ta e mai asemănător c-un om, cu atât creşte probabilitatea ca creierul tău să-l perceapă ca pe un om şi creierul copilului să ştiţi că nu face o mare diferenţă între REAL şi IMAGINAR…şi este foarte dificil pentru că noi, în loc să le cultivăm copiilor noştri afecţiunea, compătimirea, le cultivăm violenţa, agresivitatea, ura!
    Pe urmă ne mirăm de ce copii noştri sunt hiperactivi şi agresivi…păi dacă asta au învăţat?!

    Tu ce credeai că a învăţat? N-a învăţat altceva…îmi spunea ceva semnificativ un cercetător englez că, dacă te întorci acasă şi-ţi găseşti copilul în prezenţa unui străin care-l învaţă să omoare, să bată, să chinuie, să tortureze, să-l violeze…îl iei şi-l dai pe mâna poliţiei dacă poţi să faci treaba asta – un tâlhar, un criminal!

    Dacă te întorci acasă însă…găsindu-ţi copilul jucându-se pe calculator, învăţând să omoare, să tortureze, să chinuie…zici că se joacă pe calculator!
    E mult mai eficient un joc pe calculator să înveţe un om să omoare, decât un om real!
    Omul real nu te poate implica, el poate să-ţi zică….pe când jocul te implică, jocul te bagă-n rol, tu eşti acolo, tu tragi cu puşca ŞI OMORI!

  9. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:37

    Veţi spune „ şi?! Va deveni mai puternic, mai luptător…”

    Nu domnule! N-o să devină mai puternic…niciodată nu s-au format oameni, caractere puternice omorând ci, luptând! Ei n-au putere să lupte, n-au putere să se concentreze asupra unui lucru simplu că nu se mai pot concentra.

    Mulţi se vor lupta cu propriile lor tendinţe şi nici măcar cu mediul…pentru că nu mai pot!
    Ei doar atâta sunt învăţaţi – creierul lor reacţionează la violenţă (arată din mână pulsatil…) să se apere şi să se omoare!
    Sunt copii care numai deosebesc realul de virtual.

    Am umblat puţin şi prin puşcării…părintele…cu atât mai mult, din curiozitate!
    Şi am constatat că sunt copii, adolescenţi închişi pentru c-au omorât cum? N-au conştientizat că acela din faţa lor, este un OM, n-au conştientizat că produc durere şi-atunci au lovit, până când acela a murit.

    Să nu credeţi să sunt puţini…posibilitatea mea umană, capacitatea mea umană de a fi non-violent ci, dimpotrivă….se bazează pe capacitatea de a intui, de a empatiza cu celălalt…spre exemplu intuiesc că dacă îi fac rău celuilalt, o să-l doară cum m-ar durea şi pe mine.
    E o simţire pe care a pus-o Dumnezeu în inima omului şi care se dezvoltă în mintea noastră, în firea noastră… în momentul în care copilul însă….este invitat să agreseze, să omoare…cu cât face lucrul acesta mai des şi mai mult, SE DESENSIBILIZEAZĂ!

    Şi desensibilizând, atunci când vede agresivitate, când vede durerea, suferinţa, el nu le mai percepe ca pe propria lui suferinţă, ci ca pe a unui străin, ca pe a unui gândac, ca pe a unui…nici câine, înţelegeţi?

    Se strică CEVA în sufletul nostru…scad funcţiile acestea mentale de empatizare, de compătimire, de proiecţie, de identificare cu celălalt…şi-atunci veţi vedea tinerii de azi că nu mai pot comunica!

    Cu cât stai mai mult cu jocuri pe calculator, cu atât mai mult îţi afectează forţa de comunicare, capacitatea de comunicare…pentru că sunt CORTICALE!

    Nu mai eşti sensibil la durere…şi nu mai poţi să-l intuieşti pe celălalt, să comunici cu celălalt pentru că noi comunicăm în baza recunoaşterii feţei.
    Deci, eu dacă văd pe cineva că are o faţă care suferă, eu trebuie să intru pe frecvenţa lui, şi nu pot să fiu pe frecvenţa lui dacă nu empatizez, dacă nu compătimesc cu el….şi din păcate aceste forţe se distrug şi aceşti tineri crescuţi azi…nu ştiu mulţi au apucat azi-mâine să intre în viaţa de familie, le este foarte greu pentru că rămân foarte însinguraţi, le este greu să comunice…nu-l pot simţi pe celălalt!

    Şi dacă este bărbat, şi dacă este femeie…iar dacă este femeie, suferă foarte mult pentru că ea are nevoie să fie înţeleasă, să fie bărbatul prezent în viaţa ei…dar el numai este prezent în viaţa ei pentru că mintea lui este…na! Departe…eu cred că asta este una din cele mai mari probleme ale oamenilor de astăzi!
    Faptul că se distrug aceste capacităţi, aceste energii compătimitoare şi-atunci, se rup comunităţile… oamenii devin NESIMŢIŢI, devin AUTIŞTI!

    E o formă de autism…eşti străin de celălalt; trăieşti lângă el dar nu-i simţi prezenţa! Copiii, pe altă parte…ce să faci într-o astfel de societate?! Noi ne numim oameni şi funcţionăm ca oameni, atâta timp cât putem compătimi, cât putem fi împreună cu celălalt…de-aici îşi trage omul toată bucuria vieţii lui!

    Spun psihiatrii că 3 sunt problemele care duc la boală psihică astăzi: că nu mai iubeşti, că nu eşti iubit şi că nu te simţi util celorlaţi, nu te simţi util nimănui.
    De aceea vorbim de copii care plâng. Pe urmă, în încheiere vă voi spune următoarele lucruri despre erotism; erotismul începe de la vârstele cele mai fragede, astăzi…nici nu ne imaginăm – la 5, 6, 7 ani copiii încep să stea la filme!
    Toate filmele-aproape, au conţinut erotic; adică produc o anumită plăcere şi acea plăcere, de cele mai multe ori, are nuanţă erotică, provoacă CEVA…

  10. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:38

    Am vorbit cu tineri care spuneau că în copilărie au început cu aşa ceva şi nu ştiau ce se întâmplă cu ei…dar erau atraşi, atraşi, atraşi…până au descoperit masturbarea şi pe urmă au intrat pe drumul „drept” al disoluţiei mentale. Ce face erotismul?
    Acesta mediatic….erodează morala, ruşinea, pudoarea…traumatizează copiii!
    Sunt traume sufleteşti care se produc în mintea lor…schimbări rapide şi majore! Îşi pierd inocenţa copilăriei!
    Se maturizează brusc, fără a avea vârsta psihologică a comportamentului unui adult…şi-aicea v-aş da ca exemplu o pâine pe care dacă o pui şi-o arzi la suprafată…coaja se arde, dar înauntru, miezul se încruzeşte şi numai ai ce să-i mai faci!

    Copiii de azi se maturizează din cauza violenţei şi-a mediului care le cere să fie adulţi înainte de vreme, ŞI NU MAI AU COPILĂRIE! Se trezesc ca adulţi…ca nişte copii bătrâni, îmbătrânesc brusc!

    În adolescenţă, ei au mentalitate de bătrân, NU de tânăr adolescent.
    În general televiziunea oferă toate lecţiile de bază privind erotismul, privind dragostea adusă la un anumit nivel; erosul adus pe micul ecran, este centrul obsesional al existenţei, în sensul că în jurul lui se învârte totul…acolo este totul!
    Şi, dacă te uiţi la Tv şi zici că acolo este totul, mintea ta începe să fie convinsă că de lucrul acesta este legat viitorul şi fericirea ta.

    Imaginea pe care o proiectează mass-media privind fericirea sau nefericirea omului este una FALSĂ pentru că pe micul ecran, toate mesajele ce ţin de virginitate, de abstinenţă, de riscul bolilor, şamd…sunt aproape inexistente! În schimb celălalte, care promovează dragostea – în special în afara familiei – ca relaţie sexuală, sunt foarte prezente, şi-atuncea copiii cresc cu această imagine!

    Zilele trecute vorbeam cu cineva şi îmi spunea „dar eu n-am cunoscut altceva…de la televizor asta am învăţat, din revistele pentru adolescenţi asta am învăţat, din revistele pentru adulţi asta am învăţat şi, când aveam relaţii sexuale la 12-13 ani, credeam că este cel mai normal lucru. ” până când şi-a distrus viaţa sau şi-a distrus adolescenţa şi tinereţea.

    Însă, pentru că am fost rugat să vorbesc puţin…el (televizorul), promovarează sentimentul de dragoste într-o realizare trupească, ştiţi foarte bine!
    Cu cât văd mai multe mesaje de genul acesta copiii, cu atât scade vârsta primelor relaţii sexuale.
    Dacă vreţi un indicator asupra dezastrului vieţii intime şi vieţii de familie a unor oameni tineri de astăzi, este vârsta primelor relaţii sexuale.
    Cu cât e mai devreme, cu atât efectele sunt mai grave.

    O fată care întreţine relaţii de la 16 ani, are în medie (în America…), 22 de bărbaţi până la moarte.

    Una care întreţine relaţii de la 21 de ani, are până-n doi, până la moarte. Deci, vedeţi cât înseamnă? Fiecare an, creşte numărul bărbaţilor cu care va avea relaţie.

    Ce se întâmplă când începe de la 13?! Ajung la 30-40 de bărbaţi…şi veţi spune „şi?!”

    La 41, are un soţ minunat…nu e chiar aşa! Se constată că cu fiecare bărbat în plus, scade cu 10-15% probabilitatea de-a avea o viaţă fericită de familie…astfel, o femeie care-a avut o relaţie cu 5 bărbaţi înainte de căsătorie, are doar 30% potrivit statisticilor americane, şansa de-a avea o viaţă lungă de familie şi fericită.
    5 bărbaţi = 30%.

    De ce, se-ntreabă cercetătorii…se pare că femeia are capacitatea de-a adera, de a se prinde, de-a se uni cu bărbatul ei….cu primul bărbat! Dacă ratează, mai rămâne şi pentru al doilea…CEVA!

    Îl ratează şi pe acesta, mai rămâne şi pentru al 3-lea ceva…dar, cu cât se adaugă, cu atât scade capacitatea de-a se uni….şi-a UNI, nu vorbim de unirea trupească, deşi… şi-aici este o problemă!

    Vorbim de unirea psihologică, vorbim de CEVA din fiinţa femeii care aderă la un TOT…şi acest tot, care este „soţul meu”! Numai că ăştia dau exemplu cu scotch-ul că dacă-l dezlipeşti o dată, de 2 ori, de 3 ori sau mai des, numai se lipeşte!

  11. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:38

    Sigur că pentru omul duhovnicesc, ca să nu cădem în deznădejde…cine este în situaţia asta, altfel se comportă pentru că el face un fel de refresh, îşi restartează, îşi reformatează mintea…în sensul că reactivează chipul lui Dumnezeu din el, prin pocăinţă.
    De asta, la „omul duhovnicesc” ajung foarte puţini, din cauza nepăsării noastre, din cauza comodităţii noastre, din cauza că ne gândim…e, merge şi-aşa! Dar NU MERGE, potrivit statisticilor, nu merge…deci, dacă vreţi să luaţi în braţe ştiinţa, statisticile în America făcute…NU MERGE!

    Veţi spune…astea-s puţine lucruri…pentru că noua cultură ce spune fetelor? Fetelor, cel mai important lucru-n viaţa voastră, este cariera.
    Cariera o faci până la 30 de ani.
    După 30, poţi să te căsătoreşti, să-ţi faci familie, eşti deja un om aranjat.
    Nu începe la 20, ce carieră mai faci?
    Vine copilul…buun! Dar ce faci până la 30?
    Eşti făcut din carne, oase, simţuri…n-o să stai aşa!
    Îţi cauţi şi tu un prieten, ai şi tu o relaţie…să nu înnebuneşti!
    Zice iarăşi, aceeaşi teorie….aşa că, pâna la 30 epuizează mai multe relaţii şi la 30 îşi dă seama că nu mai poate să facă nici copii aşa uşor pentru că are vreo 10-15 ani de anticoncepţionale, de contraceptive…dacă nu a făcut şi un avort, două…şi, s-a cam terminat şi cu posibilitatea de-a face copii, şi nu prea mai poţi…

    E o carte scrisă de-o americancă – tinerele care amână dragostea, caută sexul şi le pierd pe-amândouă! Pentru că după 30 şi ceva de ani, deja constaţi că nu prea mai ai nici dragoste, nici posiblitate, nici nu mai arăţi aşa….s-a cam terminat tot!

    Cele mai satisfăcute femei…şi din pct.de vedere marital şi din pct.de vedere sexual, sunt femeile credincioase şi căsătorite. Cele mai nesatisfăcute, sunt cele care trăiesc în concubinaj.

    Aşa că, cea mai proastă afacere pentru o femeie în viaţa ei, este să trăiască în concubinaj, alta mai proastă nu există…din cele care sunt normale, nu vorbim de cele care sunt la drum, pe stradă.

    Însă, am vorbit puţin de femei şi n-aş vrea să nedreptăţesc pe bărbaţi , neacordându-le atenţia minimă.
    Femeile, din fericire…nu sunt atrase de pornografie cum sunt bărbaţii.
    Creierul bărbatului este foarte uşor atras de pornografie pentru că este sensibil la excitaţia sexuală.
    Şi dacă se produce o excitaţie, două, trei…într-un interval scurt, creierul începe să caute acel stimul.

    Acestă stimulare sau această relaţie care se realizează între bărbat şi femeie este moderată de nişte transmiţători, neruo-transmiţători şi hormoni…foarte mulţi, care schimbă modul de funcţionare al creierului şi-al organismului uman… pe o perioadă de câteva minute!
    Este un lucru care se petrece pentru ca să se poată procreea, ca să se nască o altă fiinţă umană, alt om.

    Se pregăteşte organismul…face o pregătire extraordinară, cum ne pregătim noi la sărbători…în sensul că creşte nivelul de dopamină, creşte nivelul de noradrenalină, creşte nivelul de adrenalină foarte mult, creşte ritmul cardiac, se produce vasodilataţie cerebrală, creşte nivelul de prostaglandină E2 care produce inflamaţii şi-atunci tot omul este foarte incitat şi excitat pe zona amigdală, zona din centrul creierului unde se produce o tensiune teribilă care, aşa a lăsat-o Dumnezeu să se producă, ca omul să se întoarcă la starea normală, să nu înnebunească tot rămânând în excitaţia-aia.

    Ei, şi această tensiune, anxietate, cerere…întâlnirea trupească pentru a se finaliza prin relaxare…şi se relaxează apărând alţi hormoni: endorfine, la început apare şi glutamatul, sunt nişte hormoni şi nişte neruotransmiţători de relaxare…care relaxează organismul – asta-i toată filozofia!

    Ei bine, acest lucru într-o orice societate, avea un caracter extraordinar, în sensul că se petrecea din când în când…în momentul în care omul în transformă într-un sport, el devine foarte uşor dependent de acest „sport”, pentru că excitaţia-aceasta produce multă dopamină şi în momentul în care se retrage, apare o uşoară depresie.

  12. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:38

    Deci, după finalizarea relaţiei trupeşi apare prolactina care îţi dă sentimentul de saţietate.
    Gata…apare prolactina, apar hormonii de relaxare. Dar, apare şi-o uşoară depresie…mai cu seamă dacă sunt foarte dese aceste lucruri. Şi-atunci omul ce face? Creierul lui îl învaţă şi se întoarce la lucrul respectiv.

    ATENŢIE!

    Pornografia acţionează asupra aceleiaşi zone din creier ca şi cocaina. Produce acelaşi tip de excitaţie corticală şi dă dependenţă într-un timp mai scurt decât cocaina.
    Astfel că-n SUA, potrivit statisticilor…70% dintre bărbaţi consumă aşa-ceva, 30% din femei şi 10%, între 8 şi 10% din populaţie, sunt dependenţi.

    Asta înseamnă că 25 mil.de americani sunt dependenţi.
    Dependenţi înseamnă că nu pot să trăiască fără aşa-ceva, fără mesaje XXX…mai sunt şi copii pe-aici.

