Sfintele Canoane ale Sinodului II ecumenic de la Constantinopol (anul 381)
CANONUL 1 Sin. II ec. (ÃŽNTÄ‚RIREA CREDINÅ¢EI DE LA NICEEA)
Sfinţii Părinţi cei adunaţi în Constantinopol au hotărât să nu se înlăture (schimbe, părăsească)credinţa celor trei sute optsprezece Părinţi care s-au adunat în Niceea Bitiniei, ci (credinţa) aceea să rămână tare şi să lîe dată anatemei orice erezie şi cu deosebire aceea a eunomienilor, adică aceea a eudoxienilor, şi aceea a semiarienilor, adică a pnevmatomahilor, şi aceea a sabelienilor şi aceea a marcelienilor şi aceea a fotinienilor şi aceea a apolinariştilor.
(7 sin. II ec; 1, 75TruL; 21 Gang.; 7, 8 Laod.; 2 Cartag.; 1 Vasile cel Mare)
CANONUL 2 Sin. II ec. (DIECEZELE. AUTONOMIA IERARHILOR ÅžI A UNITÄ‚Å¢ILOR BISERICEÅžTI)
Episcopii puÅŸi peste o dieceză să nu se întindă(treacă) asupra biseriÂcilor din afara hotarelor lor, nici să nu tulbure bisericile, ci potrivit Canoanelor, episcopul Alexandriei să cârmuiască numai pe cele(bisericile) din Egipt, iar episcopii Orientului să chivernisească (administreze) numai Orientul, păstrându-se pe seama Bisericii antiohienilor întâietăţile (priviÂlegiile) cele din Canoanele de Ia Niceea; si episcopii diecezei Asiei să chiÂvernisească numai cele (bisericile) din dieceza Asiei; ÅŸi cei ai(diecezei) Pontului, numai pe ale (diecezei) Pontului ÅŸi cei ai Tracici, numai pe ale (diecezei) Tracici să Ie cârmuiască. Iar nechemaÅ£i, episcopii să nu treacăpeste dieceza lor pentru hirotonie sau pentru alte oarecari (lucrări de cârÂmuire bisericească) cârmuiri bisericeÅŸti. Păzindu-se însă canonul stabilit mai înainte privitor la chivernisiri, este clar că cele privitoare la fiecare eparhie le va cârmui sinodul eparhiei (respective), potrivit celor orânduite (hotărâte)la Niceea. Iar bisericile Iui Dumnezeu cele ce sunt Ia popoarele barbare trebuie să se cârmuiască după obiceiul părinÅ£ilor, care s-a Å£inut.
(34, 37 ap.; 4, 5, 6, 7 sin. I ec; 3 sin. II ec; 8 sin. III ec; 17, 19, 28 sin. IV ec; 8, 25, 36, 38, 39 Trul.; 3, 6 sin. VII ec; 9, 16, 18,19, 20,23 Antioh.; 40 Laod.; 11, 13, 18, 26, 34, 73, 76, 95, 98, 120 Cartag.; 3 Sard.; 14 sin. UI)
CANONUL 3 Sin. II ec. (ROMA NOUÄ‚ ÅžI PRIVILEGIILE EI)
Iar după episcopul Romei, întâietatea cinstei (primatul de onoare) să o aibă episcopul Constantinopolului, pentru că (cetatea) aceasta este Roma nouă.
(28sin.IVec.;36Trul.)
CANONUL 4 Sin. II ec. (HIROTONIILE ERETICILOR NU SUNT HIROTONII)
în privinÅ£a lui Maxim Cinicul ÅŸi a neorânduirii ce s-a făcut de către el în Constantinopol (hotărâm) că: Maxim nici nu a fost făcut episcop, nici nu este, ÅŸi nici cei hirotoniÅ£i de el, în orice treaptă a clerului (nu sunt cleriÂci), lipsind de tărie toate câte s-au făcut în privinÅ£a lui ÅŸi de către el.
CANONUL 5 Sin. II ec. (PRIMIREA ÃŽN BISERICÄ‚ A UNOR ARIENI DIN ANTIOHIA)
în privinţa dreptarului (tomosului) apusenilor, primim şi pe cei din An-tiohia, care mărturisesc o dumnezeire a Tatălui si a Eiului si a Duhului Sfânt.