    Dependenţa de alcool în SUA este de 15 milioane.
    Dependenţa de drog, de substanţă este de 4 milioane.
    Asta se întâmpla în 6, 7 ani…iar dependenţa de pornografie este de 25 de milioane.

    La ora asta, este cea mai extinsă dependenţă în SUA şi cred că şi pe glob…e ceva ce dă dependenţă foarte repede şi omul se eliberează mult mai greu decât de droguri pentru că de drog se spune că ai oprit, ai făcut o cură cu metadonă ce-a-nsemnat eliberarea, ai făcut o altă cură de nu ştiu ce…dar n-ai asociaţille!

    Aicea ai asociaţiile…în sensul că ai scăpat de excitaţie şi de toate chestiile astea, dar vin imaginile şi nu te părăsesc. Ani de zile! 2,3,5, 7 – 8 ani, tot revin!
    Şi când revin, produc excitaţie şi te cheamă înapoi către comportamentul respectiv.
    E cea mai mare dramă care se poate petrece, mai cu seamă că astăzi este extinsă TERIBIL, la nivelul şcolilor!
    De la clasa a 4-a, 5-a, copiii…băieţii încep să consume pornografie pentru că părinţii lor le iau tablete şi smarthphon-uri şi transmit de la unul la altul astfel de imagini.

    După aceea arată şi la fete, toată lumea şuşoteşte, devine subiect, devine o chestie care pe ei, îi face să se simtă oameni „mari”, iar părinţii HABAR NU AU CĂ EI au ajuns DEPENDENŢI şi că ei…iertaţi-mă, au căzut în auto-erotism, factor masturbator.

    Şi trec anii, şi ei săracii se afundă tot mai mult, se izolează tot mai mult în propria lor neputinţă şi pe urmă şi căsătoriţi fiind, unii nu reuşesc să se lase de mesajele respective…. şi de mesaje, şi de masturbare.
    Viaţa de familie este supusă unui mare risc…adică riscă să distrugă familia şi viaţa.
    Am cunoscut oameni care mă implorau să-i ajut să scape de aşa-ceva. Nu unul…de curând mi-a spus cineva de la „Familia ortodoxă”, mi-a zis „faceţi orice ca să nu mai ajungă oameni, aici. Eu am stat, mă lupt de ani de zile să mă eliberez şi nu pot. Faceţi tot ce puteţi, să nu mai ajungă oameni în situaţia mea. „

    Deci, este cumplit, de aceea vă spun – vreţi să vă distrugeţi copiii?
    Luaţi-le tablete şi smarthphon-uri!
    Notaţi, vă rog frumos…trebuie să plecaţi cu ceva din seara asta de-aici.
    Aâta să reţineţi. Şi eu sunt mulţumit, n-am venit degeaba aici.
    Pentru că e o Cutie a Pandorei pe care ei n-o pot controla…în special, băieţii.

    Fetele nu au problema asta, acuma!
    Fetele, v-am spus – ele au problema socializării, vor să socializeze, vor să vadă cum să comunice, cum să se-aranjeze, cum să-şi câştige un prieten…şi încep să intre pe reţelele de socializare să comunice cu băieţi, dar studiile spun că în America, 80% din fete care comunică pe teme de intimitate şi confidenţial aşa…cu un băiat pe internet, ajung în patul lui – opt din zece.

  13. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:39

    Că nu e normal să facă lucrul acesta, mai cu seamă că ele spun că se simt protejate…numai că, atunci când eşti în contact cu ecranul, spui lucruri pe care nu le-ai spune nici tu, nici celălalt.

    S-au făcut studii şi s-a constatat că oamenii NU spun într-o relaţie faţă către faţă, ceea ce spun prin intermediul unui ecran şi-atunci, într-un timp foarte scurt, se depăşeşte orice fel de pudoare şi se intră într-o comunicare care devine puţin erotizată.

    Sunt cunoscute cazuri multe în care un băiat de la capătul celălalt, a convins pe o fată să se dezbrace şi să se arate dezbrăcată…numai printr-un mesaj….SE NUMEŞTE VRAJĂ!

    Un efect în (re)vrăjirea lumii, e vrăjire, MAGIE!
    Eroticul are forţă magică.
    Dacă vă supuneţi acestor stimuli şi staţi în comunicare cu un om care incită imaginaţia…şi când stai în comunicare cu ecranul, imaginaţia ta este mult mai bogată şi tu eşti mult mai dezinhibat!

    Asta este problema, AICI = DEZINHIBAREA!

    Ecranul dezinhibă! Nu te mai protejezi.

    Şi-ajunge fata săraca…o gâsculiţă să cadă…eu tot dau exemplul acesta pentru că am trăit şi eu o experienţă pe care am avut-o, şi cred că Dumnezeu mi-a dat-o special pentru ca să vă dau Dvs. exemplu – am intrat undeva vis-a-vis de o facultate din Bucureşti să fac nişte xerox la un internet-caffe şi erau nişte băieţi acolo, la calculator…şi am vrut să văd şi eu ce fac ei!

    Era un băiat care scria tot felul de mesaje de amor într-o căsuţă. Buunn…are şi el o prietenă şi îi scrie.

    Ce mi s-a părut şocant a fost că, atunci când termina să scrie, până când să i se răspundă, dădea căsuţa jos şi scria pe alta, alteia!
    Deci, el avea mai multe, cu care mergea în paralel.
    Vreau să vă spun că arăta îngrozitor, omul….măcar să fi fost un bărbat….dar el arăta îngrozitor!

    Slinos, era gras, era ceva….după mine, respingător!
    Probabil că şi în cealaltă parte, acelea-l priveau ca pe un Făt Frumos care numai calul nu-i lipseşte ca să ajungă mai repede la ele, ca să le ia cu el.
    Şi, aşa visătoare sunt fetele că atunci când ajung să-l vadă aşa…spun: „eee…arată rău, dar are suflet mare şi merită dragostea mea”.

    Îl mai şi compătimesc, şi din compătimire sunt în stare să facă ceea ce el le dictează şi credeţi că este o glumă, dar îşi distrug viaţa cu chestiile-astea.
    Au ajuns femei căsătorite cu 3 copii să-şi părăsească soţii, cunoscându-l pe unul pe internet…bărbaţi căsătoriţi să-şi părăsească…

    Îmi spunea cineva: vine acasă într-o zi şi-i spune neveste-sii „ dragă, gata…eu măine plec! Unde? Plec în China. De ce pleci în China? Am acolo o iubită, sper să mă căsătoresc cu ea.”
    Nevastă-sa era frumoasă, avea 3 copii cu el iar el, de un an şi ceva de zile aducea mai puţini bani acasă fiindcă o cunoştea mai demult pe cea din China, strângând bani ca să plece la ea…nu credeţi că aste este VRAJĂ, MAGIE?! Nu e NEBUNIE?!

    Să laşi tu un om care stă aici cu tine, îl ştii…îmi spunea persoana care mi-a povestit, necunoscând omul personal, că era un om deosebit.
    Deci, VRAJĂ…intră în poveşti d-astea şi s-a terminat!

    Aici e Cutia Pandorei…aceasta va fi!
    Chiar vorbeam astăzi cu Radu că s-a schimbat lumea în 10 ani, mai mult decât într-o sută!
    În următorii 10 ani, se va schimba mai mult decât în ultimii 20 de ani, cu mulţi ani se va schimba…va deveni nu ştiu dacă nu de nerecunoscut, având un singur element nou – INTERNETUL!

    Internetul, care aşa cum îi spune numele, produce o interconexiune a noastră, a tuturor într-o relaţie virtuală.

  14. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:39

    LUMEA SE DIGITALIZEAZĂ…VIAŢA NOASTRĂ SE DIGITALIZEAZĂ, MINTEA NOASTRĂ SE DIGITALIZEAZĂ şi o să trăim tot mai inuman!
    Pentru că omul ca să funcţioneze, trebuie să funcţioneze încontinuu şi nu în digital!
    Trebuie să funcţioneze în relaţie, şi nu în proiecţie mentală şi-n imagini…oamenii vor ajunge să trăiască tot mai mult cu/prin imaginile din capul lor.

    Fetele care cresc/trăiesc cu telenovele, ele visează la o familie ca-n telenovele, ceea ce este imposibil.
    Şi în momentul în care n-o au, sunt nefericite.
    Am cunoscut fete care au viaţă de familie faină, dar pentru că ele îşi doresc altceva, ce au văzut ele în filme de mici, sunt nefericite.
    Buunn… şi dacă dobândesc ceea ce-au văzut în filme de mici sunt nefericite, pentru că nu te poate face fericit acel model.

    Bărbatul acela care-i muşchiulos, creier mic, tandru şi-ţi aduce flori…o face până când te cucereşte, după care te execută! 
    Că aşa este în film şi-n viaţă.
    Deci, nu poţi…dacă tu ai crescut c-un proiect…mai ales fetele caută permanent proeicţii, caută modele…cum să se comporte, în momentul în care ele văd, tot ceea ce se petrece-n şcoală!

    Credeţi-mă! Aţi văzut, v-aţi expus, SUNTETI MANIPULAŢI!
    Deci, nu există expunere fără manipulare.
    Orice naraţiune îţi schimbă conţinutul minţii, al gândurilor….nu le controlăm!
    De-abia le controlăm pe cele din lumea reală.
    Dar astea de pe micul ecran?!
    Atât de bine construite şi faptul că în imaginare, sunt ca nişte vise care trec prin mintea noastra…d-aia spun: cercetătorii spun că Lumea Virtuală este o lume de vis la care ne conectăm toţi.

    Ne conectăm la un vis colectiv al omenirii.
    Şi vedeţi oamenii, de ce sunt atât de neputincioşi?
    De ce sunt atât de vlăguiţi de viaţă?
    Pentru că ei nu mai trăiesc în realitate, trăiesc în virtual.
    Acolo sunt ei….şi când s-au deconectat, sunt puţin aşa mai legume aştepând ca cineva să-i stimuleze.
    Şi copiii sunt hiperactivi.

    Asta este…iertaţi-mă că vă spun…din păcate, cam asta este perspectiva pe care ne-o lasă actuala tehnologie, care nu ştim s-o folosim.
    Ca să ştii s-o foloseşti, îţi trebuie discernământ.
    Copiii n-au discernământ.
    De-abia la adolescenţă, târziu…omul poate să înceapă.

    Dar dacă nu este un om întărit într-un sistem de valori, nu-i păzeşte Dumnezeu…pornografia îi termină pe bărbaţi.
    Iar femeile fără bărbaţi ca să fie prezenţi lângă ele, sunt terminate şi ele pentru că or să-şi caute povestea de dragoste, undeva…pe internet.
    O s-o caute în filme, sau o s-o caute la altcineva şi, n-o s-o găsească…pentru că eşecul prim, de multe ori nu-l poţi repara cum zic ăştia „ mi-am refăcut viaţa”, de parcă ţi-ai făcut maşina, mi-am reparat maşina…nu merge-aşa! Viaţa nu se repară aşa-uşor…e foarte greu!

    De aceea le spun la oameni: fi-ţi foarte atenţi cum plecaţi la drum, o viaţă aveţi!
    Nu vi-o stricaţi că nu aveţi timp să vă mai întoarceţi.
    Sigur că Dumnezeu e mare, şi poate să schimbe… dar pentru asta trebuie să fim şi noi mai delicaţi şi să fim sinceri cu noi înşine.
    Dar nici sinceri nu mai suntem pentru că mulţi nu mai pot să fie sinceri şi corecţi, tot mai greu le e să fie sinceri.
    Mă opresc aici…sunt întrebările…să curgă, pentru că s-au adunat.

    Da-ţi-le oricum, nu am probleme…

    Întrebare: dacă cineva intră pe internet pentru a citi lucruri bune, folositoare, înălţătoare, referitoare la Scriptură, scrieri bisericeşti, scrieri ştiintifice – este dăunător pentru sănătatea creierului în vreun mod?

    VIRGILIU GHEORGHE: Timpul petrecut în faţa ecranului este dăunător pentru sănătatea creierului. E dăunător.

  15. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:39

    Şi eu stau ca să-mi caut studii pe „medicale”…dar asta nu înseamnă că nu sunt conştient că mă doare capul şi că mă oboseşte…spre exemplu, eu dacă stau 3 ore pe calculator ca să caut materiale, să citesc abstract pe net…mă oboseşte mai mult decât dacă aş scrie 2 zile cu stiloul, pe foaie.

    Îţi oboseşte creierul pentru că nu este un mediu care să favorizeze funcţionarea creierului, cortexului….şi-l defavorizează.
    Produce excitaţie.
    Iar cei care citesc numai lucruri inteligente şi înălţătoare, sunt minoritatea minorităţii.

    Şi eu mă întreb de ce trebuie să citim Scriptura pe Internet?
    Aţi văzut Pelerinul rus…cine-a citit Pelerinul Rus, aici?!
    La un moment dat aduce Scriptura şi era diavolul acolo…cum a scos-o din bibliotecă, a dispărut!

    Deci, Scriptura în sine…dar să nu credeţi că dispare când vede Scriptura pe ecran (râde..).
    Pentru că ea este Carte, cartea…este un lucru care sfinţeşte şi prin atingere, şi prin rugăciune…când eşti cu mintea pe-acolo (pe ecran…), nu-ţi stă mintea la lucrurile respective, foarte greu le urmăreşti, ai mai mult o stare de excitaţie.
    Un cercetător spune un lucru foarte simplu….nu ştiu dacă-l înţelegeţi: fiecare mediu, are propriul lui mesaj.
    Mediul este MESAJUL.

    Eu am dat un exemplu despre efectul televiziunii asupra minţii umane, vrând să-i fac pe oameni să-nţeleagă că un porc, nu poate să cânte ca o privighetoare, el va grohăi ca porcul. N-are cum să facă lucrul acesta.
    Ei, nu poţi transmite lucruri duhovniceşti, stări duhovniceşti prin calculator, prin televiziune….nu e propriu!
    Poate să producă…să zicem – o reflecţie!

    N-o să găsiţi oameni duhovniceşti, crescuţi duhovniceşte că au stat în faţa ecranului, indiferent ce-au făcut pe ecran…nu merge!
    Cartea…DA! Rugăciunea…DA!
    Dar altceva, el asta spune: nu contează ce vezi la televizor, contează că te uiţi la televizor.
    Nu contează ce vezi ci, cât stai pe ecran (televizor sau calculator) că la un moment dat, toţi omenii tind să facă acelaşi lucru.

    Deci, internetul este folosit de majoritatea oamenilor nu pentru a deveni mai evoluaţi spiritual, pentru a deveni mai desfrânaţi spiritual.
    Aşa este majoritatea.
    Eu fac parte din minoritate.
    Eu sunt acela care mă folosesc pozitiv.

    Este un studiu făcut, nu unul, mai multe….se numeşte efectul celei de-a treia persoane, în care tu vorbeşti cu cineva şi-l întrebi ”tu crezi că lumea este afectată de acest lucru?”
    Şi el spune „Da.” Şi dacă îi faci altă dată un alt chestionar, dacă-l întrebi acelaşi lucru, spune „nuu…”.

    Omul nu-şi dă seama de el însuşi că este influenţat, de influenţa pe care o vede la ceilalţi.
    Adică poate să vadă că cineva este influenţat, dar nu poate să vadă acelaşi lucru şi la el însuşi…..că este influenţat!
    Acesta cred că este lucrul cel mai important.

    Spre exemplu era un sondaj care spunea aşa: credeţi că oamenii sunt manipulaţi prin televizor? 95% spuneau DA!
    Dvs.sunteţi manipulat prin televizor?
    Doar 5% spuneau că Da…deci, 95% spuneau că ceilalţi sunt manipulaţi, nu şi ei!
    D-aia vă zic: este bine să devenim conştienţi că noi înşine alunecăm….începem cu lucruri duhovniceşti, cu Scriptura şi terminăm cu filmuleţe pe internet de nu ştiu ce…

    Spuneam aseară: când ai deschis un filmuleţ pe youtube, în dreapta ai până la 25 de filmuleţe.
    Dacă apeşi pe unul din alea, în dreapta vei avea încă 20.
    Ia luaţi şi-nmulţiţi…prin matematica aia, de demult…20x20x20x20, să vedeţi 20 la pătrat, la a 3-a, la a 4-a, la a 5-a, la cât se-ajunge?!

  16. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:42

    În câteva click-uri ajungeţi la milioane de posibilităţi.
    Din acele milioane de posibilităţi, 30% sunt pornografie.

    Deci, e foarte probabil ca accesând filme succesive, un copil fără discernământ să ajungă la CEVA care este deocheat şi următoarea să fie pornografie.
    Ce-am făcut?! Controlează, nu controlează….

    Acum, dacă faceţi într-adevăr ştiinţă, dacă îl folosiţi cu discernământ la modul acesta…DA!
    Dar nu este un mediu duhovnicesc internetul!
    În mediul ştiinţific poate să mai fie, pentru că toate revistele sunt pe net. Dar altfel…

    Întrebare: Ce ne facem dacă avem un serviciu legat de PC, 100%?

    VIRGILIU GHEORGHE: Facem tot posibilul să devină 90%. Să facem tot posibilul să micşorăm numărul de ore alocat….putem s-o facem!
    Şi dacă avem serviciul acesta, să nu mai stăm în afara lui, pe ecran….sub nicio formă!

    Pentru că dacă mai adăugăm şi noi ceva în plus, o să-l doborâm.
    Dumnezeu o să ne păzească pe noi…pentru că o să zică – uite, omul acesta este în jug, dar dacă este/devine plăcerea mea, atunci n-o să mă mai păzească…cu siguranţă, pentru că n-are de ce s-o facă!

    Întrebare: Noi, cei care suntem informaticieni de profesie, ar trebui să ne schimbăm profesia?

    VIRGILIU GHEORGHE: Din nefericire, ca informatician se câştigă mai bine decât în altă profesie, şi poţi să-ţi ţii o familie.
    Nu eu vă recomand acest lucru, dar vreţi să vă duceţi în altă parte să faceţi altceva…eu am un prieten care era programator în Israel şi spunea că până la 46 de ani esti TARE după care intri în management, pentru că nu te mai duce capul, în sensul că nu mai poate, creierul nu mai poate…îmi spunea el!
    Acum, nu ştiu cum o fi pe-aici, dar am prieteni care lucrează şi au mari probleme cu capul – dureri de cap, atrofii corticale, au necazuri pentru că este o zonă care te solicită foarte mult, mai ales dacă eşti sub stres decizional….te mănâncă cu totul.

    Întrebare: Vă rugăm să ne vorbiţi despre semnalele de frecvenţă joasă ori înaltă care vin de la telefon…smarth, tabletă şi efectele lor asupra creierului uman. Cum să le măsurăm, cum să le identificăm…

    VIRGILIU GHEORGHE: Este vorba de microunde. Microunde!
    Undele-acestea afectează creierul, în mod cert.
    Produc cancer…s-au făcut studii de OMS!
    E bine să vorbim măcar la distanţă, e bine ca femeile în special, să nu vorbească 5 ore/zi la telefon…cel mult juma de oră. (zâmbeşte…). Cercetătorii spun că până-n două minute…sunt câteva studii pe internet făcute de ăştia care se ocupă de lucrurile-astea şi spun că nu trebuie să vorbim în nici un caz, cu el lipit de ureche pentru că afectează până la jumătate de creier, schimbă activitatea şi distruge celulele.

    El produce o vibraţie electromagnetică.
    Noi suntem formaţi eminamente din sarcini electrice.
    Tot ce este celulă, are în transferuri membrană, toate făcute pe sarcini. Sarcinile sunt puse în mişcare.
    Când sunt puse în agitaţie, sparg celula.
    Mai ales la copii le afectează major creierul.
    Cei care sunt stresaţi, să nu mai stea la telefon fiindcă le măreşte stresul…mor neuronii şi este păcat!
    Alţii nu mai fac…se nasc mai greu !
    Neurogeneza există, dar se nasc foarte greu.
    Este şi asta o formă de stres şi din păcate, când ai un servici şi ţi se cere să vorbeşti la telefon…mai înţelegi!

    Dar când stai de plăcere 2 ceasuri să vorbeşti tot felul de aiureli şi-ţi strici sănătatea capului, aia n-o mai înţeleg!
    Deci, să fim sinceri cu noi înşine.

  17. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:43

    Dacă vreţi să-l folosiţi, folosiţi-l la o distanţă aşa…de lungimea unu braţ.
    La distanţa asta, este de 1000 de ori mai mică radiaţia, decât aici (arată spre ureche).
    Ne ardem creierul inutil.
    Gratis!

    Întrebare: Foarte multe persoane pe stradă sau în transportul în comun, ascultă ceva, cu căştile la urechi. Este bine?

    VIRGILIU GHEORGHE: Nu este bine. Ne punea Dumnezeu nişte căşti la urechi. Ne făcea nişte căşti şi, unde mergeam…auzeam muzică.
    Omul are nevoie şi de linişte.
    Omul are nevoie să fie inserat senzorial, să simţi mediul.
    Nu poţi să stai tot timpul cu alea pentru că te obişnuieşti, se obişnuieşte creierul cu stimuli şi-ţi afectezi creierul.

    În primul rând că el va dobândi dependenţa aceasta de a auzi permanent zgomot. Acasă, televizoarele-s deschise…fiecare cameră are un televizor. Intri pe internet, ieşi…muzică, asculţi muzică….ieşi!
    Te duci în grădină, te duci în parc, te duci la munte…asculţi muzică.

    Se strică creierul, se produc transformări…noi avem nevoie de LINIŞTE. Liniştea este fundamentul existenţei umane!
    Nu există cuvânt fără linişte…pentru că orice propoziţie, orice frază, orice – are virgulă, are punct, are punct şi virgulă. (foaarte tare…

    Există întreruperi care dau sens.

    (corect! Astea pe net nu sunt sesizabile decât dacă ajungi maestru în comunicare scrisă, dar chiar și-așa…aceste întreruperi plus alte nuanțe date de comunicare, fără mesajele non-verbale care nu se văd, nu se disting la modul real…și, pentru că nu ai în faţă interlocutorul se-ajunge inevitabil, la extreme!
    Pe de-o parte – celălalt nu poate gusta gluma, umorul – negru sau sec – fiindcă nu-ţi sesizează zâmbetul ironic, nu-ți suprinde privirea, grimasa, tonul, atitudinea…şi, ori te i-a la mişto, ori te condamnă!
    Mergând la cealaltă extremă, poţi sări calul crezând că celălalt a prins faza, ori îl poţi băga în deznădejde fiind prea dur, nesimţind…pentru că n-ai cum să ştii dezastrul produs de tine, în fiinţa sa….asta apropos de sinuciderile datorate imaginii negative de pe facebook).

    Şi în sintaxa relaţiei interumane, liniştea joacă un rol important.
    Ce fel de îndrăgostiţi sunt ăia, care vorbesc tot timpul?!
    Tot timpul, tot timpul, tot timpul…nu tac deloc!

    Domnule…ca să comunici un sentiment, trebuie să şi taci!
    De multe ori, scrisorile de dragoste sunt mult mai profunde decât pălăvrăgeala care se face astăzi… omul este reflexiv!
    Deci, tăcerea ne face reflexivi…marea problemă a acestor medii, este că noi nu mai suntem reflexivi, suntem tot timp ÎN AFARĂ…la ecran, la televizor, tot timpul în afară!

    Şi veţi spune – dar, cum să te dumireşti, cine eşti?
    Cum să-ţi mai dezvolţi identitatea, cum să-ţi mai dezvolţi personalitatea, cum să-ţi mai dezvolţi comunicarea cu prietenii, cum să mai fii cu prietenul, cu soţul, cu soţia când tu tot timpul eşti în afară?!
    Toată comunicarea şi totul se bazează pe reflexia lăuntrică…acolo este universul nostru, NU în afară!

    Acolo este universul reprezentării noastre, NOI acolo trebuie să lucrăm. Dacă ai zgomot permanent, nu mai poţi să te duci ACOLO…

    Hai, înţeleg…luaţi nişte dopuri cum sunt în Germania şi se găsesc – de ceară, pune-ţi-le-n ureche, măcar nu auziţi zgomotul!
    Deşi, nici asta nu-i normal pe termen lung…e linişte!
    Dar să pui muzică tot timpul sau să pui tot timpul o poveste….PREA MULTĂ INFORMAŢIE, prea mult!
    Informaţia să ştiţi că consumă energie, energia noastră!

    Orice informaţie presupune o anumită energie pe care noi o consumăm ca s-o introducem într-un sertar care să conecteze cu alte informaţii printr-o structură asociativă; cu cât sunt mai multe informaţiile, cu atât ne scade capacitatea de a face nişte lucruri, pentru că nu mai avem energia pentru a le face!

  18. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:43

    Omul deştept este astăzi, omul care micşorează la maximum valul de informaţii, blochează fluxul de informaţii.
    Ce înseamnă să fii stresat?

    Sunt multe stresuri…stresul informaţional, stresul decizional, stresul schimbării…deci, dacă schimbi casa în fiecare lună, acela e un stres teribil, te poţi îmbolnăvi.
    Dacă schimbi maşina – iarăşi, hainele, tot timpul…sunt stresuri de schimbare.
    Când schimbi oraşul tot timpul, e un stres.
    Schimbările produc stres.
    Cu cât acumulezi o cantitate mai mare de stres, cu atât e mai probabil ca anul viitor să te îmbolnăveşti…aşa spun studiile.

    Ei bine, există un stres informaţional.
    Când vă uitaţi la televizor şi credeţi că vă relaxaţi, băgaţi în voi, în cap…o mulţime de informaţii; acele informaţii produc reconfigurări ale planului interiror de reflexie, de percepţie-a lumii…al universului interior!

    S-a constatat că un om, poate prelucra numai o anumită cantitate de informaţii pe o unitate de timp…ce este PESTE, îl face să dea rateuri şi, la un moment dat devine nevrotic, intră-n nevroză şi se blochează.

    De exemplu, experimentul este spus în cartea lui Alvin Toffler „Şocul viitorului” – dacă iei, mişti o bandă de diverse culori şi pui un om sau mai mulţi subiecţi să stea la capătul benzii şi să apese pe-un buton de câte ori trece roşu prin faţa lor…când viteza benzii este mică, apasă şi niciodată nu ratează.
    Pe măsură ce creşte viteza, încep să apară raterurile.
    Deci, el/ei nu mai pot prelucra informaţia respectivă.

    După o anumită viteză, se blochează…numai apasă DELOC şi GATA!
    Cam asta se întâmplă cu noi, astăzi.
    În momentul când ai multă informaţie, începi să dai rateuri.
    Ne stresăm cu televizorul, ne stresăm cu munca şi nu mai avem chef şi timp unul de altul, de copii nu mai avem chef, de comunicat nu mai avem chef, nu mai avem chef de nimic!
    Ne aşezăm la televizor şi ne stresăm în continuare! (foaarte tare

    Şi-a doua zi, o luăm de la capăt.
    Şi aşa anestezia asta durează 2-3 ani de zile şi-mi spunea cineva – nu mi-am pus în ordine hârtiile…având o firmă, de ani de zile!
    Când vin de la serici, m-aşez la televizor.
    Mă aşez cu nevastă-mea la masă şi mâncăm uitându-ne la televizor.
    Se face seară…11, 12, ne culcăm, a doua zi o luăm de la capăt.
    Au trecut 3 ani de când am hârtiile alea şi nu m-am atins de ele fiindcă n-am timp.

    De fapt, nu e vorba de timp.
    E vorba de forţa interioară care este permanent risipită.
    Intri într-o vrie şi n-o mai poţi controla.
    Nu vorbim de viaţa duhovnicească…iertare!
    De asta vorbim în altă parte…nu ajungem până-acolo…vorbim de NEBUNIE!

    Adică….vom înnebuni!
    De la nebunie, la viaţa duhovnicescă e distanţă foarte mare.
    Problema este….la ce vă cer eu, şi vă rog foarte mult, insist foarte mult!

    Trebuie să ne menţinem sănătatea mentală şi-atunci protejaţi-vă în faţa fluxurilor de informaţii, pentru că aceste fluxuri vă consumă din timpul vital pe care ar trebui să-l acordaţi familiei.
    Deci, dacă aici…în familie, nu mai ai răbdare şi energie să investeşti în relaţia cu cel de lângă tine, apare CRIZA.

    Criza se măreşte şi cu atât tu, te refugiezi mai mult (probabil) în lumea virtuală – fie televizor, fie telenovelă, fie internet!
    Şi la un moment dat te trezeşti că eşti străin şi n-ai nimic de spus cu el….nu mai ai nimic cu el.
    Deci, nu mai au ce să-şi spună unul, altuia…şi zic – divorţăm!
    Ne refacem viaţa. Ce să-ţi refaci?
    Că nu ălălaltul e vinovat, tu ai făcut nişte alegeri greşite.

  19. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:43

    Încă o dată – suntem victimele propriilor noastre alegeri.

    Nu ne-a pus nimeni, nu ne-a legat nimeni…eu n-am văzut pe nimeni legat, torturat şi pus în faţa televizorului cu ochii deschişi, sau la calculator. Nuuuu….oamenii se aşează de plăcere, stau ceasuri, zile, săptămâni, luni, ani…şi pe urmă spun – mi-am distrus viaţa!
    Dar nu ne-a obligat nimeni să ne distrugem viaţa…NE-A SEDUS – e o diferenţă! Dar nu ne-a forţat.

    Întrebare: presupunând soluţia detaşării copilului de ecranul televizorului sau a calculatorului neconstănd în a limita timpul petrecut –minim, sau a-i interzice de a sta în faţa ecranelor, ce ne sfătuiţi cum să procedăm să ne întoarcem copiii, elevii, studenţii din această cădere.

    VIRGILIU GHEORGHE: Trebuie să redescoperim viaţa. Să le redescoperim activităţile. Copiii trebuiesc învăţaţi de mici, cu multe activităţi.
    Eu recomand la toţi, să facă muzică.
    Să facă un instrument muzical.
    E cea mai bună investiţie pe care o faceţi copilului dvs.
    Îi daţi şanse mari, mult mai mari…îi daţi şansa de a fi un om capabil în viaţă. Citiţi-i de mic, citiţi-i poveşti!
    Învăţaţi-l să citească, daţi-i cărţile care-i trebuiesc….învăţaţi-l o limbă străină, să facă sport….

    Copilul dacă are activităţi, dacă stă cu părinţii, el nu mai caută ecranul…dar dacă nu le are şi-l laşi în faţa ecranului, el acolo va sta fiindcă aia e singura lui sursă de stimuli!
    Eu am văzut prieteni care n-au televizor în casă.
    Sunt dintre ASCOR-işti care nu au televizor.
    Au de la 2 până la 7 copii, 8 copii…nu au nicio problemă.
    Ei îşi pun întrebarea cum de au oamenii timp să stea la televizor.
    Adesea constaţi că abia ţi-ajunge timpul să comunici cu celălalt, să-ţi rezolvi problemele care-s de rezolvat; televizorul îţi fură un timp pe care nici nu-l avem.

    Sigur, sunt bătrânii, dar bătrânii săracii…e o capcană pentru că ei, în loc să investească în altă parte, se blochează…şi cu cât se blochează mai mult în capacitatea de-a comunica, de-a investi….suntem deja o societate în care bătrânii nu mai stau de vorbă cu copiii…nu mai au timp – stau la televizor – la nu ştiu care telenovelă, pe urmă, la ştiri.

    …Vă daţi seama e o lume nebună dacă stai să te gândeşti aşa, e o lume în care unii stau şi se uită la televizor, alţii sunt disperaţi pentru că nu mai are cine să facă treabă….televizorul oferă şi el nişte „satisfacţii”…dă impresia că eşti cineva, îl vede omul pe preşedinte la TV şi zice că l-a văzut pe preşedinte, dar nu-şi dă seama că acela nu l-a văzut pe el…

    Ei, asta este maşina visării…omul are tendinţa de a visa, de-a evada în imaginar! Măi, dacă măcar n-ajung acolo, măcar să visez c-ajung acolo….