(1 sin. II ec; I TruL; 1, 2 Cartag.)
CANONUL 6 Sin. II ec. (NU ORICINE POATE PÂRÎ PE EPISCOP)
Deoarece unii voind a tulbura ÅŸi a răsturna buna rânduială biseÂricească, cu vrăjmăşie ÅŸi cu clevetire (în mod calomnios) plăsmuiesc oare-cari pricini împotriva episcopilor ortodocÅŸi care ocârmuiesc bisericile, nimic altceva urmărind decât a păta buna cinstire a preoÅ£ilor ÅŸi să pună la cale tulburări între credincioÅŸii paÅŸnici(popoarele paÅŸnice), – din această pricină i-a părut sfântului sinod al episcopilor întruniÅ£i la Con-stantinopol ca să nu se mai primească învinuitorii fără cercetare ÅŸi nici a îngădui tuturor să facă pâri contra celor care păstoresc bisericile, dar nici a-i înlătura pe toÅ£i. Dar dacă cineva i-ar aduce episcopului vreo învinuire proprie, adică aparte (particulară), ca unul care a fost păgubit sau pentru că ar fi suferit altceva împotriva dreptăţii de la acela (de la episcop), la înÂvinuirile de acest fel să nu se cerceteze nici faÅ£a(persoana) pârâtului, nici legea (religia) lui. Căci în orice chip, se cade ca ÅŸi cugetul (conÅŸtiinÅ£a) episÂcopului să fie slobod (uÅŸurat) ÅŸi ca ÅŸi cel ce zice că a fost nedreptăţit să-ÅŸi dobândească drepturile, ori de ce lege (religie) ar fi el.
Iar dacă învinuirea adusă episcopului ar fi bisericească, atunci trebuie să se ispitească (cerceteze)feÅ£ele (persoAnele) pârâtorilor, pentru ca mai întâi să nu se îngăduie ereticilor a face pâri împotriva episcopilor ortoÂdocÅŸi pentru lucruri bisericeÅŸti. Iar eretici numim pe cei ce de demult au fost îndepărtaÅ£i din Biserică ÅŸi pe cei ce după aceea au fost daÅ£i anatemei de către noi, iar pe lângă aceÅŸtia ÅŸi pe cei ce prefăcându-se că mărturisesc credinÅ£a cea sănătoasă, s-au făcut schismatici ÅŸi se adună împotriva episÂcopilor noÅŸtri canonici. Apoi ÅŸi dacă vreunii dintre cei ai bisericii ar fi osândiÅ£i mai înainte pentru oarecare pricină ÅŸi azvârliÅ£i (lepădaÅ£i, daÅ£i anaÂtemei), sau afurisiÅ£i (excomunicaÅ£i) fie din cler, fie din starea laică, nici acestora să nu le fie îngăduit să pârască pe episcop înainte de a se fi dezÂbrăcat (curăţat) mai întâi de propria lor învinuire. De asemenea, ÅŸi cei ce se găsesc sub învinuirea pornită mai dinainte să nu fie primiÅ£i la pâra episcopului sau a altor clerici înainte de a se dovedi pe ei nevinovaÅ£i de înÂvinuirile aduse lor.
Iar dacă vreunii nu ar fi nici eretici, nici afurisiÅ£i(excomunicaÅ£i, neîmÂpreunaÅ£i cu Hristos), nici osândiÅ£i sau pârâţi mai înainte pentru oarecare fărădelegi(infracÅ£iuni), ÅŸi ar zice că au oarecare pâră bisericească împotriÂva episcopului, sfântul sinod porunceÅŸte ca aceÅŸtia să-ÅŸi înfăţiÅŸeze mai înÂtâi pârile lor la toÅ£i episcopii eparhiei (mitropoliei) ÅŸi înaintea acestora sădovedească învinuirile în acele pricini. Iar dacă s-ar întâmpla ca episcopii din eparhie (mitropolie) să nu fie în stare a îndrepta învinuirile aduse episÂcopului, atunci ei să meargă la sinodul mai mare al episcopilor diecezi aceleia, chemaÅ£i împreună (convocaÅ£i) pentru pricina aceasta, dar pâra să nu se ia în seamă (reÅ£ină)mai înainte, până ce ei (acuzatorii) nu vor accepÂta în scris să fie pedepsiÅ£i cu aceeaÅŸi pedeapsă dacă la cercetarea lucruriÂlor s-ar dovedi că au clevetit(calomniat) pe episcopul pârât.