    Şi? Ce-ai realizat în viaţa ta, ai reuşit să schimbi ceva din viaţa ta în bine? Mintea ta e mai satisfăcută? Când te întorci în real, zici – maaamă, ce trist este la mine în casă!
    Păi dacă nu te-a satisfăcut atât de tare cu aia…e una din problemele pe care le creează aceste mijloace este aceea că te face să fii foarte trist şi nefericit pe propria ta viaţă, pentru că nu poate fi ca aia de la televizor.
    Ce viaţă au ăia, şi ce viaţă am eu?
    Faci comparaţii care-s nefaste!
    Pentru că acolo este o lume ireală, virtuală, şi-aici este o lume reală.
    DACĂ NOI ŞTIM SĂ PROCEDĂM CUM TREBUIE, NE FACEM VIAŢA UN RAI!

    Dacă stăm la televizor şi ne amăgim că acolo e raiul şi nu aicea, viaţa-ţi devine un iad…

    Întrebare: mi-am dat seama că deja am probleme cu atenţia şi memoria; există o posibilă restabilire a lor? Dacă da…cum?

    VIRGILIU GHEORGHE: În mod cert, există posibilitatea de-a reface…pentru că creierul are ceea ce se numeşte neuroplasticitate….să construiască, să reconstruiască!
    Cu siguranţă că un copil care a petrecut de foarte mic, multe ore, mii de ore în faţa TV sau calculator n-o să mai fie ca şi cum n-ar fi petrecut atâtea ore în faţa ecranului, n-o să mai fie!
    Nu avem cum să mai facem lucrul acesta.

  20. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:44

    Acesta…neamţul, spune că transformările sunt ireversibile şi că demenţa digitală este ireversibilă.
    Aşa spune în cartea lui. Căutaţi-o!
    Din păcate n-au tradus-o în engleză, numai în germană…iar noi am cerut dreptul s-o traducem împreună cu nişte prieteni, trimiţându-ne la editor…şi editorul nu ne-a căutat nici până-n ziua de azi.

    Deci, există recuperare, dar trebuie să ne implicăm în activitățile care ne promovează dezvoltarea rețelelor neuronale: lectura, reflexia, liniștea, sportul!
    Sportul este extrem de important.
    Faceți mișcare cu mâinile…omul e făcut să se miște!
    Când se mișcă, i se dezvoltă și cortexul prefrontal.
    Ți se dezvoltă creierul când faci mișcare.

    De altfel, e importantă pentru copii mișcarea, mișcarea…toate ajută!
    O alimentație sănătoasă, cu cât mai puține excitante contează foarte mult. Mai scoateți carnea cu hormoni din alimentație pentru că ne distruge organismul cu antibiotice!

    Și mai mult decât toate…e Dumnezeu!
    Până la urmă, știți care e treaba?
    Nici nu știu dacă este nevoie ca omul, chiar nimic să n-aibă, dar să nu fie nefericit!
    Dacă nu are nivelul ăla de atenție, l-a distrus…dacă se va lupta, va putea face lucruri în viață mai mari decât ăia care au nivele de atenție, mari! Pentru că inteligența emoțională nu ține neapărat de capacitățile mele intelectuale, ține de o anumită capacitate DE A LUPTA, de a mă motiva, de a lupta!

    Dacă sunteți convinși și luptați, cu singuranță veți avea rezultate mai bune decât aceia care nu se luptă.
    Și până la urmă nimeni nu stă până la sfârșit să spună: măăăi, până la urmă s-a stricat creierul!
    Nuuu..orice se reface!
    În sensul că altul este raportul când te raportezi la ABSOLUT, și altceva când te raportezi la legile psihologiei.

    Din punct de vedere neuropsihologic, nu se mai refece NIMIC sau foarte puțin.
    Din punct de vedere duhovnicesc, al raportului nostru la ABSOLUT, dacă noi schimbăm cârma, putem să ne schimbăm viața și ăsta e cel mai important lucru.
    Sunt oameni proști care s-au mântuit.
    Și alții – genii, care-au înfundat iadul.

    Spunea Petre Țuțea că ”un laureat al premiului Nobel față de o bătrână care se roagă în genunchi în fața icoanei Maicii Domnului…unul este dihor, celălalt – om”
    Deci, nu faptul că ai luat premiul Nobel te mântuiește!
    Într-adevăr, dacă aveai puțină atenție puteai să ajungi să iei și premiul Nobel…dar, trebuie să te și mântuiești!
    Așa…ai luat premiul Nobel, dar mai trebuie să te și mântuiești.

    Întrebare: Ce ne puteți spune despre sinele și identitatea omului? Putem dobândi succesul total?

    VIRGILIU GHEORGHE: De ăsta total, să fugim!
    Să dobândim succesul parțial.
    În viață, succesele parțiale sunt cele mai importante, că dacă l-am dobândit p-ăla total, suntem în înșelare.
    Nu există succes total.
    Știți cum putem dobândi succesul total? (zâmbește…)
    Să ne mulțumim CU PUȚIN!
    Cei care se mulțumesc cu puțin, au șanse mai mari să fie fericiți.
    Asta vi-o spun de la înțelepciunea cea mai veche a lui Confucius, până la Sfinții Părinți.
    Cu cât îți dorești mai puține lucruri, cu atât șansele sunt mai mari să fii fericit.
    Cu cât omul este mai smerit, mulțumește pentru ceea ce are, se bucură de ceea ce are…cu cât dorește mai mult, cu atât este mai nefericit.

  21. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:44

    Această fabrică de iluzii a industriei de consum, ne face să ne dorim luna de pe cer, și dacă n-o avem, suntem foarte nefericiți.
    Au femeile copii…au ce mânca, au fost perioade în istorie când n-aveam ce mânca…dar-s nefericite! Majoritatea!
    Chiar dacă mașina de spălat, spală…apa curge la chiuvetă, nu te duci în curte să scoți apă la vreo 200 m!
    Un prieten care s-a căsătorit, s-a dus într-o parohie și lua apă de la vreo 400m!

    Am alt prieten englez care spunea: Virgile, vin și eu la voi în țară! Zic: vino! Eu mă mutasem atunci din București…zic – vino, dar e o problemă cu apa – trebuie s-o luăm de la distanță!
    Zice: ce apă? Da, apa…mergem la un puț să scoatem apă.
    Și dușul? Cum e dușul?
    Nu e! Că dacă e apă, o luăm cu găleata, n-avem duș.
    Și mi-a zis că nu concepe viața fără două dușuri, zilnic…eu, așa de mic am trăit.
    Taică-su a fost mare ambasador în toate țările și așa era obișnuit.
    N-a mai venit în România.

    Ei, gândiți-vă că înainte, oamenii aveau o viață grea, dar mulțumeau pentru ea. Astăzi, poate că avem puțin mai multe…să știți că lumea s-a înrăit!
    Dar cred că avem suficienți de mulți oameni buni în jurul nostru sau oameni, oameni pe care nu putem să-i facem mai buni…au nevoie de un cuvânt, au nevoie de un sfat, de o susținere…CU CÂT TE FACI UTIL MAI MULT CELUILALT, CU ATÂT TE BUCURI MAI MULT!

    Îmi spune cineva: dar nu mă caută nimeni.
    Păi, știi de ce nu te caută nimeni?
    Pentru că nu ești util. Nu ești util nimănui. Ești egoist. Dacă tu trăiești pentru tine și nu ajuți pe nimeni, cine să te caute?
    Fă-te util, și n-o să mai scapi de ceilalți.
    Vedeți…nu le poți face pe-amândouă – să rămâi blocat în egoismul tău, dar să rămâi și cu ceilalți.
    Cu cât dăruiești mai mult, cu atât oamenii te vor căuta și se vor schimba pentru că dobândesc încrederea că există OAMENI!

    Am ajuns într-o societate în care vorbești cu oamenii care sunt foarte pesimiști.
    Domnule, nu mai găsești oameni…ba sunt oameni!
    Dacă eu din omul ăla extrag aurul, mină de aur este!
    Dacă extrag cositor, cositor este…dacă extrag cărbune, e de cărbune!

    Deci, dacă eu pe ăla îl văd rău, va fi rău!
    Dacă-l văd bun și investesc în bunătatea lui, nu se poate..iese ce-i mai bun!
    Eu cred că omul este bun în sine…tot omul!
    Marii criminali, cum credeți c-au ajuns criminali?
    Au făcut și ei alegeri greșite.
    Toți marii criminali, au avut probleme-n familie.
    Adică părinți dezbinați, bătăi, certuri, cu băutură, TOȚI!

    Spunea într-un studiu un polițist dintr-o carieră de 30 de ani, că a întâlnit și el un criminal provenit dintr-o familie armonioasă.
    Și-atuncea ne-ntrebăm..până la urmă, numai el e vinovat?
    În cartea ”Pornografia – maladia sec.21” dau exemplu unui mare ucigaș în serie…care, înainte de condamnarea sa…Ted Bundy, care a omorât în serie 31 de femei tinere, a declarat în interviul înregistrat video, cu câteva ore înainte de execuția lui: ”mă veți executa, ceea ce va proteja societatea de mine…dar afară sunt mulți, mult mai mulți oameni dependenți de pornografie, și în privința acestui lucru, nu faceți nimic”.

    Suntem o societate extrem de ipocrită.
    Înfundăm pușcăriile cu oameni care, noi ca societate i-am adus în niște condiții!
    Se știe bine că pornografia aduce violență împotriva femeii, cresc violurile, omorurile, cresc toate comportamentele rele!

    Întrebarea pe care vi-o pun – de ce este legală pornografia?
    De ce este legal un mesaj care aduce cel mai mare rău în lume?
    Pentru că războiul care se duce astăzi cu lumea, este acesta al desfrânării și al pornografiei.
    Prin pornografie și desfrânare vor fi supuse populațiile.
    N-o să mai lupte nimeni.

  22. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:44

    Omul care consumă pornografie și se masturbează, nu iese să facă nicio revoluție.
    Stă acasă, el are o problemă, a lui…nu se poate lupta pentru ceva MORAL, dimpotrivă!

    Și asta vor…o populație cu care să faci tot ce vrei!
    Dacă nu înțelegem să ne apărăm, nu ne poate apăra nimeni!
    Că, de închis canalele, nu poți!
    Dar noi putem să închidem televizorul.

    Întrebarea ce ne puteți spune despre sine și identitatea omului, am ținut 2-3 conferințe pe tema asta.
    Nu poți să vorbești în 2 minute.
    Mare problemă a tinerilor de azi, este că nu-și definesc identitatea.
    Nu au identitate.
    Știți cum îmi definesc identitatea?
    Prin interacție!
    Când mă-ntâlnesc cu un om, când sunt pus într-o situație, îmi văd propriile mele posibiltăți.
    Când îl văd pe celălalt, mă reflect în el….cu ceilalți, în comunitate, asta îmi dă mie identitate!

    Dacă părinții mei au o identitate puternică, eu o să-mi construiesc o identitate după ei…și, cu cât identitatea este înrădăcinată mai puternic în niște valori, cu cât modelul este mai puternic înrădăcinat în niște valori, cu atâta este posibilă construirea unei identități puternice!

    Însă, constată cercetătorii de azi faptul că modelele noastre identitare fiind de pe micul ecran…vrea o fată să vadă cum se descurcă, dă drumul la televizor!
    Ea își caută un model.
    Mă uit la fete – se uită la reviste – de modă, ea nu-și dă seama…își caută modele!
    Așa învață omul…modelare!

    Din păcate pentru că sunt foarte multe modele…acestea sunt contradictorii sau sunt modele ineficiente iar tinerii și le iau, dar nu reușesc să-și construiască identitatea, n-au identitate…și pentru asta devin agresivi. Pentru că vor să-i facă pe alții să sesizeze că există.
    Că, dacă el n-ar identitate puternică, devine agresiv, devine violent. Devenind violet într-o școală, într-o societate, devine și ălălalt de lângă el, pentru că se apără.

    Am văzut la fete că sunt agresate, răspund cu agresiune și-și măresc nivelul de testosteron…ceea ce pe ele, le afectează.
    Ce-ar trebui făcut aici?
    Nu ea să răspundă cu agresiune ci, școala să îndepărteze pe cel care este agresiv.
    Eu nu-mi trimit la școală copilul, ca să-l mutilez.
    Eu l-am trimis ca să fie educat.

    Dacă eu ca părinte constat lucrul acesta și trebuie să fim foarte atenți ce se întâmpla la școala cu copiii noștri, atuncea trebuie să iau măsuri rapide. RAPID și FOARTE FERM!

    Atât de proastă este școala și-atât de puțin învață copiii astăzi terminând 12 clase, neștiind să scrie bine.
    Mă gândesc de ce trebuie să-i chinuiesc eu, să-i trimit în fiecare zi la școală…ca să-i tâmpească acolo, să învețe numai prostii?
    Să devină violenți, să devină agresivi, să desfrâneze în colectivele respective?

    Deci, cu identitatea și cu sinele e foarte mult de vorbit pe tema asta, e o lume foarte bogată…pentru că aproape tot ceea ce facem noi, ține de identitatea noastră.
    Eu când mă duc în fața cuiva, eu sunt cine sunt eu…și în funcție de cine/ceea ce sunt eu, COMUNIC!

    Dacă eu nu știu cine sunt eu, ce să comunic, frate?!
    Pentru că eu v-am spus – orice proces de comunicare, e un proces în care omul se comunică pe sine.

    Femeile când se îmbracă și stau mult în fața oglinzii, ele nu fac altceva decât să-și dezvolte un sistem de comunicare.

  23. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:45

    Ele, prin îmrăcăminte, SE comunică, comunică ceva…deci, ăsta este un sistem de semne prin care comunică ceva..nu este altceva!
    Mai ales femeia, este foarte înclinată spre comunicare.

    De ce? Pentru că cea mai bună modalitate de a crește copilul sănătos este să comunici cu el.
    Și-atunci femeia, rămânând acasă să comunice cu unul, doi, trei, cinci, șase, șapte copii…cât i-a dat Dumnezeu, nu unul cum vrem astăzi…are genetic posibilitatea de-a comunica cu toți copiii așa…are posibilitatea genetic de-a vorbi 20.000 de cuvinte/zi, chiar și mai multe..ca să educe!

    (acuma înțeleg de ce sunt obositoare femeile și de ce se plâng bărbații din pricina GURII lor 

    Îi spune unuia ceva, altuia – altceva…ca să-i poată îndrepta, conduce în viață.
    Cel mai bun mod de-a stimula un copil, de a-l proteja, de a-l îndrepta…este CUVÂNTUL!

    Cei care știu să folosească cuvântul și autoritatea lor morală, n-or să aibă probleme în educație.
    NU BĂȚUL, CUVÂNTUL!
    Cuvântul nu înseamnă cuvinte multe…ci cuvinte CU PUTERE!

    Și bărbații sunt supărați că femeile vorbesc mult!
    Păi vorbesc…pentru că ele au un potențial de-a vorbi cu mulți copii!
    Dar dacă voi le-ați făcut doar un copil….restul cuvintelor până la 20.000, o să le suportați! (SUPER!!!)

    Nu este o glumă, pentru că în momentul în care ea are mulți copii, își epuizează debitul verbal și nu mai simte nevoia, dar când nu…vine bărbatul și-atuncea…am spus lucrul acesta la o conferință și un preot i-a scris episcopului un bilet ”stiți, are dreptate d-ul Virgiliu dar, dacă limba femeii ar fi mai scurtă, viața bărbatului, ar fi mai lungă”

    Întrebare: Cum să explic rudei mele că nu e bine să-și lase ore-n șir la calculator copilul, pentru a vedea desene animate, copilul având 1 an jumate.

    VIRGILIU GHEORGHE: Păi eu le explic, fraților! Vreți să știți un lucru? O să-l tâmpești! O să ai un copil idiot. Nu crezi? Hai să vedem…îți permiți să riști? Ce să-i explici? Luați partea asta cu ”efectele micului ecran”.

    A venit o femeie din Creta să mă cunoască, că ea în carte a văzut exact ce s-a petrecut cu copilul ei…a căpătat autism de la televizor și-atunci, ce să vă fac, doamnă?
    Cât stătea la televizor?
    Două, patru ore/zi?
    Nu, mai mult…
    4-6h/zi?
    Nu, mai mult!
    8 h?
    NU, mai mult!
    Cât, doamnă?
    Toată ziua!
    Păi, da de ce? Lucrați?
    Nu, soțul lucra…credeam că-i face bine.
    Nu v-ați gândit că dacă îi făcea bine, făcea Dumnezeu niște televizoare ca să stea copiii să se uite la ele?

    Nu vă gândiți că un copil se mișcă tot timpul?
    Aleargă, cade, se ridică…știți de ce?
    Vrea să cunoască lucruri! Să cunoască lumea și Dvs.numai îl lăsați!
    Îl puneți la un calculator ori în fața unui ecran și e cuminte.
    Ce cuminte e copilul meu și eu pot să fac absolut tot ce vreau!
    Faci ce vrei acuma, dar va veni vremea când n-o să mai faci ce vrei…și copilul ăsta te va strânge de gât!
    La propriu sau la figurat!
    O să-ți distrugă viața pentru că tu i-ai distrus viața, lui…

    Încerc să le spun la părinți că timpul investit în educația copiilor noștri trebuie să fie foarte inteligent investit.

  24. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:45

    Cu cât investim mai mult timp cu ei când sunt mici, cu atât investim mai puțin timp cu ei, când sunt mari.

    Nu vă gândiți că-i asigurați viitorul, asigurați-i prezentul.
    Moor când aud: să-i asigur viitorul!
    Mă duc să muncesc…
    Dacă vrei să-i asiguri viitorul, asigură-i prezentul, pentru că copilul tău n-o să aibă viitor, dacă n-are prezent; ca să aibă viitor trebuie să treacă prin prezent și-n prezent, are nevoie de afectivitatea ta.
    Copiii au nevoie de afectivitatea mamei până la 3 ani, în cel mai înal grad! Mai mult decât orice alt mod de a stimula copilul, este afectivitatea mamei.

    Când aud că-l trimite pe copil la bunici sau bone ca să meargă la servici….(ridică din umeri) sigur!
    Poate zici că merită, dar eu zic că nu merită!
    Nu cred că merită.
    Femeia care are copii, n-ar trebui să muncească mai mult de 4-6h…eu am zis odată la o conferință unui grup de femei, că o femeie n-are voie să lucreze mai mult de 6h și mi s-a spus…
    Nu, greșești! Mai mult de 4h.
    Și erau feministe și toată viața făcuseră 2 facultăți…se certau cu mine în tinerețe că nu, că nu se poate!
    Și mi-au spus după ani de zile că au greșit!
    Și-au dat seama după ani de zile că nu se poate…

    Deci, CEA MAI IMPORTANTĂ și CEA MAI GREA MESERIE DIN LUMEA ACEASTA…este MESERIA DE MAMĂ!
    Și noi credem că e o chestie care se face așa..de la sine!
    Nu se face de la sine!

    Mama trebuie să fie învățător, doctor, bucătar, îngrijitor, tot ce vreți!
    Nu se poate! Lucrurile-acestea nu sunt puțin lucru…mai mult de toate trebuie să fie mamă, deci să aibă capacitatea să gestioneze efectiv relația cu copilul.

    Afectivitatea să fie multă…dar măsurată, nu egoistă, nu să dezvolte comportamentul isteric și demonstrativ copilului, făcându-i toate plăcerile!
    Copilul, dacă-l iubești, nu-i faci toate plăcerile!

    ”Știți, dar noi ne iubim copiii.”
    Și cine ți-a spus matale că dacă-i faci toate plăcerile îi va fi bine?
    Deci, dacă-ți iubești copilul, trebuie să-i dorești BINELE copilului.
    Dacă-i faci toate plăcerile, crezi că-i va fi bine?
    Păi, da…zic – n-o să-i fie bine!
    Și vă spun de ce!

    Pentru că copilului căruia nu-i lipsește nimic, când o să-i lipsească ceva, o să sufere foarte mult.
    Unul din cele mai importante lecții de viață este suferința.
    De aceea le spun la părinți: lăsați-i domnule să se urce și să cadă!
    Își mai rup și ei ceva..dacă ai căzut, te-a durut, ai învățat…să te ferești!
    Îi țineți așa…

    Îmi place acest exemplu, cu pasărea…că tot are o pasăre aici.
    Pasărea când e ținută în colivie, când îi dai drumul…într-o săptămână, două, moare! Așa e și cu copiii noștri!
    Ținuți așa, când îi dai drumul…știți cum e cu suferința?
    Eu dau slavă lui Dumnezeu c-am prins și comunismul.
    Am prins destul…și-am prins și cu frig în casă – 5 grade, 10 grade…stăteam acolo și ne învățam cu paltonul pe noi, cu bocancii-n picioare.

    Dar când am terminat perioada asta, știți ce le-am spus unor oameni?
    Eu am o mulțumire față de comunism.
    M-a învățat un lucru foarte important – SĂ RABD!
    Dacă nu înveți să rabzi în viață, vei fi un om nefericit.
    Pentru că nu poți să te confrunți cu greutățile.
    Să nu-mi spuneți mie că reușiți să-l protejați pe copil până la moarte de orice greutate.

    Și vă spun de ce…presupunând că nu va avea boli, presupunând că nu va avea căderi…va avea greutățile inerente unei vieți de familie, unei relații.

  25. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:46

    Și el n-o să poată face răbdare.
    Pentru că oamenii nu intră desăvârșiți în familie, sunt pătimași, sunt egoiști.
    Și-acolo o să-ți dai examenul de răbdare, de smerenie..și dacă nu poți, îți vine să-i dai celuilalt cu ceva-n cap!

    Și ăluia îi vine să-ți dea cu ceva în cap ție…uite-așa ajung oameni la bătaie, ajung la dispreț, la nepăsare…când puteau să transforme într-un Rai viața de familie, au transformat-o într-un iad.
    Când auzi…nici nu-mi vine să mă mai duc acasă!
    Când o văd pe nevastă-mea, mă îmbolnăvesc!
    Și nevasta zice la fel…nici pe băiatul lui nu-l mai suport, nu-l mai suport pe fie-miu!
    Așa au ajuns oamenii…să nu credeți că vă spun din povești, vă spun din ce aud.
    Se întâmplă.

    De ce? Pentru că n-am știut să ne comportăm la momentul oportun.
    Nu facem răbdare.
    Noua generație intră total nepregătită pentru viața de familie.
    Nu știu să facă răbdare, nu știu să suporte greutăți, nu știu să-l asume pe celălalt, nu știu ce înseamnă compătimirea, nu știu ce înseamnă smerenia, nu fac față!
    Oamenii înainte erau încercați…era viața grea!
    Trebuiau să se ducă iarna să spele cu apă rece…se făceau mâinile noduri, noduri din cauza reumatismului…ce durere aveau!
    Nu-ți mai ardea de prostii.
    Erau lucruri mici.

    Astăzi, pentru că trăim într-o lume artificializată, toate aceste lucruri mici, devin foarte importante! Într-adevăr, oamenii nu mai sunt simplii la minte, și cel mai rău lucru în viața de familie este nepăsarea celuilalt.
    Dar nu putem să-l schimbăm pe ălălalt, dacă nu ne schimbăm pe noi.

    Eu le spun permanent: nu lucrați asupra celuilalt decât lucrând asupra voastră!
    Lucrând asupra voastră, îl schimbați și pe celălalt.
    NU EXISTĂ ALTĂ SOLUȚIE!
    Eu nu am acces la el, am acces la mine – deschis, și mă ajută și Dumnezeu! La el, lui…dacă mă schimb pe mine, îi dau o șansă și lui salvând căsătoria, dând o șansă familiei.

    Să știți un lucru: atuncea când noi avem o convingere, o convingere puternică, avem un spirit pe care îl manifestăm și-avem o putere-n cuvânt. Dacă n-avem convingere, n-avem putere-n cuvânt.
    În primul rând s-avem convingerea că face rău și de ce face rău…eu nu forțez pe nimeni!
    Eu spun: ăsta este adevărul cum îl văd eu, dacă vrei să-l primești, îl primești…de ce?
    Dumnezeu lasă libertatea omului, maximă! E o ființă liberă.
    Numai diavolul forțează. Nu forțați.
    Și spuneți – o dată, de două ori…ce putem face?
    Dacă el nu vrea să primească…este scris și în Înțelepciunea lui Solomon!
    Cel mult, ne rugăm pentru el.

    Dar eu cred că dacă e un părinte bun, conștient cât de cît, dați exemplare după cartea asta, vorbiți-i…ceva se va mișca în el.

    Întrebare: cum se poate apăra împotriva armelor psihotronice? Ce ne puteți spune? Creierul nu se poate apăra genetic. Ce energie este aceasta? Cum se poate apăra concret….

    VIRGILIU GHEORGHE: Domnule! Să ne protejăm în fața fluxului de informații. Asta s-o facem fizic.
    Iar duhovnicește, mintea să caute drumul către inimă.
    Mintea dacă a găsit drumul către inimă și se-așează-n inimă, orice-ar face ăștia cu noi, n-o să mai poată face nimic.
    Dar deja e un lucru mare.
    Însă, să facem în așa fel încât când auzim o rugăciune, să se odihnească. Când zicem – Doamne Iisuse Hristoase…mintea noastră să se-ndulcească. Să se-ndulcească, pur și simplu!

    Trebuie să simțim bucurie. Dacă nu simțim bucurie, nu a devenit hrana noastră cea de toate zilele.

  26. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:46

    Și-atuncea, cu siguranță că armele astea, nu mai au putere.
    Pentru că Dumnezeu a făcut lumea aceasta, astfel încât să nu-l poată pierde, decât dacă omul vrea.
    Încă o dată – suntem victimele propriilor noastre alegeri.

    Întrebare: dacă încercăm să filtrăm posturile de televiziune, cât și cele accesate pe net…suntem la fel de afectați?

    VIRGILIU GHEORGHE: Nu, evident! Nu suntem la fel de afectați, dar suntem afectați. Am vorbit odată la Arad, 3 ore. Și-mi trimite un bilet cineva – am o fetiță de 3 ani, cât timp s-o las la televizor? Și i-am zis – un minut. Un minut n-o să-i facă rău.

    Domnule…știți care este treaba cu televizorul?
    ESTE O SURSĂ DE FASCINAȚIE, DE SEDUCȚIE!
    Îl ai în casă, te uiți la el.
    E un timp pe care noi îl pierdem.
    Vom da socoteală de timpul ăsta.
    Veți spune – am timpul ăsta!
    Și n-ai ce face cu el?
    Se plânge lumea că n-are timp să facă, să dreagă…și sunt atât de multe lucruri de făcut!
    N-are cine să-i aducă apă la un bătrân, n-are cine să vorbească cu un copil pe stradă…sunt atâtea lucruri!
    Găsim ceva de făcut.
    Vom da socoteală pentru timpul ăsta care-l pierdem.
    Deschidem televizorul dimineața – 8, 10 dimineața.
    Ne ducem la serviciu, l-am închis…venim de la serviciu, l-am deschis.
    Ne uităm la televizor, fără să ne uităm la ceea ce este important.
    Sunt oameni care nu adorm decât cu televizorul aprins.

    Așa de mult a pătruns în viața oamenilor, că mi-e și frică să nu mă linșeze ăștia.
    Spunea un preot la predică – măi oameni buni, mai închideți televizoarele-astea!
    La care o bătrânică i-a spus – părinte, dacă ne luați televizorul, nouă ce ne mai rămâne?
    Asta este! Aici s-a ajuns.
    Ce să-i mai zici? Ea a spus totul.
    N-avem nicio treabă cu Dumnezeu, chiar nicio treabă.

    Mie îmi spuneau părinții în Sf.Munte: unde există televizor în casă, nu există progres duhovnicesc. Punct.
    NU-i punct și virgulă.
    Vreți să progresați duhovnicește, să vă schimbați viața?
    Îndepărtați-l!
    Pentru că el vă va împrăștia mintea, el vă va atrage.
    Sigur…dacă te uiți 3-5 minute/zi, da!
    Dar nu face nimeni asta!
    Te uiți numai la cele duhovnicești, da!
    Dar nu face nimeni asta!
    Mai mult ne-nșelăm decât putem….de-asta mă doare inima, măcar să facem!
    Mai ales copiii!
    Cum să controlezi copiii?

    Întrebare: cum pot fi evitate, sau cel puțin diminuate efectele calculatorului, internetului asupra copiilor ce cresc în familii care au profesii în domeniul IT?!

    VIRGILIU GHEORGHE: Păi da, dar ce treabă au copiii cu calculatorul dacă au părinți IT? Că doar nu suferă prin intermediul părinților.
    Nu se uită tatăl la calculator și se strică creierul copilului.
    Nu înțeleg. I se strică dacă stă copilul la calculator.
    Nu vă sfătuiesc să vă țineți copiii la calculator.
    Eu le spun la oameni. Spunea cineva o dată, și preot!

    Domnule, să știți că ați avut dreptate. Am o fetiță de 6 și una de 9. Într-o zi am intrat la ele în cameră și am văzut uitându-se la televizor, apoi la calculator…fiind niște porcării! Nici nu vă spun ce-am văzut, că sunt copii pe-aici. Îngrozitor!

    Și am sărit să închid…la care, fetița de 6 ani – lasă măi tată, am mai văzut și altă dată cum nenea cu….ce faci frate, că i-a intrat în cap copilului și când va veni cineva peste 10 ani să facă același lucru, va spune că-i normal..pentru că are acolo în subconștient prins…l-a văzut ea când era mică!

  27. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:46

    Întrebare: ce soluții tacticoase aveți ca să faceți un om să se lase?

    VIRGILIU GHEORGHE: Zicea Pr.Dionisie…să nu-i vorbești niciodată ca și cum nu are dreptate! Îi vorbești ca și cum are dreptate.
    De ce? Ca să nu-i stârnești egoismul.
    Atunci egoismul, n-o să-l lase să primească. Îi spui…da, da…dar uite, așa este!
    Nu trebuie să fim împotrivitori în duh!
    Trebuie să fim calzi, să avem multă pace…trebuie să fim deschiși, blânzi, să ne rugăm înainte de-a vorbi, să ne gândim…na!
    Să primească omul. Nu-i puțin lucru să primească cineva ceea ce spunem fiindcă suntem egoiști.
    Este lupta asta cu egoismul, până la moarte o s-o ducem cu ea….

    Întrebare: cum vindecăm sau scăpăm de efectul negativ al televizorului sau al net-lui asupra copiilor?

    VIRGILIU GHEORGHE: Păi v-am zis – da-ți-le activități! Am fost undeva la Arad și-am vorbit, și pe urmă am mai fost dupa 3 ani și mi s-a zis: aaa…d-ul Virgil, să știți că am scos televizorul din casă. Și cum ați făcut, doamnă? M-am dus acasă, l-am scos și l-am aruncat la gunoi.
    Păi, și copiii? Dar, ce?! Au ceva de zis? Sunt convins că nici bărbatul nu avea nimic de zis. (râde…)
    Altcineva îmi spune…de data asta un preot: domnu Virgil, am zis când v-am citit cartea că renunț la televizor.
    Dar acuma când ați venit la noi, la Pitești…face – gata!
    Și pe urmă îmi scrie după o săptămână un coleg, un prieten de-al lui, tot preot: domnu Virgil, a ajuns acasă, a luat televizorul sus în curte, a luat 3 pietre și-a zis – în Numele Tatălui și-a aruncat cu piatra, al Fiului – cealaltă piatră, și-al Sf.Duh…ultima piatră! Așa a scăpat de el…pe urmă l-a aruncat!

    Sunt și oameni d-ăștia! Altcineva…în Suceava! Ea – doctoriță, el – doctor! El, televizor, football, băieții – la fel! Nebunie…ea, îi zice o dată, de două ori, pe urmă blesteamă – să-l trăznească Dumnezeu! Și a trăznit Dumnezeu! A trăznit Dumnezeu și prin antenă, s-a ars televizorul. De-atuncea, nu și-au mai luat televizor. (superr!) Au văzut că e voia lui Dumnezeu…

    Deci, vedeți că sunt tot felul de mijloace de a scăpa de el, din casă…m-am dus odată la o televiziune, la Hunedoara și îmi spun: domnul Virgil, acuma n-o să spuneți să aruncăm televizoarele pe fereastră! Zic: Doamne ferește! Mai cade în capul cuiva și-l omoară! Faceți cum credeți. Eu zic că există posibilitatea de a scăpa de ele.