Iar dacă cineva, nesocotind cele statornicite după cele arătate mai înaÂinte, ar îndrăzni să supere urechile împărăteÅŸti sau judecătoriile cârmuito-rilor lumeÅŸti, sau să tulbure sinodul ecumenic, lipsindu-i de cinstire pe toÅ£i episcopii diecezei, unul ca acesta nicidecum să nu fie primit la pâră, ca unul care a defăimat Canoanele ÅŸi a stricat buna rânduială bisericească.
(34, 37, 74, 75 ap.; 9, 17, 19, 21 sin. IVec; 8 TruL; 14, 15, 20 Antioh.; 40 Laod.; 4 Sard.; 8, 10, 11, 12, 15, 18, 19, 59, 104, 107, 128, 129, 130, 132 Cartag.; 13 sin. /-II; 9 Teofil Alex.)
CANONUL 7 Sin. II ec. (PRIMIREA ERETICILOR ÃŽN BISERICÄ‚)
Pe aceia dintre eretici care revin la Ortodoxie, în partea celor ce se mântuiesc, îi primim după rânduiala mai jos arătată şi după obicei. Pe arieni şi pe macedonieni şi pe sabatinieni şi pe novaţieni cei ce-şi zic lor catari şi stângaci, apoi pe patrusprezeceni(quartodecimani), adică pe mer-curaşi (tetradiţi) şi pe apolinarişti îi primim dacă dau zapis (scrisori demărturisire de credinţă) şi dacă dau anatemei toată erezia care nu cugetă (învaţă) cum cugetă (învaţă) sfânta a lui Dumnezeu Biserică sobornicească şi apostolească şi îi pecetluim, adică îi ungem mai întâi cu sfântul mir, adică fruntea şi ochii şi nările şi gura şi urechile şi pecetluindu-i pe ei zicem: Pecetea darului Duhului Sfânt.
Iar pe eunomieni, pe cei ce se botează cu o singură afundare, şi pe montanişti, adică pe cei ce se numesc aici frigieni, şi pe sabelieni, care învaţă că Fiul este tot una cu Tatăl (identitatea Fiului cu Tatăl) şi care fac şi alte oarecare lucruri de neîndurat (urâte), şi pe toate celelalte erezii (căci multe sunt aici, mai cu seamă cele care pornesc din ţara Galatenilor) pe toţi dintre aceştia care doresc să se adaoge (ataşeze) ortodoxiei, îi primim ca pe elini (păgâni): şi (adică) în prima zi îi cercetăm, a doua zi îi catehizăm, iar a treia zi le facem lepădările de Satana (îi exorcizăm), suflând asupra lor de trei ori în faţă şi în urechi şi astfel îi catehizăm şi facem să petreacă timp îndelungat în biserică şi să asculte Scripturile şi atunci îi botezăm.
(46, 47, 68 ap.; 8, 19 sin. 1 ec; 95 Trui; 7, 8 Laod.; 57 Cartag.; 1, 5, 47Â Vasile cel Mare)
CANONUL 8 Sin. II ec. (BOTEZUL ERETICILOR NU ESTE BOTEZ)
Cei botezaţi printr-o singură afundare, eunomienii, sabelienii şi frigii, să fie primiţi ca elinii (păgânii).
Toate colecţiile numără numai şapte Canoane ale sinodului II ecumenic, iar al optulea este adăugat la unele ca un apendice la canonul şapte.
Aristen adaugă însă textul de mai sus ca al optulea canon al aceluiaşi sinod, spunând că cei prevăzuţi în el se şi botează, se şi ung cu Sfântul Mir, după ce un anumit timp înainte de botez vor fi fost catehizaţi şi vor fi ascultat Sfânta Scriptură.
Se vede însă că acest canon, inclusiv comentariul lui făcut de Aristen, reprezintă doar un fragment din canonul 7 al sinodului II ecumenic, după cum observă şi N. Milas.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!