    E O PROBLEMĂ DE VOINȚĂ ȘI DE A CĂUTA ACTIVITĂȚI!

    E vorba de a ne reconstrui viața, de a ne reconstrui comunicarea cu cel de lângă noi, dacă tot vorbim de educația copiilor noștri.
    E foarte comod să-l pui pe copil la televizor și să scapi de el.
    Cel mai comod lucru. L-am pus și mi-am văzut de treaba mea.
    Dar vei da socoteală pentru treaba asta pentru că el învață prostii, va deveni hiperactiv, axat pe lucruri care n-o să-i folosească-n viață și-atuncea nu este calea bună.

    Întrebare: în România, guvernul a inițiat introducerea de tablete în școli. De ce nu intreprindeți acțiuni – Dvs.sau ONG-rile ca să opriți asta?

    VIRGILIU GHEORGHE: Eu intreprind tot felul de acțiuni.
    Am vrut s-o fac și pe-asta dar sunt în mijlocul unui studiu mare pe tema asta și mi se pare foarte greu studiul, pentru că lucrarea este foarte complexă, s-a scris mult, am acasă pe masă numai așa (arată cât un metru liniar)…studii pe tema aceasta – a tabletelor, calculatorului…în educația copilului!

    Vă dau un singur exemplu de ce este negativ: sunt niște rețele neuronale…cognitive să le spunem, care favorizează învățarea.
    Adică – eu mă raportez cumva la cartea aia, la materia respectivă, îmi creez niște obiective…spun că până mâine învăț asta, citesc asta…mă uit!
    Ei, aceste mecanisme sunt fundamentale pentru cei care sunt buni la școală. Adică știu să le folosească.

  28. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:47

    De multe ori, sunt copii care învață mai puțin decât alții, dar sunt mult mai buni pentru că stăpânesc mai bine aceste mecanisme, știu să-și organizeze timpul, să-și creeze obiective, să memorizeze.

    Ei bine, în contact cu ecranul, nu funcționează aceste mecanisme. Aceste mecanisme îți dau dispoziția de-a învăța.
    În contact cu ecarnul, nu ai dispoziția de-a învăța.
    Deci, dacă vreți să-i stricați relația cu cartea, cumpărați-i o tabletă – are prietenă tableta și dușman – cartea!
    N-o să mai poată-nvăța!

    De ce fac guvernanții-așa?
    Sunt multe interese…în Europa dictează introducerea acestor tablete tocmai pentru asta – nu se mai dorește ca copiii să învețe, nu se mai dorește! Nu vă amăgiți cu lucrul ăsta.
    Nu numai în România, școlile de stat sunt la pământ.
    Când spun la pământ, la pământ…aproape că nu învață nimic!

    Întrebare: care este vârsta optimă de a merge copiii la școală?

    VIRGILIU GHEORGHE: Din pct-ul meu de vedere la ora asta…cât mai târziu! Ca să stea acasă să facă treabă, să învețe ceva!
    Că pe urmă începe școala și n-o să mai învețe.
    Deci, când eu văd copiii la școală 3 ore care nu-i spun nimic, creierul lui învață că nu-i important să învețe.

    Când vine clasa a 4-a, el se plictisește. Pentru că așa a învățat. Nu ne dăm seama dar printr-o educație proastă noi dezvățăm copilul de obișnuința de-a învăța, deprinderea pe care trebuie să i-o formăm, de apetitul pe care-l are…pentru că el pleacă cu un apetit la școală dar dacă profesorul nu știe să i-l dezvolte și mediul, colectivul nu-l pun în funcțiune, el – dimpotrivă, se va reprima și n-o să-l mai aibă!

    Întrebare: medicina a dovedit că între 3-5 ani, e cel mai bine copilul să-nvețe cel mai mult, să învețe încă-o limbă pe perioada în care trebuie să asimileze cel mai bine informația. Care este părerea Dvs.?

    VIRGILIU GHEORGHE: O limbă poate să învețe, dar nu mai mult.
    Eu merg foarte mult în concepția mea despre educație, spre activități.
    Să facă sport, să facă un instrument musical…la 4 ani să facă un instrument musical.
    Sport, instrument musical, matematică în ultima fază…lectură – aceste activități îi dezvoltă creierul.
    Și treburi casnice, gospodărești!

    Copilul trebuie învățat de mic cu ascultare în casă.
    Fetița – strânsul mesei, făcut curat.
    Băiatul – cu treaba cutare.
    Acestea joacă un rol foarte important.
    Nu numai că va avea nevoie de ele să știe în viață, dar dacă le va face acuma, le va face și mai târziu.
    Nu le face acuma, n-o să le facă nici mai târziu.
    Așa sunt lucrurile.

    Îl învățați să muncească, să fie responsabil. Aceste lucruri sunt foarte importante.

    Întrebare: soțului îi plac filmele de groază și cele istorice cu conținut violent. Cum aș putea să-i schimb această deprindere pentru că mă deranjează. El spune că îi place, vreau eu sau nu…el oricum rămâne la deprinderile sale.

    VIRGILIU GHEORGHE: Eeee…când devenim și noi mai duhovnicești, așa încet, încet…poate îl atragem și pe el.
    Nu numai să mergem la Biserică, să avem viață duhonvicească.
    Să ne rugăm la Dumnzeu să-i îndrepte mintea.

    Nu-i dați lecții bărbatului…femeia care cred că-și îndreaptă bărbatul dându-i lecții, greșește!
    Bărbatului nu-i plac lecțiile pe care i le dă nevasta…spuneți o dată, știe ce-i place la Dv.și lăsați-i libertatea!
    Mult mai repede o să-l convingeți lăsându-i libertatea decât să-l constrângeți, pentru că el se va opune.
    Nu-i place lui ca bărbat, să i se dea lecții, mai ales de nevastă-sa, înțelegeți? (râde…).

  29. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:48

    Întrebare: cum să deosebim viața activă de cea hiperactivă? Spre exemplu sunt implicat în diverse activități și care-s consecințele hiperactivității asupra trupului, mintii și sufletului? Multumesc.

    VIRGILIU GHEORGHE: Nu e vorba numai de hiperactivitate. Hiperactivitatea este o reacție neurologică. Sunt multe activități. Astea vă afectează atenția. Nu știu cine-a scris…femeie sau bărbat, pentru că răspunsul este diferit! Femeia prin natura ei este multi-tasking prin firea ei…dar în casă.:)

    Deci, unuia îi face de mâncare, cu altul face lecții, la unul urlă să nu se arunce pe fereastră…asta poate să facă și nu se stresează, nu face cancer la sân.
    Dar dacă se duce la servici și trebuie să facă 5 activități, este foarte greu pentru ea, se stresează și există posibilitatea să facă cancer de 400 de ori mai probabil, dacă n-ar face aceste lucruri.
    Deci, femeia a fost făcută să se streseze cu copiii și treburile gospodărești, dar n-a fost făcută să se streseze cu activitățile din afară, mai ales cele care presupun ub management și lucrul cu oamenii.

    Deci, dacă sunteți femeie și aveți astfel de activități, nu este recomandat…o să vă îmbolnăviți, mai devreme sau mai târziu.
    Dacă sunt activități în casă, da…aveți capacitatea!

    De ce? Pentru că în activitățile domestice, femeia se implică afectiv. Adică…când ea strigă la un copil sau îl protejează pe altul…o face cu dragoste!
    Acea dragoste provoacă oxitocină.
    Oxitocina îi crește nivelul de satisfacție și îi dă posibilitatea de-a rezista la stress.

    În momentul în care lucrează în societate și trebuie să facă anumite lucruri, le face cu nervi, le face cu tensiune.
    Așa scade oxitocina și o dărâmă stresul acela. Pentru că la femeie nivelul de oxitocină este foarte puternic implicat în procesele psihologice, adică în tot ce face femeia, face…implicându-se emoțional.

    Bărbatul poate să facă ceva și neimplicându-se emoțional.
    Femeia, dacă nu e implicată emoțional, greu face…
    Ei…face ușor pentru că implicându-se emoțional și afectiv, crește nivelul de oxitocină.
    Și oxitocina este minunată, în fapt!
    În cartea aceasta ”pornografia – maladia sec.21”, dau exemplu 15 calități pe care le are oxitocina, în refacerea organismului.

    Spre exemplu, nivelul mare de oxitocină vindecă de 2 ori mai repede rănile, scade nivelul de dependență, crește rezistența la stresul psiho-social, scade nivelul de durere…în sensul că copilul se lovește, țipă…mama se duce, îl ia în brațe, îl pupă și copilului îi trece…lui îi crește nivelul de oxitocină și nu mai simte durerea.
    La fel…când femeia a născut și bărbatul trebuie să fie lângă ea!
    Cu cât el este mai aproape, cu atât șansele ca ea să facă depresie post-natală, sunt mai mici.
    Invers, dacă nu îi este aproape, scade nivelul de oxitocină și, mai ales dacă a avut cezariană care nu-i crește nivelul de oxitocină…oxitocina crește la nașterea naturală…ea este hormonul care impulsionează contracțiile.

    După naștere, femeia rămâne cu nivelul mare de oxitocină care o ajută în primii ani care-i are copilul când e mic, să reziste stresului care presupune creșterea copilului.
    De aceea le spun mai ales dacă e vorba de cezariană, soților…să fie apropiați, să fie acolo, lângă ele…să le susțină, pentru că susținerea lor emoțională și-afectivă le va face să depășească mult mai ușor posibila depresie postnatală care este din ce în ce mai deasă în zilele noastre.

    Întrebare: ați vorbit despre maturizarea timpurie a copiilor noștri. Ce părere aveți despre acordarea dreptului la vot, de la 16 ani a copiilor noștri?

    VIRGILIU GHEORGHE: Inutil. Ei nu se vor duce nici dacă le-o acorzi, la 18. Tinerii nu mai sunt interesați să voteze. Nu are nicio semnificație. E-o prostie. Nu se mai duc adulții. Ce să votezi când tot ăia ies?! Din păcate, nici nu prea avem cu cine alege…ni se pun să facem alegeri între unul rău și altul – și mai rău! Chiar mă-ntreba cineva: Virgile, tu cu cine alegi? Zic – măi, frate! Știi cum este-acuma? Care a omorât mai puțini…deci, eu nu pot să-aleg și să-mi încarc conștiința! Pentru că eu dacă-l aleg pe unul și ăla face o porcărie, îmi încarc conștiința că am ales prost.

  30. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:48

    Întrebare: cunoașteți autori ruși care-au scris în română?

    VIRGILIU GHEORGHE: Nu cunosc rusa…au vrut să-mi traducă cărțile dar cred că s-au dus prea sus și s-au blocat undeva.

    Întrebare: ca orthodox, ce credeți despre activismul virtual? Al clericilor, monahilor…

    VIRGILIU GHEORGHE: Domne…e bine să fie acolo, poate mai pescuiești pe vreunul. Dar nu ăsta este genul nostru de misiune…nuu! Rostul este în primul rând chilia, genunchii, asta este! Și pe urmă, dacă noi ne sfințim se sfințesc și altii în jurul nostru.
    Dobândește pacea și o vor dobândi și altții. Dacă noi n-am dobândit pacea, degeaba stăm pe internet…n-o să convingem pe nimeni.
    Când te vede cineva și vede că ai pace, imediat vine și el la Dumnezeu pentru că zice – am văzut un om fericit! Un om bucuros de ceea ce are…dar dacă nu-i vedem pe oamenii ăștia, nici nu credem că mai există. Asta este toată problema.

    Întrebare: dacă suntem pe rețele de socializare urmărind știri, sfaturi despre sănătate, rețete de mâncare, naturiste…

    VIRGILIU GHEORGHE: Nu este atât de greșit să urmărim dar…încă o dată – mie mi-au făcut un cont pe facebook. M-am trezit că mă sună cineva – Virgile, ți-ai făcut cont pe facebook. Nu, n-am făcut niciun cont. Cum să fac cont, dacă nu cred în asta….și am zis să-mi desființeze contul…o săptămînă, două și nu s-a rezolvat până a dat de altul, mai persuasiv.

    Sigur, dacă mi-aș face cont, aș aduna 2000-3000 de prieteni. Dar, nu asta este esențial. Și nu pot să stau să le rezolv problemele. Dacă stau acolo să le rezolv problemele, n-o să mai fac altele care-s importante pentru ceilalți. Nu știu dacă asta este calea cea mai bună.

    Uitați – Familia ortodoxă – este o revistă care se găsește azi în România…iertați-mă, în Moldova! Este o revistă în care sunt spuse răspunsuri la absolut la toate problemele – de sănătate, psihologice, probleme de familie, științifice chiar! Cu abordări foarte bune. Sunt profesori, sunt doctori, sunt de toate…și numai asta dacă ați citi-o lună de lună și ați avea un PLUS! Se găsește, dar oamenii nu știu că se găsește! Oamenii nu mai vor azi ca să citească! Vor să stea pe internet.

    Întrebare: Spune-ţi-ne vă rog, dacă mijloacele audio ar putea avea efect nociv, la fel ca cele video…dacă da, care sunt acele pericole?

    VIRGILIU GHEORGHE: Nu, nu vor avea! Nu au acelaşi efect pentru că imaginea este cea care ne fură…dar dacă staţi şi ascultaţi muzică tot timpul, 24h din 24h…aveam pe cineva care stătea deasupra mea şi asculta tehno – non-stop! Nici nu ştiu când mergea la servici…probabil că , 3,4-5h nu asculta, dar poate nu le prindeam eu p-alea!

    Mă rugam la Dumnezeu …nici nu ştiam ce să fac – să mă iau de el, să-l dau în judecată…mai făcea şi porcării! M-am urcat odată la el şi i-am zis : ce faci domne cu fata aia, vrei s-o omori, că urlă – ajutaţi-mă, salvaţi-mă! Zic, măi frate am ajuns să trăim ca-n iad, aici….până-n-tr-o seară în care a distrus tot – a spart prin casă, toate geamurile, a dărâmat soba, a distrus tot şi-a plecat şi s-a mutat în alt oraş.

    Mă gândeam cum de nu înnebuneşte…şi-ntr-o noapte a înnebunit, tot timpul asculta! Mai ales dacă e muzică, ascultând tot timpul, creierul este afectat. Dar nu e la fel ca imaginea. Imaginea ne omoară azi! Dacă ar fi fost numai audio, nu şi video….altfel ar fi fost lumea azi.

    Întrebare: funcţiile matematice urmărite video 10 minute m-au lămurit mai mult decât la şcoală. Cum vedeţi înlocuirea lecţiilor cu cele video?

    VIRGILIU GHEORGHE: Slavă Domnului c-a fost un curs bun…nu e o soluţie! Una e să ai un om…probabil că la şcoală nu aţi avut un profesor de matematică suficient de bun care să înţeleagă el însuşi ce spune acolo…că dacă el nu înţelege, nu poate să-ţi transmită. Profesorul care înţelege, are capacitatea de-a transmite…e o vocaţie şi asta. N-o să aibă viitor treaba asta! Nu e mediu ca să-nveţi aşa…dacă staţi un an de zile, zi de zi să-nvăţaţi aşa, v-asigur că n-o să mai puteţi să-nvăţaţi.

  31. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:49

    Întrebare: am pete cu lichid pe creier care-mi dau depresii şi-mi îngreunează gândirea. Puteţi să ne spuneţi cum să alimentăm creierul ca să fie mai activ?

    VIRGILIU GHEORGHE: Creierului îi trebuie vitamine, enzime, mişcare, efort fizic, să nu-l suprasolicitaţi sub nicio formă, să evitaţi situaţiile conflictuale, să căutaţi situaţii care vă susţin pentru că depresiile vă sunt activate. S-aveţi încredere multă în Dumnezeu şi smerenie! Vă va trimite Dumnezeu pacea Lui, şi cu siguranţă vă va merge mai bine creierul.

    Pr.Sofian Boghiu care mi-a fost duhovnic fiind din Basarabia, şi d-asta şi spun…la un moment dat a plecat în Germania să-şi facă un RMN. I-au făcut o analiză şi-au constatat că creierul lui este distrus. A venit şi mi-a spus: domnu Virgil, mi-au spus ăia că creierul meu este distrus, şi se miră cum de trăiesc pentru că am celulele moarte. Şi le-am zis: dacă creierul meu este mort, înseamnă c-o să mor şi eu, mi-a zis părintele. Nu numai că era distrus,dar mai şi cânta! Mai şi gândea…ne sfătuia şi pe noi, nu numai pe mine, o mare parte din intelectualii din Bucureşti care mergeam la Biserică ! Avea dureri de cap mari, într-adevăr…deci, vedeţi…Dumnezeu poate face ca şi fără creier, să gândeşti! :)))))

    Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne distrugem creierul…înţelegeţi?! Asta înseamnă că dacă cumva am ajuns în urma unui accident, şi se întâmplă dacă accidentele sunt grave, se schimbă funcţiile şi trec de pe o funcţie pe alta, de pe o emisferă pe alta, de pe o zonă corticală, pe altă zonă corticală. Deci, nu vă faceţi griji, dar puneţi-vă nădejdea-n Dumnezeu.

    Întrebare: cum poţi să struneşti excitaţia sexuală, tensiunea sexuală şi cum putem să evităm aceasta?

    VIRGILIU GHEORGHE: Evitând mesajele ! Evitând alimentele bogate-n hormoni…mai multă mişcare, făcând binele pentru aproapele. Ţinut post…puţin mai mult, în sensul că dacă mănânci mai puţin, scade şi excitaţia…că scade totul! Nu glumesc…feriţi-vă de alimentele care excită! În nici un caz sucuri, ciocolată, cafea, alcool, eventual un pahar de vin la masă negru şi nu mai mult…iar dacă faceţi şi puţină rugăciune, aveţi şi-o viaţă duhovnicească, vă spovediţi des şi vă împărtăşiţi pe măsura conştiinţei, veţi scăpa de lucrurile-acestea, garantat!

    Altfel, va fi foarte greu pentru că în general, lucrurile-astea provin de la o hrănire a imaginaţiei, a fanteziilor erotice care-şi cer drepturile. Ai obişnuit mintea, ea cere…ca şi cum ar cere tot timpul cărbune, adică substanţă, materie…ca s-o hrăneşti! Nu-i mai dai, te înnebuneşte, produce anxietate şi-atunci trebuie să te lupţi puţin ca să scapi de ea.

    Întrebare: Cum trebuie să trăim în lumea-aceasta tehnologizată?

    VIRGILIU GHEORGHE: Ştiţi cum spunea Sf.Părinţi – ca şi cum n-am face parte din ea, ca şi cum n-ar fi tehnologizată. Adică să folosim cât mai puţin tehnologia şi să punem accentul în viaţa noastră pe mai mult ce ţine de comunicarea cu omul, de relaţia cu omul. N-o să câştigăm nimic, n-o să câştigăm fericire din relaţia cu tehnologia.

    Sunt unii oameni extrem de entuziasmaţi de-un aparat…au laptop nou, au un aparat nou…se-nvârt în jurul lui de parcă-ar fi în jurul pământului; au maşini noi, se duc s-o mai privească din când în când, se bucură, se simt bine…dar sunt îngroziţi că cineva ar putea să i-o zgârie! I-au pus alarmă ca să n-o fure…

    Deci, cum să spun…cu cât avem lucruri mai multe de care suntem legaţi, cu atât avem libertatea mai redusă. Omul care n-are lucruri, e fericit…n-are ce pierde! Unul care dă 800 de dolari pe-o haină, nu poate să mănânce cu ea la masă. Trebuie să fie atent pentru că dacă mănâncă şi o murdăreşte şi nici nu prea are bani, devine disperat. Cu cât ne legăm mai mult de ele, cu atâta vom suferi mai mult, pentru că ne pierdem libertatea. Eu sunt un om foarte liber şi recomand tuturor oamenilor să-şi păzească libertatea. Şi Dumnezeu iubeşte libertatea noastră. Nu putem fi mai liberi, decât putem fi liberi, cu Dumnezeu.

  32. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:49

    Dracu ne urăşte şi vine c-o ofertă. Noi, trăind în lume…toţi ne fac oferte! Dar nu ştii că oferta, diavoul ţi-o face…îţi dă împrumuturi bancare cu rate cât mai mici, după care îţi ia casa. Toate chestiile-astea vin cu ofertele lor. Să fim foarte treji. Să ştim un lucru – măsura cu care ni se oferă, ni se va cere! Nu există nimeni în lumea asta care să-ţi dea, fără să-şi ceara, decât omul lui Dumnezeu!

    Întrebare: cum să stopăm acest proces tehnologic, în lume?

    VIRGILIU GHEORGHE: În primul rând să-l stopăm în viaţa noastră şi pe urmă trecem la lume. Oamenii înainte, aveau o memorie extraordinară. Tot ceea ce vorbeau, învăţau! Auzeau ceva şi puteau să reproducă până la ultimul cuvânt. Astăzi, cu cât ai mai multă informaţie, oamenii nu mai au memorie…şi sunt studii care arată că trăim într-o societate cu tembeli.

    Dar acum am trecut de la societatea cu tembeli, am trecut de la societatea cărţii la cea tehnologică în care nu mai există nimic.

    Întrebare: numele psihologului de la începutul conferinţei.

    VIRGILIU GHEORGHE: Dacă vă referiţi la asta, cred că am citit ceva la „ dragostea, de-a fi iubit, de-a fi util”….cred că la asta vă referiţi. Am undeva notat, dar nu-mi mai amintesc unde…

    Întrebare: credeţi că din cauza stresului creierul nostru nu mai poate memora, concentra, decide, scade atenţia…

    VIRGILIU GHEORGHE: Da, da, aşa este! Stresul face toate lucrurile-acestea.

    Întrebare: de ce tinerii numai doresc nimic, nu mai au putere pentru ceva, sunt epuizaţi…

    VIRGILIU GHEORGHE: Tocmai pentru că au fost bombardaţi prea mult. Eu am atins nişte subiecte. Nu le-am dezvoltat până la capăt pentru că e mult de vorbit. Nu ştiu cât a durat până acum. 3h? De-abia am început.

    Deci, în momentul în care copiii şi tinerii sunt foarte puternic stimulaţi încâ din primii ani ai vieţii, sunt obişnuiţi cu stimuli puternici, când cresc, nu se mai pot stimula singuri. De aceea eu recomand părinţilor să nu-şi stimuleze copiii foarte tare. Stimuli din aceştia superficiali care hiperstimulează: culori, alimente foarte excitante, tot felul de plăceri, muzică multă, distracţie multă….ei se-obişnuiesc cu asta.

    Spre exemplu, dacă eu sunt obişnuit cu astfel de lucruri, în momentul în care ajung în viaţa de familie (presupun….), mă simt foarte monoton. De ce? Pentru că nu ma distrează, e altceva! Zici: măi, da nu-i deloc distractiv.

    Copilul care creşte cu aşa-ceva…spun Asociaţiile de psihiatrie americane despre dependenţă, preşedinta asociaţiei, doctoriţa – fiica lui Troţki – cel care-a fugit în America; deci, fiica lui spunea că copiii care-s stimulati foarte puternic în vremea copilăriei, când ajung tineri, nu mai au puterea să se stimuleze singuri, nu-i mai interesează nimic şi-atunci se plictisesc.

    D-aia vă spun, învăţaţi-vă copiii cu stimuli mici, cu lucruri în care ei trebuie să facă efort! Este esenţial ca de la 4 ani, să vă puneţi copiii în casă să muncească, să se ocupe de ceva…nu neapărat că aveţi nevoie de munca lor…ci, pentru că el aşa, îşi va dezvolta nişte abilităţi. Va învăţa să muncească, se va lupta…el la 4 ani e fericit dacă-l pui să facă ceva…şi tocmai atunci zic părinţii: nu-l lăsa pe copil să muncească!”

    Domnule, dar de ce să nu-l laşi să muncească? Dacă nu-l laşi să facă acum, mai târziu n-o să mai vrea să mai facă. Cu forţa să-l faci, n-o să mai vrea! Să-l baţi, n-o să mai vrea…
    Faceţi lucrurile la timpul lor. Este esenţial să învăţaţi pe copii să muncească. Ca să lupţi cu stresul depresiv, v-am spus câteva lucruri astăzi. Investeşte în afectivitate, iubeşte! Pe cel de lângă tine, pe Dumnezeu, pe aproapele…şi-atunci, cu cât dăruieşti mai mult, cu atât te vei bucura mai mult şi va scădea rata, nivelul de stres.

    Întrebare: spuneţi cum să procedăm cu copiii noştri care au prieteni care au acces la internet, iar cei care au calculator şi-i iei din faţa calculatorului, se simt mai nefericiţi decât ceilalţi. În ce măsură să le permitem accesul la internet?

  33. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:50

    VIRGILIU GHEORGHE: Nefericirea copilului nu se datorează lipsei tabletelor. Nefericirea copilului dacă există…se datorează faptului că nu petrece suficient timp cu noi, că nu-l înţelegem suficient, nu se simte bucuros de viaţa pe care o trăieşte…din cauza unor măsuri subiective de care am vorbit până acum, faptul că n-a avut parte de experienţele de care-ar fi trebuit să aibă.

    El nu va fi nefericit pentru că nu are tablete…el va fi îngrijorat, dar vă va cere socoteală mai târziu.

    Eu am trăit într-o familie în care mama-mi spunea: dragul meu, faci ceea ce-ţi spun eu! Când pleci, faci ce vrei tu…

    Dv.ca părinţi, sunteţi răspunzători de educaţia copilului!

    Să-i spuneţi aşa: eu voi da socoteală în faţa lui Dumnezeu, a propriei conştiinţe şi-a ta, despre cum te cresc! Peste 10-15 ani o să vii şi o să-mi spui: de ce m-ai crescut mamă, aşa? Eu fac acum, ceea ce cred că este bine pentru tine. Peste 10 ani dacă crezi că n-am făcut bine, să vii şi să-mi spui: n-ai făcut bine! Eu cred că acesta e cel mai bun lucru pe care-l pot face.

    Dar trebuie în primul rând, v-am spus mai devreme…să fim convinşi că aceasta este calea. V-am spus – tableta şi smarthphone-ul = căile pierzării! Le-aţi pus în mână, aţi deschis Cutia Pandorei! Nu ştiţi unde o să ajungă copilul acela cu ele în mână, nu ştiţi!

    Nu ştiţi unde o să ajungă copilul acela cu ele în mână, nu ştiţi! E foarte periculos…nu ştii, niciodată în istoria omenirii n-a existat pericol mai mare ca aceste mijloce!

    Încercaţi să aveţi nişte prieteni ai căror copii n-au tabletă ori smarthphone şi când vă-nţâlniţi, copiii Dvs.să vadă că mai sunt şi alţi copii care n-au tabletă sau smarthphone, dacă vreţi o soluţie mai practică. Dezvoltaţi în copil nişte abilităţi şi nişte competenţe care îl fac să fie foarte bun la şcoală.

    Nu face depresie şi nu este cuprins de nefericire copilul dacă n-are smarthphone! Asigurat! Dar daţi-i ce are nevoie = căldură, afectivitate, cele necesare…nu vă gândiţi că dacă vă certaţi şi nu puteţi să-i asiguraţi o viaţă de familie armonioasă…ceea ce se-ntâmplă în multe cazuri, o să puteţi să vă SCOATEŢI, să vă compensaţi c-un smarthphone sau c-o talbetă. O să-l îndepărtaţi şi mai mult de Dvs.şi o să-l pierdeţi complet. Nu numai că n-aţi reuşit să-i oferiţi o viaţă de familie armonioasă, dar nici măcar o creşte sănătoasă.

    Întrebare: Aveţi dreptate în tot ceea ce vorbiţi dar, ce-i de făcut? Stopăm evoluţia, anulând internetul? Numai creşterea spirituală a fiinţei umane ar soluţiona toate problemele?

    VIRGILIU GHEORGHE: Domnilor! Ştiinţa umană numai progresează acum….ea regresează! Să nu creadă nimeni că dacă stă pe internet şi se uită la pornografie, progresează…s-a terminat progresul, din clipa aia, regresează, a intrat în zona moartă! Din păcate, vă uitaţi în jur…cât mai zâmbesc oamenii? Zâmbet, domnule, nu rânjet! Nu cănd se distrează şi se excită, beau şi râd ca proştii…să zâmbească, să fie liniştiţi. Cât mai vedeţi? În ce lume trăim? Chiar nu vedem?
    Îţi este greu să mai ai încredere-ntr-un om pentru că oamenii au ajuns cum au ajuns…ca fiarele, se mănâncă unii pe alţii. Regresăm, din păcate…omenirea regresează! 60% dintre englezi spun că se simt deprimaţi, se simt însinguraţi, se simt singuri…asta este!

    O pătrime din populaţia Europei este depresivă. N-a existat niciodată aşa-ceva, nicăieri! Ştiţi ce-nseamnă depresia? În greacă, este foarte sugestiv termenul format din două cuvinte: tristeţe + profundă, stare de nefericire profundă. De ce sunt/suntem atât de nefericiţi, domnule? N-au ce mânca? Au! Au inventat ăştia posibilitatea de a face din petrol maioneză, icre şi alte chestii…dar nu de-asta! Sunt depresivi pentru că numai au sens, că nu mai sunt iubiţi, că numai pot iubi, că nu se simt utili…unii se sinucid!

    Au prieteni pe facebook aproape 500 dar nu se uită pe niciunul…o fată în Anglia a scris că vrea să se sinucidă şi, din miile de prieteni pe care-i avea, n-a sărit nimeni să-i spună „ stai că vin la tine să schimbăm o vorbă”. Fata s-a sinucis şi-a murit. Deci, cam asta-i lumea….

    Întrebare: aţi vorbit despre activitatea emisferei stângi a creierului dar n-aţi vorbit şi despre activitatea emisferei drepte a creierului uman…(râde…)

  34. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:50

    VIRGILIU GHEORGHE: Emisfera stângă procesează ce v-am spus: gândirea analitică, gramatică, matematica, lectura, scrierea, vorbirea..
    Emisfera dreaptă se ocupă de prelucrarea imaginilor. Într-adevăr, uitându-ne la televizor, zona de prelucrare-a imaginii, de vizualizare, este excitatâ puternic. Dar asta nu înseamnă că-mi funcţionează mie emisfera dreaptă pentru că se dezvoltă funcţiile simbolice care tot pe emisfera dreaptă, sunt; funcţiile simbolice au şi un caracter reflexiv. Înseamnă să vezi mai mult decât imagini, înseamnă să-ţi dezvolţi aparatul simbolic.

    Jocurile pe calculator fac altă şmecherie: impulsionează vizionarea…în sensul că activează funcţionarea unor reţele, până când le termină! Pentru că ele îţi cer foarte mult şi excită foarte mult reţele respective. Nu-i normal…te pune să apeşi de un milion de ori, nu-i normal! Unde aţi văzut aşa ceva? Cum a-ţi reacţiona văzând un om făcând aşa tot timpul? (arată ca şi cum ar bate continuu în masă, în acelaşi loc). Nu se poate! Creierul acela funcţionează într-un anume fel când facem aşa….fiind conectat la ceea ce vezi. E vorba de AUTOMATISM MENTAL, o rutină din care greu mai iese omul.

    Întrebare: Spune-ţi-ne cum să facem să dezvoltăm copilului nostru atenţia.

    VIRGILIU GHEORGHE: Păi tocmai despre asta am vorbit de la început. În primul rând să-i ajutăm să nu-şi strice atenţia. Pe urmă…tot ceea ce faci, copilul dezvoltă atenţia. De la relaţia afectivă, mişcare, lectură, poveşti, muzica mai ales…instrumentul muzical – dezvoltă atenţia.

    Să le susţinem anumite activităţi în care ei pot fi atenţi, dar nu mai mult! Nu-i solicitaţi astfel încât să se decupleze brusc, ci susţine-ţii astăzi 20 min., peste o săptămână, o jumătate de oră, pe urmă creşteţi încet, încet…să-şi dezvolte-atenţia! De ce? Dacă tu le ceri mai mult brusc, ei se blochează şi rămân blocaţi în sensul că ei, creierul lor învaţă că nu trebuie să fie atent la ce spui tu. Şi trebuie atraşi, să le trezeşti curiozitatea, să vadă lumea aceasta că e vie, să se apropie de natură! Copiii nu mai merg în natură, nu mai au contact cu lumea reală…

    Aşa le dezvoltăm atenţia. Să facă lucruri normale, să se suie-n copaci ! Copilul când se suie-n copac, îşi dezvoltă teribil atenţia, pentru că dacă nu-i atent, cade ! Vorbesc serios…şi atenţia şi echilibrul ! Copiii când erau mici, erau trimişi cu animalul la câmp. Dacă nu erau atenţi, îl pierdeau ! Se ducea acasă şi luau bătaie. Trebuia să stea tot timpul cu ochii pe animal, indiferent de ceea ce făcea, numai să nu-l piardă din ochi. Activităţile în vremurile tradiţionale, favorizau atenţia, erau fireşti.

    Nu-ţi cere viaţa ulterior…mai mult decât ţi-a cerut astăzi. Pentru că copiii din sat, mici – 4,5 ani – intrau, activau! Fetiţa de câţiva ani să păzească mâncarea fierbând ! Trebuia să fi atent, dacă a sărit, nu te-ai ferit, te-ai ars ! Ducea mămăliga în casă ! Dacă cădea jos, s-a terminat ! Activităţile normale, naturale, fireşti din societatea tradiţională dezvoltau toate abilităţile foarte bine.

    Noi nu le mai avem p-astea. Avem….nu lăsa să facă aia, să nu pună mâna pe jos…s-a făcut odată un studiu cu ţiganii. S-a constatat că au imunitate mai bună ca românii. Ei mănâncă natural, de pe jos. Băgând toate porcăriile-alea îşi dezvoltă imunitatea. Nici vaccinaţi nu sunt…cu atât mai mult îşi dezvoltă imunitatea.

    Fiecare boală care-o face copilul mic, îi dezvoltă imunitatea. După ce face pojar, are imunitate mai bună decât înainte. Spun studiile…dar noi, nu ! Ne ferim, îi ferim…o să crească omul ca într-o colivie de sticlă şi, ferit de toţi stimulii, când va ieşi afară, o să moară-n două zile, neputându-se adapta niciunei situaţii !
    Întrebare : cum ne putem mări eficiența în executarea unor treburi în familie sau la pregătrirea lecțiilor?

    VIRGILIU GHEORGHE: Simplu! ”hai mamă, fă mai repede, ce stai?” Însă trebuie să facă…făcând, face mai repede! Dacă face odată la nu știu cât, n-o s-o facă repede. Faptul că trebuie să termine ceva, o s-o facă repede…”măi, după ce termini, te joci!” O să caute să termine, ca să se joace! Altfel, o să stea…dacă n-are recompensă. Trebuie să aibă și niște recompense, trebuie să știm cum funcționează recompensa.

  35. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:52

    Sunt recompense affective, da?! O îmbrățișare, așa…o bucurie a mamei, un cuvânt bun….”mamă, dacă-ți faci lecțiile îți dau voie să te uiți la televizor. La calculator eventual, mai vedem și-n film…”

    Și-atunci ce-i spui copilului, ce-l înveți? Cel mai important lucru pentru viața lui, în care el să fie recompensat, este să fie lăsat la televizori sau la calculator! Asta fac părinții. Cică ”uite-așa îl face u pe băiat să-nvețe”. Azi o să-nvețe, dar mâine n-o să mai învețe.

    Întrebare: După ce modele spirituale vă ghidați?

    VIRGILIU GHEORGHE: Eu am avut/am niște duhovnici buni și în România, și-n afară. Dar dincolo de asta, există o atitudine față de viață. Am fost foarte mult implicat în ASCOR și mie ASCOR mi-a schimbat viața. În sensul că atunci când faci ceva pentru ceilalți, Dumnezeu lucrează pentru tine. Și eu cred că Dumnezeu ne luminează-n viață, dacă noi suntem sinceri. Cred că omul trebuie să fie sincer!

    Eu zic așa: orice om sincer, ajunge la Dumnezeu! Dacă n-ajungi la Dumnezeu înseamnă că nu ești sincer…undeva, are niște nesincerități în viața lui..n-are cum! Vine moartea! Nu poți în fața morții să ramâi cu…nu poți să nu spui!
    Eu cred că sinceritatea, sunt anumite lucruri: sinceritatea, efortul, dragostea, toate lucrurile-astea te face să te ghideze Dumnezeu!

    Modele spirituale avem dealtfel, modelele sfinților, nu? Citiți viața sfinților în fiecare zi. O să vedeți acolo cum și-au dat viața pentru Hristos și ce oameni! Erau dintre cei mai buni, cei mai bogați, cei mai înțelepți, cei mai învățați, cei mai…Ecaterina, fiica împăratului Costa, deci era fiică de-mpărat! Și a dat TOT! Cea mai frumoasă și înțeleaptă femeie a vremii!

    Deci, avem modele…dar dacă stăm și căutăm modele pe micul ecran…în actorii de la Hollywood care, majoritatea își implantează silicoane, fac sală ca să facă mușchi mari, zâmbesc frumos și pe urmă iau antidepresive, au perioade…de episoade maniaco-depresive, depresie bipolară și înfundă spitalele de nebuni…

  36. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:53

    Eu le spun tinerilor – dacă au modele rockeri, vor face și ce face rock-rul! Rockerii au o viață mult mai mică decât a omului normal. Am făcut la un moment dat, un studiu pentru ” Familia ortodoxă” despre mediul de viață al rockerilor. S-au supărat foarte mulți. Domnule, ce-ai cu rockerii? N-am nimic.

    Dacă avem dreptul în această societate la informație, trebuie să știm care e sfârșitul, nu numai că asculți niște muzică rock pentru că te implicit unui stil de viață care te duce la o moarte prematură. Tânărul trebuie să-aleagă. Trăiești intens cum zici tu…10-15 ani DAR, SALUT! Drogurile, alcoolul…nu toți ajung așa, dar MEDIA, așa ajung! Și media spune întotdeauna ceva…

    Deci, trebuie să vedem de unde ne luăm reperele! Eu iubesc lumea foarte mult, așa cum a fost ea, cum a lăsat-o Dumnezeu: satul românesc, bunul-simț, omenia românului, ospitalitatea românului, inteligența românului, profunzimea românului…le-avem în noi (super!)! Trebuie doar să le reactivăm. Să ne gândim și să intrăm în contact cu acea lume tindă să dispară.

    Și cred că nimic nu mă-ndurerează mai mult sau, puține lucruri mă dor cum mă îndurerează sentimentul că lumea asta nu va mai fi și că se naște o lume extrem de tristă și urâtă. Dar și această lume depinde de noi cum o s-o trăim pentru că mai găsim oameni prin-prejur care să aibă ochi de văzut și urechi de auzit și să-și schimbe viața.

    Întrebare:Care cărți le recomandați pentru a le citi, a le studia…când mai veniți la Moldova?

    VIRGILIU GHEORGHE: Nu știu, când o vrea Dumnezeu. Când voi fi invitat, când voi avea timp și posibilitate. Privind cărțile, uitați-vă la cele duhovnicești. Dacă vreți literatură, mie-mi place Dostoievski. Ce să vă zic?! Literatura română, iar literatură duhovnicească – Evanghelia, Patericul, Viețile Sfinților, a sfinților contemporani și nu în ultimul rând, Filocalia!

    Cei care vor într-adevăr să urce duhovnicește, să citească Filocalia. Vorbeam ieri cu Pr.Zbornic, să învețe Rugăciunea isihastă (rugăciunea lui Iisus)! Sunt vremuri în care, mai mult ca niciodată, ORI SUNTEM CREDINCIOȘI, ORI NU V-OM MAI FI!

  37. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:53

    Eu vă garantez! Nici familiile nu vor rezista! Nu văd! Sunt atât de mari forțele care vor să distrugă familia, atât de mari sunt, atât de puternice sunt…că trebuie într-adevăr multă înțelepciune și ajutor de la Dumnezeu, ca să reziști!

    Ori suntem oameni duhovnicești, în care vine în viața noastră Hristos, ori dacă nu…va fi multă durere! Poate că de durere, oricum vom avea parte….dar, uneori durerea o primești ca pe-o dulceață, alteori cu groază, te bagă în deprimare și te omoară.

    Gândiți-vă că pe martiri, îi luau și îi tăiau în bucăți. Și nu sunt departe, în perioada comunistă. Le bătea cuie-n cap! Aveau aparate care țineau/țintea osul capului și strângea, până-l spărgea…mi-a trimis cineva și-am citit un material în engleză despre torturile în sistemul sovietic…înfricoșător!

    Cum poate un om să-l chinuiască, să-l tortureze pe celălalt…ce fel de om e ăla? Mintea nu poate cuprinde astea…în mod cert oamenii ăia erau conduși de diavol, erau demonizați! În mod cert…nu poți să jupoi un om de viu, să-l tai în bucăți…iată cum primeau sfinții, cu bucurie primeau durerea.

    Vreau să vă spun că noi n-am suporta să ne pună cineva apă fierbinte pe mână, nu să-i pună dezbrăcați în tigăi arzând la temperatură înroșita, nu să-i bage în plumb topit…nu, n-am suporta! Și cum suportau, că erau și ei tot oameni! Citeam zilele trecute, Viața Sf.Iacob, el fiind mare la curtea împăratului și bogat…constată ăștia că este creștin și îi cere împăratul să se lepede, el zice ca NU și-l face și nebun!

    Atuncea i-a tăiat mai întâi degetele de la mâini, unul câte unul…pe urmă degetele de la picioare, pe urmă i-a tăiat picioarele, pe urmă i-a tăiat mâinile, umerii, șoldurile, și când i-a tăiat șoldul drept a început să strige: A lăsat Dumnezeu durerea asta, ca să nu pot spune că n-am trecut prin durerea asta.

    Deci, nu poate suporta omul atâta durere și-atâta curgere de sânge, dacă n-ar fi Dumnezeu cu el. Nu se poate așa/ceva. Și până i-a tăiat capul, a fost viu! Ăsta este Harul lui Dumnezeu. Dacă ești cu Dumnezeu și căutăm scăpare la EL, cred că va face ca durerea să se transforme-n bucurie, dacă NU…durerea va fi IAD!

  38. Magda
    # 1 iunie 2017 at 20:54

    Oricum, lumea va fi tristă! Dar eu vă spun: cel care câștigă Harul, lucrarea lui Dumnezeu în inimă, aceluia i se deschid alte orizonturi…spre Împărăție și, cred că acesta este locul spre care ne îndreaptă Istoria!

    Adică, ori ACOLO, ori dacă NU…va fi o mare sfâșiere în viața noastră și-a lumii în care trăim.

    Întrebare:Ce ne puteți vorbi despre școala brâncovenească? Ce ne puteți spune dpdv duhovnicesc, intrarea în 2007 a României, la U.E.?

    VIRGILIU GHEORGHE: Mai bine mă întrebați ce-a pierdut România de pe urma aderării la U.E. în 2007, dpdv duhovnicesc. Dacă mă puneți să fac o astfel de analiză, voi fi foarte sceptic și informatorii vor fi foarte nemulțumiți că n-am o poziție pozitivă față de aderarea la U.E. sau la alte organisme transnaționale sau internaționale. EU CRED CĂ TREBUIE S-ADERĂM LA DUMNEZEU!

    Pentru că U.E. și altii, nu ne vor binele. Cel puțin dpdv.moral, României i se impune educația sexuală, homosexualitate, căsătoriile homosexuale, i se impune o lege care nu este creștinească. România este mai săracă decât înainte de aderare, România este poate mai bolnavă decât înainte de aderare, pentru că s-au înmulțit mijloacele care au înstrăinat oamenii.

    Avem 4 mil.de români care lucrează în străinătate – tineretul țării! Mulți dintre ei și-au distrus familiile, sunt copii care trăiesc în România fără părinți, copii cu grad mare de risc în dezvoltarea psiho-somatică și în viață….avem mult mai mulți oameni care petrec în fața televizorului pentru că nu mai au unde să petreacă…am ajuns în primele locuri în lume și e un semn rău, nu știu ce să vă zic! N-am făcut niciodată o listă cu ce-am pierdut și ce-am câștigat, dar ceea ce-mi vine acut în minte, este că am pierdut foarte mult dpdv duhovnicesc. Din păcate, am pierdut foarte mult dpdv duhovnicesc și n-am câștigat nici măcar din ceea ce-am fi putut câștiga!

    De multe ori, banii care vin de la Europa, banii noștri care se duc la Europa, se duc pe-acolo și se-ntorc la noi, nu vin ca să susțină familia! În România sunt zeci de asociații (până-ntr-o sută…) care sunt finanțate cu sume immense de bani, până la un million care să lupte împotriva Bisericii și-a familiei. În aceste asociații, când ai cel puțin 40 de angajați care luptă zilnic ca să distrugă familia și să legalizeze desfrâul, și tu n-ai niciunul…cu cine te lupți?!

    Oamenii muncesc: unii 8h, alții – 10h ca să-și plătească ratele-n bancă. Ce să facă? Soțiile sunt acasă cu copiii, cine să mai lupte pentru familie? Familia se destramă, pentru că legislația e potrivnică. Totul se luptă împotriva noastră. Nu știu, dar de la politici și de la lume, nu aștept nimic bun. După 90 aveam mari speranțe, am fost printre revoluționarii români.

    Am ajuns astăzi, extrem de pessimist în privința viitorului României și al lumii, în general. Singurul optimism pe care-l am, este aderarea noastră la Hristos! Dacă aderăm la Dumnezeu, El ne poate păzi mai mult decât ăștia. Ăștia…nici măcar ploaie nu ne poate da! Ploile, nu cad când vor ei…nici pământul nu rodește când vor ei…nici copiii noștri nu sunt mai sănătoși, dimpotrivă, sunt mai bolnavi!

    A crescut rata cancerului, a crescut rata diabetului la copii, ce să vă zic? Suntem un popor care intrăm într-un con de umbră, INTRĂM ÎN DISPARIȚIE! DISPĂREM…dacă așa se continuă, în 30 de ani, poporul român nu va mai exista! Nu în 30, în 20 sunt statisticile. NU MAI EXISTĂM, N-AVEM CUM SĂ MAI EXISTĂM…nu știu dacă Moldova stă mai bine…

    Deci, încă-o dată! Haideți ca, măcar cei care suntem în sala asta să aderăm la Hristos și pe urmă vedem ce se mai întâmplă de cealaltă parte a lumii…vă mulțumesc!

    Sfârșit.

    • ion
      # 19 iunie 2017 at 16:46

      Multumesc pentru transcrierea videoconferintei. Ai facut o treaba pe cinste . recitesc cu drag

Trackbacks/Pingbacks
  1. CE STIU EI SI NU STIM NOI? De ce PREOTII EVREI nu trebuie sa se fi nascut in spitale? De ce copiii AMISH nu sufera de autism, astm, alergii, cancer sau boli de inima? De ce RATA ASTRONOMICA a AUTISMULUI la restul americanilor - 1 din 68 de copii? - Ortodo - 19 mai 2017

    […] STUDIU șocant: Autizarea copilului prin televizor […]

  2. Sistemul sacrifica televizorul pentru a salva vaccinul? Cum altfel se explica faptul ca tocmai acum mass-media a inceput promovarea studiilor de ani de zile ale psihologului Marius Teodor Zamfir referitoare la legatura dintre AUTISM si TELEVIZOR, MOBIL, T - 6 septembrie 2017

    […] STUDIU șocant: Autizarea copilului prin televizor […]

  3. Sistemul sacrifică televizorul pentru a salva vaccinul? Cum altfel se explică faptul că tocmai acum mass-media a început promovarea studiilor de ani de zile ale psihologului Marius Teodor Zamfir referitoare la legătura dintre AUTISM și TELEVIZOR, MO - 7 septembrie 2017

    […] STUDIU șocant: Autizarea copilului prin televizor […]

Scrie un comentariu